Se afișează postările cu eticheta Feluri principale. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Feluri principale. Afișați toate postările

29 ianuarie 2017

Naut copt

Poate cel mai simplu fel de mâncare pe care îl puteți face la cuptor, în afara folosirii lui pentru încălzit mâncare, dar cine face asta până la urmă (probabil acei fanatici anti-cuptor-cu-microunde, printre care probabil mă număr și eu)?
De ceva vreme tot doream să încerc năutul preparat astfel, dacă se poate numi preparat simplul fapt al aruncării sale cu nepăsare în cuptor. Fiind un adept înflăcărat al alegerii alimentelor pe baza conținutului lor nutritiv, năutul se numără printre ingredientele mele din top 10 (să nu uităm de hummus, hummusul divin, fără de care nu ar exista nici început, nici sfârșit pe această crudă lume - și în același timp răspunsul la eterna întrebarea ”ce ai alege să mănânci pentru tot restul vieții tale dacă ar fi să o petreci pe o insulă pustie, unde hummusul crește evident în copaci?”!).


Ingrediente pentru 2-3 porții:

  • 3 conserve de năut scurse de apă
  • 1/2 linguriță de sare (sau mai puțin, după gust de fapt)
  • 2 lingurițe de chimen
  • 1/2 linguriță de fungi de chili
  • 2 linguri de ulei de măsline
Fulgii de chili și chimenul se dau prin râșnița de cafea. Se amestecă toate ingredientele. Năutul se pune într-o tavă cu hârtie de copt, la cuptor la 180 de grade, pentru vreo 45 de minute, până devine ușor crocant dar nu uscat. Ta da! 


Și pentru că o rețetă și o seară calmă de duminică nu este niciodată completă fără de un strop din otrava depresiei. V-a trecut vreodată prin cap gândul că oricât de mult ați încerca, oricât ați da tot ce e mai bun de la voi, tot nu va fi de ajuns? Că sunteți sortiți urmării eterne a acestui drum fără nicio sparanță de reușită, ca un blestem afurisit de care nu mai puteți scăpa niciodată, pentru că, în primul rând, nu vreți să scapați de el? Nu este o condamnare la moarte, este și mai rău, o condamnare la mediocritate! Mereu umbra, mereu tentativa, mereu planurile, mereu calculele nesfârșite, mereu dorința, niciodată împlinirea.

25 ianuarie 2017

Chiftele über spicy cu porumb

Fără alte bla bla-uri, pentru că sunt într-o groapă de inspirație, iată rețeta:


Ingrediente pentru vreo 10 chiftele mărișoare:

  • 3/4 cană de făină 550 sau 000 (eu am folosit 550, vroiam să aiba mai mult gluten. Uaaaa! Gluten! Inamicul nr 1! Mai nou este la modă să ai intoleranță la gluten, am observat :P)
  • 6 linguri de mălai
  • 3/4 cană de apă (eu am folosit zeama din conservele de porumb și am completat cu apă)
  • 2 conserve de porumb
  • 1/4 linguriță de bircarbonat de sodiu
  • 1/4 linguriță de sare sau mai mult dacă este necesar (vă rog să nu fiți acel gen de bucătar care nu gustă nimic din ce gătește, ci un hulpav care abia așteaptă să lingă castronul de la prăjituri)
  • 1/2 linguriță de fulgi de chili (sau mai puțin pentru că ies foarte iuți)
  • piper după gust (da, pentru că mereu se poate mai iute!)
  • o mână de frunze de busuioc tăiate (se pot înlocui cu pătrunjel dacă nu aveți la îndemână, dar recomand totuși să cumpărați deoarece nimic nu se compară cu gustul dumnezeiesc al busuiocului proaspăt!)
  • 1 ceapă roșie medie tocată mărunt
  • 3 căței mari de usturoi tocați mărunt
Am amestecat toate ingredientele în afară de porumb și busuioc, pe care le-am adăugat după vreo 10 minute, lăsând aluatul puțin să se ”odihenească” (se mai îngroașă puțin).
Am pregătit o tigaie cu puțin ulei de rapiță sau whatever, iar când acesta s-a încins, am adăugat câte o lingură din acest amestec, formând un fel de chiftea turtită. Se rumesc foarte repede, așadar am dat focul mai mic să nu se ardă, când sunt aurii, cam în 30 de secunde-1min, le-am întors pe cealaltă parte. 
Am observat că au absorbit mult ulei, așadar le-am scos într-o tavă cu un servețel de bucătărie. 

Se mănâncă preferabil calde :o) Eu mai mai că scoteam boabele desprinse de pe margini direct din tigaia încinsă, gustul de porumb prăjit este irezistibil (probabil ceva amintiri uitate din copilărie când în serile răcoroase de august bunica ne făcea porumb copt).

25 decembrie 2016

Salata de cartofi

Salată extraordinar de simplă, sunt sigură că aveți deja toate ingredientele necesare, dacă nu, mama sau bunica sigur le are, iar rezultatul este unul neașteptat de bun, care place până și celor mai înrăiți carnivori (probabil nici nu își dau seama că este 100% vegană). Am mâncat pentru prima oară acestă salată nu cu mult timp în urmă, alături de celelalte preparate fabuloase gătite de mâinile iscusite ale mătușii mele de la Botoșani, singura persoană din lume pe care am văzut-o excelând la multitasking în bucătărie cu o viteză nemaipomenită, dar și cu rezultate pe măsură. Eu de obicei dacă mă risc să paralelizez 2 feluri (mininul pentru a se putea intitula cu mândrie multitasking) ajung să eșuez fabulos în ambele tentative, cu urmări din cele mai grave, cum ar fi mâini tăiate sau arse, farfurii sparte, mâncăruri ruinate, dezastru complet și munți de vase nespălate.

Așadar, fără alte ocolișuri prin desișurile poveștilor mele de bucătărit, vă ofer rețeta simplă a salatei de cartofi a mătușii mele Angela.

Avertisment, nu știu dacă rețetă este cuvântul potrivit, pentru că eu am făcut-o azi mai mult după ureche și după gust în ceea ce privește cantitățile folosite, așa că vă recomand să faceți și voi la fel. Poate vă place mai dulce (atunci folosiți mai mulți cartofi), mai arcă (atunci puneți mai multe murături), mai iute (atunci aruncați cu ceapă din belșug).


Ingrediente:
  • 1kg de cartofi medii pentru salată (nu știu ce soi sunt, dar dacă scrie pe ei pentru salată, atunci e bine. Da, știu, cum o bucătăreasă oribilă că nu știu așa ceva!)
  • 1/3 kg ceapă
  • 1/3 kg castraveți murați
  • 1/3 kg gogoșari murați
  • ulei de măsline
  • sare și piper după gust
Cartofii trebuie întâi și întâi fierți în coajă apoi lăsați la răcit. Se taie bucăți. Ceapa se taie julienne (adică fâșii), la fel și gogoșarii, iar castraveții felii subțiri. Amestecăm tot, punem sare, piper dacă vrem (eu nu am pus acum) și ulei de măsline cât dorim. Amestecăm bine de tot fără milă, aici intervine magia, acesta este secretul reușitei acestui preparat: cartofii trebuie să se sfarme un pic pentru ca ei (sau amidonul) împreună cu uleiul și cu zeama lăsată de murături să formeze un fel se sos care acoperă și înglobează toată salata (ca o maioneză). Dacă acest lucru nu se întâmplă, mai amestecați câteva secunde.

Rezultat bun, toată lumea mulțumită la masa de Crăciun (nu vă faceți griji, nu doar asta a fost pe meniu, mama mea s-a întrecut ca în fiecare an cu preparate pentru toți mofturoșii din casă, de la cei mai vicioși carnivori, la vegetarieni, la cei mai sălbatici vegani - asta pentru că era cât pe ce să mușc pe cineva de gât când am fost alungată din mediul meu natural, sufrageria, unde îmi făceam în liniște și pace pistol squaturile, pentru a face loc mesei festive de Ajun de Crăciun. Lecția învățată: Ateție, veganul mușcă! Nu deranjați niciodată un animal nedomesticit în timpul antenamentului! Și pentru mine: În ziua de Crăciun contează și alții, nu numai tu, așa că poți da skip antrenamentului.)

Iar pentru a încheia povestea într-un mod festiv și liniștitor, vă las cu cea mai tandră îmbrățișare surprinsă între Țițel și Loredana, pe ascuns evident, căci oficial sunt dușmani de moarte.



PS: Da, cred sunt ”a cat person”. Nu mă înțelegeți greșit, îmi plac la nebunie câinii, ca și toate animalele de altfel, dar trebuie să recunoașteți că e ceva la pisici ce vă scoate din minți, nu e așa? Nu poți trăi cu ele și nici fără ele. Nu au ele loialitatea, privirea inteligentă și prietenoasă a cățeilor, dar trebuie să le accepți așa cum sunt: frumoase, încrezătoare, libere, sălbatice, o clipă pufoșenii adorabile alintate de valuri de afecțiune iar în altă clipă mașinării de ucis fără milă gata să îți sfârtece beregata. Este definiția relației abuzive și dezechilibrate de care nu te mai saturi. Yes, you've got to love cats!

20 noiembrie 2016

Pateu de broccoli cu avocado si rosii uscate

Într-o asemenea duminică frumoasă, cine și-ar fi dorit să gospodărească în bucătărie când putea să se plimbe prin soarele călduț de sfârșit de toamnă. După o mică excursie la grădina zoologică, năpădită de tinere familii cu mici copii, unde am petrecut majoritatea timpului privind căprițele drăgălașe, iar apoi într-o discuție aprinsă despre diferența dintre sunetele făcute de oi și de capre (baaaa vs meeee, toată lumea știe asta! până și copii, este chiar primul lucru învățat de la părinți), am ajuns acasă cu o plasă plină de verzituri din care mi-am făcut rapid (spun mi-am făcut, pentru că din nefericire, în această casă sunt singura care își mănâncă verziturile și ”ciudățeniile” vegane și sănătoase) o masă simplă, rapidă și gustoasă. 


Ingrediente pentru 2 porții (sau una gigantică, ca pentru oameni mare înfometați):
  • 1/2 dintr-o inflorescență de 500g de broccoli (nu spun 250g pentru că tulpina groasă nu se pune)
  • 1 avocado mărișor, bine copt
  • 1 legătură mică de pătrunjel
  • 4 căței de usturoi (o da, pentru că ne plaaaace muuult usturoiul)
  • 6 roșii uscate tăiate (cele din borcanul cu ulei)
  • sare după gust
  • fulgi de chili după gust
Toate ingredientele în afară de roșiile uscare le-am pus în robotul de bucătărie, apoi le-am adăugat și pe ele amestecând cu o lingură. 

1 noiembrie 2016

Sweetpotatoholism

Dragi citiori, mă numesc Ami, sau Ana (it depends on the observer) și sunt dependentă de cartofii dulci. Am descoperit recent. Boala este foarte grea, medicii zic chiar incurabilă, zilele trec dureros fără a putea consuma substanța în cauză (cu toate că încerc din răsputeri să o ascund de ochii lumii, prin buzunare, poșete, cutii de ceai), nopțile în pură agonie, tinerețile sunt irosite pe abuzuri halucinante, lacrimi de plăcere, iar serile izolate în bucătăria singuratică alături de rețete tomnatice savuroase și calde. There it is, I said it, I am a junkie! I am utterly, head over heals in love! Cum ar spune W. H. Auden: He was my North, my South, my East and West, My working week and my Sunday rest.

Cum a început totul? Ne cunoaștem de multă vreme, în fiecare toamnă pentrecem mult timp înpreună,   avem multe în comun (cum ar fi... suntem dulci și sănotoși, I would say...), multe amintiri ne leagă deja, cum ar fi micul dejun sau prânzul, dar niciodată nu m-aș fi gândit că această relație fugitivă poate însemna mai mult. De multe ori treceam pe lângă mormanul cu frumoșii aliniați cartofi dulci, le aruncam o privire înduioșată și treceam mai departe, alte dăți privirea era mai provocatoare și nu rezistam tentației de a apuca câțiva și a-i răpi, a-i tortura la aburi sau la cuptor în schimbul unor senzații ce greu se pot exprima în cuvinte. Dar toamna aceasta, relația noastră a luat altă întorsătură, când, în sfârșit, mi-am dat seama că locul nostru este mereu unul lângă altul, pe veșnicie! Gândurile mele mereu și mereu rătăceau spre acel loc călduț și familiar unde știam că îi voi găsi pe ei așteptându-mă, alinându-mi durerea și oferindu-mi de fiecare dată momente nesfârșite de beatitudine. Acolo era acasă.

Așadar, pentru a sărbători această uniune preafericită, destinată multor ani petrecuți împreună, până la adânci bătrâneți, am decis să îmi pun o provocare culinară: 10 rețete cu cartofi dulci. În acest episod vă voi prezenta un mic dejun și un prânz ce nu necesită decât foarte puține indrediente, doarece nu vrem să eclipsăm divinitatea dragului meu cartof dulce, nu e așa?

Bruschete cu cartofi dulci si unt de arahide


Ingrediente pentru o porție:
  • 1 cartof dulce
  • 4 felii de pâine de secară, prăjită
  • unt de arahide
Am preparat cartoful dulce (sau cartofii, dacă faceți unu, hai mai bine să faceți mai mulți, sunt mult prea delicioși) cu o zi înainte prin tăierea lui în bucăți, fierbere la aburi cam 30 de minute, apoi la cuptor cu ulei de măsline (cam 15 minute) pentru a se rumeni frumos pe toate părțile. You get the idea :o) It haz to be perfection! 
Apoi am asamblat totul, peste pâinea prăjită am pus o pătură crocantă, ușor sărată de unt de arahide (preferabil home-made, altfel orice unt de arahide fără prostii din comerț, adică ce conține doar arahide + sare), iar în acest culcuș savuros, am așezat cu drag bucăți de cartof dulce copt. 

Risotto de hrisca (sau hrișcotto) cu cartofi dulci



Ingrediente pentru o porție:
  • 1/2 cană hrișcă uscată
  • 1 cartof dulce
  • 2 căni de supă de legume
  • ulei de măsline, sare 
Am preparat cartoful dulce la fel ca înainte.
Hrișca am fiert-o în supa de legume până ce s-a îngroșat (ei, supa de legume nu am făcut-o acum, nu sunt chiar așa o gospodină desăvârșită, ci a apărut ca prin magie dintr-un cub de supă de legume, bio, evident. Se poate folosi și de la cutie - citiți eticheta să nu conțină și alte giumbușlucuri pe lângă legume), cam 15 minute, apoi am stins focul și am mai lăsat acoperit pentru 15 minute. La final am asamblat totul, am mai presărat niște ulei de măsline și gata. Perfection!

Nu ratați episodul următor când voi pregăti nimic altceva decât cel mai seducător și mai simplu desert posibil (cel puțin pentru sweet potato maniacs). So stay tuned!

5 septembrie 2016

Chains and Pains and Falafel

Privesc bătăturile de aspre de pe palmele mele care teoretic nu văd altceva decât tastatura și kettlebell-urile, iar durerea și amorțeala mă pun să scormonesc din nou o scuză plauzibilă pentru sesiunea de masaj de astăzi (mi-e cam rușine de mâinile mele un-lady-like). Dacă unii dintre voi s-ar întreba: dar de ce? - Răspuns: Kettlebells; Dar de ce nu porți mănuși? Răspuns: Because lifting gloves are for pussies, cum ar spune Pavel. Explicația logică este că nu poți genera tensiune absolută dacă nu strângi tare palmele pe ”the iron”, și nu poți strânge tare palmele dacă nu simți ”the iron”. Easy peasy! Între timp îmi alin durerea cu tot felul de unguente și încerc din răsputeri să nu îmi ciugulesc pielițele tari și dureroase.

Weekend-ul a trecut fulgerător, petrecut (atât țin minte exact) cu clătitul ochilor la clasicul Charlton Heston în Ben-Hur, cel din 1959. Vă puteți imagina ce isterie a creat în rândul gospodinelor cuminți din anii 60 în momentul apariției în cinematografe, probabil și-au trimis toți soții la vâslit la galeră unde am putut observa din film cum personajul și-a obținut fizicul top-notch după 3 ani de trudă. Pe de altă parte, nu ar strica o asemenea clasă nici în sălile de sport mai moderne, cui îi trebuie aparat de rowing când poți să pui mâna pe the real deal :o), chains, pain, sweat and the beating of the drum, aici antrenorul va da ritmul la tobe și va biciui din când în când pe participanții care leșină, cederează fizic sau psihic în timpul clasei. Nu ați plăti pentru așa ceva? Eu sigur da!


În afară de fanteziile interzise cu Charlton and the beating of the drums, am reușit în sfârșit să îmi pun șorțul și să mă apropii și eu timid de cratiță pentru a încerca o rețetă clasică de falafel. Nu este prima oară când mi s-a făcut poftă de aceste mici și delicioase chiftele, încercând să le prepar acasă, dar mereu mi s-au destrămat la prăjit, iar eu am vărsat o lacrimă în uleiul încins și mi-am pus pofta în cui pentru altă dată. Dar nu a fost necesar altceva decât un mic scotocit de 2 minute pe net pentru a dezvălui marele secret, care este să începi de la rețeta originală unde năutul este crud. Give it a try! :o)

Falafel

Ingrediente pentru vreo 8-10 porții:

  • 500g năut uscat
  • 2 linguri de făină albă
  • 1 linguriță e sare
  • 1 căciulie de usturoi zdrobit
  • 1 ceapă medie tocată mărunt
  • 4 lingurițe de mix de chimen și coriandru (2 + 2)
  • 1/2 - 1 linguriță de piper
  • ulei pentru prăjit

Se lasă năutul în apă peste noapte. A doua zi se stoarce de apă și se pune în roborul de bucătărie alături de restul ingredientelor, apoi tot amestecul acoperit la frigider pentru 1-2h.
Într-un final, se formează chiftele sferice, care se prăjesc în uleiul încins, până devin rumele pe toate părțile.




Pentru că era duminică după masa și se apropia ora plecării din paradisul înfrunzit al casei părinților mei, am pentrecut următoarele 2h în grădină la cules bogatele roade ale sfârșitului de vară: mere, pere în panere, struguri parfumați de la Moldova, alune de pădure și un pisoi dolofan.



Dacă nu știați, ieri a fost ziua Ghiorocului, festival important în sat, ce o dată pe an aduce cântăreți de vază pe tărâmurile vechi și înverzite ale acestui colț de țară. Mama mea nu a ratat această ocazie pentru a intra în spiritul acestei sărbători, iar noi, ca niște copiii cuminți, ne-am luat repede tălpățița pentru a evita drumul până în centru și statul în fum de mici și muzică populară.


30 mai 2016

Chiftele "carnoase" cu fulgi de ovaz si seminte

M-am gândit mult până să caracterizez aceste chiftele drept "cărnoase", căutând alte adjective potrivite pentru a scoate în evidență suculența, decadența, gustul bogat dar simplu, sațietatea, dependența acestui preparat. Dacă aveți alte idei, let me know :) Dar trebuie să le încercați prima și prima oară, altfel ce rost ar mai avea? Așadar, suflecați-vă mânecile, și puneți-vă numaidecât pe treabă, pentru că merită din plin! Iar dacă suntem vegani sau adepții unui stil de viață sănătos, cel mai probabil deja aveți toate ingredientele necesare în dulap sau cămară.


Ingrediente pentru o tavă:
  • 3 căni de fulgi de ovăz/secară
  • 1 cană de semințe de floarea soarelui decojite crude
  • 1 1/2 cană de nucă măcinată
  • 1/2 cană de ulei de măsline
  • 1 legătură mică de pătrunjel
  • 1 legătură mică de mărar
  • 5 căței mari de usturoi sau 1 căciulie medie întreagă
  • sare după gust
  • alte condimente dacă doriți
Se acoperă fulgii cu apă fierbinte (cam 2-3 degete peste) și se lasă până se răcesc puțin (pentru a putea fi manevrați cu mâinile fără să vă ardeți). Se storc de excesul de apă dacă este nevoie. Se adaugă restul ingredientelor și se lasă 15-20 min pentru ca fulgii să absoarbă toate aromele, apoi se formează chiftele sau se pune direct în tavă (eu am ales varianta a doua). Tava la cuptor la foc mediu, dacă ați format chiftele atunci lăsați-le 10 minute la cuptor, altfel 20-25 minute.

Lăsați chiftele să se răcească și să se întărească puțin înainte de a le mânca.

2 martie 2016

Sweat and Tears and Sweet Potatoes

Așa s-ar putea rezuma seara trecută, petrecută în intimitatea holului de acasă, în plăcuta companie a celor două gantere încărcate la maxim, smulse fără milă din culcușul lor moale de după canapea. What more should a girl ask for, mai ales de 1 martie? După câteva vorbe de duh și de încurajare pentru my weak and skinny legs care mă implorau printre lacrimi disperate să le scutesc de această inutilă tortură, cele 35 de minute de supremă durere (ah, la douleur exquise - the exquisite pain of wanting something so unattainable!) au trecut cu chiu cu vai (ar trebui să mint dacă aș susțiune că au trecut ca în vis), timp în care întreaga casă s-a umplut de mirosul ademenitor al cartofilor dulci ce se făceau încet și gospodărește la aburi.


Workout complete, sweet potatoes complete, sincronizare perfectă, cartofii transferați pe o hârtie de copt într-o tavă mare la grill-ul cuptorului pentru încă 15 de minute, unde se vor rumeni frumos pe toate părțile (i-am mai răscolit din când în când pentru a obține acest efect special), iar eu m-am transferat pe salteaua de yoga pentru o scurtă sesiune de yoga stretching, cu gândul la delicatesa portocalie, dulce și aromată din cuptor.


Ingrediente:

  • 3 cartofi dulci
Metodă: am curățat cartofii, i-am tăiat în bastonașe sau whatever, i-am pus la aburi pentru 30 de minute (încerți-i după 20, s-ar putea să fie deja moi). Apoi i-am pus pe o tavă la cuptor, la programul 1 de grill pentru încă 10-15 minute, întorcând-ui din când în când pentru a se rumeni uniform.


22 ianuarie 2016

Pateu cu avocado, tufu si rosii uscate

Hop ș-așa azi lucrez de acasă, lucru minunat pentru răceală, pijamalele cu urși polari sunt la ordinea zilei, dar mai rău pentru spatele lipit de canapea. Așa că la prânz I ditched the jolly polar bear jamies și m-am pus pe o oră de ashtanga yoga, sweaty, stretchy, wonderful, remediu minunat pentru respirația mea rău impactată și pentru spatele meu înțepenit. Who needs lunch when you have yoga?

Back to work.

Peste vreo 2 ore mi s-a făcut totuși foame, am apelat numaidecât la marea mea rezervă de avocado (pentru zilele apocaliptice care vor urma, aparent azi se încadrează în această categorie dat fiind că nu aș scoate piciorul din casă nici dacă flăcările iadului s-ar dezlănțui), la o cutie de emergency tofu și la ce a mai rămas din borcanul de pastă de roșii uscate prădat acum câteva zile. Rezultatul neașteptat de bun (cu toate că suspectam că în orice ai pune pastă de roșii uscate devine ca prin miracol foarte delicios), plin de proteine și grăsimi sănătoase.



Ingrediente pentru 2 porții mici sau una mare:

  • 1 avocado bine copt
  • 1 cutie de tofu (cam 250g). Dacă e foarte sărat se mai lasă în apă 1h.
  • 2 linguri de pastă de roșii uscate
  • 4 căței de usturoi dați prin presă
  • 1 ceapă roșie mică tocată mărunt
  • zema de la 1/2 lămâie
  • sare dacă mai este nevoie
Se mixează bine toate ingredientele și prânzul este gata. Eu l-am folosit din abundență pe pâine de secară prăjită.

Back to work. Quick barbell snatch tutorial, folosit coada de la mop. Mulțumesc lui Dumnezeu că nu am răsturnat nimic prin casă, cu toate că viața televizorului și a plantelor era grav pusă în pericol. Back to work. 

Pregătit repede un pre-workout smoothie cu 2 linguri de lapte de cocos gras (eu am folosit cu 70% cocos, dacă e mai slab, se poate pune și dublu), 2 banane mici foarte coapte, 1/2 cană de apă și 2 bucățele de ciocolată neagră (99% cacao, da, există acest animal exotic! Se găsește la Carrefour). 



După un workout prea scurt, prea ușor și total nesatisfăcător (în afară de acele oribile tracțiuni pe care sunt incapabilă să le execut și care mi-au nenorocit palmele rahitice),  I called it a day. No endorphin kick, no post-workout smoothie, no joy, no happiness. 


21 ianuarie 2016

Hummus cu rosii uscate

Ah, the horrible cold. Eu care credeam că nu voi răci niciodată datorită stilului de viață cât de cât sănătos (cu toate că lately I haven't been eating my raw veggies, ce să îi faci, e iarnă - ce scuză patetică! Shame on me!). Iată o scăpare peste care s-a adăugat lipsa razelor solare donatoare de vitamina D plus colegii răciți din jur = rețeta perfectă pentru dureri de gât, neputința de a respira, dureri musculare și de oase, lipsă de energie. Iar deșteapta de mine nu îmi ascult nici propriul sfat de a sta frumos la căldurică și de a nu îmi stresa sistemul imunitar istovit mergând la sală. Asta se întâmplă când addiction beats rational thinking. 

Dar, partea bună este că aseară am avut destulă energie să încerc din nou să fac hummus, de data aceasta puțin diferit, rezultatul fiind mult mai bun! Aplauze! Mulțumesc! Apoi m-am dus la culcare - printre chinurile groaznice și durerile oarbe din gâtul meu distrus, am reușit să dorm câteva ore (adică de la 2 la 6). După care mi-am luat bagajele, m-am dus la sală, am murit din lipsă de aer (at least I tried), m-am dus la lucru (I am trying again să las impresia de productivitate), moartea continuă.

Lunch time, iată și hummus-ul meu nou nouț. 


I am no fun today. Dacă ar fi o pastilă pentru așa ceva aș lua-o cu dragă inimă, măcar mi-aș scuti cititorii de starea mea mizerabilă. În timp ce mănânc cu Adriana mă gândesc cu groază la antrenamentul de mâine dimineață (vina de a-l sări e mai mare decât durerea de a-l înfăptui), încerc să ajustez exercițiile pe baza cotului accidentat al Adrianei și a neputinței mele de a respira cum trebuie (I have no clue ce am putea face să ne fie bine la amândouă având în vedere că e upper body-ish day, în afară de dormit pe niște salteluțe moi acoperite cu păturicile pufoase și colorate). Eating, thinking, breathing. Mă întreb dacă aș lucra în domeniul fitness-ului mintea mea ar zbura toată ziua la programare? Oare mi-aș petrece ore întregi citind articole despre noi tehnologii, concepând programe și aplicații noi, experimente și provocări de tot felul? Eating, thinking, breathing.

Ingrediente pentru 2 porții ridicol de mari sau 4 normale:
  • 1 1/2 cană de năut uscat
  • 4 linguri pline de tahini
  • 5 linguri pline de pastă de roșii uscate
  • 2 căciulii de usturoi
  • sare după gust

Am fiert năutul cu o zi înainte, l-am lăsat în apa lui până ce l-am folosit. Apoi l-am stors de apă, am blenduit toate ingredientele (se mai lasă câteva linguri de apă totuși, pentru a putea mixa cum trebuie).

Foarte important! Hummusul trebuie consumat la temperatura camerei! Am făcut greșeala să îl țin la frigider, rezultatul a fost că textura cremoasă i s-a stricat, aromele s-au estompat, nici măcar usturoiul nu se mai simțea. Eventual ar trebui scos cu 1-2h din frigider înainte de a-l mânca. Nu faceți aceeași greșeală ca mine.

7 ianuarie 2016

Povestea hummusului nărăvaș

Marți: Deoarece la unul din localurile cu mâncare libaneză des frecventate de mine din oraș (Falafel King de la mall) cineva a depistat un gândac mișunând voios prin orez (cine știe ce alți munți de falafel a escaladat și oceane de tabuleh a înotat) mi-a venit ideea să îmi fac propriul hummus acasă. Pofta era de nestăvilit (cel puțin o dată pe săptămână ma apucă dorul și tânguiala după această pastă cremoasă și delicioasă) până în momentul fatal al aflării acestei vești catastrofale. Dar, cu această ocazie, voi prepara pentru prânz un hummus clasic libanez, fără rabat la tahini, ulei de măsline sau usturoi (usturoi!).

Zis și făcut: în pauza de masă am dat o fugă la Miracolul Plantelor din Unirii după o pungă mare de năut, ajunsă la servici l-am pus repede în apă rece - pentru că nu vrea nimeni să păzească oala care fierbe ore și ore și ore, până dimineața (că doar dimineța facem yoga, nu preparam hummus). Priviri curioase se îndreptau spre castronul meu cu boabe de năut care ședea cuminte pe birou lângă laptop, probabil era prima oară când cineva își înmoaie năutul la servici :D 

Seara fiert năutul, două ore, până ce a devenit foarte moale. Scos pe balcon la răcit, în apa în care a fiert. Mers la culcare.

Miercuri seara: continuat procesul anevoios al preparării hummusului de casă. Cum îmi era prea lene să îmi despachetez robotul de bucătărie cumpărat acum 5 ani și nefolosit (tocmai din cauza asta, adică de lene), am luat blenderașul meu micuț de 200W care dupa 5 minute de chinuri și sudoare, și-a dat ultima răsuflare. Nu pot pretinde, din păcate, că nu a suferit și că trecerea în neființă a fost pașnică. Săracul s-a străduit și a luptat până în ultima clipă, până când, sub mâinile mele diabolice, motorul i s-a prăjit.

După ce am trecut peste acestă tragedie (poate că acum e momentul să nu îmi mai fie lene să despachetez blenderul nefolosit din ambalaj - probabil va avea aceeași soartă ca și frățiorul său mai mic), am continuat să zdrobesc cum am putut restul de năut: cu furculița, cu presa de usturoi (nu încercați niciodată această metodă stupidă!), cu ustensila de făcut pireu, cu mâinile, cu picioarele. În 15 minute, după o căciulie de usturoi, jumătate de borcan de tahini, jumătate de lămâie, sare după gust, muuult ulei de măsline, hummus-ul meu iubit era gata și a fost pus cu mare grijă și dragoste în frigider. 

Joi pe la 2, după 2 ședințe minunate, ne-am înfruptat în sfârșit din marele castron (de vreo 2kg) de hummus, din 3 farfurii pline cu legume și o pâine bavareză (care nu prea avut succes, aparent ne simțeam prea vinovate să ne îndopăm și cu carbs după ce dimineața ne-am dat duhul la ora de cycling). 30 de minute mai tarziu, din cele 2kg de hummus au mai rămas câteva linguri într-un castron prădat cu mare poftă și înfrigurare. 


Pentru cine este destul de interesat și a avut răbdare să citească aberațiile mele până în acest punct, iată și rețeta:

Ingrediente pentru un castron gigantic de hummus:
  • 1 1/2 cană de năut uscat
  • 4 linguri de tahini
  • 4 linguri de ulei de măsline
  • 1 căciulie de usturoi
  • zeama de la 1/2 lămâie
  • sare după gust
  • 1 legătură de pătrunjel, boia pentru decorat
Năutul se lasă în apă peste noapte, apoi se fierbe cam 2h, până ce devine foarte moale. Odată răcit (se lasă la răcit în apă, se poate continua și a doua zi dacă se depozitează în frigider) se pun toate ingredientele în blender (destul de puternic!) alături de câteva linguri din apa în care a fiert năutul.

3 octombrie 2015

Zi perfecta de toamna si melci cu praz si busuioc

Nu putea să fie ziua mai frumoasă, soare blând, iarbă crudă ca de primăvară, recoltă bogată în grădină, cățel fericit care azi a învățat să latre pentru prima oară. Probabil sigurul lucru enervant de azi a fost descoperirea unor zgârieturi de pisică pe caroseria mașinii - pisicile astea de la bloc așa îți mulțumesc că le îngrijești și le hrănești zi de zi (să nu mai povestim de masca mașinii roasă de un câine acum câteva săptămâni...)
Dar să revenim la această zi perfectă care încă nu s-a terminat, atât de perfectă încât mă invită călduros la un antrenament ucigător de la JM pe terasa scăldată în soare (offf, de ce??? poate dacă ploua și era frig nu mă simțeam atât de vinovată că lenea pune stăpânire deplină pe toate simțurile mele de șopârlă amorțiță în soare - dar totuși nu am fost chiar atât de leneșă azi: am reușit să gătesc niște melcișori sărați în reprizele de cules struguri din grădină, pentru vin, evident).

Între timp Marușca doarme epuizată de atrenorul ei, Vlad, care este la fel de extenuat ca dânsa, hibernând în neștire în casa răcoroasă sub straturi straturi de plapume.


Dar restul lumii a fost harnică la culesul de struguri.





Descoperirea zilei au fost niște căpșuni de toamnă.



Pentru melcișori, ingredientele au fost din producție proprie, mai puțin măslinele și lactatele (da, din nou o rețetă non-vegană, adică lacto-vegetariană, I am not perfect!).

Ingrediente pentru 2 tăvi de melcișori:
  • 2 căni pline vârf de făină
  • 1 plic de praf de copt
  • 1/2 linguriță de sare
  • 100g de unt
  • 375ml de iaurt
  • 100g de măsline (aprox, nu le-am cântărit, nu cântăresc niciodată nimic, horror of horrors!)
  • 200g de mozarella (aprox) rasă
  • o legătură sănătoasă de busuioc
  • un praz (din grădincă, evident :o) )
  • 1/2 cană de sos de roșii (din producție proprie)
Aluatul nu poate fi mai simplu de făcut: se amestecă toate ingredientele, adică făina, sarea, praful de copt, untul și iaurtul. Se împarte în jumătate, fiecare jumătate se întinde în formă dreptunghiulară, apoi se unge cu sosul de roșii și se presară restul ingredientelor. Se rulează încet, apoi se taie felii cam de 2cm.


Rezultă 2 tăvi care se țin la cuptor cam 20 de minute, la foc mediu. S-ar putea ca a doua tavă să fie gata mai repede.



Iar cum am lungit-o destul, mă voi alunga singură pe terasă pentru ultimele raze de soare alături de Jillian!

27 septembrie 2015

Vinete la cuptor și pâine chinezească la aburi

Ciudată combinație, într-adevăr, dar nici una nici alta nu a fost ideea mea (shame on me că tot weekend-ul numai la yoga, căutat exerciții noi, furat struguri și răsfoit reviste vechi de 60 de ani mi-a stat gândul!). Ideea pentru vinete a venit de la mama mea, după niște discuții cu o vecină iar pâinea chinezească a fost noua găselniță a lui Vlad, care după câteva zeci de minute de urmărit filmulețe de gătit, a dat peste acest fel ciudat de a face pâinea/chiflele (ciudat pentru noi, absolut normal pentru chinezi!).

Tot eu am ajuns să execut rețetele, spre marea mea bucurie (trebuie să sufăr tot restul săptămânii pentru greșelile acestor zile de dezmăț, tot cu yoga și seria de antrenamente alese hardcore de la Fitnessblender, nu am reușit să mă opresc din ronțăit ba una, ba alta, ba struguri, ba migdale, ba nuci, ba mere. Nu știu cine avea ideea că veganii/vegetarienii ar fi supli și trași prin ac!).

Să începem cu vinetele, rețeta este una lacto-vegetariană (da, mănânc lactate în weekend, când sunt la părinții mei care nu prea știu cu ce să mă hrănească în afară de telemea și caș...), iar noi am preparat-o și ieri și azi, așa mare succes a avut! Dar cum să nu iasă bună dacă adună la un loc ingrediente ce sunt făcute unele pentru altele: vinete, usturoi, busuioc, roșii. Perfecțiuea întruchipată!


Ingrediente pentru nu știu câte porții:
  • câteva vinete (3-4)
  • 1kg de telemea de vaci
  • 1 căpățână de usturoi
  • 1 legătură mare de busuoic
  • 1 legătură de pătrunjel
  • 4 roșii
  • ulei de măsline
Se taie vinetele în felii de grosimea de 1cm, aprox (ideea e să fie mai groase). Se sărează și se lasă o jumătate de oră, apoi se spală de sare.
Între timp se prepară telemeaua zdrobită cu usturoi, pătrunjel, busuioc.
Feliile de vinete se așează în tava tapetată cu hârtie de copt, iar peste ele se pune amestecul de telemea, apoi felii de roșii iar la final se presară ulei de măsline.

Tava se pune la cuptor pentru 30-40 de minute sau până când vinetele s-au rumenit bine. Nu uitați că vinetele necoapte bine nu sunt delicioase, așa cum trebuie ele să fie!


Rezultatul este un prânz delicios pe care până și carnovorii din familie îl vor aprecia!

Partea 2, chiflele chinezești.

Ingrediente pentru vreo 15 chifle:
  • 300g de făină albă
  • 150g de apă
  • 2 linguri de zahăr
  • 2 1/2 lingurițe de drojdie instant
  • un praf de sare
Se lasă drojdia în apa călduță cu zahăr.

 
După câteva minute se face aluatul:


Care se lasă la crescut într-un loc călduț, ferit de curenți de aer, pentru o oră. Trebuie să se dubleze.


Se frământă puțin pentru a scoate aerul din el apoi se întinde, se rulează și se taie felii cam de 1.5cm.



Se mai lasă la crescut 10 minute, timp în care pregătim aparatul de gătit la aburi, sau orice altă metodă de gătit la aburi am folosi. Când este fierbinte, se pun chiflele așezate pe hârtiuțe de copt sau hârtiuțe pentru brioșe, pentru a nu se lipi între ele. Ele se gătesc 25 de minute iar după ce am stins aparatul, se mai lasă 5 minute acoperite.



20 septembrie 2015

O duminica usturoiata: Salata de conopida

A trecut ceva vreme de când nu am mai mâncat salata aceasta simplă simplă, cu toate că în copilărie mama mea o prepara destul de des (probabil pentru că e atât de ușoară și rapidă), în ultimii ani se pare că toată lumea a uitat de ea, până azi. Fiind așa o zi ploioasă, urâtă, leneșă și somnoroasă, salata această banală părea ideală. Fără mai multe povești, iată rețeta:


Ingrediente pentru o porție mare:

  • 1 conopidă medie
  • 1 căpățână de usturoi (sau mai puțin dacă nu vă place chiar așa de usturoiat)
  • ulei de măsline
  • sare
  • 1 legătură de mărar proaspăt
Fierbeți conopida în apă sărată, lăsați-o la răcit apoi puneți-o în roborul de bucătărie. După ce a fost mărunțită, se face un fel de maioneză din usturoiul dat prin presă și ulei de măsline. La final se asezonează cu sare și mărar proaspăt tocat.

După așa o masă gustoasă și usturoiată, nu lipsește altceva decât un pui de somn.



Cu toate că Mara, la fel ca noi toți, a fost cam leneșă azi, ieri a alergat, înotat, zbenguit prin apă, iar când a abosit s-a așezat frumos lângă dresorul și prietenul ei cel mai bun, Vlad, și a stat cuminte admirând apusul de soare (noi nu am fost mai prejos, am tras o plajă pe cinste în toată această vreme! :o) ).


22 august 2015

Conopida la cuptor de vreme ploioasă

Altă zi rece și mohorâtă, acompaniată de niște dureri bine-venite de stomac, moment ideal pentru a face ziua mai luminoasă și însorită! (I am in a bad mood, după cum se vede... mai ales că am dat și skip peste sesiunile de yoga sau de exerciții de dimineață - probabil că diseară îmi voi învinge durerile acestea odioase și le voi înlocui cu altele mult mai violente provocate de draga Jillian Michaels printr-un workout de-al ei nimicitor, numai bun de scos tot negativismul și proasta dispoziție din mine - ca să o citez pe ea din Killer Buns And Thighs Level3: I will send you 6 feet under! - adică exact de ce ai nevoie, sau mori de la natură, sau mori de la Jillian!)

Ce poți face când nu ai chef de nimic, nici de stat, nici de făcut, nici de plecat, nici de gătit, nici de mâncat, nici de câini, nici de pisici? Poți încerca niste comfort food, un desert păcătos, niște carbs ispititori, poți să începi să te cerți cu toată lumea, să pedepsești câinele pentru fiecare prostioară, să îți critici părinții pentru niciun motiv, sau să stai tolănit în pat ferind universul din jur de aura ta negativă și otrăvitoare. Sau poți încerca să gătești ceva! Oricât de simplu ar fi, tot îți ridică moralul în cazul în care reușește și te poți ține pe picioare pe parcurs!

Ceva ușor, modest și rapid, comfort food enough, sănătos și carbs-free! Cum ar fi conopida la cuptor, coaptă și crunchy, cât mai simplu condimentată, pentru un stomac supărat și pentru un suflet iritat.


Ingrediente:
  • 1 conopidă spălată și ruptă în buchețele mici
  • sare, ulei de măsline
Am pus buchețelele de conopidă într-o tavă cu hârtie de copt, apoi direct în cuptor la foc mediu, pentru 30 de minute. Când a fost gata, rumenită pe toate părțile și crocantă (mai trebuie răscolită din când în când), am condimentat-o cu sare și ulei de măsline (puteți folosi și altceva, după cum poftiți)

Foarte simplu și foarte repede gata, surpinzător de bun și satisfăcător. So give it a try ;)

16 august 2015

Dimineața de deal

Zi de sărbătoare, dimineță răcoroasă, briză plăcută venind dispre deal, lipsă totală de planuri pentru prânz (e bine să faci câteva zeci de clătite umplute cu vinete, roșii și ciuperci la cutor cu o zi înainte), entuziasmul era cam pe la mijloc, eu nu mă apucasem încă de clasa mea de yoga stretching de weekend, vecinii mergeau liniștiți la biserică, așa că trebuia să facem și noi ceva (când zic noi, mă refer la mama mea și la mine), iar ce este mai plăcut decât o plimbare pe deal, cu un popas mic în podgoriile doldora de struguri pentru o mică sesiunea de furat? :o) Este activitatea noastră tradițională de vară târzie, când privim cu ciudă la strugurii mohorâți din grădină și ne apucă dorul de strugurii durdulii de pe deal. Iar cum podgoria Aradului este și cea mai mare din vestul țării, ce contează dacă mai șterpelim și noi câțiva ciorchini? ;o) It was mother-daughter bonding time :o)

Ne-am echipat frumos pentru drumeție, papuci, rucsac, apă, ca niște turiști adevărați, sticluța cu țuica pentru paznic, ochelari de soare, telefon, și i-am dat drumul.

Am urcat noi ce am urcat, măcar să ne prefacem asudați de la atâta plimbare, am studiat rândurile mândre de struguri, peisajul frumos al satului văzut de la înălțime, iar cum soarele începuse deja să dogorească am decis că ne-a ajuns mișcarea și ne-am îndreptat spre casa paznicului.


Omu relaxat, a primit senin mica noastră atenție, singuratic printre cățeii lui prichindei, foarte dornic de a povesti verzi și uscate cu orice ființa umană se rătăcea în calea sa. După ce am aflat toate detaliile viei, ale struguilor, ale bolilor, ale anotimpurilor, ale vremii, ale sănătății, ale soferilor de autobuz din zonă, după câteva limbi umede și reci de câine peste picior, am pornit din nou urcușul anevoios spre vie cu un cățel slab și lunguieț după noi, pentru a ne face de cap, de data asta liniștite, încrezătoare, pline de elan.

Rucsacul s-a umplut până la urmă, cu toate asigurările date paznicului că nu vom face pradă chiar pe marginea rândurilor de vie și nici nu vom face risipă de struguri rupți, gustați și necopți. Cățelul însoțitor deja se plictisese de toată forfota nostră printre rândurile de vie, încercând să găsim niștre struguri copți, dulci, mari, frumoși, așa că a făcut cale întoarsă, la fel și noi.


Ajunse acasă victorioase și cu promisiunea de a mai face o incursiune de jaf peste câteva săptămâni, când se vor mai coace și alți struguri, mi-am amintit că aveam pregătite ingredientele pentru niște chiftele hiper-proteice, cu quinoa și năut (un fel de falafel pe steroizi :P).

Numai bine am pus toate ingredientele în robot, format chiftele, pus totul la cuptor, și o tavă mândră mă aștepta la prânz (probail îmi va ajunge de fapt câteva zile - adiție bine-venită la salata mea gigantică de la prânzul din timpul săptămânii).


Ingrediente pentru 1 tavă mare:
  • 250g de năut uscat
  • 1/2 cană de quinoa
  • 1 cub de supă de legume bio (fără chimicale sau alte prostii - de la magazinele naturiste)
  • 2 linguri de tahini
  • 1 linguriță de coriandru măcinat
  • 1 linguriță de chimen măcinat
  • 1 linguriță de turmetic
  • 1 legătură mică de pătrunjel, tocat
  • zeama de la 1/2 lămâie
  • 5 căței de usturoi dați prin presă
  • 1 ardei iute tocat mărunt
  • 2 cepe medii
  • 4 linguri de ulei
  • sare după gust
Năutul se fierbe conform instrucțiunilor de pe ambalaj (eu l-am lăsat în apă câteva ore, apoi l-am fiert 2 ore), quinoa se fierbe cu un cub de supă de legume pentru 15 minute în destulă apă, apoi se lasă acoperit pentru încă 15 minute.
Ceapa se taie mărunt, se călește în 4 linguri de ulei (sau mai mult, sau mai puțin, cum vreți).
Se pune năutul în robotul de bucătărie împreună cu 2 linguri de apă în care a fiert, zeama de lămâie, tahini, și se mixează până ce devine o pastă fină, după care se pune într-un castron laolaltă cu celelalte ingrediente.

Se formează chiftele sferice, se pun într-o tavă bine bine usă (eu am făcut prostia să nu ung tava și toate chiftele mi s-au lipit de hârtia de copt!), se lasă la cutor cam pentru 30 de minute, dacă nu sunt rumene se mai lasă 10 minute.

2 august 2015

Ardei umpluti cu linte si supa furata

Azi am fost tare harnică și mi-am făcut curaj să încerc să gătesc ardei umpluți, the veggie way. Adevărul e că nu prea m-am omorât după ei nici pe vremurile când mâncam carne (such a long time ago, sau mă rog, acum 6 ani și ceva, nu e chiar așa de mult :P), mereu mi se părea combinația cam forțată, la fel cum eram și eu obligată să îmi golesc farfuria plină cu acești ardei, cam dubioși pentru mine.
Dar acum că am crescut mare (să nu pronunț cuvântul înfricoșător, am îmbătrânit!), mi-a mai venit și mie mintea la cap și am ales să le mai dau o șansă ardeilor umpluți, dar gătiți my way, adică evident fără carne, în loc de orez ceva mai nutritiv și mai gustos, cum ar fi lintea, plus niște legume, plus semințe, plus condimente, minus găleți de sos de roșii (nu ne place ideea ardeilor umpluți plutind în derivă într-un ocean de bulion), plus capac la ardei, că altfel nu se cade și nici nu arată bine :D

Aparent azi a fost the big cooking day, am reușit, ca niciodată, să îmi inving lenea și să prepar până și o supă! Adevărul e că am hijack-uit supa semi finalizată a mamei mele și am pus-o în blender, nu știu dacă asta se poate numi a găti, poate a fura mai degrabă! Dar tot mândră sunt de mine că mi-a venit ideea furtului, oricât de rușinos și netrebnic ar părea acum.


Ingrediente pentru multe porții:
  • 2 ardei grași
  • 4 morcovi
  • 4 rădăcini de pătrunjel
  • 2 cepe medii
  • 1 legătură de frunze de pătrunjel și una de mărar
  • 2 dovlecei medii spre mari
  • 2 căței de usturoi
  • pâine
  • ulei de floarea soarelui
  • sare
Iar acum vine totul la persoana I, imaginați-vă că sunt eu, nu mama mea :)
Am pus legumele întregi și cele 2 buchețele de frunze legate cu ață într-o oală, am acoperit totul cu apă (nu foarte multă, nu vrem să fim nevoiți să aruncăm prețioasa licoare ulterior - și da, am pus prea multă apă iar o parte după a ajuns la Mara, dar evident că labradorii nu se omoară după zeama de legume), apoi am lăsat să fiarbă până ce devin moi legumele. Când supa s-a răcit puțin, dar mai e călduță, am pus totul în blender mixând bine (ei aici pot folosi persoana I, jaful a fost deja executat), apoi am turnat totul înapoi în oală, am mai adăugat sare, usturoi dat prin presă, ulei de măsline, mărar proaspăt.
Crutoanele am ales să le fac ”the greasy way”, adică am luat niște felii de pâine mai veche, am tăiat cubulețe pe care le-am prăjit în ulei. Nu e prea dietetic, dar oricum nu ne facem de cap cu ele, că doar sunt carbs, and we do not like carbs.

Supa ca supa, dar ardeii mei veggie au fost realizați 100% de moi, fără alte hoții josnice, din păcate concurența lor au fost șnițelele (da, șnițele veritabile) și am ajuns să îmi savurez singură ardeii mei mândri și grăsuni.


Ingrediente pentru vreo 15 bucăți (nu mai țin minte exact, +- 2):
  • ardei grași
  • 250g de linte
  • 2 morcovi
  • 5 rădăcini mici de pătrunjel
  • 2 cepe medii
  • 1 linguriță de turmeric
  • 2 linguri de făină de năut
  • 3 linguri de semințe de floarea soarelui crude
  • sare, ulei
  • 1l de bulion
Am fiert lintea, apoi când s-a răcit un pic am pus la călit ceapa, peste care am pus morcovii și pătrunjeii dați pe răzătoare, puțină apă și i-am lăsat 10 minute la călit/fiert, până ce apa s-a evaporat. Apoi am amestecat totul cu lintea, am mai adăugat turmeric, 2 linguri de făină de năut, 3 linguri de semințe de floarea soarelui, sare după gust.

Ardeii i-am decapitat (adică le-am tăiat capul, sau mai frumos spus, le-am făcut capac, din cap :D), i-am umplut cu ”umplutura”, i-am pus în tavă, iar în tavă am turnat o sticlă de bulion.

Tava în cuptor la foc mediu pentru o oră. Și cam atât.



13 iunie 2015

Rulada de naut si hribi

Long story short: zi caniculară de vară, camere care așteaptă să fie văruite, porumb care ne poftește să îl strângem în saci, mult de lucru, timp puțin, și mai puțin pentru relaxare, sau pentru născocit povești amuzante de relatat în această postare (nu știu de ce am un asemnea gol în cap, sau în cuvinte mai frumoase, lipsă totală de chef și inspirație. Dacă mă gândesc mai bine cred că îmi e groază de dușul la butoi cu apă încălzită la soare ce mă așteaptă acum seara...). Dar să revenim, prânzul a fost rapid, între două văruieli, ruladă cu ce e prin cămară. Rezultat neașteptat de bun.


Ingrediente pentru o tavă de cozonac (nu vă faceți speranțe, nu facem cozonac, doar tava e pentru cozonac :o) ):
  • 400g de năut boabe uscate
  • mix legume uscate (de la magazinele naturiste - adică un fel de vegeta sănătoasă)
  • 300g de hribi de pădure desărați sau alte ciuperci proaspete
  • 2 cepe medii
  • 5 căței de usturoi
  • 4 linguri de semințe de in măcinate
  • sare, piper, câteva linguri de ulei de măsline
  • o legătură de pătrunjel, o legătură de mărar
  • 3-4 linguri de apă în care a fiert năutul, sau cât e nevoie pentu o compoziție care se leagă
Se fierbe nătul conform instrucțiunilor cu un mix de legume uscate, se scurge, se lasă la răcit. Apa în care au fiert nu se auncă. Ciupercile se desărează (eu am avut hribi puși in sare, dar dacă folosiți ciuperci normale ele trebuie puțin gătite, pentru ca să lase din apă). Se pun toate ingredientele în robotul de bucătărie, mixând bine, apoi se pune amestecul în tavă, tava la cuptor pentru 30-40 min, până când rulada e rumenă.

Cam atât. Proteine bine venite după atâta muncă!