Dacă vă treziți cu o poftă inexplicabilă și insuportabilă pentru ceva dulce (îmi amintesc cum pe vremea când eram copil și mă rodea pofta de ceva dulce, destul de des cum se întâmplă la copii, mama mea reușea mereu, fără să își dea seama cât de bine proceda, să îmi taie toată pofta asta nesănătoasă prin simplul răspuns pe care mi-l dădea: "Ți-e pofta de ceva dulce? Fă-ți o felie de pâine cu gem!" Vă dați seama cum mă dezumflam instantaneu. Nu exista o mai mare infamie pentru mine decât să consideri pâinea cu gem drept o delicatesă ce poate stinge acest nesaț nestăvilit de zahăr), rezistați tentației de a apuca prima ciocolată din raza vizuală, făcându-vă în schimb puțin timp pentru a prepara o prăjitură de sezon, fără zahăr, plină de fructe proaspete, uscate, nuci și arome uitate de toamnă.
Ingrediente pentru o tavă:
muuuuuuulte mere, eu am folosit cam 10 căni de mere rase, nici nu știu câte kilograme ar fi, dar singur nu mai puțin de 3
1 cană de stafide
1 1/2 cană de nuci
2 lingurițe de scorțișoară
1 linguriță de coajă rasă de lămâie
2 linguri de coajă confiată de portocală
1 3/4 cană de făină
3 linguri de semințe de in
1/2 linguriță de bicarbonat de sodiu
1/2 linguriță de sare
3/4 cană de lapte vegetal (sau normal)
1/2 cană de ulei de floarea soarelui
1 lingură de tahini
Aluatul se face amestecând toate ingredientele: făina, sarea, bicarbonatul, semințele de in, laptele, uleiul și pasta de susan. Acesta se împarte în 2 părți egale, care se rulează în foi - acestea sunt cam moi, deci folosiți multă făină!
Merele rase se amestecă cu scorțișoara, stafidele, coaja de lămâie, coaja confiată de portocală și cu nucile prăjite care au fost mărunțite (eu am pus pur și simplu nucile într-o tigaie și le-am rumenit câteva minute, amestecând în continuu). Umplutura se pune peste prima foaie din tava tapetată cu hârtie de copt, a doua foaie peste umplutură, tava la cuptor la foc mediu timp de 35-45 min (sincer, nu am idee cât a stat, dar verificați după 35 min și dacă nu e rumenă, mai lăsați-o 5 minute, și tot așa :P Promit că data viitoare o să fiu mai organizată și voi cronometra timpul de coacere :o) )
Lăsați neapărat prăjitura să se răcească înainte de a o devora. Nu vă faceți griji, ea e destul de dulce, a fost testată pe cei mai pretețioși și pofticioși membri ai familiei, trecând testul cu brio.
Dimineață de vineri rece și cețoasă, tot orașul doarme liniștit sub plapumele călduroase de iarnă. Nu se aude niciun sunet în depărtare, nici măcar câinii nu latră la ora asta, iar mașina de gunoi cea matinală mai are mult până să își facă apariția prin cartier. E atât de devreme încât până și gândacul meu verde (după ce melcul m-a părăsit cu nerușinare, a trebuit să îmi găsesc alt animal de casă, de data aceata un gândăcel verde ajuns accidental în casă pe niște struguri de la țară) este ascuns sub o frunză suculentă, așteptând să îl trezească primele raze de soare (azi noapte l-am văzut plimbându-se prin baie, probabil își căuta în zadar confrații negri ce mișună prin canalizare).
Așa o dimineață, ideală de trezit la 6, urcat în mașină și mers la sală, împreună cu Adriana. După sesiunea noastră de chin și sudoare, cu toate că am ajuns foarte târziu la sevici (te mai uiți, e doar vineri!), nu am ratat ocazia să îmi savurez budinca mea tradițională de chia, the perfect post-workout meal! Iar cum frigiderul era plin cu dovleac copt acum 2 nopți, era un fel de no brainer utilizarea lui în budinca mea, mai ales într-o asemenea dimineață tipică cu arome și temperaturi de toamnă (scuzați fotografia nereușită, nesimțiții ăștia de la Sony au îndrăznic să îmi upgradeze aplicația preferată pentru prelucrat rapid poze, iar acum au reușit să o nenorocească, those bastards!)
Ingrediente pentru o porție mare:
1 1/2 cană de dovleac copt, zdrobit
4 linguri de semințe de chia
1/2 cană de lapte de cocos
1/4 cană de apă
1 linguriță de ghimbir ras
2 lingurițe de praf proteic de cânepă (opțional)
2 lingurițe de praf proteic din semințe de dovleac (opțional)
1 linguriță de pudră de moringa (opțional)
Am lăsat semințele de chia în laptele de cocos + apă pentru 15 minute, apoi am adăugat restul ingredientelor.
Se poate mânca doar așa, sau cu alte fructe (având balconul plin cu mere zemoase și gustoase de acasă, am pus 2, tăiate felii).
Săptămână începută îm plină glorie (just kidding) după un weekend excelent, extraordinar de relaxant, petrecut la spa, acum nu va imaginați un bazin plin cu apă termală, bulbuci și moșnegi, că nu a fost tocmai așa, cu toate că primul lucru ce îți vine în minte la auzul cuvintelor Băile Felix este tocmai acesta :P. Trebuie să recunosc că am avut norocul și onoarea de a încerca nou nouțul hotel Lotus, deschis luna trecută, cu 14 bazine cu apă termală în interior și exterior, cu 5 saune și zona spa superbă, pe care o găsești la subsol după ce te plimbi 30 de minute printr-un labirint de coridoare lucioase și alunecoase. Sună bine, nu? La cele 5 steluțe, ar cam trebui… Și într-adevăr, este. Când vine vorba de relaxare și lâncezire precum o șopârlă leneșă în saune, în bazinele termale sub cerul rece și întunecat de noapte sau în interior pe toboganele (unde te lupți cu copiii care se bagă în fața ta), nota 10!
Dar când vine vorba de trezire la ora 7 și mers la sala fitness a hotelului, unde te-ai aștepta să găsești de toate, mare mare mare dezamăgire! Aparent am fost prima persoană care a folosit sala fitness de la deschiderea hotelului (probabil și ultima), așadar nu am găsit nimic pe acolo, prosoape nu, apă nu, șervețele nu, gantere nu, saltele nu (doar una alunecoasă și rătăcită, din greșeală uitată probabil), intenet nu. Doar niște aparate dubioase :o(
Noroc că mă așteptam oarecum la ce e mai rău și eram pregătită cu lista de exerciții bodyweight. După 30 de minute de gâfâială, alergam disperată pe kilometri de coridoare după cineva din personal să cer un prosop și să caut un robinet să mă adap și să îmi sting setea ce îmi ardea gâtlejul. Urâtă experiență, all the fun was gone!
Dar ce mai, cui îi pasă de suferința din sala de fitness, când ai la dispoziție zeci de moduri de relaxare!? Presupun că de aceea nu și-a bătut nimeni capul să o doteze. În afară de acest mic defect, hotelul este minunat, locul ideal pentru un weekend de răsfăț total! :D Gata cu reclama (pozitivă sau negativă), să trecem la lucruri mai serioase!
Cum ar fi un banana bread super sănătos, fără zahăr, ideal pentru micul dejun, folosit ca atare sau împreună cu unt de arahide - a match made in heaven.
Banana Bread
Ingrediente:
4 căni de fulgi de ovăz
2 linguri de scorțișoară
2 linguri de ghimbir ras
1/2 linguriță de sare
7 banane medii zdrobite
300g de stafide
1 cană de nuci
1 cană de lapte vegetal, cum ar fi de migdale
3/4 cană de ulei de cocos topit (puneți să îl puneți în cuptor cât timp se încălzește)
fulgi de migdale pentru decorat
Am amestecat toate ingdredientele, am pus aluatul într-o tavă mare, tava la cuptor pentru 35-40 de minute la 180 de grade, apoi am așteptat până s-a răcit. Asta e tot!
Ce mai rămâne de făcut altceva decât să trecem prin ziua asta tedious la servici (same old, same old), să ne relaxam fără sa adormim la cinema diseară, să ne facem circuitul de picioare pe la miezul nopții când vom ajungem acasă de la cinema (unde în timp ce restul consumă popcorn, eu voi ronțăi banana bread cu gândul îngrozit la ce mă așteapă mai târziu),
iar dimineața să ne stretchuim bine de tot și să ne relaxăm la yoga cu Adriana și Lesley Fightmaster.
Iar apoi o luam de la capăt! The beauty of ordinary days! :o(
Faza 2. De ce e Serena Williams atât de încrezătoare în sine? Este de-a dreptul năucitor, chiar enervant. Ai o parere atât de bună despre tine pentru că mereu câștigi sau câștigi mereu pentru că ai o părere atât de bună despre tine?
Faza 3. Incerc să lucrez, însă soarele de afară, copacii încărcați de frunze galbene și efemere îmi stârnesc dorințe interzise în acest moment, de a sta pur și simplu câteva ore, numai eu cu aparatul foto, doar să privesc, să admir, să respir, să intru în ritm cu bătăile de inimă ale pământului, să ascult liniștea aerului rece și adierea calma a vântului. Asta ar fi perfect!
Faza 4. De ce nu e vineri?
Faza 5. Gândul la un gym and spa day (adica workout, relax, workout, relax, și tot așa, de dimineața până seara). Deja am hotărât cu Adriana că ne vom face cadou de zilele noastre de naștere (ambele în decembrie) un asemenea răsfăț. Yey! Sper să nu rămână doar la faza de day dreaming.
Faza 6. La prânz m-am întors cu două plase cu provizii de la Miracolul Plantelor, fără să găsesc my favourite peanut butter.{{insert hysterical crying}}
De ce merge avocado așa de bine cu fasolea?
Faza 7. 16:16, nu se mai termină ziua asta, +1 ceai verde, +1 melodie din playlist, just put the headphones on and let the world crumble around you. Mi-a venit cheful de gătit ceva diseara, dar ce? Ceva tomnatic, ceva plin de savoare, ceva cu dovleac, gutui, mere, nuci.
Faza 8. Partea mai cheerful a playlistului, încet încet revine pofta de viață, așa că, fără ezitare, mă voi ridica și voi da o fugă până în piață după un dovleac și câteva gutui. Am coborât schiopătând scările (voi da vina pe piciorul meu olog pentru toate relele din lume, inclusiv pentru că azi la cycling nu am reușit să mă ridic la nivelul recordului stabilit ultima oară), schiopătând pin piață, schiopătând pe scari înapoi sus (refuz în continuare să iau liftul!), rezultatul fiind un birou plin cu struguri, un doveac grăsun și gutui amarui, cu puf galben ca de pui.
Faza 9. I did it, I really did it. Am curățat dovleacul, gutuile (cu tăieturile pe mâini de rigoare, că altfel nu se poate), am scotocit prin dulap după fulgi și alte prostii uitate de lume și am făcut-o de-o tartă, kinda tartă.
Faza 10. Yoga time. 35 de minute mai târziu toată durerea mea de genunchi și gambă a dispărut ca prin minune. Yoga to the rescue! Ză warm and fuzzy feeling settles in.
Faza 10. Toată casa miroase atât de dulce, a gutui și dovleac copt.
Iată și pseudo-rețeta:
1 dovleac cam de 2kg
3 gutui
câteva mâini de nuci
250g de stafide
100g de fulgi de hrișcă (sau de mei, sau de ovăz)
2 lingurițe de condimente spicy (eu am folosit un amestec de scorțișoară, nucșoară, cuișoare, piper, ghimbir)
Dovleacul curățat de coajă - pus la robotul de bucătărie, apoi amestecat cu stafidele și condimentele.
Gutuile necurățate de coajă - tăiate cuburi.
Pe fundul unui vas termorezistent am pus fulgii, apoi fructele, apoi nucile. Vasul acoperit la cuptor la 160 de grade timp de 1h, apoi 50min fără capac. Da, durează. Și mai rău! Este mai bun rece! Așa că puneți-vă pofta în cui și așteptați până a doua zi! {{insert evil laugh}}
Zi mohorâtă de toamnă, mai tomnatică de atât nici nu se putea: ba plouă, ba nu plouă, e rece, umedă, câinele e mereu ud, pisicile sunt ude, toată lumea e udă, focul arde în sobă iar eu stau ghemuită pe canapele călduroase, în timp fumătorii stau prin picurii de ploaie rece, că așa le trebuie! Lenea nu se poate descrie, plutește în aer ca un fum gros și parfumat, mai lipsesc pisicile pufoase care să îmi stea în brațe (au fost prea ocupate să scotocească prin cutiile cu materiale și fermoare ale mamei mele), iar pisicile sunt pisici, doar nu își vor face de rușine rasa și vor pofti la tine atunci când le chemi. Don't call us, we will call you!
Dimineață reușită alături de Lesley Fightmaster și o clasă de ashtanga yoga de 1h care m-a energizat așa de mult încât mi-a și venit cheful de lucru,
amiază harnică cu laptopul în brate lipită de sobă în timp ce mama mea cosea de zor la mașina de cusut iar pisicile se jucau cu ațele și bucățile de material căzute. În timp ce noi savurăm aceste clipe semi-leneșe, se deschide ușa brusc și energic, iar o voce veselă strigă: a ieșit soarele, hai la ciuperci! Hai la ciuperci, hai sa mergem, când mergem, vii odată, eu plec fără tine! Eu am plecat! Gata am plecat! Era tatăl meu căruia îi venise brusc cheful de ciupercărit, iar dacă nu plecam atunci, cred că ne-ar fi luat pe sus pe toți cu forța. Așa că am mers toții, cu cățel, cu purcel, cu găleți, cu plase, cu pături, cu mănuși și cuțite. Nici nu știu de ce ne trebuiau atâtea.
Aparent tatăl meu a fost inspirat, câmpul era plin, plin, cu ciupergi mari și grase care așteptau să fie culese de mâini harnice. Un bărbat în depărtare umpluse deja o roabă, iar eu știam cu cine aveam să concurăm, ochii părinților mei clipeau de invidie. Nebunia a început. Toată lumea la cules, și tineri și bătrâni, mai puțin Mara care alerga în sus și în jos pe câmp, prin bălți reci și noroioase. Era soare, plăcut, iar eu am făcut probabil 5000 de genoflexiuni (toate executate corect :o) ) încercând să îmbunătățesc tehnica străveche de cules ciuperci, care ar fi cam în felul următor: faci un pas, doi, te apleci, tai ciuperca, te ridici, mai faci un pas, doi, trei, iar te apleci, mergi aplecat câțiva pași, apoi te ridici, iar te apleci, iar te ridici. Ei, nu e mai bine să ai picioare frumoase decât un spate rupt de durere la sfârșitul zilei? :o) Evident că da, dar cu toate astea nu am reușit să îi conving și pe ceilalți de superioritatea și eficiența tehnicii mele :o( Că doar din moși strămoși se culeg astfel ciupercile.
Vreo 20kg de ciuperci mai târziu, care probabil s-ar fi trasformat în 40 judecând după sclipirea maniacă din ochii tatălui meu când privea cu ură spre roaba plină a bărbatului de peste câmp, ne-am împachetat ciupercile în mașină, pe tatăl meu la pachet cu ele, iar pentru restul a urmat o plimbare de 1h pe câmp înapoi acasă. Eu fugeam de norii întunecați care ne amenințau cu ploaie, mama se tot apleca după ciuperci la fiecare metru, iar Vlad era prea ocupat cu Mara care se tăvălea veselă prin toate bălțile din cale. Și evident că eu eram cea nebună, nebuna care fugea de ploaie! Ploaia tot ne-a prins, spre marea mea satisfacție, asta a dovedit odată pentru totdeauna că nu sunt chiar atât de dusă!
În afară de toată sminteala asta cu ciupercile, weekend-ul acesta nu se anunță prea promițător din punct de vedere alimentar, e un fel de cheat weekend, pentru care voi suferi probabil toată săptămâna viitoare: plăcintă întinsă cu dovleac, cu brânză dulce și fructe uscate, cu telemea, pâine cu zacuscă, din nou telemea, iar plăcinte, și tot așa. Cu toată yoga mea și workout-ul furtunos ce mă așteaptă, tot nu va fi destul pentru a îmblânzi diavolul carbohidraților și al plăcintei întinse!
Pe lângă toată plăcintăraia și ciupercăraia din jur, am reușit să gătesc ceva cât de cât sănătos, chiftele (la cuptor vă rog) cu dovleac. Asta pentru că a rămas mult dovleac de la plăcinta întinsă, că altfel probabil tot la zacuscă și plăcinte aș fi rămas..
Chiftele din dovleac
Ingrediente pentru o tavă:
2.5 - 3 căni de dovleac dat pe răzătoare
1 cană de făină de năut (dacă nu aveți se poate înlocui cu făină de hrișcă, orez, grâu, mălai, etc. Dacă folosiți făină de grău, orez sau mălai poate ar trebui folosit mai puțin, 1/2 cană de exemplu)
1 fir de praz tocat
1 ardei iute tocat
o legătură de pătrunjel, tocat
o nucșoară rasă
sare
3 linguri de ulei de măsline
3 linguri de semințe de in râșnite
2 linguri de semințe de dovleac
Am amestecat toate ingredientele, am format chiftele mai mari pentru că am vrut să îmi încapă toate într-o tavă, tava la cutor pentru 30 min, aprox, și gata. Voilà! The perfect post-workout stack! Gata cu plăcintele, nu te mai gândi la plăcinte!
Update: nu, nu m-am mai atins de plăcinte în ultimele 2h, învăț frumos Android în timp ce aștept să treacă timpul necesar digestiei multelor porcării mâncate pentru a mă apuca de workout-ul meu bi-săptămânal, Jillian this time. De ce trebuie să meargă așa de prost emulatorul de la Android? Why are you killing me? Why? Măcar dacă nu ar fi bun ză hardware, dar e frumușelul Mac cel nou și subțirel, my precious... Frustrarea asta, gata, cred că și-a dat sufletul sărmanul android...
Nu putea să fie ziua mai frumoasă, soare blând, iarbă crudă ca de primăvară, recoltă bogată în grădină, cățel fericit care azi a învățat să latre pentru prima oară. Probabil sigurul lucru enervant de azi a fost descoperirea unor zgârieturi de pisică pe caroseria mașinii - pisicile astea de la bloc așa îți mulțumesc că le îngrijești și le hrănești zi de zi (să nu mai povestim de masca mașinii roasă de un câine acum câteva săptămâni...)
Dar să revenim la această zi perfectă care încă nu s-a terminat, atât de perfectă încât mă invită călduros la un antrenament ucigător de la JM pe terasa scăldată în soare (offf, de ce??? poate dacă ploua și era frig nu mă simțeam atât de vinovată că lenea pune stăpânire deplină pe toate simțurile mele de șopârlă amorțiță în soare - dar totuși nu am fost chiar atât de leneșă azi: am reușit să gătesc niște melcișori sărați în reprizele de cules struguri din grădină, pentru vin, evident).
Între timp Marușca doarme epuizată de atrenorul ei, Vlad, care este la fel de extenuat ca dânsa, hibernând în neștire în casa răcoroasă sub straturi straturi de plapume.
Dar restul lumii a fost harnică la culesul de struguri.
Descoperirea zilei au fost niște căpșuni de toamnă.
Pentru melcișori, ingredientele au fost din producție proprie, mai puțin măslinele și lactatele (da, din nou o rețetă non-vegană, adică lacto-vegetariană, I am not perfect!).
Ingrediente pentru 2 tăvi de melcișori:
2 căni pline vârf de făină
1 plic de praf de copt
1/2 linguriță de sare
100g de unt
375ml de iaurt
100g de măsline (aprox, nu le-am cântărit, nu cântăresc niciodată nimic, horror of horrors!)
200g de mozarella (aprox) rasă
o legătură sănătoasă de busuioc
un praz (din grădincă, evident :o) )
1/2 cană de sos de roșii (din producție proprie)
Aluatul nu poate fi mai simplu de făcut: se amestecă toate ingredientele, adică făina, sarea, praful de copt, untul și iaurtul. Se împarte în jumătate, fiecare jumătate se întinde în formă dreptunghiulară, apoi se unge cu sosul de roșii și se presară restul ingredientelor. Se rulează încet, apoi se taie felii cam de 2cm.
Rezultă 2 tăvi care se țin la cuptor cam 20 de minute, la foc mediu. S-ar putea ca a doua tavă să fie gata mai repede.
Iar cum am lungit-o destul, mă voi alunga singură pe terasă pentru ultimele raze de soare alături de Jillian!
Ciudată combinație, într-adevăr, dar nici una nici alta nu a fost ideea mea (shame on me că tot weekend-ul numai la yoga, căutat exerciții noi, furat struguri și răsfoit reviste vechi de 60 de ani mi-a stat gândul!). Ideea pentru vinete a venit de la mama mea, după niște discuții cu o vecină iar pâinea chinezească a fost noua găselniță a lui Vlad, care după câteva zeci de minute de urmărit filmulețe de gătit, a dat peste acest fel ciudat de a face pâinea/chiflele (ciudat pentru noi, absolut normal pentru chinezi!).
Tot eu am ajuns să execut rețetele, spre marea mea bucurie (trebuie să sufăr tot restul săptămânii pentru greșelile acestor zile de dezmăț, tot cu yoga și seria de antrenamente alese hardcore de la Fitnessblender, nu am reușit să mă opresc din ronțăit ba una, ba alta, ba struguri, ba migdale, ba nuci, ba mere. Nu știu cine avea ideea că veganii/vegetarienii ar fi supli și trași prin ac!).
Să începem cu vinetele, rețeta este una lacto-vegetariană (da, mănânc lactate în weekend, când sunt la părinții mei care nu prea știu cu ce să mă hrănească în afară de telemea și caș...), iar noi am preparat-o și ieri și azi, așa mare succes a avut! Dar cum să nu iasă bună dacă adună la un loc ingrediente ce sunt făcute unele pentru altele: vinete, usturoi, busuioc, roșii. Perfecțiuea întruchipată!
Ingrediente pentru nu știu câte porții:
câteva vinete (3-4)
1kg de telemea de vaci
1 căpățână de usturoi
1 legătură mare de busuoic
1 legătură de pătrunjel
4 roșii
ulei de măsline
Se taie vinetele în felii de grosimea de 1cm, aprox (ideea e să fie mai groase). Se sărează și se lasă o jumătate de oră, apoi se spală de sare.
Între timp se prepară telemeaua zdrobită cu usturoi, pătrunjel, busuioc.
Feliile de vinete se așează în tava tapetată cu hârtie de copt, iar peste ele se pune amestecul de telemea, apoi felii de roșii iar la final se presară ulei de măsline.
Tava se pune la cuptor pentru 30-40 de minute sau până când vinetele s-au rumenit bine. Nu uitați că vinetele necoapte bine nu sunt delicioase, așa cum trebuie ele să fie!
Rezultatul este un prânz delicios pe care până și carnovorii din familie îl vor aprecia!
Partea 2, chiflele chinezești.
Ingrediente pentru vreo 15 chifle:
300g de făină albă
150g de apă
2 linguri de zahăr
2 1/2 lingurițe de drojdie instant
un praf de sare
Se lasă drojdia în apa călduță cu zahăr.
După câteva minute se face aluatul:
Care se lasă la crescut într-un loc călduț, ferit de curenți de aer, pentru o oră. Trebuie să se dubleze.
Se frământă puțin pentru a scoate aerul din el apoi se întinde, se rulează și se taie felii cam de 1.5cm.
Se mai lasă la crescut 10 minute, timp în care pregătim aparatul de gătit la aburi, sau orice altă metodă de gătit la aburi am folosi. Când este fierbinte, se pun chiflele așezate pe hârtiuțe de copt sau hârtiuțe pentru brioșe, pentru a nu se lipi între ele. Ele se gătesc 25 de minute iar după ce am stins aparatul, se mai lasă 5 minute acoperite.
A trecut ceva vreme de când nu am mai mâncat salata aceasta simplă simplă, cu toate că în copilărie mama mea o prepara destul de des (probabil pentru că e atât de ușoară și rapidă), în ultimii ani se pare că toată lumea a uitat de ea, până azi. Fiind așa o zi ploioasă, urâtă, leneșă și somnoroasă, salata această banală părea ideală. Fără mai multe povești, iată rețeta:
Ingrediente pentru o porție mare:
1 conopidă medie
1 căpățână de usturoi (sau mai puțin dacă nu vă place chiar așa de usturoiat)
ulei de măsline
sare
1 legătură de mărar proaspăt
Fierbeți conopida în apă sărată, lăsați-o la răcit apoi puneți-o în roborul de bucătărie. După ce a fost mărunțită, se face un fel de maioneză din usturoiul dat prin presă și ulei de măsline. La final se asezonează cu sare și mărar proaspăt tocat.
După așa o masă gustoasă și usturoiată, nu lipsește altceva decât un pui de somn.
Cu toate că Mara, la fel ca noi toți, a fost cam leneșă azi, ieri a alergat, înotat, zbenguit prin apă, iar când a abosit s-a așezat frumos lângă dresorul și prietenul ei cel mai bun, Vlad, și a stat cuminte admirând apusul de soare (noi nu am fost mai prejos, am tras o plajă pe cinste în toată această vreme! :o) ).
Da, da, știu că ați spune: Dar este aceeași budincă ”Hulk” pe care am mai vazut-o, iar eu aș răspunde: Da, aveți dreptate, este aceeași, dar diferă fructele. De data aceasta mi-a plăcut atât de mult combinația de mere + merișoare, încât a trebuit neapărat să postez rețeta, și poza, spectaculos de colorată și contrastantă! Așa da masa post-workout, nu?
Dacă nu vă place gustul acrișor-amărui al merișoarelor, gust ce merge excelent cu cel dulce al merelor proaspete și zemoase de sezon, le puteți înlocui cu afine, zmeură, mure sau cu alte fructe mai acrișoare. Dar eu vă recomand să dați o fugă în piață și să vă luați niște merișoare, nu veți regreta!
Porția a ieșit gigantică de data aceasta, numai bună dacă sunteți lihniți, ca mine, după un antrenament de dimineață, sau o puteți împărți ”with your significant other”, dacă îi plac acesemenea combinații ”prea sănătoase”, iar dacă nu, trebuie să vă pregătiți sufletește să înfulecați singuri această budincoacă vitaminizantă și multicoloră! The more the merrier, clar!
Totul începe cu budinca verde din această rețetă.
Apoi peste ea mai puneți 1 cană de merișoare proaspete și 3 mere medii feliate. Atât de simplu!
Vă garantez că vă veți sătura, energiza, vitaminiza, proteiniza și mineraliza :D Că altfel ce rost are să mai mâncăm, nu?
De ce Hulk? Pentru că are o culoare verde frumoasă (sau scârboasă, cum vreți voi) și este doldora cu proteine, vitamine și minerale. Toate ingredientele sunt alese astfel încât să maximizeze efectele benefice ale acesteia, mai ales în perioada de recuperate după un antrenament (ce profesionist sună, nu e așa? Când de fapt am pus și eu la întâmplare niște prostii acolo, alegând ce îmi place mie mai mult, la gust dar și la conținutul de nutrienți.)
Este de departe budinca mea preferată post-workout, ea e gata doar în câteva minute - foarte simplu și mai rapid, ideal pentru cei care nu prea au timp să își bată capul sau să își planifice în avans această masă atât de importantă.
Puțin despre ingredientele folosite:
Laptele de cocos = bogat în fibre, vitaminele C, E, B1, B3, B5, B6 și minerale, incluzând fier, seleniu, sodiu, calciu, magneziu și fosfor. Cu toate că are un conținut ridicat de grăsimi, acestea sunt asiminate de organism precum niște carbohidrați - adică mult mai rapid.
Praful proteic de semințe de dovleac = proteine, fosfor, magneziu, mangan, zinc, fier, cupru, vitamina K, omega 6, omega 9
Ingrediente pentru o porție foarte mare (ca pentru incredibilul Hulk :o) - cred că l-ar sătura și pe el):
130ml de lapte de cocos mai gras (eu îl aleg să aibă peste 60% conținut de cocos și fără conservanți), sau 1/3 dintr-o conservă
4 linguri de semințe de chia
2 linguri de praf proteic de cânepă
1 linguriță cu vârf de praf de spirulină
2 linguri de praf proteic de semințe de dovleac
1 banană medie bine coaptă, zbrobită cu furculița
fructe la alegere: eu am folosit ce am avut în casă azi dimineță, adică 3 piersici gigantice
Se lasă semințele de chia în laptele de cocos + 2-3 linguri de apă pentru 15-20 de minute (sau cât timp sunteți la sală), apoi se adaugă restul ingredientelor. Fructele se pun în blender cu niște apă apoi se toarnă peste budincă.
Nu este ea prea arătoasă (asta dacă nu vă place verdele de alge), dar e delicioasă (asta dacă, din nou, vă place ușorul gust de alge dat de spirulină), fructoasă și consistentă.
De ce supraumane? Pentru că azi dimineață nu m-am putut abține și din gustat o bucățică, doar să văd dacă le pot duce colegilor, am ajuns să înfulec 2 bucăți imense, cu sufletul plin de regrete și multă plăcere în același timp. După care m-am apucat de workout-ul meu de vineri dimineața, marca Jillian kicks your ass Michaels, și spre marea mea surprindere I was kicking her ass, de data aceasta. Brownies-urile hiperciocolătoase și pline de cafea și-au făcut efectul formidabil ca pre-workout snack, iar când am ajuns la partea finală, statul în plansă, 20 de minute au trecut ca prin vis, iar eu eram stersată că voi întârzia de la servici dacă mai continui, că ar mai fi mers 10 minute :P. Long live the brownies!
Aceasta este versiunea 1.2 a brownies-urilor fără gluten, am încercat o rețetă mai simplă, am eliminat sosul de mere, alte fructe, am vrut ceva back to the basics, urmărind să obțin acea textură specifică brownies-urilor: nu crescute, umede, moi, fundgy, cu tone și tone de ciocolată. Zis și făcut: am completat cu ingredientele lipsă, am preparat repede aluatul, l-am pus la cuptor și m-am așezat la un film, așteptând să se coacă frumoasele brownies. Din păcate filmul (Machete Kills, pentru cine e curios...), oricât de stupid era, mi-a captat atenția și nu am auzit timerul disperat de la cuptor cum urla, iar abia după nici nu știu câte minute mi-am adus aminte de ele. Deja prevedeam catastrofa! Nu erau arse, dar stătusera prea mult, mult prea mult pentru a mai ieși umede... The classic brownie mistake: overbaking! Iar eu tocmai am comis această crimă oribilă, de neiertat, pentru care capete au căzut și vieți au fost sacrificate!!!
God damn Machete! Dar era prea târziu, mult prea târziu, nu mi-a mai rămas altceva de făcut decât să aștept să se răcească pentru a le gusta. Proba finală!
După 20 de minute de alte fraze tipice Machete: Machete don't text, Machete don't tweet, Machete don't wait - singura parte amuzantă din tot filmul, am tăiat o bucățică de brownie - proba era trecută: gustul era ok, ciocolătos, bogat, cafeaua se simțea numai bine, nu erau crescute, singura lor problemă fiind overbaking-ul. Cât de mult contează 5 minute, când viața ta depinde de ele!
Ingrediente pentru o tavă mică:
1 1/2 cană de făină de orez
1/4 cană de amidon
1/4 linguriță de bicarbonat de sodiu
1/2 linguriță de sare
4 linguri de seminte de in, măcinate în râșnița de cafea
4 linguri de cafea instant
1/2 cană de ulei de floarea soarelui
1/2 cană de zahăr
2 plicuri de zahăr vanilat bourbon
1 linguriță de esență de rom
100g de stafide
2 tablete de ciocolată, tăiată mărunt
1 1/4 cană de apă
Am amestecat făina, bicarbonatul și sarea.
Într-o cratiță am pus apa, uleiul, zahărul, zahărul vanilat, amidonul, semințete de in și cafeaua, aducând la punctul de fierbere. Am amestecat câteva minute până ce totul s-a îngroșat de la amidon (precum o budincă), apoi am stins focul și am pus ciocolata. Am turnat făina peste, omogenizând aluatul, apoi la final am pus și stafidele. Aluatul a ieșit mult mai tare de data aceasta, nu a mai curs deloc, a fost chiar nevoie să îl întind cu mâna în tavă, apăsând pentru a umple toate colțurile.
Tava la cuptor, la foc mediu, nu mai mult de 20 de minute! Foarte important!
După cum știți m-am înscris și eu la Cookie Fair, eveniment caritabil pentru Florina Gogiuman, iar în urma unui poll unde am enumerat câteva opțiuni pentru potețiale prăjituri, câștigătorii au ieșit tortul de ciocolată cu fructe de sezon (voi folosi zmeură, yum!), muffins de ciocolată cu vișine (clasicele), muffins cu afine și lămâie (preferatele lui Vlad) și cookies din fulgi de ovăz cu fructe uscate. Cât privește marele câștigător, tortul de ciocolată, am decis să folosesc la bază un blat de brownies vegane și gluten free. Dacă până acum am tot experimentat cu variante de brownies vegane, gluten free in schimb nu am încercat niciodată, dar cât poate fi de greu? Teoria spune că înlocuiești făina de grâu cu una de orez, nuci, migdale, secară, iar rezultatul trebuie să semene cât mai mult cu versiunea originală, adică să fie moist, fudgy, chocolaty. Sună bine pentru un blat de tort, nu? Plus o cremă fructoasă și răcoroasă de zmeură, combinația ideală - asta vă așteaptă luni la Cookie Fair!
Iar cum nu doream să experimentez versiunea gluten free chiar la Cookie Fair, am decis să îmi aleg niste cobai mai la îndemână - colegii de la servici. Fără să știe, evident, că participă la un experiment diabolic, caloric și păcătos de ciocolătos! (insert evil laugh here)
Așadar, numai bine ajunsă acasă de la o oră de combat (care parcă nu m-a stors așa bine de energie ca altă dată :o( something didn't feel quite right - sau poate asta se datorează smoothie-ului Energy de la Freshious, cine știe, dar nu prea cred), am mai avut destulă energie de consumat pentru o sesiune de baking, experimenting și privit prin geamul cuptorului cu sufletul la gură, precum un copil care îl așteaptă pe Moș Crăciun în ajun. După 35 de minute, brownies-urile erau gate iar eu m-am îndreptat spre dormitor, mulțumită, for a good night sleep (de data asta am descoperit alt documentat foooooarte interesant, dar mai mult în altă postare). So there is the recipe. Varianta originală, pentru Cookie Fair voi mai face câteva ajustări, cum ar fi înlocuitul făinii integrale de orez cu făină normală de orez, pus mai mult amidon, eliminat stafidele (pentru brownies simple sunt ok, dar pentru tort aș prefera un blat mai simplu).
Ingrediente pentru o tavă:
4 mere medi rase
5 pere
2 tablete de ciocolată vegană sau normală cu multă cacao (eu am folosit cu 85%)
1/2 cană de zahăr
2 plicuri de zahăr vanilat bourbon
1/2 cană de ulei de floarea soarelui
4 linguri de semințe de in care se macină în râșnița de cafea
1 1/2 cană de făină de orez
1/2 cană de amidon
1/2 linguriță de bicarbonat de sodiu
1/2 linguriță de sare
o bucată de ghimbit cât degetul mare, ras (nu getetul, ci gimbirul!)
1/2 - 2/3 cană de apă
200g de stafide (puteți pune și mai mai puțin, de ex 100g + 100g de nuci)
Am combinat ingredientele uscate: făina, amidonul, sarea, bicarbonatul de sodiu, apoi separat pe celelalte: zahărul, uleiul, zahărul vanilat, semințele de in.
Am pus merele rase într-o cratiță pe foc cu 1/2 cană de apă, când s-au încălzit am adăugat ciocolata tăiată mărunt, am închis focul și am amestecat până s-a topit ciocolata. Apoi am turnat totul în castronul cu ingredienetele lichide, unde am adăugat făina și stafidele.
Dacă este nevoie se mai adaugă niște apă, aluatul nu trebuie să fie tare, ci să curgă ușor.
Acest aluat l-am turnat peste feliile de pere așezate în tavă, tava la cuptor pentru 35 de minute. Dacă nu este copt 100%, mai lăsați 5 min.
Cam atât. Să vedem ce reviews primim la ele :o) Pe mine nu m-a mulțumit textura prea crumbly a acestora, chiar dacă am adăugat amidon și semințe de in, tot sfărâmicios a ieșit. Plus că au crescut prea tare pentru niște brownies (mama lui de cuptor, așa, dă vina pe cutpor nu pe tine! :P) Pe luni voi mai face ajustări și voi reveni cu versiunea 2.
Altă zi rece și mohorâtă, acompaniată de niște dureri bine-venite de stomac, moment ideal pentru a face ziua mai luminoasă și însorită! (I am in a bad mood, după cum se vede... mai ales că am dat și skip peste sesiunile de yoga sau de exerciții de dimineață - probabil că diseară îmi voi învinge durerile acestea odioase și le voi înlocui cu altele mult mai violente provocate de draga Jillian Michaels printr-un workout de-al ei nimicitor, numai bun de scos tot negativismul și proasta dispoziție din mine - ca să o citez pe ea din Killer Buns And Thighs Level3: I will send you 6 feet under! - adică exact de ce ai nevoie, sau mori de la natură, sau mori de la Jillian!)
Ce poți face când nu ai chef de nimic, nici de stat, nici de făcut, nici de plecat, nici de gătit, nici de mâncat, nici de câini, nici de pisici? Poți încerca niste comfort food, un desert păcătos, niște carbs ispititori, poți să începi să te cerți cu toată lumea, să pedepsești câinele pentru fiecare prostioară, să îți critici părinții pentru niciun motiv, sau să stai tolănit în pat ferind universul din jur de aura ta negativă și otrăvitoare. Sau poți încerca să gătești ceva! Oricât de simplu ar fi, tot îți ridică moralul în cazul în care reușește și te poți ține pe picioare pe parcurs!
Ceva ușor, modest și rapid, comfort food enough, sănătos și carbs-free! Cum ar fi conopida la cuptor, coaptă și crunchy, cât mai simplu condimentată, pentru un stomac supărat și pentru un suflet iritat.
Ingrediente:
1 conopidă spălată și ruptă în buchețele mici
sare, ulei de măsline
Am pus buchețelele de conopidă într-o tavă cu hârtie de copt, apoi direct în cuptor la foc mediu, pentru 30 de minute. Când a fost gata, rumenită pe toate părțile și crocantă (mai trebuie răscolită din când în când), am condimentat-o cu sare și ulei de măsline (puteți folosi și altceva, după cum poftiți)
Foarte simplu și foarte repede gata, surpinzător de bun și satisfăcător. So give it a try ;)
Azi am fost tare harnică și mi-am făcut curaj să încerc să gătesc ardei umpluți, the veggie way. Adevărul e că nu prea m-am omorât după ei nici pe vremurile când mâncam carne (such a long time ago, sau mă rog, acum 6 ani și ceva, nu e chiar așa de mult :P), mereu mi se părea combinația cam forțată, la fel cum eram și eu obligată să îmi golesc farfuria plină cu acești ardei, cam dubioși pentru mine.
Dar acum că am crescut mare (să nu pronunț cuvântul înfricoșător, am îmbătrânit!), mi-a mai venit și mie mintea la cap și am ales să le mai dau o șansă ardeilor umpluți, dar gătiți my way, adică evident fără carne, în loc de orez ceva mai nutritiv și mai gustos, cum ar fi lintea, plus niște legume, plus semințe, plus condimente, minus găleți de sos de roșii (nu ne place ideea ardeilor umpluți plutind în derivă într-un ocean de bulion), plus capac la ardei, că altfel nu se cade și nici nu arată bine :D
Aparent azi a fost the big cooking day, am reușit, ca niciodată, să îmi inving lenea și să prepar până și o supă! Adevărul e că am hijack-uit supa semi finalizată a mamei mele și am pus-o în blender, nu știu dacă asta se poate numi a găti, poate a fura mai degrabă! Dar tot mândră sunt de mine că mi-a venit ideea furtului, oricât de rușinos și netrebnic ar părea acum.
Ingrediente pentru multe porții:
2 ardei grași
4 morcovi
4 rădăcini de pătrunjel
2 cepe medii
1 legătură de frunze de pătrunjel și una de mărar
2 dovlecei medii spre mari
2 căței de usturoi
pâine
ulei de floarea soarelui
sare
Iar acum vine totul la persoana I, imaginați-vă că sunt eu, nu mama mea :)
Am pus legumele întregi și cele 2 buchețele de frunze legate cu ață într-o oală, am acoperit totul cu apă (nu foarte multă, nu vrem să fim nevoiți să aruncăm prețioasa licoare ulterior - și da, am pus prea multă apă iar o parte după a ajuns la Mara, dar evident că labradorii nu se omoară după zeama de legume), apoi am lăsat să fiarbă până ce devin moi legumele. Când supa s-a răcit puțin, dar mai e călduță, am pus totul în blender mixând bine (ei aici pot folosi persoana I, jaful a fost deja executat), apoi am turnat totul înapoi în oală, am mai adăugat sare, usturoi dat prin presă, ulei de măsline, mărar proaspăt.
Crutoanele am ales să le fac ”the greasy way”, adică am luat niște felii de pâine mai veche, am tăiat cubulețe pe care le-am prăjit în ulei. Nu e prea dietetic, dar oricum nu ne facem de cap cu ele, că doar sunt carbs, and we do not like carbs.
Supa ca supa, dar ardeii mei veggie au fost realizați 100% de moi, fără alte hoții josnice, din păcate concurența lor au fost șnițelele (da, șnițele veritabile) și am ajuns să îmi savurez singură ardeii mei mândri și grăsuni.
Ingrediente pentru vreo 15 bucăți (nu mai țin minte exact, +- 2):
ardei grași
250g de linte
2 morcovi
5 rădăcini mici de pătrunjel
2 cepe medii
1 linguriță de turmeric
2 linguri de făină de năut
3 linguri de semințe de floarea soarelui crude
sare, ulei
1l de bulion
Am fiert lintea, apoi când s-a răcit un pic am pus la călit ceapa, peste care am pus morcovii și pătrunjeii dați pe răzătoare, puțină apă și i-am lăsat 10 minute la călit/fiert, până ce apa s-a evaporat. Apoi am amestecat totul cu lintea, am mai adăugat turmeric, 2 linguri de făină de năut, 3 linguri de semințe de floarea soarelui, sare după gust.
Ardeii i-am decapitat (adică le-am tăiat capul, sau mai frumos spus, le-am făcut capac, din cap :D), i-am umplut cu ”umplutura”, i-am pus în tavă, iar în tavă am turnat o sticlă de bulion.
Tava în cuptor la foc mediu pentru o oră. Și cam atât.
În ultima vreme am cam neglijat quinoa în favoarea semințelor de chia când vine vorba de micul dejun proteic atât de util după un antrenament solicitant (și nu numai). De ce? Pentru că ideal ar fi să fierb o cantitate mai mare de quinoa și să o am disponibilă câteva zile la frigider. Planul pare să funcționeze, așadar marți seara am fost harnică, am pus cam 2 căni de quinoa la fiert, m-am dus la film, iar peste 30 de minute în care am uitat complet de aragazul pornit, de oala de pe foc, de sărmana quinoa care se carboniza în liniște și pace la foc mic, am simțit un fum prin casă. Rezultatul: oala arsă complet, quinoa compromisă, câteodată îți aduci aminte de ce folosești mereu timer-ul de bucătărie când gătești, făcut exact pentru asemenea situații, pentru oameni zăpăciți și proști ca mine.
Așadar, quinoa trebuie supravegheată, folosiți cu încredere un timer iar apă destulă!
Din momentul în care avem quinoa în frigider, ne putem face de cap ori de câte ori nu știm ce să înfulecăm repede după sală și avem nevoie de multe proteine.
Azi dimineță am luat ultima porție de quinoa arsă din frigider (oh, da, am folosit-o! Știu că trebuia să îmi fierb alta, dar aveam convingerea fermă că o voi arde din nou iar o altă oală nou nouță va ajunge la gunoi), niște fructe, niște semințe de cânepă și niște migdale, iar micul dejun proteic, vitaminizant și energizant a fost gata în mai puțin de 2 minute!
Ingrediente pentru o poție mare (așa cum se cuvine):
1 cană de quinoa fiartă și răcită
4 piersici medii
1 cană de afine proaspete (sau alte fructe de pădure: zmeură, mure, coacăze, etc)
2 linguri de semințe de cânepă
1 mână de migdale (opțional - în poză nu apar deorece le-am pus ulterior, când începusem să mănânc deja)
dacă nu vi se pare destul de dulce (ar trebui să fie), mai puteți pune fructe uscate
Se amestecă toate ingredientele și se mănâncă pe nerăsuflate, cu mare poftă, în mașină în drum spre lucru (ideal ar fi acasă, pe canapea, răsfoind liniștit o revistă cu rețete - dimineța mea ideală).
Vreme răcoroasă = vreme de prăjiturit pentru mine! De data aceasta nu a rămas ușa cuptorului deschisă, așadar a crescut frumos, mare și pufoasă, ca o prăjitură de treabă, fără să mă facă de râs. Nu este întocmai vegană, pentru că subsemnata nu prea și-a bătut capul să aducă ingrediente vegane pentru prăjituri în acest weekend, cine avea chef de aluaturi și de copt când afară erau 40 de grade? Dar cum vremea s-a schimbat brusc, cheful și gena de gospodină și-au făcut apariția la fel de brusc, însă tot ce aveam la dispoziție erau: 1 iaurt, borcane cu mere de anul trecut, caise culese (furate) din pomul vecinului care își întindea o creangă la noi pe acoperiș (escaladă după ele, evindet), piesici din produție proprie. Este nevoie de mai mult?
Ingrediente pentru 1 tavă mare:
2 căni de făină de pâine
1 plic praf de copt
1/3 linguriță de sare
3 linguri semințe de in măcinate
1 iaurt de 400ml
1/3 cană de ulei de floarea soarelui
1/2 cană de zahăr
2 plicuri de zahăr vanilat Bourbon
2 borcane de 800ml de mere rase și fierte (aveam de anul trecut) sau vreo 10 mere proaspete rase (mă gândesc că ajung, dar puteți pune mai multe)
2 lingurițe de praf de scorțișoară
1/2 cană de stafide
5 linguri de griș
5 caise
8 (+- 2) piersici medii
Pentru aluat am amestecat într-un castron făina, praful de copt, sarea și semințele de in măcinate, iar în alt castron zahărul, uleiul, iaurtul, vanilia, apoi am turnat totul în primul castron, omogenizând bine.
Am pus aluatul într-o tavă mai înaltă, tapetată cu hârtie de copt, peste el am presărat 2 linguri de griș.
Merele rase le-am amestecat cu stafide, scorțișoară și 3 linguri de griș, caise tăiate cubulețe, apoi le-am așezat peste blat.
La final am ornat cu felii de piersici.
Prăjitura în cuptorul încins, la foc mediu, pentru 45 de minute.
Este bună, ca o orice prăjitură cu fructe, rece, mâncată în familie sau cu prietenii (asta pentru că are mulți carbohidrați, numai buni de împărțit!).
Rețetă fără nicio poveste, sau poate nu am timp de povești când vad mormanul de cămăși de călcat care mă așteaptă pe fotoliu. Offf, prost obicei și asta de aduna tona de cămăși până să apuc să le rânduiesc frumos, poate mai cunoaște cineva sentimentul, sau agonia, nebunia, durerea mai bine zis. Asta înseamnă 3h, sau durata unui film la care te uiți și nu te uiti, în timp ce mâinile îți umblă pe fierul de călcat, evident accidentele și arsurile sunt mereu prezente, asta depinde cât e de interesant este acel film (ultima oară a fost Dirty Dancing și au fost multe accidente, într-adevăr). Activitate domestică, casnică, băbească și 100% plictisitoare pentru o duminică seara!
Ingrediente pentru o tavă:
1 1/2 cană de făină normală (eu am folosit de pâine că din asta aveam)
1/c cană de făină de mălai
2/3 cană de fulgi de cocos
1 plic praf de copt
1/3 linguriță de sare
400ml lapte de cocos din conservă
1/4 - 1/3 cană de lapte vegetal
1/4 cană de ulei de floarea soarelui
1/2 cană de zahăr
2 plicuri de vanilie bourbon
caise, piersici - cam 1kg
Blatul:
Castron1: făină, făină de mălai, fulgi de cocos, sare, praf de copt - toate amestecate cu un tel.
Castron2: lapte de cocos, 1/4 cană de lapte vegetal, ulei, zahăr, zahăr vanilat - amestecate.
Castron1 + Castron2 combinate. Dacă aluatul iese prea tare și nu se desprinde ușor de pe lingură, se mai pune câte o lingură de lapte vegetal.
Fructele tăiate felii se pun într-o tavă cu hârtie de copt, peste ele se toarnă aluatul.
La cuptor la foc mediu pentru 30 min, se verifică, se mai lasă 10 min dacă blatul nu e copt (înfigeți un cuțit sau o scobitoare și dacă nu iese curată, atunci înseamnă că nu e făcut). Din păcate nu pot zice cu precizie cât trebuie lăsat pentru că am făcut o mare prostie: am pus o tavă prea mare în cutor iar ușa a rămas puțin deschisă - iată explicația de ce prăjitura a stat la mine peste 1h la cuptor! Lucru absurd!
