Budinca de seminte de chia si capsuni

Probabil cel mai bun mic dejun din ultima vreme, sau poate mi-a fost mie extraordinar de foame dupa ce m-am trezit la 6:30 sa imi fac exercitiile preferate cardio - ceea ce explica foame de lup care s-a instalat in jur de ora 9, cand inca nu reusisem sa infulec nimic, dar budinca de chia ma astepta cuminte in pachetul frumos pregatit pentru micul dejun la birou.

Ce contine? 3 linguri de seminte de chia, 1 cana de lapte de migdale (sau alt lapte vegetal), optional 3 lingurite de praf proteic din seminte de dovleac, 1 cana sau 2 cani, cat doriti de capsuni proaspete, taiate. Este foarte simplu: semintele de chia se lasa in lapte pentru 1 ora, la temperatura camerei, apoi se pun deasupra capsunile, si ii puteti da bataie la mancat!
Eu nu am mai pus niciun indulcitor, laptele de migdale e mai dulceag iar daca dispuneti de capsuni de gradina, dulci si aromate, nu mai e nevoie de zahar, miere, fructe uscate, etc.

Muffins cu cascaval din miez de noapte

Din nou am ajuns să îmi fac de cap singură în bucătărie pe la miezul nopții, dar de data aceasta pentru o ocazie fericită și specială, că doar nu în fiecare zi se căsătoresc doi oameni care se iubesc foarte mult. Așă că hop și eu cu niște muffins, de data aceasta lacto-vegetariene, cu cașcaval afumat și pătrunjel, preferatele tuturor. 

Mi-am suflecat mânecile, am pornit cuptorul, am pus muzica să cânte în neștire, iar peste 2 ore de arsuri pe mâini, stive de vase murdare, susan, făină și pătrunjel împrăștiate prin toată bucătăria, erau și gata aceste muffins grăsune, rumene și gustoase. Au meritat arsurile până la urmă! Nici nu mai știu dacă rețeta există deja pe blog, trebuie să mă iertați, sunt obosită, iar gândul că maine la 6:30 e trezirea mă cam panichează!

Iar ca să răspund la întrebarea: ce pot face eu la ora 6:30, într-o sâmbătă care se anunță însorită și minunată (cel mai probabil nimănui nu îi pasă de fapt, dar eu simt nevoia de lamentare): trezire, snack, făcut bagaje pentru Arad, workout secret de dimineață fără trezirea vecinilor sau a unui soț care doarme în neștire în dormitor, duș, fugit până în piață după legume și pâine de la Prospero, fugit înapoi acasă (fugit la propriu trebuie să vă imainați), împachetat muffins, îmbrăcat pentru cununie, fugit la mașină cu zeci de muffins, bagaje, aparatură foto (că doar sunt fotograful oficial al evenimentului, mă laud eu din nou :o) ), luat flori dumnezeu știe de unde de pe drum (să ne gândim că e abia 11:30), asistat la fericitul eveniment, făcut pozele cât se poate mai bune, originale și profi (din acest motiv există balerini), iar în final, plecat la Ghioroc, unde mă voi delecta cu superbele căpșuni din grădina mamei mele. End of busy day, iar eu pot respira ușurată!

Du-te la culcare, se aude o voce a rațiunii! Mai ascultăm un Pink Floyd și ne culcăm, să fie somnul mai bun și mai adânc, sau poate nu :o(

The grass was greener

The light was brighter

The taste was sweeter

The nights of wonder

With friends surrounded

The dawn mist glowing

The water flowing

The endless river

Forever and ever

Yoga pentru acasă - partea 2

Cine altcineva decât Jillian Michaels ar fi putut scoate două rutine de yoga, dar puțin altfel, perfect adaptate stilului ei dinamic și în forță. Fiecare parte are aproximativ 30 de minute, incluzând încălzirea și relaxarea, dar se pot face și impreună, așa cum le-am și încercat în seara asta. Exercițiile nu sunt foarte grele, nu aveți nevoie decât de o saltea de yoga, de corpul vostru și de puțină concentrare - dar nu foarte multă - doar simțiți-vă bine! Jillian oferă adaptări atât pentru începători cât și pentru avansați, deci sigur nu vă veți plictisi :o)

Iată prima parte, generos oferită de youtube.



A doua parte a fost mai greu de găsit, dar până la urmă o puteți viziona și încerca, de aici. Dacă nu vă merge din prima, mai dați câte un refresh și un translate la pagină :P

Smoothie racoros cu portocale si ghimbir

Cum aparent suntem în plină vară toridă și sufocantă, poate e nevoie și de rețete pe măsură. Dacă tocmai ați ajuns acasă de obosiți, transpirați, supărați pe vreme și pe trafic, aceast smoothie rapid este ideal pentru a vă răcori puțin și de a vă umple de energie (asta în cazul în care doriți să fiți umpluți de energie, evident :o)). Este de asemenea ideal ca snack post-workout.

Am povestit destul, hai să vedem ce conține acest mult-lăudat smoothie. Din păcate încă nu sunt mulțumită de așa-numitele ”fructe de sezon”, cum ar fi căpșuni gumoase și plasticate fără niciun gust, așa că am folosit fructe ”de iarnă”, dar vă puteți face de cap cu orice fructe aveți pe acasă.

Ingrediente pentru un smoothie pentru 1 om serios, sau 2 pentru 2 oameni mai puțin serioși :P

• 1 portocală mare curățată
• 2-3 kiwi curățați
• 2cm de rădăcină de ghimbir, curățată și feliată
• câteva frunze de mentă proaspătă (din piață)
• 1 iaurt mic de soia (sau ce iaurt doriți)
• apă cât vreți (minim 1/2 cană)
• opțional pentru un kick de proteine: 1 linguriță praf de spirulină și 3 lingurițe de praf proteic de cânepă

Se pun toate ingredientele în blender, se mixează bine. Gata! 

Muffins cu rubarba si lamaie

Ce poți face cu o plasă plină cu tulpini frumoase de rubarbă? Printre multele variante, care mai de care mai sofisticate (ca și timp ce execuție), primul și ultimul gând tot la muffins m-a dus, ele fiind poate cele mai rapide. Poftiți din nou în zona muffins-urilor, promit că este ultima oară, sau penultima oară (am primis deja o porție pe sâmbătă) când le voi mai face, ce e mult e prea mult, chiar dacă sunt irezistibile, cel puțin de gătit - adică un fel de no brainer.

Ingrediente pentru 12 muffins:

• 2 căni de făină 000
• 1/2 cană de fulgi de ovăz
• 1 1/4 lingurițe de bicarbonat de sodiu
• 1/4 linguriță de sare
• 1 cană de lapte vegetal
• 1/3 cană de ulei de floarea soarelui
• 2 plicuri de zahăr vanilat Bourbon
• 3/4 cană de zahăr
• coaja rasă și zeama de la 1 lămâie mare sau 2 mici
• 2 tulpini de rubarbă, feliate

Se combină făina, fulgii de ovăz, bicarbonatul și sarea, iar separat restul ingredientelor în afară de rubarbă. Se amestecă cele două compoziții, omogenizând bine, iar la final se adaugă rubarba.

Se pune aluatul în tava de muffins cu hârtiuțe, apoi tava în cuptrul încins la 180 de grade pentru 20 de minute, verificând și mai lăsând 5 minute dacă e nevoie.

Yoga pentru acasa - partea 1

Aceste trei rutine de yoga au fost pentru mult timp preferatele mele, luni de zile nu ma mai saturam de Ekhart Yoga si de clasele relaxante ale lui Esther Ekhart. Dar din pacate, multe clase sunt deja contra cost, asa ca incet-incet m-am lasat ele, in favorea altor tipuri de exercitii. Insa azi dimineata mi-am pus alarma la 7, m-am dus fuguta in sufragerie uitandu-ma dojenitor la salteaua mea veche de yoga toata rupta si dezintegrata, m-am asazat pe covor (nu este o idee prea buna din punctul de vedere al aderentei) si i-am dat drumul cu una din clasele mele preferate de pe vremurile de mult apuse cand eram mult mai flexibila si obsedata de yoga (acum obsesiile s-au mutat in alte parti, aparent nu ma pot scapa de ele nicicum :( ). Aceasta clasa este ideala de facut dimineata, ca si toate, de altfel, daca nu sunteti o persoana exploziva de dis dimineata - eu de exemplu trebuie sa fac un efort suprauman pentru a fi energizata asa devreme, asa ca yoga este perfecta!



A doua clasa este pentru piept, este mai scurta, dar dupa cele 30 de minute te simti eliberat de orice tensiune, mult mai flexibil si energizat. Merita incercat!



A treia rutina de yoga preferata a mea a fost acest set de 'sun salutations', nu este chiar tocmai relexanta, dar te cam impinge la limitele tale, mai ales daca esti incepator, dar nu numai :)

Muffins cu visine si migdale

Muffinăria de acasă a pornit din nou azi dimineață, când telefonul meu prost nu a binevoit să își activeze alarma la ora prestabilită, adică 6 (se vede că îmbătrânesc, cine se trezește sâmbăta la asemenea ore băbești??), ci a rămas cumva blocat în meniu, iar pe la ora 7 (cred că puteți chici panica mea când am realizat că o oră s-a dus din cele calculate coacerii multelor muffins!) m-am ridicat și am fugit în bucătărie.
Dar aparent, o oră jumate este timp suficient pentru a coace 3 tăvi de muffins frumoase și grase, rotunde și voluptoase - așa cum trebuie să fie. Totul a mers ca și uns, muzica mergea, cuptorul cocea, timpul trecea. La ultima tavă, când deja aproape ca trebuie să o șterg afară pe ușă, evident că am omis câteva ingrediente, dar brioșele au ieșit, cum se poate ghici, cele mai mândre și crescute. Luat tava cu muffins, coborât scările frenetic, pornit mașina, fugit la manichiură, lăsat 2 muffins cadou, urcat în mașină, șofat ca o nebună, ajuns la locul predării mărfii prețioase, predat marfa, fugit acasă, înfulecat un muffin (acum vedeam și eu de fapt cum au ieșit, eram mulțumită, chiar dacă știam deja - la atâta experiență :P), pus workout-ul Extreme Shed and Shred de la Jillian Michaels care mereu te împinge dincolo de limite, draga de ea, apoi o sesiune de abs cu Fitnessblender, doar ca să fie sigur că limitele au fost sbulberate de tot, apoi în loc de relaxare, așa cum se cuvine unui om harnic ca mine, a trebuit să fug din nou cu Vlad la ajutat niște prieteni la amorsat pereții. Noroc că îmi mâncasem budinca mea verde de chia, care pe cât de dubios ar arăta, pe atât e de bună. Apoi au urmat câteva ore de măturat, praf, amorsat, scăpat amorsă în ochi, pe față, picat în gropi adânci săpate în grădină în timp ce orbecăiam în beznă, umplut de noroi, iar acum, în sfârșit, după aproape 17 ore, mă relaxez!

Iar pentru că ați avut răbdare să îmi citiți, sau poate nu, prostiile de mai sus, iată și rețeta de muffins, ultima tavă, evident.

Ingrediente pentru 12 muffins:

• 2 1/2 căni de făină normală
• 1 1/4 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/2 linguriță de sare
• 1/2 cană de zahăr
• 2 plicuri de zahăr vanilat Bourbon
• 1/3 cană de ulei de floarea soarelui
• 300ml de lapte vegetal sau normal
• 100g de fulgi de migdale, copți puțin într-o tigaie
• 1 - 1 1/2 cană de vișine decongelate, scurse bine de zeamă

După vechea metodă, am amestecat întâi ingredientele uscate, adică făina, bicarbonatul, sarea, separat celelalte ingrediente, adică: uleiul, laptele, zahărul normal și cel vanilat, am combinat cele două compoziții, iar la final am adăugat vișinele și fulgii de migdale. 

Am pus aluatul în tava cu hârtiuțe de muffins, apoi tava la cuptor pentru 25 de minute la 180 de grade. 

Tip: Așteptați să de răcească, brioșele cu fructe sunt mult mai bune reci.

Budinca proteica de seminte de chia

Să vedem cum iese o rețetă postată în grabă, chiar în timp ce mănânc această minunăție de budincă :o) Dacă nu ați încercat semințele de chia până acum, este ocazia perfectă pentru a le da o sansă, nu degeaba ele sunt numite hrana războinicilor azteci. De ce? Pentru că sunt un superaliment, plin de fibre, proteine, omega 3, și nu mai vorbim de vitamine și minerale, o mică bombă de energie care te ține sătul ore în șir. Citi mai multe aici.
Dar nu e vreme e povești, așa că voi înșira repede ingredientele (foarte puține) pentru această bundincă rapidă, excelentă ca snack post-workout.

Ingrediente pentru o porție mare (de războinic aztec probabil :o)):

• 3 linguri de semințe de chia
• 1 cană de lapte vegetal (eu am folosit de migdale)
• 1 banană coaptă
• 2 linguri de pudră proteică de cânepă

Se lasă semințele de chia în lapte pentru 30 de minute, apoi se adaugă banana zdrobită cu furculița și pudra de cânepă. Gata! 

Clătite cu hribi la cuptor

Azi e mare forfotă în bucătăria mamei mele, ziua a început devreme cu o fugă prin oraș în căutarea unor nasturi (nu mi-am putut imagina cât de greu găsești niște simpli nasturi albi de 23mm), apoi a urmat cu o ciorbă de legume, clătite umplute cu ciuperci, pâini de casă, prăjitură, coardă cu mac și nucă. Probabil că ziua nici nu este gata, până diseară cine știe câte vor mai apărea prin bucătărie. Și toate pentru că este Paștele, unul dintre ele. Urmează Paștele reloaded săptămâna viitoare, nici nu vreau să ma gândesc ce mă așteaptă - probabil tot o zi petrecută în bucătărie. Vedetele zilei au fost ciorba excelentă de legume și clătitele pufoase și delicioase la cuptor, umplute cu hribi de pădure culeși tocmai în județul Botoșani și transportați cu grijă până la noi în Banat. Dacă vă intrebați de unde faceți rost de aceste minunate ciupercuțe, nu am idee :o) Ele au gust de zeci de ori mai bun decât banalele ciuperci de prăvălie, fade și buretoase. Dar dacă aveți noroc să dați de ele, trebuie neapărat să încercați rețeta de mai jos! Poate chiar și cu ciuperci normale.

Ingrediente pentru multe multe porții:

• 20 de clătite, de exemplu după rețeta aceasta vegană, dar  fără zahăr
• 1.5kg de hribi mărunțiți
• 3 cepe tocate
• 4 căței mari de usturoi tocat
• 1l sos de roșii sau bulion mai gros
• 1 legătură de pătrunjel, tocat
• sare, piper

Se călește ceapa până devine moale, apoi se adaugă usturoiul, se mai lasă câteva secunde, după care se pun ciupercile, 1 cană din sosul de roșii, sare, piper după gust. După câteva minute se stinge focul și se pune pătrunjelul.
Clătitele se umplu cu această compoziție, se așează într-un vas termorezistent pe fundul căruia s-a dat bine cu ulei. Peste fiecare strat de clătite se toarnă sos de roșii, inclusiv peste ultimul (se mai completează cu sos de roșii/bulion dacă mai este nevoie). După ce toate clătitele au fost frumos clădite, se acoperă vasul cu o folie de aluminiu și se dă la cuptor, la foc mediu cam 45 de minute, apoi se ia folia și se mai lasă 10-15 minute.

A se mâncă calde sau reci, cu furculița sau cu mâna, la orice oră, în orice zi! :o) Urmate cel mai probabil de multe sentimente de vinovăție și de un workout hardcore, cum ar fi cel mai greu de la cuplul meu preferat, Fitnessblender.

Pizza pe corso

Azia fost pizza day, după multe săptămâni în care am și uitat de existența acestei delicatese (dacă găsești pe cineva să fie capabil să ți-o prepare, evident, lucru destul de rar pe de altă parte în acest frumos oraș). Am și uitat că merită din plin să păcătuiești cu o asemenea bunătate decadentă, comfort food at its best, cum s-ar zice pe alte limbi.
Dis de dimineță mintea mea era bolnavă deja de poftă și de extaz la ideea unei pizza perfecte! Număram efectiv orele până la pauza de prânz (a se deduce că nu prea am fost capabilă să ofer mare forță de muncă în tot acest răstimp, dar să trecem cu vedera acest detaliu mic, că doar era vineri!), iar orele se scurgeau dureros de încet. Deja răsfoisem meniul cu zeci de pizza de la Insieme de zeci de ori, găsisem 2 pizza numai bune de împățit între 2 fanatici de carbs și runny mozzarella, yey! Asta evident pe la ora 10, urmate apoi de orele insuportabile de așteptare.
Dar veni și ora prânzului, în sfarșit, mi-am luat repede repede toate catrafusele și am zbughit-o pe ușă, afară în ziua înnsorită și rece de primăvară. Picioarele îmi căpătaseră aripi, ochii îmi sticleau de plăcere iar mintea îmi era doar la gustul savuros ce urma în mai puțin de 30 de minute. Am zburat peste străzi aglomerate, mașini cu șoferi nervoși, copii gălăgioșă ce ieșeau de la școală precum niște cârduri de boboci de gârscă, pensionari răbdători ce trebuiau ocoliți cu cea mai mare dibăcie, fără a-i răsturna din fugă, ca să ajung în minunatul șantier din Piața Unirii, unde am tras câteva înjurături în gând în timp ce străbăteam mizeria, pietrișul, dunele de nisip, gropile prăfuite, încercând din răsputeri să nu îmi rup tocurile. Dar în final, am ajuns! Un gang întunecat, lacăt pus pe ușă! Catastrofa începea să se dezlănțuie! Sentimente de ură, dezamăgire, furie, tristețe, toate năvăleau în același timp în creierul meu, și totuși, cum se poate așa ceva???
Trebuia repede o schimbare de plan, un loc în zona cu pizza comestibilă, ceea ce este absolut imposibil de găsit! Până și pe harta întregului oraș, dar în zona restrânsă a centrului - adică în șantier?
Planul B era să încercăm Locanda del Corso, pe lângă care trecusem de zeci de ori în trecut, dar nu intrasem niciodată. Zis și făcut, am zburat repede până acolo, încercând să nu mai trec prin câmpul minat al șantierului, am intrat, m-am așezat, luat meniu, deschis frenetic, studiat, căutat pizza, repede repede. Dezamăgire totală: doar 5 pizza fără carne! Nici una cu busuioc! Mama ei de treabă! Dar era prea târziu, între timp venise și partenera mea de pizza, trebuia să rămânem aici. Ne-am comandat fără prea multă gândire o pizza margherita + busuioc și o pizza vegetariană fără ciuperci, un fresh, o limonadă.
Băuturile au venit prompt, gustoase nevoie mare! Aparent odiseea căutării unui local bun pentru 2 vegetarieni fițoși a luat sfârșit, iar sfârșitul a fost unul fericit.

După 10 minute care au trecut foarte plăcut în atmosfera relaxantă a localului frumos decorat, luminos, prietenos, au sosit cele două frumuseți de pizza, una mai brânzoasă, mai fierbinte și mai apetisantă ca cealaltă. Iar cum bine zice proverbul (sau ce-o fi): sharing is caring, le-am masacrat repede, le-am împărțit conform regulii o felie ție, una mie, iar apoi le-am devorat ca doi crocodili înfometați.

Concluzia profesională (ar fi și cazul de puțină seriozitate acum, măcar la sfârșit): pizza foarte bună, aluat subțire, bine făcut, mozzarella multă și de bună calitate, sos de roșii excelent, nu catchup scârbos, iar restul ingredientelor nu eclipsau savoarea întregii opere de artă. Acum nu știu cât de obiective am fost, dat fiind că deja așteptam această pizza de atâta vreme, dar sincer, m-aș întoarce oricând să mai încerc una!

Rezultatele primelor două săptămâni, sau aberații la miez de noapte

Quick update: Așa cum am propus acum două săptămâni, când furioasă pe mine fiind, am promis că trebuie să fac orice pentru a-mi îmbunătăți performanțele, anduranța, nivelul de energie, etc.
În aceste două săptămâni am trecut de la dieta mea cu mese destul de bogate, no junk food, să nu mă înțelegeți greșit, mâncare sănătoasă, doar multă ca volum, la o dietă care cuprinde mese mai mici, la ore mai rezonabile (adică masa principală nu înainte cu 3 ore de a depune efort fizic, ci cu 6 ore înainte, chiar înainte cu o oră de workout, un mini snack bogat în carbohidrați), iar după workout o masă cu proteine și carbohidrați, cât îmi pică mie bine (no overeating, of course).
Rezultatul este că am slăbit 2kg (efect nedorit, yey!), iar nivelul de energie mi-a crescut (poate și din cauza lipsei celor 2kg :P), aparent acest fel a-mi lua mesele mă avantajează în totalitate, dar asta nu înseamnă ca avantajează pe toată lumea! Dacă sunteți curioși să aflați ce vi se potrivește vouă cel mai bine, încercați diferite variante și combinații de alimente, altfel nu veți putea ști niciodată cea mai bună opțiune! Adevărat? Adevărat.

Planul inițial era să încerc această dietă (dacă aș putea să îi spun așa, că doar nu este!) pentru două săptămâni, să trag concluzii, să analizez rezultatele (să nu vă gândiți că nu am fost organizată și geeky - am ținut un jurnal exact al tuturor meselor luate și al nivelului de energie avut în timpul execițiilor din acea zi), ca apoi să trec la varianta 2, adică intermittent fasting, tot pentru 2 săptămâni.
Dar, fiind o fire leneșă din fire (scuzați repetarea cuvintelor), am decis să stick with it! Măcar pentru câteva săptămâni, până mă plictisesc și am nevoie de o nouă provocare - ceea ce va și fi.

Și pentru că este târziu (în tot acest timp îmi întocmesc un playlist pe youtube, pentru zilele negre, albe, galbene și verzi), mă voi opri aici. Problema este că m-am lăsat dusă de val azi, mergând la sală și dimineața și seara, iar acum nu am somn - cred că este una din zilele acelea albe - damn it!

Iar dacă tot sunt în mijlocul playlistului, vă las cu White Queen, de la Queen, să se asorteze cu atmosfera generală a acestei nopți.

Muffins proteice cu tofu

Cum seara, după o sesiune revigorantă de exerciții, nivelul de energie îmi crește poate prea mult pentru respectiva oră târzie, fiind nevoie disperată de a o consuma într-un mod cât mai constructiv, mi-am suflecat mânecile, apucându-mă cu mare spor și voie bună de 3 tăvi de muffins cu cașcaval și pătrunjel, pentru a le duce la servici (evident, doar nu voi mânca eu 3 tăvi, și nici Vlad!)
Iar cum aveam destule ingrediente vegane rătăcite și uitate prin frigider (reminder: please, please clean up the fridge!), m-a dus gândul să încerc și versiunea vegană a clasicei rețete cu cașcaval, adică tofu afumat în loc de cașcaval afumat, simplu. Rezultatul, s-a gândit mintea mea exuberantă, va fi numai bun de snack post-workout, plin de proteine, carbs, vegan, perfect!

Iată ce a ieșit (trebuie să recunosc cu mare rușine că am pus prea multa sare în ele, uitând complet că și tofu, dragul de el, este foarte sărat în sine). Dar au fost bune, rețeta de mai jos este corectată pentru sare, evident, trust me.

Indrediente pentru 12 muffins:

• 1 cană de făinaă normală de grâu
• 1 cană de făină integrală de grâu
• 1 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/2 linguriță de sare
• 1/3 cană de ulei de floarea soarelui
• 1 cană de lapte vegetal (de soia de exemplu, eu am folosit de migdale)
• 300g de tofu afumat (adică 1 cutie), scurs și dat pe răzătoare
• 1 legatură de pătrunjel
• 4 linguri de semințe decorticate de cânepă (opțional, pentru extra proteine)

Se combină făina, sarea, bicarbonatul. Separat se combină laptele, uleiul, apoi se toarnă peste primul castron, omogenizand bine compoziția. La final se adaugă tofu, semințele de cânepă și pătrunjelul tocat. Se pun în forme de muffins și se decorează cu susan.

Se țin muffins-urile la cutor cam 25 de minute la 180 de grade, sau până sunt coapte și rumene.

Smoothie vitaminizant și proteic

 Ce poate mai revigorant, mai rapid și mai delicios decât un smoothie? Cum în ultima vreme am prins gustul smoothie-urilor post-workout, poate din lene dacă nu din alte motive mai serioase, azi m-am gândit să combin cele două mari iubiri ale mele: smoothie și iaurt de soia.

Ingrediente pentru 1 porție mare sau 2 mici:

• 4 kiwi
• 1 iaurt soia simplu (eu am folosit Soiana)
• 2 linguri de afine congelate
• 1/2 cană de apă
• extra pentru proteine: 2 lingurițe praf proteic de cânepă, 1 linguriță praf de spirulină

Smoothie proteic cu spanac si kiwi

Facut prima oara aseara, un soi de midnight smoothie (eram disperata de foame, iar un smoothie parea alegerea cea mai sanatoasa avand in vedere continutul frigiderului - adica aproape gol). Apoi l-am refacut azi dimineata, ca snack hidratant, vitaminizant si proteic dupa workout-ul meu de vineri dimineata (in intimitatea holului de acasa, nederanjand vecinii, evident). Gata in 3 minute, nu necesita decat 4 ingrediente, dintre care unul este apa :) Adica 3 kiwi, o mana mare mare de frunze de spanac, 2 lingurite cu varf de praf proteic de canepa si apa. Toate blenduite. Daca vi se pare ca nu destul de dulce, puteti pune miere sau poate 1 banana. Give it a try! :)

Expoziția care promovează stilul de viață sănătos

Dragii mei, dacă se nimerește să aveți drum la București, marea noastră capitală care a fost binecuvântată cu multe restaurante pe placul nostru, evenimente care mai de care mai interesante, forfotă și dinamism (spre deosebire de mica noastră urbă bănățeană, unde cartofii pai și șnițelul încă mai tronează triumfător în restaurante), nu ratați următoarea ediție a Raw Generation Expo, care va avea loc în 31 mai, în București, dacă nu ați ghicit deja (găsiți mai multe detalii pe pagina expoziției și pe Facebook), urmând ultima ediție desfășurată la Cluj-Napoca, alt oraș frumos, în Ardeal de data aceasta, despre care deja cunoașteți cuvintele mele de admirație (mai ales în privința a ceea ce găsești în farfurie în multe localuri, evident nu doar șnițel și cartofi pai).

Dragii noștri organizatori ai acestei educative și inspirante expoziții, poate vă încumetați și pe la noi în Banat, cred că suntem destui în această urbă care apreciază și sunt adepții unui stil de viață sănătos, verde, compasional față de restui vietăților mai puțin norocoase care sfârșesc nemilos în farfuriile noastre. Cred că ne-am aduna destui pentru a aprecia un astfel de eveniment, promovator a tot ceea ce înseamnă educarea populației în ale sănătății, fără sacrificarea gustul și plăcerii de a mânca.
Iar pentru norocoșii care locuiesc în București sau se află în trecere, poate vă stârnesc interesul dacă aflați ca la ultima ediție au avut loc demonstrații culinare, workshopuri, ați putut afta răspunsuri la multe întrebări despre acest stil de viață radiant, prietenos și cum ați putea face primii pași spre întâmpinarea lui, ați putut vedea niște scule profesioniste de gătit, cosmetice bio, produse și ingrediente vegane, ați putut gusta din multele bunătăți neconcepute poate de mulți dintre noi. Eu sincer, I would go there for the inspiration and for the goodies :o) Probabil aș degusta tot ce se poate până mi-ar lua-o razna toate simțurile și aș pleca cu tone de idei, elan și voie bună.
Dar să vedem ce ne aduce această ediție.

Aliemtația vegană pentru exerciții fizice

Mult mi-a trebuit până să scriu și despre asta, în condițiile în care în toată perioada în care am trecut la veganism/vegetarianism (adică acum 6 ani) am practicat și exerciții fizice, la început cam din două în două zile, iar acum șase zile pe săptămână (cu o bine meritată pauză în cea de-a șaptea zi, conform exemplului biblic).
Știu, știu, voi fi criticată, certată, mustrată, dar ”I have to come forward with it”, sau să ”ies din dulap”.
Trebuie să recunosc că nu am acordat o foarte mare atenție alimentației special dedicate sportului, mi s-a părut că totul depinde de tine și de cât de mult îți dorești tu să performezi, să tragi de tine. Cu toate că am trăit câteva episoade mai neplăcute de consumat alimente grele înainte de sesiunea de exerciții, am continuat să nu dau mare atenție sfaturilor experților. Tot ce urmam era: să nu mănânc mult și greu chiar înainte de a face sport, să fiu atentă să mânânc proteine după. Și cam atât. Totul a fost bine și frumos, până azi. Ce s-a întamplat azi? Am plecat furioasă și dezamăgită de la o oră la care în mod normal trebuia să ”zbor”. De ce? Alimentația aparent nu prea pușcă cu toate așteptările mele, degeaba tragi de tine dacă simți un bolovan în stomac, lipsă totală de energie, miscări parcă cu încetinitorul și frustrare accentuată în tot acest timp. Ce am mâncat azi oare, cum am putut să îmi bat joc de munca mea în acest hal? Mic dejun foarte sățios, peanut butter and jelly, 3 felii de pâine cu multe multe semințe, cam o mână de migdale crude. Prânz 3 mere. Pe la 4, un meniu mare mare și din nou, foarte sățios, proteine, carbohidrați, destul de gras.
Rezultatul: nu a fost bine deloc, a fost prima oară când am vrut să ies din sală să ma duc sa vomit.

M-am pus să mă documentez și de data aceasta să iau in considerare ceea ce citesc. Nu sunt nici pe departe expert în alimentație, așa că m-am hotărât să încerc câteva strategii și planuri de alimentație, fiecare timp de 2 săptămâni. Până acum m-am decis asupra acestor două variante:

1. multe mese mici de-a lungul zile
2. variantă a dietei intermittent fasting

1. În varianta aceasta de multe mese mai mici de-a lungul zilei, planul este următorul (inspirația o puteți găsi aici, și mai multe detalii):

• mic dejun mai light (cereale, peanut butter and jelly dar nu așa de mult, nuci crude, etc)
• pranz, pe la ora 13, o masă nu foarte mare, compusă din carbohidrați complecși, proteine, grăsimi, cum ar fi paste integrale, orez, hrișcă, leguminoase (fasole, năut, linte, etc), quinoa, o salată cu semințe sau avocado
• cu o oră înainte de a face sport, fructe: banană, mere, fructe de pădure, fructe de sezon, etc. Fructele conțin carbohidrați care se absorb repede, de asemenea și apă, ele sunt ideale pentru consumul imediat înainte de exerciții fizice
• după workout: niște proteine sub formă lichidă (praf proteic de mazăre, orez, cânepă sub formă de smoothie) iar apoi o masă ce conține proteine și carbohidrați. Aceasta ar trebui să fie masa cea mai consistentă a zilei, mușchii solicitați trebuie să se refacă în acest timp iar stocul epuizat de energie trebuie umplut de către carhohidrați

2. Varianta intermittent fasting presupune consumul de alimente doar într-un interval de 8 ore pe zi. Teoria spune că organismul nostru este obișuit de miliaone de ani cu acest fel de dietă, după lungi perioade de alergat după animale sau cules în care mintea era alertă iar corpul dădea tot ce putea funcționând la nivel optim, omul primitiv ajungea în sfârșit și el să pape ceva. Ar trebui să funcționeze și la omul modern, nu? Ar trebui chiar să funționăm mai bine cu acest fel de dietă, nu?

Am mai postat câteva linkuri la articole care laudă beneficiile acestei diete, de la slăbit, la tonifiat musculatura și anduranța, de la celebrul doctor Mercola, la acest articol care m-a determinat să îi dau și eu o șansă dietei. Trebuie menționat că dacă ceea ce urmăriți este slăbitul, atunci se recomandă eliminarea mesei dinaintea exercițiilor fizice, cu toate că ele devin mai grele de executat, rezultatul este arderea mai intensă a grăsimilor. Dar după efort, trebuie neapărat să vă refaceți stocul de energie cu o masă bogată în proteine și carbohidrați.

Eu am ales următoarea variantă:

• pentru un workout de dimineață:
• snack pre-workout, un fruct, de ex o banană pe la ora 7
• post-workout o masă mare și bogată în proteine și carbohidrați complecși (adică un mic dejun mai consistent, pe la 10)
• ora 15 - terminarea ferestrei de 8 ore, deci încă o masă bogată în grăsimi sănătoase, cum ar fi nuci crude, seminte, avocado, etc, de ex o salată mare cu semințe și avocado
• după consum de ceai neîndulcit și apă pentru tot restul zilei
• pentru un workout de seara, de la 7:30 de ex, aș alege planul de la punctul 1, cu mențiunea că micul dejun se sare cu tot, pranzul pe la 13, snackul înainte de sport pe la 6:30, iar ultima masa a zilei, cea post-workout, pe la 9

Astea fiind spuse, nu îmi rămâne altceva de făcut decât să încerc aceste variante, să vedem care dă rezultate mai bune! Chiar de mâine.

Pancakes!

Dacă vă aflați în centrul orașului, dimineața, seara sau la prânz, și dacă vă lovește din senin pofta de pancakes sau de ceva dulce (sau pur și simplu vă este foame), vă sfătuiesc să încercați pancakes cu mascarpone și sos de fructe de pădure de la Cafeneaua Verde. Nu sunt ele întocmai vegane, dar foarte reușite, pufoase, ușoare, proaspete și multe!

Iar dacă tot stați la una dintre mesele verzi în așteptarea acestor bunătăți, trebuie neapărat să o faceți sorbind dintr-un latte macchiato imens, cremos și bine realizat.

Prajitura reciclata cu baigli de mac si mere

Dacă vi se întâmplă să vă rămână niște cozonac sau baigli în plus, care se va și usca în câteva zile și poate nu veți mai fi tentați de nicio fdelie, oricât de bună ar fi fost ea proaspătă, ea e în schimb numai bună pentru a fi reciclată. Rezultatul transformării este o prăjitură foarte rapidă, simplă și delicioasă, care nu numai că păstrează toate calitățile preparatului original, dar aduce și altele în plus!

După atâta publicitate ieftină ar fi și cazul să rezvălui rețeta.

Ingrediente:

• 2 baigli vechi de câteva zile
• 1 - 1 1/2 cană de lapte vegetal (sau normal)
• câteva lingurițe de ulei de cocos rece (sau unt rece)
• 100g de stafide
• 2 plicuri de zahăr vanilat Bourbon
• 6 mere medii

Am luat ce a mai rămas din 2 baigli de câteva zile (nucă, mac, ce aveți), i-am tăiat felii cam de 1cm grosime, aceste felii le-am așeazat într-o tavă mai adâncă, tapetată cu hârtie de copt. Peste feliile de baigli am turnat lapte de migdale  (orez, soia, sau ce aveți la îndemână), apoi am mai pus câteva bucățele de ulei de cocos printre felii,

Am luat câteva mere (vreo 6), le-am curățat, le-am dat pe răzătoare. Peste ele am pus 2 plicuri de zahăr vanilat Bourbon, 100g de stafide, apoi am întins merele peste stratul de felii de baigli. Ultimele felii tăiate le-am înmuiat în lapte, le-am așeazat peste mere, iar la final am mai pus câte o bucățică de ulei de cocos peste fiecare felie (sau unt).

Am dat tava la cuptor cam 40 de minute la 180 de grade, căldură doar de jos (să nu se ardă feliile de deasupra). Cam atât. Prăjitura astfel improvizată se ține la rece, acoperită.

Giganticul la el acasă

Duminică însorită, planuri de a sta la sat abandonate, mâncare călduros dăruită de părinți, la fel, abandonată, ce ne rămâne de făcut? Cumpărat de pe unde am apucat niște legume (frumos și grijuliu importate din țări care mai de care mai exotice. Eh, nu chiar, doar Turcia, Spania), niște telemea (pe lânga cea de casă pe care am binevoit să o aducem cu noi de la părinții mei), am străbătut orașul în lung și în lat, pentru ca, în final, să fim atât de plictisiți și obosiți, încât să ajungem tot la un restaurant. De data aceasta nu eu am ales, ci Vlad: Trio, in Giroc. Am fost avetizată de mai multe ori, pregătită sufletește, așteptările fiind atât de joase încât eram absolut sigură că voi nimeri la o cantină unde nu voi putea mânca absolut nimic din meniul gen ”șnițel și cartofi prăjiți”, atât de îndrăgit în minunatul și iluminatul nostru oraș.

Am ajuns in parcare, am intrat în local. Șocul meu a fost amortizat de lipsa totală de orice speranță în bine, dar totuși, nu m-am putut abține să nu fac o grimasă. Kitsch-ul e la el acasă, lipsa totală de gust, armonie, culoare, formă, orice, de fapt. Doar de mese și grupuri gălăgioase nu. Dar să lăsam asta, deocamdată (sau pentru totdeauna, dacă trăiești în Timișoara, te cam obișnuiești cu asemenea estetică inestetică și grotescă).

Meniu îngrozitor de stufos, sincer, nu m-am descurcat decat luând-o haotic și oprindu-mă din când în când. Evident, nu e veggei friendly, dar și asta știam deja. Vlad zice că aici se mănâncă bine, dar nu foarte bun (asta trebuie ținută minte: se mânâncă bine, dar nu bun :o)). Asta spune un carnivor, ce să mai zică o sărmană vietate ierbivoră atunci?
Mă opresc la pagina cu salate, una singură, draga de ea, era fără carne/ouă, adică clasica grecească. Dacă aș avea un leu de câte ori am ajuns să îmi iau salata grecească, aș fi milionar (în lei, deci nu foarte bogată..). Vlad recomandă călduros papanașii (pentru cine nu știe, noi, Timișorenii, suntem foarte încântați, mândri chiar de papanașii noștri! Aș spune că, în afara scârboaselor clătite bănățene, papanașii sunt desertul nostru tradițional, regăsit în toate meniurile, în toate restaurantele din oraș). O porție, evident, doar ținem la siluetă și știm ce pedeapsă oribilă ne așteptă mai târziu, acasă (mă refer la temutul work-ut al lui Jillian Michaels de ardere a grăsimilor)

După vreo 20 de minute, vine salata. O imensitate, cea mai mare salată văzută vreodată în viața mea! Monstrul de salată era așezat într-un bol de sticlă, care, evident, nu era destinat în mod normal salatelor. Eu eram tare fericită, știam că măcar nu voi muri de foame. Dessing, evident că nu, dar poate mai bine așa, decât o maioneză dezgustătoare.

După lupte îndelungate, care au durat aproape o oră, în imensul bol au rămas niște sâmburi de măsline, moment în care au sosit și papanașii. Așa cum era de așeteptat, porția era inumană! 3 papanași mari, grași pluteau împăcați într-un lac de hiper-caloric de smântână și dulceață. Aproximativ 2000 aș zice! Deja sesiunea de workout de mai târziu devenea din ce în ce ma înspăimântătoare. Probabil trebuie să triplez timpul pentru a fi pe linia de plutire!

Marele noroc al meu și salvarea în același timp a fost salata. Îmi ocupa atât de mult din stomac, încât am putut devora doar un singur papanaș. Nu zic că nu a fost bun, chiar acceptabil. Merită încercat, aș zice (măcar de dragul porției colosale).

Concluzia: cine dorește șă mânânce până îi crapă mațele, este bine-venit la restaurantul Trio, poate totuși a doua zi este planificat un post negru :o)

Puțină inspirație pentru noi toți

Muffins cu afine si portocale

Stiu că e deja un mare și gras clișeu că pun iar o rețetă de muffins pe blog! Sincer, nici nu știu dacă nu există deja rețeta asta aici, ascunsă pe undeva printe cele câteva zeci de muffins ce au evoluat de-a lungul timpului (sper doar că nu au involuat)... Ideea este că nici eu nu respect retetele, de fapt nici nu cred în rețete. Sunt absolut convinsă că retețele există pentru a te inspira să gătești ceva nou, să experimentezi, să iți ponă mintea, răbdarea și simțurile la incercare. Asta dacă nu gatești ceva ultra complicat ce necesită ingrediente foarte atent cântarite și care se transforma într-un mare fiasco, vase sparte la nervi, lacrimi vărsate și un sot sau animal de casă cazut la datorie pe campul de luptă numit bucătărie, dacă nu respecți cu sfințenie fiecare nanogram. Dar, după cum se știe, acest blog nu este așa ceva. Din fericire! Așa că, vă îndemn să vă inspirați de unde puteți, să experimentați, să încercați mereu ceva nou, o combinație trăznită, ceva ce mama nici tăiată nu ar face, ceva la care partenerul strambă dezgustat nasul și animalul de casă o ia la fuga dupa fotoliul din sufragerie, și să nu vă gandiți nici la gramaj, la cântărit ăi măsurat, ci la voi și la plăcerea provocată de gătit din acel moment. De fapt, dacă stau să ma gândesc, mereu când am respectat cuminte o rețetă, nu mi-a ieșit mare lucru... Să nu uităm că avem făina diferită, zahăr diferit, uluiuri diferite, și să nu mau vorbim de cuptoare diferite!

Revenind la muffins, trebuie să postez această rețetă pentru că au ieșit foarte bune. Până și soțul a fost încântat (deci sunt destul de ortodoxe și plăcubile). Ușor sărate, just the way I like it. Dacă vreți să nu se simtă sarea, puneți mai putin, un sfert de linguriță, dar niciodată deloc.

Ingrediente:
- 2 căni de făină
- 1 linguriță de bicarbonat de sodiu
- 1/2 linguriță de sare
- 1 1/2 căni de afine congelate
- 1/3 cană de ulei de floarea soarelui
- 1/2 cană de zahăr
- 2 plicuri de zahăr vanilat Bourbon
- 1 cană de lapte vegetal (sau normal)
- coaja rasă și sucul de la 1 portocală

Se amesteca ingredientele uscate, adică făina, bicarbonarul și sarea folosind un tel. Separat se amestecă cele lichide, adică laptele, sucul de la portocală, uleiul, zahărul, zahărul vanilat și coaja de portocală, apoi se toarnă peste făină. Aluatul se omogenizeaza bine. Dacă e prea tare și nu se desprinde de pe spatulă (adică nu vrea să cadă), se mai pune câte o lingură de lapte.
Se dau afinele încă inghețate prin făină iar apoi se încorporeaza în aluat, fără a le zdrobi.
Se umplu 12 forme de brioșe pregătite cu hârtiuțe, se pune tava în cuptorul încins pentru 20 de minute la 180 de grade.

Paine fara framantare

Experiența mea cu pâine se rezumă doar la câteva încercări, destul de puține, ce-i drept, și toate asistate de mașina de făcut pâine. Adică: ia ca o maimuță ingredientele descrise, măsoare-le (ca să nu fie prea greu, doar folosind o cană, lingură și  linguriță), pune-le în recipient, apasă pe buton. Iar dupa 2-3 ore, scoate, dar ai grijă să nu te arzi! pâine frumoasă din aparat. Nu parea prea impresionant și nici lăuabil, nu e așa? Dar până acum, bunul meu prieten, aparatul de făcut pâine, nu a dat greș, nici la pâinile albe, de secară, integrale, nici la aluaturile de pizza. 

Dar simțeam că mai trebuie să fie o metodă care se pretează unei persoane prea leneșe pentru a frământa aluantul pentru zeci de minute. Ceva no-brainer, ceva ce garanteaza reușita 100%, de fiecare dată, și dacă se poate, fără niciun fel de efort! 

Norocul a făcut că am dat, din întâmplare, peste un filmuleț, destul de vechi deja (probabil să multă lume știe deja de el), despre metoda de dospire lentă, fără frământare.

L-am vizionat de câteva ori, să nu uit nicio etapă sau nicio cantitate, iar apoi am încercat imediat rețeta! Mi-am cumpărat până și o oală de fontă! (de la Cora, pentru cine e curios)

Totul a decurs bine, până când, mergând să verific pentru ultima oară cuptorul, am observat că cineva l-a stins! Mare catastrofă, cum pâinea trebuie coaptă la temperatura maximă posibilă! Aprind disperată cuptorul (eram acasă la mama mea, cuptorul era cu gaz), mai las pâinea vreo 20 de minute, rezultatul a fost ok, dar nu chiar așa cum mă așteptam, nu era nicidecum așa cum apare în filmuleț! Era crescută, dar nu avea goluri de aer mari.

Peste câteva zile, acasă fiind, am mai făcut o încercare, făină 000. Dezastru! Din nou! Chiar daca totul părea în regulă în rest, trebuia să fie făină! Sau poate nu am cântărit bine ingredientele, sau poate mai trebuia lăsată la cuptor! Până la urmă pâinea nu poate fi făcută de orice copil de 4 ani sau de orice maimuță! Aparent eu nu mă încadrez în această categorie, fiind mult prejos. Dar asta nu m-a făcut să renunț! Ideea eșecului m-a urmărit zi și noapte! 

A treia încercare, făină 650, ingrediente atent ”cântărite”, temperatura maximă la cuptor, adica vreo 220 de grade. Timp mai lung decât în filmuleț (presupun că ei au cuptoare mai performante, evident). De data aceasta rezultatul a fost satisfăcător, pâine cu o crustă tare și crocantă, bule mari de aer înauntru, textura moale, elastică și umedă.

Iată procesul. Ingrediente, ca în filmuleț:

• 3 căni de făină
• 1/4 - 1/3 linguriță de drojdie uscată
• 1 1/4 linguriță de sare
• 1 1/2 cană de apă rece

Se amestecă făina, sarea și drojdia bine, apoi se adaugă apa, omogenizând aluatul - am amestecat cam 30 de secunde. Apoi am pus o folie de plastic peste castron, castronul la frigider pentru 12-24 de ore. 

Eu l-am scos cam dupa 18 cred, am mai lăsat aluatul 1 ora afară la crescut.
Am încins cuptorul cu oala de fontă înăuntru (se poate folosi orice oală cu capac, dar să nu aibă plastic sau materiale mai sensibile). Între timp se pune aluatul pe un blat cu făină, se dă forma precum în filmuleț, sau cum vreți voi, apoi se pune repede în oala încinsă, care stă acoperită la cuptor pentru 30 de minute (eu de fapt am lasat-o 40), apoi se dă jos capacul și se mai lasă 20, pentru a forma o crustă rumenă deasupra.

Iată rezultatul. Crustă tare și crocantă, miez moale plin de găuri, textură umedă și elastică. Presupun că așa trebuie să iasă. De crescut nu mi se pare că a crescut foarte tare (precum pâinile preparate cu metoda tradițională de dospire). Dar e altfel :o) În sensul cel mai bun al cuvântului.

Crema de ciocolata

Ieri m-a lovit din senim pofta de ciocolată, ceea ce se întâmplă foarte rar (dacă nu ar avea așa un conținut gigantic de zahăr, poate i-aș acorda oarecare atenție). Mi-am amintit brusc că mai aveam ciocolata de la Venchi, din Londra. Mă aștepta cuminte, abandonată într-o cutie de carton, pe cel mai de jos raft al etajerei din bucătărie. Eram cumva sceptică, știam că mi-a plăcut cea gustată la fața locului, dar cât de bună și comestibil de ne-dulce poate fi o ciocolată pentru a fi cu adevărat delicioasă? Avem 6 bucățele perfecte, migălos decorate. Am început cu ciocolata negră, prima bucățică avea o umplutură acrișoară, ciocolata nu era prea dulce, chiar deloc, comparativ cu gunoaiele din supermarketuri. Se simțea minunat gustul puternic de cacao, iar textura fină te lăsa dorind mai mult, tot mai mult. A doua bucățică a fost cea mai bună, tot ciocolată amăruie, ușor dulce și poate chiar mai mult, sărată. Perfecțiunea întruchipată! Dar s-a terminat foarte repede, prea repede... A treia a fost ciocolată amăruie care acoperea un miez fin de ciocolată albă, cu migdale. A patra un jeleu acrișor, acoperit în ciocolată amăruie, ușor sărată. Au urmat apoi două bucățele de ciocolată cu lapte, nu foarte dulci, gusturile se topeau ușor și persistent, pentru unltima oară. În 10 minute, mâncasem toată cutiuța de praline.

Câteva ore mai târziu, eram cu gândul tot la acele mici delicatese, inexistente. O mulțime de întrebări și griji mi-au năvălit în minte: oare voi mai mânca vreodată ciocolată bună, oare în România pot găsi așa ceva, oare se poate comanda online?
Mi-am adus aminte de obsesia mea pentru untul de arahide și de combinația perfectă între banane și roșcove, oare cum ar fi dacă ar interveni și untul de arahide în ecuație? Ar ieși probabil o cremă de ciocolată foarte rapidă și gusoasă, pentru acele zile în care ne este poftă de ciocolată dar ne simțim prea vinovate :)

Am luat o banană medie, 2 lingurițe de unt de arahide organic și 2 lingurițe de praf de roșcove, iar în câteva secunde crema a fost gata!