Se afișează postările cu eticheta Retete. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Retete. Afișați toate postările

31 martie 2017

Inghetata cu afine si banane

Foarte simplu, doar două ingrediente. O cană de afine congelate și o banană mare, în robotul de bucătărie pentru 1 minut. 


30 martie 2017

Muffins cu ciocolata si chili

Iată că a venit și primăvara, parcurile s-au umplut din nou de copii care se rostogolesc prin iarbă, adulți care stau ca șopârlele pe bănci la soare, miresme înflorite, petale îmbrobodite și crengi înfrunzite. Așadar o plimbare la ora prânzului este mult recomandată, mai ales dacă sunteți spectatorii unor scamatorii performate cu mare dibăcie de mai sus numiții copii. Asta îmi amintește cu groază că trebuie să trec peste fobia mea de a sta în mâini și să încep să exersez această poziție înfricoșătoare (la fel ca înotatul cu capul sub apă, mama lor de coșmaruri recurente din copilărie în care muream înecată nopți la rând și care au lăsat în urma lor un adult cu multe sechele).
De ce? Nu doar pentru că ”așa vrea mușchii mei”, ci pentru că am făcut aroganța de a mă înscrie la una din certificările pentru antrenori de la StrongFirst, unde trebuie să vii pregătit cu un arsenal complet și corect de exerciții calistenice, fără frici copilărești și fără fobii nefondate. Dacă ai norocul să fii un gimnast de profesie sau un atlet înnăscut, maestru al coordonării perfecte a fiecărei părți a corpului tău atunci ai noroc! Dar dacă ești în schimb un sac corporatist sedentar și palid, fost tocilar care avea mereu învoiri la ora de educație fizică iar când nu avea, era mereu ultimul la orice, peste care vine un strat gros de neîndemânare și împiedicări de orice lucru ce îți vine în cale, atunci trebuie să încerci să îți depășești această nefericită și mizerabilă condiție și să te supui unor torturi premeditate și bine calculate, să te înarmezi cu multă răbdare, voință și pozitivism. Trebuie să ai un plan și să te ții de el, iar apoi, cu puțin noroc, reușești să nu te faci complet de râs când vine momentul adevărului și ești pus față în față cu adevărații profesioniști ai acestui domeniu. So stay tunned for more emberrasment! 

Dar până atunci (2 luni care vor trece precum o furtună tropicală făcând vraiște în corpul meu), vă voi polua mințile și ochii cu niște rețete, făcute pentru prima oară, așa cum v-am obișnuit deja :o) De data aceasta ciocolata mi-a picat iar cu tronc, dar am vrut neapărat să am și niște proteine sănătoase, cum ar fi năutul. Da, ați citit bine, muffins cu ciocolată, chili și năut!



Ingrediente:
  • 1 cană de făină albă de grâu
  • 1 cană de făină integrală de orez
  • 1 1/4 linguriță de bicarbonat de sodiu
  • 1/3 linguriță de sare
  • 1 conservă de năut
  • 5 linguri de cacao
  • 80g de ciocolată neagră tăiată bucăți mici
  • 1/2 cană de ulei de rapiță
  • 1 cană de apă călduță
  • 2/3 cană de zahăr muscovado
  • vanilie
  • 1/4 linguriță de fulgi de chili
Se amestecă cu un tel făina de grău, cea de orez, bicarbonatul, cacaua și sarea. Restul ingredientelor, în afară de ciocolată, se pun în robotul de bucătărie și se mixează bine până se formează o pastă omogenă care se toarnă peste făină. Omogenizăm bine aluatul apoi adăugăm ciocolata. Aluatul se pune în forme de muffins cu hârtiuțe, tava la cuptor la 180 de grade pentru 15-20 de minute (verificăm după 15 dacă o scobitoare iese curată din ele).

8 martie 2017

Fursecuri proteice cu susan si sorg

Iată că a sosit și 8 martie, după o iarnă siberiană lungă și grea, ziua în care an de an trebuie să ne aducem aminte că suntem în primul și în primul rând femei. Femei de carieră, mame, bunici, femei care au reușit azi prima tracțiune strictă (în ciuda durerii din umărul drept care încearcă să îmi saboteze mișelește progresul de câteva săptămâni încoace), prima flotare într-o singură mână (acum mă pot înscrie liniștită la certificarea SFB știind că probabil nu mă voi face de rușine la proba finală). Suntem femei, indiferent cum arătăm sau ce priorități avem și ar trebui să fim respectate pentru feminitatea și puterea de care dăm dovadă zi de zi.

După acest mic pep talk, iată și subiectul principal al acestei mici povești. De unde știi că probabil ai dus prea departe tot veganismul și stilul ăsta de viață hiper-sănătos? Când ajungi să mănânci același material prim ca cel din care se confecționează măturile, adică sorg. Etapa hranei pentru păsări a trecut, iar acum am avansat la un nivel mult mai înalt, cel al consumului ustensilelor gospodărești din casă. Pentru cei intresați, am găsit făină de sorg acum ceva vreme și de atunci îmi tot propun să o încerc în niște fursecuri cu mult susan. Zis și făcut, dar din păcate tava a fost complet carbonizată, așadar aseara am mai încercat o dată, fiind cu ochii pe cuptor.


Ingrediente pentru o tavă mare:

  • 1 cană de făină de sorg (sau orice altă făină)
  • 1 cană de făină de hrișcă (am ales hrișca pentru proteine, dar se poate folosi orice altă făină, puteți combina de ex făina integrală de grâu cu cea de orez. Atenție, făina de hrișcă are un gust specific, s-ar putea să nu vă placă din prima.)
  • 6 linguri de semințe de in care se macină în râșnița de cafea
  • 1/4 linguriță de sare
  • 1/2 linguriță de bicarbonat de sodiu
  • 1/2 cană de unei de cocos la temperatura camerei
  • 1/2 cană de lapte vegetal (eu am folosit de orez)
  • 2/3 cană de zahăr muscovado
  • 1 cană de semințe de susan
  • vanilie, ghimbir sau alte condimente după gust
Se amestecă toate ingredientele bine. Dacă folosiți altă făină decât ce am folosit eu, s-ar putea să fie nevoie de mai mult lapte. Aluatul iese destul de moale și elastic, se modelează bile care se pun în tavă și se turtesc ușor cu degetele. Tava la cuptor la 180 de grade pentru 15 minute.

27 februarie 2017

Bile proteice cu nuci, canepa si roscove

Altă tentativă de scăpa de ingrediente semi-expirate de care efectiv nu mai am niciun chef, cum ar fi pudra proteică de cânepă. Oricât de benefică și sănătoasă ar fi ea, oricât de multe proteine ar avea, gustul nu este nici pe departe unul atrăgător (de pământ) dacă nu este folosită cu puțină imaginație și dibăcie, adică bine camuflată printre alte ingrediente mai gustoase. În lipsă de timp și de alte idei, am fabricat rapid niște bile extra banale, folosind alături de pudra mea dragă și scârboasă, nucile delicioase primite de la bunica mea din Moldova, alese personal de ea, bio și ecologice, nevăzute de niciun strop de poluare, doar de ciorile înfometetate ale satului.


Ingrediente pentru vreo 15 bile mici:
  • 3/4 cană de curmale fără sâmburi
  • 1/2 cană de miez de nucă
  • 1/2 cană de praf de roșcove (carob)
  • 1 cană de praf proteic de cânepă, sau alt praf proteic pe care vreți să îl mascați
  • 1/4 cană de ulei de cocos solid
  • 1 linguriță plină de praf de ghimbir
  • 1/2 cană de apă
Se toarnă apa clocotită peste curmale, eu am pus atâta apă încât să aibă curmalele destul să se înmoaie, dar nu atât de mult încât să le acopere complet (da, știu, trebuia să o măsor, bat-o nevoia să o bată!) se lasă 15 minute. Între timp se macina nuca în robotul de bucătărie, apoi se pun toate ingredientele în robot, mixând bine. Se mai ”frământă” manual (dacă iese prea moale, mai punem niște pudră miraculoasă proteică sau nuci, iar dacă e prea tare, știți voi, puțină apă, dar mai bine mai tare decât mai moale, o să mă pomeniți când vă veți chinui să le înfulecați și bilele vor curge printre degete), se formează bile care se țin într-un recipient bine sigilat, la rece.

22 februarie 2017

Cozonacul vegan de la miezul noptii

Acum două seri pe la ora 11 și ceva am fost trezită brusc (asta pentru că suntem cuminți și ne culcăm devreme, având în vedere că dimineața deșteptarea se dă la ora 6 fix) de o voce grăbită ce mă îndemna să vin repede în bucătărie să văd ceva. Mă simțeam ca un copil în ajunul Crăciunului, oare ce mă aștepta așa urgent acolo? Coborând iute, dar leneș, din pat, orbită de lumina din bucătărie, printre gene, am văzut o cutie neagră mare de tot, care ascundea nimic altceva decât un robot de bucătărie roșu, mândru de îți lua ochii, frumos și durduliu. L-am montat cu înfrigurare, l-am încercat, l-am mângâiat, l-am pupat și m-am culcat. A doua zi deja îmi saliva gura la toate bunătățile pe care le pot face cu el, dar oare cu ce să încep?

Ieri totul s-a lămurit. Voi încerca să fac cozonac, vegan, de post. De ce cozonac? Pentru că este, aparent, my comfort food. Ce este, conform definiției mele, un comfort food? Este acea mâncare de la care nu vă puteți abține, pentru că vă hrănește sufletul și vă face să vă simțiți bine, indiferent de starea actuală de spirit, de vremea de afară sau de alte circumstante nefavorabile în care vă aflați. Este strâns legată de cele mai plăcute amintiri din copilărie, de cele mai frumoase clipe petrecute cu familia, cu părinții, cu bunicii. Este o mâncare pe care odată ce ați văzut-o, ați mirosit-o și pus-o în gură, închizând ochii puteți călători prin timp, puteți fi în locuri de mult uitate, alături persoane care azi nu mai sunt. Este hrana pentru suflet.

Iar pentru mine cozonacul moldovenesc, sau din Bucovina, este hrana pentru suflet, pentru că odată ce închid ochii, mă trezesc iar la 7 ani, într-un sătuc de lângă Botoșani, cu mama și bunica, în a doua zi de Paște, în cimitir, unde aprindem lumânări. Cimitirul este plin de vecini, de rude, de oameni frumos gătiți, cu hainele de sărbătoare, cu tot ce au mai bun în casă așezat în coșulețe curate, iar copiii se plimba de ici colo printre morminte, ademeniți de cozonacii care mai de care mai aromați și mai pufoși. Copilul din mine nu se lasă mai prejos, gustă din toți cozonacii și din tot vinul oferit de femeile cu voci blânde și priviri prietenoase. Cine știa pe vremea aceea ce e aia vin? Că doar vinul de casă din Bucovina nu se aseamănă cu nimic altceva pe lume, este slab, acrișor, aromat, rece și acidulat. Se califică perfect drept un comfort food.

Iată de ce eu ador cozonacii, cozonacii făcuți în casă, cu dragoste și răbdare, de mama sau de bunica, dar de ce nu de mine? Scotocind scurt internetul după rețete de cozonaci de post, am găsit rețeta faimoasă a bunicii lui Adi Hădean, care merită încercată. Am decis să folosesc fructe uscate în loc de umplutura de cacao, zahăr, nuci și rahat.

Fiind deja ora 9, cu mult entuziasm și optimism, m-am pus pe treabă.

Iată rețeta preluată de la Adi Hădean.
Ingrediente pentru un cozonac:
  • 450g făină
  • 10g de drojdie uscată
  • 60g de zahăr
  • 1/4 linguriță de sare
  • 60ml de ulei de rapiță
  • 265ml de suc de portocale călduț
  • 2 plicuri de vanilie Bourbon de la Dr. Oetker (cea în alcool)
  • coaja rasă de la o lămâie și de la 1/2 portocală
  • pentru umplutură: o mână de stafide și una de caise deshidratate tăiate mărunt
Conform instrucțiunilor din rețeta originală, am amestecat întâi făina, sarea, zahărul, drojdia, apoi am adăugat restul ingredientelor. Am lăsat robotul să frământe cam 15 minute, la viteză mică. 



Am acoperit castronul cu o folie de plastic, l-am luat cu grijă, ca pe o dragă comoară, și l-am așezat frumos lângă calorifer, la căldurică, unde a stat cuminte la dospit cam 40-45 de minute, nu mai știu exact cât pentru că m-am pus să fac yoga și timpul a zburat ca prim minune. Am pregătit blatul de bucătărie cu făină, am scos aluatul din castron, l-am împărțit în două, fiecare parte am întins-o și am umplut-o cu fructe uscate, apoi le-am rulat și împletit împreună. Am mai lăsat cozonacul în tavă la crescut vreo 20 de minute, cred totuși că trebuia mai mult (vreo 40, conform mamei mele, experta în tot ce este dospitură), dar deja era ora 11 jumate și nu mai puteam de oboseală. Așadar l-am pus la cuptor, la 180 de grade pentru 40 de minute. După miezul nopții a fost și dragul meu cozonac gata, l-am scos din tavă și l-am lăsat la răcit, iar eu am zbughit-o în pat.



2h și ceva mai târziu somnul nu era mai aproape, după câteva stand-up comedies urmărite (de obicei funcționează la adormit, dar de data aceasta mă scoteau din sărite toate glumele), nervi consumați degeaba și câteva paturi și canapele schimbate, am adormit cu chiu cu vai, nici nu mai știu cum, iar cum am închis ochii alarma de la ora 6 a și sunat. Asta este, mi-a trebuit mie cozonac! Nu degeaba cei mai buni cozonaci se fac cu vreme, cu răbdare și cu multă dragoste. 


Concluzia: am greșit nelăsând cozonacul să crească destul, este o idee foarte proastă să te apuci de cozonăcit într-o zi din timpul săptămânii la ora 9 seara. Data viitoare voi încerca să fiu mai mult ca o bunicuță, să am mai multă răbdare cu sărmanul cozonac.

Din episodul următor: review la alt kitchen gadget dispensabil (pentru că nimic nu este indispensabil, mai ales în bucătărie) nou achiziționat (da, săptămâna asta a fost cam loosy goosy la aparatură electronică). Până atunci trebuie să împărtășesc the big news! No, I am not pregnant, no, I am already married, no, I didn't win the lottery. Dar, voi avea marea onoare să în cunosc pe idolul meu, Pavel Tsatsouline, tatăl kettlebells-urilor, în persoană! Omg, omg, omg!!! Asta participând la un seminar ținut de faimosul girevik, unde voi fi, așa cum bine a spus-o el de nenumărate ori: a student of strength.

Update la cozonac:

A doua încercare. Am lăsat să crească mai mult în tavă, aproape 1h! Așadar a ieșit mult mai pufos și nici prea sec, cum a ieșit primul, poate datorită umpluturii de cacao, zahăr amestecate cu puțină apă apă și stafide. Singurul lucru ce se poate acum îmbunătăți este temperatura cuptorului, care mi s-a părut nebună, dat fiind faptul că sarmanul și dolofanul cozonac, odată plasat în acest loc infernal, a încetat să mai crească, s-a rumet instant, iar eu am fost nevoită să sting grill-ul și să las căldura să vină doar de jos, dar a fost prea târziu deja. Așadar, data viitoare voi încerca 160 de grade. 

31 ianuarie 2017

Batoane proteice de ciocolata

Dacă sunteți ca și mine, colecționar (sau hoarder) de super-alimente, atunci înseamnă că vă confruntați cu aceeași dificultate: mereu cumpărați altele noi când vedeți o ofertă bună sau un produs nou și atractiv ce promite tinerețea fără bătrânețe și vața fără de moarte. După câteva asemena raiduri entuziasmate, ajungeți să habar nu mai aveți ce este prin dulapurile de acasă, lucru ce duce inevitabil la expirarea depozitelor curente. Ce putem face când cu oroare observăm că multele semințe, prafuri proteice și nuci pe care am dat o grămadă de bani se apropie vertiginos de termenul lor limită (sau sunt deja depășite, cum se întâmplă în situația de față)? Niște batoane, evident, în care amestecăm tot ce avem la îndemână. Bune o-r fi ele când ieșim val vârtej dimineața de la sală și ne izbim de realitatea dureroasă că nu avem ce mânca (cea mai importantă masă a zilei nu trebuie stricată pe prostii, și în niciun caz trecută cu vederea!).


Ingrediente:
  • 1/2 cană de semințe decorticate de cânepă
  • 1/2 cană de praf proteic de cânepă + 2 linguri
  • 1/2 cană de semințe de in măcinate
  • 1 cană cu vârf de nuci caju lăsate în apă 1h
  • 2 căni de curmale fără sâmburi peste care s-a turnat 1 cană de apă fierbinte. Se lasă 1h.
  • 6 linguri de cacao
  • un praf de sare
  • alte condimente dacă doriți, precum vanilie, scorțișoară etc (eu nu am mai pus nimic)
După ce nucile caju s-au înmuiat, scurgem apa și le punem la robotul de bucătărie alături de curmale și apa în care au stat acestea. Se mixează până obținem o pastă, sau putem lăsa câteva nuci caju mai mari pentru textură. Apoi amestecăm și restul ingredientelor. Pasta formată este deja destul de tare, o punem într-un castron tapetat cu hârtie de copt, nivelăm frumos, decorăm cu praf de cânepă, sau cu nuci, fructe uscate bla bla, punem capac și lăsam la rece până a doua zi. A doua zi tăiem bucăți frumoase, pe care le mai putem tăvăli prin ce ne dorește inima, le depozităm din nou într-un castron închis ermetic la rece. 

Ta da! O gustare numai bună după un antrenament mai mult sau mai puțin reușit, când anemia de iarnă dă cu furie în noi după masa la servici, sau când avem poftă de ceva ciocolătos și dulce.

29 ianuarie 2017

Naut copt

Poate cel mai simplu fel de mâncare pe care îl puteți face la cuptor, în afara folosirii lui pentru încălzit mâncare, dar cine face asta până la urmă (probabil acei fanatici anti-cuptor-cu-microunde, printre care probabil mă număr și eu)?
De ceva vreme tot doream să încerc năutul preparat astfel, dacă se poate numi preparat simplul fapt al aruncării sale cu nepăsare în cuptor. Fiind un adept înflăcărat al alegerii alimentelor pe baza conținutului lor nutritiv, năutul se numără printre ingredientele mele din top 10 (să nu uităm de hummus, hummusul divin, fără de care nu ar exista nici început, nici sfârșit pe această crudă lume - și în același timp răspunsul la eterna întrebarea ”ce ai alege să mănânci pentru tot restul vieții tale dacă ar fi să o petreci pe o insulă pustie, unde hummusul crește evident în copaci?”!).


Ingrediente pentru 2-3 porții:

  • 3 conserve de năut scurse de apă
  • 1/2 linguriță de sare (sau mai puțin, după gust de fapt)
  • 2 lingurițe de chimen
  • 1/2 linguriță de fungi de chili
  • 2 linguri de ulei de măsline
Fulgii de chili și chimenul se dau prin râșnița de cafea. Se amestecă toate ingredientele. Năutul se pune într-o tavă cu hârtie de copt, la cuptor la 180 de grade, pentru vreo 45 de minute, până devine ușor crocant dar nu uscat. Ta da! 


Și pentru că o rețetă și o seară calmă de duminică nu este niciodată completă fără de un strop din otrava depresiei. V-a trecut vreodată prin cap gândul că oricât de mult ați încerca, oricât ați da tot ce e mai bun de la voi, tot nu va fi de ajuns? Că sunteți sortiți urmării eterne a acestui drum fără nicio sparanță de reușită, ca un blestem afurisit de care nu mai puteți scăpa niciodată, pentru că, în primul rând, nu vreți să scapați de el? Nu este o condamnare la moarte, este și mai rău, o condamnare la mediocritate! Mereu umbra, mereu tentativa, mereu planurile, mereu calculele nesfârșite, mereu dorința, niciodată împlinirea.

25 ianuarie 2017

Chiftele über spicy cu porumb

Fără alte bla bla-uri, pentru că sunt într-o groapă de inspirație, iată rețeta:


Ingrediente pentru vreo 10 chiftele mărișoare:

  • 3/4 cană de făină 550 sau 000 (eu am folosit 550, vroiam să aiba mai mult gluten. Uaaaa! Gluten! Inamicul nr 1! Mai nou este la modă să ai intoleranță la gluten, am observat :P)
  • 6 linguri de mălai
  • 3/4 cană de apă (eu am folosit zeama din conservele de porumb și am completat cu apă)
  • 2 conserve de porumb
  • 1/4 linguriță de bircarbonat de sodiu
  • 1/4 linguriță de sare sau mai mult dacă este necesar (vă rog să nu fiți acel gen de bucătar care nu gustă nimic din ce gătește, ci un hulpav care abia așteaptă să lingă castronul de la prăjituri)
  • 1/2 linguriță de fulgi de chili (sau mai puțin pentru că ies foarte iuți)
  • piper după gust (da, pentru că mereu se poate mai iute!)
  • o mână de frunze de busuioc tăiate (se pot înlocui cu pătrunjel dacă nu aveți la îndemână, dar recomand totuși să cumpărați deoarece nimic nu se compară cu gustul dumnezeiesc al busuiocului proaspăt!)
  • 1 ceapă roșie medie tocată mărunt
  • 3 căței mari de usturoi tocați mărunt
Am amestecat toate ingredientele în afară de porumb și busuioc, pe care le-am adăugat după vreo 10 minute, lăsând aluatul puțin să se ”odihenească” (se mai îngroașă puțin).
Am pregătit o tigaie cu puțin ulei de rapiță sau whatever, iar când acesta s-a încins, am adăugat câte o lingură din acest amestec, formând un fel de chiftea turtită. Se rumesc foarte repede, așadar am dat focul mai mic să nu se ardă, când sunt aurii, cam în 30 de secunde-1min, le-am întors pe cealaltă parte. 
Am observat că au absorbit mult ulei, așadar le-am scos într-o tavă cu un servețel de bucătărie. 

Se mănâncă preferabil calde :o) Eu mai mai că scoteam boabele desprinse de pe margini direct din tigaia încinsă, gustul de porumb prăjit este irezistibil (probabil ceva amintiri uitate din copilărie când în serile răcoroase de august bunica ne făcea porumb copt).

19 ianuarie 2017

Muffins cu ciocolata, afine si portocale

Iată-mă din nou la cratiță, sau mai bine zis la castronul cu aluat. De data aceasta, ca de obicei, nimic ieșit din comun sau complicat. Some good old blueberry muffins, dar de iarnă, pentru zile geroase (chiar dacă gerul a trecut iar noi am supraviețuit cu bine frigului dureros), când depresia de ianuarie se contopește cu apetitul nestăvilit de ciocolată, niște muffins bogate, ciocolătoase și fructoase sunt mereu binevenite. 

Hai să trecem la treabă!


Bun, după ce am ieșit din castronul din care am lins tot aluatul, începem să devenim mai serioși, căci bucătăria nu este un spațiu de joacă! Glumesc, bineînțeles că este cel mai bun spațiu de joacă!

Ingrediente pentru 12 muffins grase și pufoase:
  • 3 căni de făină normală
  • 1 1/4 linguriță de bicarbonat de sodiu
  • 1/4 linguriță de sare
  • 5 linguri de cacao de calitate
  • 3/4 cană de zahăr
  • 1/2 cană de ulei de rapiță
  • 3 plicuri de zahăr vanilat bourbon
  • coaja rasă de la o portocală mai mare
  • 1 3/4 cană de lapte vegetal (eu am folosit de soia, puneți 1 1/2 cană întâi și dacă aluatul este atât de tare încât stă țeapăn într-o lingură, înseamnă că mai este nevoie de 1/4 cană - la mine ăsta a fost cazul. Dacă aluatul este prea tare, muffinsurile nu vor crește frumos în cuptor.)
  • 1 1/2 cană de afine congelate (se folosesc așa congelate nu dezghețate)
  • 100g de ciocolată cu minim 50% cacao (eu am folosit cu 60%) mărunțită
Într-un castron am amestecat: făina, cacaua, sarea și bicarbontul. În alt castron restul ingredientelor în afară de ciocolată și afine, apoi am turnat conținutul primului castron peste al doilea iar la final am adăugat ciocolata și afinele. Am pus aluatul în forme de muffins (dacă le vreți mai mici, ies mai multe, eu le prefer cât mai mari), tava la cutorul încălzit la 180 de grade pentru 35 de minute.

Se mănâncă complet răcite.





25 decembrie 2016

Salata de cartofi

Salată extraordinar de simplă, sunt sigură că aveți deja toate ingredientele necesare, dacă nu, mama sau bunica sigur le are, iar rezultatul este unul neașteptat de bun, care place până și celor mai înrăiți carnivori (probabil nici nu își dau seama că este 100% vegană). Am mâncat pentru prima oară acestă salată nu cu mult timp în urmă, alături de celelalte preparate fabuloase gătite de mâinile iscusite ale mătușii mele de la Botoșani, singura persoană din lume pe care am văzut-o excelând la multitasking în bucătărie cu o viteză nemaipomenită, dar și cu rezultate pe măsură. Eu de obicei dacă mă risc să paralelizez 2 feluri (mininul pentru a se putea intitula cu mândrie multitasking) ajung să eșuez fabulos în ambele tentative, cu urmări din cele mai grave, cum ar fi mâini tăiate sau arse, farfurii sparte, mâncăruri ruinate, dezastru complet și munți de vase nespălate.

Așadar, fără alte ocolișuri prin desișurile poveștilor mele de bucătărit, vă ofer rețeta simplă a salatei de cartofi a mătușii mele Angela.

Avertisment, nu știu dacă rețetă este cuvântul potrivit, pentru că eu am făcut-o azi mai mult după ureche și după gust în ceea ce privește cantitățile folosite, așa că vă recomand să faceți și voi la fel. Poate vă place mai dulce (atunci folosiți mai mulți cartofi), mai arcă (atunci puneți mai multe murături), mai iute (atunci aruncați cu ceapă din belșug).


Ingrediente:
  • 1kg de cartofi medii pentru salată (nu știu ce soi sunt, dar dacă scrie pe ei pentru salată, atunci e bine. Da, știu, cum o bucătăreasă oribilă că nu știu așa ceva!)
  • 1/3 kg ceapă
  • 1/3 kg castraveți murați
  • 1/3 kg gogoșari murați
  • ulei de măsline
  • sare și piper după gust
Cartofii trebuie întâi și întâi fierți în coajă apoi lăsați la răcit. Se taie bucăți. Ceapa se taie julienne (adică fâșii), la fel și gogoșarii, iar castraveții felii subțiri. Amestecăm tot, punem sare, piper dacă vrem (eu nu am pus acum) și ulei de măsline cât dorim. Amestecăm bine de tot fără milă, aici intervine magia, acesta este secretul reușitei acestui preparat: cartofii trebuie să se sfarme un pic pentru ca ei (sau amidonul) împreună cu uleiul și cu zeama lăsată de murături să formeze un fel se sos care acoperă și înglobează toată salata (ca o maioneză). Dacă acest lucru nu se întâmplă, mai amestecați câteva secunde.

Rezultat bun, toată lumea mulțumită la masa de Crăciun (nu vă faceți griji, nu doar asta a fost pe meniu, mama mea s-a întrecut ca în fiecare an cu preparate pentru toți mofturoșii din casă, de la cei mai vicioși carnivori, la vegetarieni, la cei mai sălbatici vegani - asta pentru că era cât pe ce să mușc pe cineva de gât când am fost alungată din mediul meu natural, sufrageria, unde îmi făceam în liniște și pace pistol squaturile, pentru a face loc mesei festive de Ajun de Crăciun. Lecția învățată: Ateție, veganul mușcă! Nu deranjați niciodată un animal nedomesticit în timpul antenamentului! Și pentru mine: În ziua de Crăciun contează și alții, nu numai tu, așa că poți da skip antrenamentului.)

Iar pentru a încheia povestea într-un mod festiv și liniștitor, vă las cu cea mai tandră îmbrățișare surprinsă între Țițel și Loredana, pe ascuns evident, căci oficial sunt dușmani de moarte.



PS: Da, cred sunt ”a cat person”. Nu mă înțelegeți greșit, îmi plac la nebunie câinii, ca și toate animalele de altfel, dar trebuie să recunoașteți că e ceva la pisici ce vă scoate din minți, nu e așa? Nu poți trăi cu ele și nici fără ele. Nu au ele loialitatea, privirea inteligentă și prietenoasă a cățeilor, dar trebuie să le accepți așa cum sunt: frumoase, încrezătoare, libere, sălbatice, o clipă pufoșenii adorabile alintate de valuri de afecțiune iar în altă clipă mașinării de ucis fără milă gata să îți sfârtece beregata. Este definiția relației abuzive și dezechilibrate de care nu te mai saturi. Yes, you've got to love cats!

21 decembrie 2016

Muffins cu visine si lamaie

Nu știam niciodată cum e să realizezi cât de mult apreciezi viața asta, așa cum este ea, plictisitoare, monotonă, uneori cenușie, alteori plină de culoare și de mici plăceri ce o fac demnă de trăit. Azi a fost o zi din ultima categorie. A început cu puține emoții la vizita la oftalmolog unde așteptam vestea zguduitoare că voi orbi sau ceva asemănător deoarece în ultima vreme vederea mi se altera sesizabil pe zi ce trecea, dar care care s-a transformat într-o diagnosic ciudat de inflamație de la o răceală, tratabilă medicamentos, bine-înțeles. Părăsind clinica într-o stare mai mult decât exuberantă datorită unei noi șanse dată vieții mele vizuale (deja plănuisem o plăcută și curată sinucidere în cazul pierderii totale a vederii), mai mult oarbă datorită multitudinii picăturilor pupilo-dilatatoare administrate (aparent la mine nu funcționează doar o doză, nici 2, nici 3, nici chiar 4) dar cu sufletul plin de lumină, soare, flori și pisici (ce gând poate fi mai plăcut decât cel al pisicilor pufoase?), am ajuns la servici unde mă aștepta altă mare surpriză: un cadou anticipat pentru ziua mea de la Adriana, cel mai tare cadou pe care l-am primit vreodată. Un minunat, drăgut, adorabil, verde kettlebell de 12kg, frățiorul mic ideal pentru cel de 16kg!


Cine are spirit de observație mai ager, va vedea fontul imens de pensionar de pe ecran. Da, așa am ajuns din cauza picăturilor acelea nenorocite!

Acum am toate mijloacele la îndemână pentru a mă pregăti pentru mult nutrita certificare de kettlebells la care visez și pentru care mă pregătesc deja de o jumătate de an. Chiar dacă știu că mai durează poate încă doi ani până voi ajunge la acel nivel demn de cele trei zile infernale ale evenimentului unde corpul și mintea îți puse la cea mai grea încercare, chiar dacă vor fi clipe în care voi dori să renunț, simțindu-mă inutilă și slăbită, știu că va trebui să rămân fidelă planului meu până la finalizarea lui. Kettlebell-ul meu frumos verde îmi va aminti mereu de aceast angajament.

Așadar, pentru că azi m-am simțit atât de optimistă și solară, am decis să îmi recompensez colegii cu o tură de muffins, rețetă nouă evident (viața e prea scurtă să faci aceeași rețetă mai mult de o dată)! 


Ingrediente pentru 12 muffins:
  • 2 1/2 căni de făină normală 000
  • 1 linguriță de bicarbonat de sodiu
  • 1/4 linguriță de sare
  • 3/4 cană de zahăr
  • zeama și coaja rasă de la o lămâie necerată
  • vanilie (eu am pus un plic de vanilie Bourbon, aceea din alcool de la Dr Oetker)
  • 1/3 cană de ulei de rapiță
  • 3/4 cană de lapte de soia sau alt lapte vegetal
  • 1 cană de vișine decongelate, stoarse ușor de zeamă (nu foarte tare)
Făina, sarea și bicarbonatul de amestecă bine cu un tel. Separat se amestecă restul ingredientelor, în afara vișinelor, apoi se toarnă făina peste, omogenizând. La final înglobăm și vișinele.

Muffins-urile se pun la cuptor la 180 de grade pentru 25-30 de minute, verificăm după 25 și dacă o scobitoare nu iese curată din ele, mai lăsăm 5.
Nu uitați că ele sunt bune complet răcite!

19 decembrie 2016

Fursecuri cu cocos si portocale

Azi m-am trezit din senin cu frigiderul plin de cărnăraie de tot felul, de la cârnați, tobă, mușchi țigănesc, șuncă, etc, etc. Eu care îi priveam de sus (da, este bine știut că toți veganii se consideră superiori celorlalte exemplare nereușite ale speciei umane, tocmai de aceea sunt atât de nerăbdători să se facă cunoscuți și implicați în discuții contradictorii aprinse cu ceilalți indivizi preistorici) pe cei care nu își umpleau coșurile de cumpărături cu altceva decât cu munți de carne. Iată-mă pusă în aceeași situație, dar spre apărarea mea, am fost luată prin surprindere iar acum trebuie să sufăr de fiecare dată când deschid frigiderul și mă izbște mirosul fetid de carne afumată. 

Pentru a face durerea mai suportabilă, m-am decis să mă pun pe prăjiturit numaidecât, casa avea nevoie de miresme calde și plăcute de Crăciun în stilul meu, nu de aroma morții tranșate și ambalate. Da, așa este când tu, un ierbivor inofensiv, trăiești alături de o haiă turbată de carnivori (da, știm că este invers, ierbivorul este de fapt turbat iar carnivorii liniștiți, dar nu trebuie să știe nimeni asta..)

Vă rog, din nou, să îmi iertați fotografia de doi bani, promit că data viitoare îmi voi asambla studioul foto ambulant, pe care între timp s-a pus praful iar aparatul foto a fost abandonat undeva într-un dulap  plin de pisici la mulți kilometri depărtare. 


Ingrediente pentru vreo 30-35 de fursecuri:
  • 3 1/2 căni de fulgi de cocos
  • 1 1/2 cană de făină 000
  • 3/4 linguriță de bicarbonat de sodiu
  • 1/4 linguriță de sare
  • 3/4 cană de zahăr (eu am pus 1/2 dar nu au ieșit prea dulci, așa mai dietetice)
  • 1/2 cană de ulei de cocos la temperatura camerei
  • 165ml de cremă de cocos
  • coaja rasă de la 1 1/2 portocale
  • vanilie
Am amestecat făina, fulgii de cocos, sarea și bicarbonatul de sodiu, apoi am adăugat restul ingredientelor. Fursecurile se pot face sub orice formă (eu făcut bile pe care le-am turtit ușor). La cuptor nu stau mai mult de 12 minute (la 180 de grade), dar verificați după 10 dacă sunt rumene și mai lăsați 2 minute dacă e nevoie.

10 decembrie 2016

Fursecuri cu unt de arahide, nuci si ciocolata

O glorioasă sâmbătă pentrecută acasă, deci nu mă pot juca cu de gloata de pisici ale părinților mei, dar mă pot bucura în schimb de mini șantierul de baie, unde procesul de schimbare a unor piese uzate durează mai mult decât mă așteptam, așadar accesul este interzis până se rezolvă problema, yey!
Așadar în aceste clipe amare de așteptare, nu îmi rămâne altceva de făcut decât să imortalizez rețeta de cookies făcute aseară, în care am pus, în sfârșit, un borcan întreg de unt de arahide, borcan în care ulterior mi-am tăiat mâinile încercând să scormonesc rămășițele prețioase ale minunatului său conținut (asta mai lipsea, nu îmi ajungeau bătăturile dureroase ca de la sapă) .


Ingrediente pentru vreo 30 de fursecuri:

Uscate:

  • 2 căni de făină de ovăz (sau fulgi de ovăz mărunțiți în robotul de bucătărie) + 4 linguri
  • 2 lingurițe de praf de scorțișoară
  • 1/4 linguriță de sare
  • 3/4 linguriță de bicarbonat de sodiu
Umede:
  • 1 1/2 cană de unt de arahide cremos
  • 2 linguri de ulei de floarea soarelui
  • 1/2 cană de lapte vegetal + 1 lingură la temperatura camerei
  • 3/4 cană de zahăr muscovado sau mai puțin cu 1 lingură dacă untul de arahide are deja zahăr
  • 2 plicuri de vanilie Bourbon (nu zahăr)
La final:
  • 4 linguri de ciocolată amăruie (cu cel puțin 75% masă de cacao) mărunțită
  • 16 linguri de nuci mărunțite
Se amestecă separat igredientele uscate, cele umede, apoi se combină. Omogenizăm. La final adăugăm ciocolata și nucile. Dacă aluatul este prea sfărâmicios se mai adaugă 1 lingură de lapte, iar dacă este prea moale și lipicios, se mai adaugă una de făină. Consistența ideală este una care favorizează modelarea ușoară de bile, fără să se lipească de mâini sau să se sfarme în procesul de fabricare (mă exprim ca un veritabil inginer, mulțumesc că ați observat :o) ).
Se pune aluatul la frigider, acoperit cu o folie, pentru 15 minute.
După aceea formăm bile, cam de 4cm diametru aș zice, care se pun în tava tapetată cu hârtie de copt și se turtesc ușor cu furculița pe cele două axe ale planului (adică perpediculare între ele). Tava se pune în cuptorul încins, la 180 de grade, pentru 12 minute.
Așteptați să se răcească și să se întărească înainte de a le devora, ele par crude când sunt fierbinți, dar aveți răbdare.

24 noiembrie 2016

Prajitura fara gluten cu cartofi dulci si ciocolata

Această rețetă minunată a fost inspirată de blogul Richei pe care îl ador pur și simplu (go check it out), o puteți găsi aici, dar a suferit câteva modificări deoarece am decis să folosesc doar făină de orez, nu și de amaranth (din cauza gustului ciudățel riscam să fiu din nou singura care înfulecă toată tava), nu am pus deloc oțet, am pus mai puțin zahăr deoarece mi s-a părut că este exagerată cantitatea (americanii ăstia nu se mai satură de zahăr) și am condimentat mai bine. 



Ingrediente pentru o tavă mică:

Uscate:

  • 2 1/2 căni de făină integrală de orez
  • 2 linguri de amidon alimentar
  • 1 1/4 linguriță de bicarbonat de sodiu
  • 1/2 linguriță de sare
  • 2 lingurițe de ghimbir praf (sau 3 dacă vreți mai spicy)
  • 3 lingurițe de amestec de condimente spicy (scorțișoară, cuișoare, nucșoară, piper, cardamom)
Umede:
  • 1 cană de pireu de cartofi dulci (fierți la aburi 40 de min, răciți, apoi zdrobiți cu furculița)
  • 1/2 cană de ulei de floarea soarelui sau de rapiță
  • 2 linguri de semințe de in măcinate
  • 3/4 cană de zahăr muscovado (sau 1 cană dacă le doriți mai dulci, copiii le-ar prefera poate așa)
  • 1 cană de lapte vegetal
+ 100g de ciocolată cu 85% cacao tăiată în bucățele (sau puteți folosi ciocolată cu mai mult zahăr dacă faceți la copii)

Se combină toate ingredientele umede separat, le lasă cam 5 minute ca semințele de in să acționeze, se amestecă cele uscate separat, apoi se pun împreună. La final se adaugă ciocolata. Aluatul se pune într-o tavă mai mică, tava la cuptorul încălzit la 180 de grade și se lasă 40 de minute.

20 noiembrie 2016

Pateu de broccoli cu avocado si rosii uscate

Într-o asemenea duminică frumoasă, cine și-ar fi dorit să gospodărească în bucătărie când putea să se plimbe prin soarele călduț de sfârșit de toamnă. După o mică excursie la grădina zoologică, năpădită de tinere familii cu mici copii, unde am petrecut majoritatea timpului privind căprițele drăgălașe, iar apoi într-o discuție aprinsă despre diferența dintre sunetele făcute de oi și de capre (baaaa vs meeee, toată lumea știe asta! până și copii, este chiar primul lucru învățat de la părinți), am ajuns acasă cu o plasă plină de verzituri din care mi-am făcut rapid (spun mi-am făcut, pentru că din nefericire, în această casă sunt singura care își mănâncă verziturile și ”ciudățeniile” vegane și sănătoase) o masă simplă, rapidă și gustoasă. 


Ingrediente pentru 2 porții (sau una gigantică, ca pentru oameni mare înfometați):
  • 1/2 dintr-o inflorescență de 500g de broccoli (nu spun 250g pentru că tulpina groasă nu se pune)
  • 1 avocado mărișor, bine copt
  • 1 legătură mică de pătrunjel
  • 4 căței de usturoi (o da, pentru că ne plaaaace muuult usturoiul)
  • 6 roșii uscate tăiate (cele din borcanul cu ulei)
  • sare după gust
  • fulgi de chili după gust
Toate ingredientele în afară de roșiile uscare le-am pus în robotul de bucătărie, apoi le-am adăugat și pe ele amestecând cu o lingură. 

19 noiembrie 2016

Muffins proteice cu făină de hrișcă, spanac și roșii uscate

O mică atenționare înainte de încerca această rețetă. Dacă nu știți ce gust are hrișca, veți avea poate o surpriză să nu vă placă (nici mie nu mi-a plăcut prima oară, iar acum nu mă mai satur de gustul ei simplu și pământiu). It's an acquired taste, cum ar spune alții, sau it grows on you.
De ce am ales hrișca? Pentru că are un conținut ridicat de proteine de înaltă calitate, sau complete (sunt prezenți toți cei 9 aminoacizi esențiali, inclusiv lizina). Prin urmare merită un mic efort de a vă obișnui cu gustul ei ciudat pentru a putea beneficia de această însemnată calitate. 
FYI: Dar dacă sunteți chiar pasionați hrișcă, la Prospero a apărut de curând o pâine nouă, 100% cu hrișcă, fără gluten. Yey!



Ingrediente:

  • 1 1/4 cană de făină de hrișcă
  • 1 1/4 cană de făină normală (000) de grâu
  • 1 linguriță de bicarbonat de sodiu
  • 3/4 linguriță de sare
  • 1 cană de spanac crud, mărunțit în robotul de bucătărie
  • 3/4 cană de roșii uscate tăiate mărunt (cele din borcanul cu ulei)
  • 1/2 cană de unei de măsline extravirgin
  • 1 cană de lapte vegetal
  • 2 lingurițe de oregano uscat
  • susan pentru decorat
Făina de hrișcă, cea de grâu, sarea și bicarbonatul se amestecă cu un tel. În alt castron se combină restul ingredientelor, apoi se toarnă peste primul (sau invers). Muffins-urile se pot decora cu susan sau ce vreți voi. Se țin la cuptor la 180 de grade pentru 35 de minute.

And that's all. Nu uitați să urmăriți și episodul următor din ”gătit cu făină ciudată” în care voi prepara blodies cu făină de amaranth și cartofi dulci (da, iar cartofi dulci!). Amaranthul este de asemenea o proteină completă,  inclusiv lizina (cu toate că hrișcă are un conținut mai ridicat de proteine și este mai ieftină), are și ea un gust mai funky, sau hipersănătos. 

16 noiembrie 2016

Time To Bake

Time to bake, time to bake
All the goodies I will make
Sweet potatoes I shall take
Put them all inside a cake


Numero Uno: Brownies cu cartofi dulci, fara zahar

Ingrediente pentru o tavă mică:
  • 1 cană de fulgi de ovăz, mărunțiți
  • 1 cană de migdale crude, mărunțite
  • 2 căni de pireu de cartofi dulci
  • 1/2 cană de lapte de migdale sau alt lapte vegetal
  • 30 de curmale tăiate mărunt
  • 10 linguri de cacao
  • vanilie

Cartofii dulci i-am făcut din nou la aburi cu o zi înainte, iar când i-am folosit i-am zdrobit doar cu furculița (ei se păstrează la frigider într-un recipient închis).


Migdalele crude le-am măcinat fin.


La fel și fulgii de ovăz.


Apoi am combinat toate ingredientele, am pus aluatul într-o tavă cu hârtie de copt, tava la cutor pentru 30 de minute la 180 de grade.


Numero Due: Bile energizante cu cartofi dulci si fulgi de ovaz, fara zahar

Ingrediente pentru vreo 8 porții:
  • 1 cană de fulgi de ovăz
  • 1 1/2 cană de cartofi dulci fierți la aburi, răciți și zdrobiți
  • 1/2 cană de caju crud
  • 1 cană de curmale fără sâmburi
  • 1 linguriță de praf de ghimbir sau 1 lingură de ghimbir proaspăt ras
  • nuci/semințe pentru tăvăleală
Caju-ul l-am lăsat în puțină apă, cât să îl acopere minus câțiva milimetri (off, nu știu ce să mai zic, nu este o știință exactă :P), cam 2 ore. Apoi am pus totul (inclusiv apa) în robotul de bucătărie alături de curmale, am blenduit bine. Am amestecat restul ingredientelor cu o spatulă de silicon (sau whatever lingură de lemn aveți prin bucătărie). Înainte de a forma bilele am mai lăsat să se ”odihnească”  ”aluatul” la frigider, castronul fiind acoperit cu o folie de plastic, timp de 1h. Bilele le-am tăvălit prin ce semințe aveam la îndemână: in și susan, dar se pot folosi fulgi de cocos, mac, cânepă, nuci măcinate, etc.
Bilele le-am pus la urmă într-un castron acoperit la frigider.




Time to sleep, time to sleep
Start the counting of the sheep
Feel so tired I could weep
Belly full and dreams so deep



Six down, four to go :o) Ne vedem data viitoare într-un nou episod din ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de cartof dulce”.

2 noiembrie 2016

Povești dulci de adormit șoferii

Scena 1: Mașină mică roșie merge dintr-un capăt în celălalt al orașului învăluită într-un nor mare și negru de fum, însoțită de claxoanele disperate ale celorlalți participanți la trafic. Cauza: frâna de mână trasă.
Scena 2: Mașină mică roșie ajunge în situație absurdă de a fi ”sandwitched” între două alte mașini. Rezultatul: panică absolută, încurcarea paricipanților la trafic și evident, o tamponare (cu un BMW fancy smancy evident, nu se putea altfel).
Scena 3: Mașină mică roșie dă cu spatele în ală mașină mică roșie.
Scena 4: Mașină mică roșie trece în grabă semaforul pe galben și ajunge înfiptă în fundul alteia din capătul opul al intersecției.
Scena 4: Mașină mică roșie se plimbă liniștit într-un peisaj absolut feeric de iarnă în care fulgi mari și pufoși se aștern calm pe carosabil (cred că suspectați ce urmează). 5 minute mai târziu mașina mică roșie de odihnește pașnic într-un șanț căptușit bine cu neaua proaspăt așternută.
Scena 5: Mașină gri (de data asta este împrumutată, dar șoferul rămâne din nefericire același neghiob) parchează în iarba deasă și frumoasă de primăvară, implantând-o perfect într-un stâlp ascuns de buruienișul înșelător și hapsân.
Scena 6: Mașină mică roșie cu bara spate proaspăt schimbată și vopsită iese din parcarea de acasă, manevră efectuată de cel puțin 1000 de ori, dar în acea nefericită zi ajunge cu fundul (nou nouț) în mașina vecinilor de bloc (Audi, evident, nu jaf de mașinuță mică roșie).
Scena 7: Mașină nou nouță, mândră și deocheată, iubită și adorată, ajunge pe mâinile cataclismice ale șoferului în cauză, astfel, nici la 1 lună de existență pe lumea aceasta nemiloasă și amară, este izbită cu spatele de un zid din parcare (trebuie să se mai știe că minunăția este dotată cu senzori funționali de parcare pe toate părțile). Asta în aceeași zi în care stăpâna a petrecut un porcoi de ore de online shopping pentru a-i alege cele mai frumoase ghetuțe de iarnă :o( Vai și amar de capul nostru!

Ce au în comun toate aceste scene? Același șofer nechibzuit, aiurit și tâmpit. Adică subsemnata. Gata, totul a ieșit la iveală, I am a lousy driver! Așadar, feriți-vă zidurile de la casă, gardurile, șanțurile, stâlpii din iarbă și toate obiectele neînsuflețite și statice că s-ar putea să vă pară nespus de rău de mutilarea lor!

Bun, acum că am mărturisit tot ce am avut pe suftet în toți acești ani fatali de șofat, putem trece la lucruri importante, nu e așa? Cum ar fi noi rețete cu preaiubiții mei cartofi dulci! De data aceasta cartofi dulci devin și mai dulci, încorporați în deserturi simple și savuroase.


Budinca de chia cu cartofi dulci si banane





Ingrediente pentru 1 porție mare sau 2 mai mici:

  • 1 cană de lapte vegetal
  • 1 banană bine coaptă
  • 4 linguri de semințe de chia
  • 1 cană de cartofi dulci tăiați bucăți, fierți la aburi și răciți
  • 1/2 linguriță de praf de scorțișoară
Toane ingredientele se amestecă (banana și cartofii dulci se zdrobesc), se lasă 30 de minute pentru ca semințele de chia să absoarbă din lichid, iar la final avem un mic dejun foarte sățios, plin de proteine și carbohidrați sănătoși!

Muffins spicy cu cartofi dulci 



Ingrediente pentru 12 bucăți:
  • 1 cană de făină integrală de ovăz
  • 1 cană de făină albă normală
  • 1 linguriță de bicarbonat de sodiu
  • 1/2 linguriță de sare
  • 3 lingurițe de mix de condimente 7 spices (sau scorțișoară, nucșoară, ghimbir, piper amestecate)
  • 1 1/2 cană de lapte vegetal
  • 1/3 cană de ulei de floarea soarelui
  • 1 1/2 cană de cartofi dulci fierți și zdrobiți
  • 3/4 cană de zahăr muscovado
  • 100-150g de stafide aurii
Ca de obicei, am amestecat separat făina albă, cea de ovăz, sarea, bicarbonatul și condimentele. În alt castron am combinat restul ingredientelor, în afară de stafide. Apoi am turnat peste făinurile, am omogenizat bine iar la final am adăugat stafidele. Aluatul în tavă, tava la cuptor la 180 de grade pentru 55 de minute (da, ați auzit bine, 55 de minute!). Stăpâniți-vă să deschideți cuptorul mai repede pentru a verifica dacă sunt coapte, numai dacă nu cumva simțiți miros de ars :P În caz contrar, muffinsurile crescute mândru se vor turti la final, și nu vrem asta, nu e așa? Așadar, abțineți-vă și lingeți castronul cu aluat între timp (this is how I do it, altă preferință culinară absconsă de-a mea, alături de consumul supelor și dospiturilor extraordinar de fierbiți).

1 noiembrie 2016

Sweetpotatoholism

Dragi citiori, mă numesc Ami, sau Ana (it depends on the observer) și sunt dependentă de cartofii dulci. Am descoperit recent. Boala este foarte grea, medicii zic chiar incurabilă, zilele trec dureros fără a putea consuma substanța în cauză (cu toate că încerc din răsputeri să o ascund de ochii lumii, prin buzunare, poșete, cutii de ceai), nopțile în pură agonie, tinerețile sunt irosite pe abuzuri halucinante, lacrimi de plăcere, iar serile izolate în bucătăria singuratică alături de rețete tomnatice savuroase și calde. There it is, I said it, I am a junkie! I am utterly, head over heals in love! Cum ar spune W. H. Auden: He was my North, my South, my East and West, My working week and my Sunday rest.

Cum a început totul? Ne cunoaștem de multă vreme, în fiecare toamnă pentrecem mult timp înpreună,   avem multe în comun (cum ar fi... suntem dulci și sănotoși, I would say...), multe amintiri ne leagă deja, cum ar fi micul dejun sau prânzul, dar niciodată nu m-aș fi gândit că această relație fugitivă poate însemna mai mult. De multe ori treceam pe lângă mormanul cu frumoșii aliniați cartofi dulci, le aruncam o privire înduioșată și treceam mai departe, alte dăți privirea era mai provocatoare și nu rezistam tentației de a apuca câțiva și a-i răpi, a-i tortura la aburi sau la cuptor în schimbul unor senzații ce greu se pot exprima în cuvinte. Dar toamna aceasta, relația noastră a luat altă întorsătură, când, în sfârșit, mi-am dat seama că locul nostru este mereu unul lângă altul, pe veșnicie! Gândurile mele mereu și mereu rătăceau spre acel loc călduț și familiar unde știam că îi voi găsi pe ei așteptându-mă, alinându-mi durerea și oferindu-mi de fiecare dată momente nesfârșite de beatitudine. Acolo era acasă.

Așadar, pentru a sărbători această uniune preafericită, destinată multor ani petrecuți împreună, până la adânci bătrâneți, am decis să îmi pun o provocare culinară: 10 rețete cu cartofi dulci. În acest episod vă voi prezenta un mic dejun și un prânz ce nu necesită decât foarte puține indrediente, doarece nu vrem să eclipsăm divinitatea dragului meu cartof dulce, nu e așa?

Bruschete cu cartofi dulci si unt de arahide


Ingrediente pentru o porție:
  • 1 cartof dulce
  • 4 felii de pâine de secară, prăjită
  • unt de arahide
Am preparat cartoful dulce (sau cartofii, dacă faceți unu, hai mai bine să faceți mai mulți, sunt mult prea delicioși) cu o zi înainte prin tăierea lui în bucăți, fierbere la aburi cam 30 de minute, apoi la cuptor cu ulei de măsline (cam 15 minute) pentru a se rumeni frumos pe toate părțile. You get the idea :o) It haz to be perfection! 
Apoi am asamblat totul, peste pâinea prăjită am pus o pătură crocantă, ușor sărată de unt de arahide (preferabil home-made, altfel orice unt de arahide fără prostii din comerț, adică ce conține doar arahide + sare), iar în acest culcuș savuros, am așezat cu drag bucăți de cartof dulce copt. 

Risotto de hrisca (sau hrișcotto) cu cartofi dulci



Ingrediente pentru o porție:
  • 1/2 cană hrișcă uscată
  • 1 cartof dulce
  • 2 căni de supă de legume
  • ulei de măsline, sare 
Am preparat cartoful dulce la fel ca înainte.
Hrișca am fiert-o în supa de legume până ce s-a îngroșat (ei, supa de legume nu am făcut-o acum, nu sunt chiar așa o gospodină desăvârșită, ci a apărut ca prin magie dintr-un cub de supă de legume, bio, evident. Se poate folosi și de la cutie - citiți eticheta să nu conțină și alte giumbușlucuri pe lângă legume), cam 15 minute, apoi am stins focul și am mai lăsat acoperit pentru 15 minute. La final am asamblat totul, am mai presărat niște ulei de măsline și gata. Perfection!

Nu ratați episodul următor când voi pregăti nimic altceva decât cel mai seducător și mai simplu desert posibil (cel puțin pentru sweet potato maniacs). So stay tuned!

29 septembrie 2016

Brownies cu ghimbir fara zahar si fara gluten

 Azi, de ziua internațională a cafelei mi-am rupt postul de cafea și lapte pentru a sorbi, după câteva luni de secetă la această categorie, din cafeaua oferită de cei de la Mokum în bucătăria de la serviciu, cu ocazia acestei zile speciale. După ce am mirosit-o timp de vreo 30 de minute (sunt încă dependentă de mirosul ademenitor și primitor al cafelei), am cutezat să gust din miraculoasa licoare aromatizată cu bucățele mici de tonka.


Iar ce merge mai bine cu o cafea (mă simt ca un alcoolic care nu a rezistat la cura de dezintoxicare mai mult de câteva luni și care a decăzut din nou la beție, renunțând la tot pentru o clipă efemeră de fericire) decât niște brownies de casă, vegane, fără zahăr, fără gluten, fără ciocolată. Adică brownies fără brownies. De data asta m-am cam lăsat dusă de valul experimentării, era momentul ideal: noapte târzie, în mijlocul săptămânii, nici țipenie de om, șoarece sau gândac (doamne ferește!) prin casă. Doar eu cu vreo 3 oale fierbânde pe aragaz, disperată că mi-am ars nucile, că mi se prinde sosul de mere sau mi se taie cel de curmale cu ulei de cocos.

Dar hai să vedem ce a ieșit din toată aventura asta ce s-a terminat pe la miezul nopții când am decis că e momentul să scot tava din cuptor, nu de alta, dar mai erau 6 ore până trebuia să mă trezesc a doua zi. So there it is, brownies fără zahăr și gluten, cu sos de mere și curmale.

Ingrediente:
  • 2 căni de făină de orez
  • 1/2 cană de cacao
  • 1 linguriță de bicarbonat de sodiu
  • 1/2 linguriță de sare
  • 2 căni de curmale fără sâmburi
  • 2 căni de lapte de migdale (sau alt lapte vegetal)
  • 1/2 cană de ulei de cocos
  • 10 mere rase
  • 4 bucăți de anason stelat
  • 1/4 linguriță de nucșoară
  • 3 lingurițe de scorțișoară
  • o rădăcină lungă cât un deget (arătător de ex) de ghimbir ras
  • 1 cană de caju prăjit
  • 100g de ghimbir confiat tăiat bucățele

Întâi și întâi punem merele rase cu anasonul, scorțișoara și nucșoara la foc mic, amestecând din când în când, până obținem un sos scăzut (cam 20 de minute). Anasonul se scoala când se răcește.
În altă cratiță punem 1 cană de lapte de migdale cu uleiul de cocos și curmalele, până ce acestea s-au dizolvat aproape de tot iar sosul obținut este fin și cremos (tot cam 20 de minute).
Prăjim nucile caju într-o tigaie sau la cuptor.

Când sosurile s-au răcit un pic, amestecăm făină de orez cu cacaua, bicarbonatul și sarea, peste care turnăm sosurile + 1 cană de lapte de migdale, iar la final nucile caju și ghimbirul confiat.

Punem aluatul într-o tavă medie, cu hârtie de copt, în cuptor la la 180 de grade pentru 1h.

Rezultatul va fi un fel de brownie foarte umed, mai mult ca o ciocolată de casă.


Iar acum în timp ce cofeina mi se urcă în capul meu privat atâta vreme de acest excitant, furtuna din creier se concentrează pe tot ceea ce înseamnă concediul care vine săptămâna viitoare: relaxare, somn, fotografii cu peisaje colorate tomnatice învăluite în ceață, dorul de dragele mele kettlebells pe care le voi înlocui cu programul The Naked Warrior al lui Pavel (acum nu vă imaginați că asta înseamnă antrenament gol pușcă :P ci fără niciun echipament, și gol pușcă! Adică doar pistol squats și one arm push-ups, Dumnezeu cu mila!).