Experiența mea cu pâine se rezumă doar la câteva încercări, destul de puține, ce-i drept, și toate asistate de mașina de făcut pâine. Adică: ia ca o maimuță ingredientele descrise, măsoare-le (ca să nu fie prea greu, doar folosind o cană, lingură și linguriță), pune-le în recipient, apasă pe buton. Iar dupa 2-3 ore, scoate, dar ai grijă să nu te arzi! pâine frumoasă din aparat. Nu parea prea impresionant și nici lăuabil, nu e așa? Dar până acum, bunul meu prieten, aparatul de făcut pâine, nu a dat greș, nici la pâinile albe, de secară, integrale, nici la aluaturile de pizza.
Dar simțeam că mai trebuie să fie o metodă care se pretează unei persoane prea leneșe pentru a frământa aluantul pentru zeci de minute. Ceva no-brainer, ceva ce garanteaza reușita 100%, de fiecare dată, și dacă se poate, fără niciun fel de efort!
Norocul a făcut că am dat, din întâmplare, peste un filmuleț, destul de vechi deja (probabil să multă lume știe deja de el), despre metoda de dospire lentă, fără frământare.
L-am vizionat de câteva ori, să nu uit nicio etapă sau nicio cantitate, iar apoi am încercat imediat rețeta! Mi-am cumpărat până și o oală de fontă! (de la Cora, pentru cine e curios)
Totul a decurs bine, până când, mergând să verific pentru ultima oară cuptorul, am observat că cineva l-a stins! Mare catastrofă, cum pâinea trebuie coaptă la temperatura maximă posibilă! Aprind disperată cuptorul (eram acasă la mama mea, cuptorul era cu gaz), mai las pâinea vreo 20 de minute, rezultatul a fost ok, dar nu chiar așa cum mă așteptam, nu era nicidecum așa cum apare în filmuleț! Era crescută, dar nu avea goluri de aer mari.
Peste câteva zile, acasă fiind, am mai făcut o încercare, făină 000. Dezastru! Din nou! Chiar daca totul părea în regulă în rest, trebuia să fie făină! Sau poate nu am cântărit bine ingredientele, sau poate mai trebuia lăsată la cuptor! Până la urmă pâinea nu poate fi făcută de orice copil de 4 ani sau de orice maimuță! Aparent eu nu mă încadrez în această categorie, fiind mult prejos. Dar asta nu m-a făcut să renunț! Ideea eșecului m-a urmărit zi și noapte!
A treia încercare, făină 650, ingrediente atent ”cântărite”, temperatura maximă la cuptor, adica vreo 220 de grade. Timp mai lung decât în filmuleț (presupun că ei au cuptoare mai performante, evident). De data aceasta rezultatul a fost satisfăcător, pâine cu o crustă tare și crocantă, bule mari de aer înauntru, textura moale, elastică și umedă.
Iată procesul. Ingrediente, ca în filmuleț:
- 3 căni de făină
- 1/4 - 1/3 linguriță de drojdie uscată
- 1 1/4 linguriță de sare
- 1 1/2 cană de apă rece
Se amestecă făina, sarea și drojdia bine, apoi se adaugă apa, omogenizând aluatul - am amestecat cam 30 de secunde. Apoi am pus o folie de plastic peste castron, castronul la frigider pentru 12-24 de ore.
Eu l-am scos cam dupa 18 cred, am mai lăsat aluatul 1 ora afară la crescut.
Am încins cuptorul cu oala de fontă înăuntru (se poate folosi orice oală cu capac, dar să nu aibă plastic sau materiale mai sensibile). Între timp se pune aluatul pe un blat cu făină, se dă forma precum în filmuleț, sau cum vreți voi, apoi se pune repede în oala încinsă, care stă acoperită la cuptor pentru 30 de minute (eu de fapt am lasat-o 40), apoi se dă jos capacul și se mai lasă 20, pentru a forma o crustă rumenă deasupra.
Iată rezultatul. Crustă tare și crocantă, miez moale plin de găuri, textură umedă și elastică. Presupun că așa trebuie să iasă. De crescut nu mi se pare că a crescut foarte tare (precum pâinile preparate cu metoda tradițională de dospire). Dar e altfel :o) În sensul cel mai bun al cuvântului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu