Brownies vegane gluten free cu ghimbir și pere

După cum știți m-am înscris și eu la Cookie Fair, eveniment caritabil pentru Florina Gogiuman, iar în urma unui poll unde am enumerat câteva opțiuni pentru potețiale prăjituri, câștigătorii au ieșit tortul de ciocolată cu fructe de sezon (voi folosi zmeură, yum!), muffins de ciocolată cu vișine (clasicele), muffins cu afine și lămâie (preferatele lui Vlad) și cookies din fulgi de ovăz cu fructe uscate. 
Cât privește marele câștigător, tortul de ciocolată, am decis să folosesc la bază un blat de brownies vegane și gluten free. Dacă până acum am tot experimentat cu variante de brownies vegane, gluten free in schimb nu am încercat niciodată, dar cât poate fi de greu? Teoria spune că înlocuiești făina de grâu cu una de orez, nuci, migdale, secară, iar rezultatul trebuie să semene cât mai mult cu versiunea originală, adică să fie moist, fudgy, chocolaty. Sună bine pentru un blat de tort, nu? Plus o cremă fructoasă și răcoroasă de zmeură, combinația ideală - asta vă așteaptă luni la Cookie Fair! 

Iar cum nu doream să experimentez versiunea gluten free chiar la Cookie Fair, am decis să îmi aleg niste cobai mai la îndemână - colegii de la servici. Fără să știe, evident, că participă la un experiment diabolic, caloric și păcătos de ciocolătos! (insert evil laugh here) 

Așadar, numai bine ajunsă acasă de la o oră de combat (care parcă nu m-a stors așa bine de energie ca altă dată :o( something didn't feel quite right - sau poate asta se datorează smoothie-ului Energy de la Freshious, cine știe, dar nu prea cred), am mai avut destulă energie de consumat pentru o sesiune de baking, experimenting și privit prin geamul cuptorului cu sufletul la gură, precum un copil care îl așteaptă pe Moș Crăciun în ajun. 

După 35 de minute, brownies-urile erau gate iar eu m-am îndreptat spre dormitor, mulțumită, for a good night sleep (de data asta am descoperit alt documentat foooooarte interesant, dar mai mult în altă postare).

So there is the recipe. Varianta originală, pentru Cookie Fair voi mai face câteva ajustări, cum ar fi înlocuitul făinii integrale de orez cu făină normală de orez, pus mai mult amidon, eliminat stafidele (pentru brownies simple sunt ok, dar pentru tort aș prefera un blat mai simplu).
 

Ingrediente pentru o tavă:

• 4 mere medi rase
• 5 pere
• 2 tablete de ciocolată vegană sau normală cu multă cacao (eu am folosit cu 85%)
• 1/2 cană de zahăr
• 2 plicuri de zahăr vanilat bourbon
• 1/2 cană de ulei de floarea soarelui
• 4 linguri de semințe de in care se macină în râșnița de cafea
• 1 1/2 cană de făină de orez
• 1/2 cană de amidon
• 1/2 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/2 linguriță de sare
• o bucată de ghimbit cât degetul mare, ras (nu getetul, ci gimbirul!)
• 1/2 - 2/3 cană de apă
• 200g de stafide (puteți pune și mai mai puțin, de ex 100g + 100g de nuci)

Am combinat ingredientele uscate: făina, amidonul, sarea, bicarbonatul de sodiu, apoi separat pe celelalte: zahărul, uleiul, zahărul vanilat, semințele de in.
Am pus merele rase într-o cratiță pe foc cu 1/2 cană de apă, când s-au încălzit am adăugat ciocolata tăiată mărunt, am închis focul și am amestecat până s-a topit ciocolata. Apoi am turnat totul în castronul cu ingredienetele lichide, unde am adăugat făina și stafidele.

Dacă este nevoie se mai adaugă niște apă, aluatul nu trebuie să fie tare, ci să curgă ușor.

Acest aluat l-am turnat peste feliile de pere așezate în tavă, tava la cuptor pentru 35 de minute. Dacă nu este copt 100%, mai lăsați 5 min.

Cam atât. Să vedem ce reviews primim la ele :o) Pe mine nu m-a mulțumit textura prea crumbly a acestora, chiar dacă am adăugat amidon și semințe de in, tot sfărâmicios a ieșit. Plus că au crescut prea tare pentru niște brownies (mama lui de cuptor, așa, dă vina pe cutpor nu pe tine! :P) Pe luni voi mai face ajustări și voi reveni cu versiunea 2.

Conopida la cuptor de vreme ploioasă

Altă zi rece și mohorâtă, acompaniată de niște dureri bine-venite de stomac, moment ideal pentru a face ziua mai luminoasă și însorită! (I am in a bad mood, după cum se vede... mai ales că am dat și skip peste sesiunile de yoga sau de exerciții de dimineață - probabil că diseară îmi voi învinge durerile acestea odioase și le voi înlocui cu altele mult mai violente provocate de draga Jillian Michaels printr-un workout de-al ei nimicitor, numai bun de scos tot negativismul și proasta dispoziție din mine - ca să o citez pe ea din Killer Buns And Thighs Level3: I will send you 6 feet under! - adică exact de ce ai nevoie, sau mori de la natură, sau mori de la Jillian!)

Ce poți face când nu ai chef de nimic, nici de stat, nici de făcut, nici de plecat, nici de gătit, nici de mâncat, nici de câini, nici de pisici? Poți încerca niste comfort food, un desert păcătos, niște carbs ispititori, poți să începi să te cerți cu toată lumea, să pedepsești câinele pentru fiecare prostioară, să îți critici părinții pentru niciun motiv, sau să stai tolănit în pat ferind universul din jur de aura ta negativă și otrăvitoare. Sau poți încerca să gătești ceva! Oricât de simplu ar fi, tot îți ridică moralul în cazul în care reușește și te poți ține pe picioare pe parcurs!

Ceva ușor, modest și rapid, comfort food enough, sănătos și carbs-free! Cum ar fi conopida la cuptor, coaptă și crunchy, cât mai simplu condimentată, pentru un stomac supărat și pentru un suflet iritat.

Ingrediente:

• 1 conopidă spălată și ruptă în buchețele mici
• sare, ulei de măsline

Am pus buchețelele de conopidă într-o tavă cu hârtie de copt, apoi direct în cuptor la foc mediu, pentru 30 de minute. Când a fost gata, rumenită pe toate părțile și crocantă (mai trebuie răscolită din când în când), am condimentat-o cu sare și ulei de măsline (puteți folosi și altceva, după cum poftiți)

Foarte simplu și foarte repede gata, surpinzător de bun și satisfăcător. So give it a try ;)

Ardei umpluti cu linte si supa furata

Azi am fost tare harnică și mi-am făcut curaj să încerc să gătesc ardei umpluți, the veggie way. Adevărul e că nu prea m-am omorât după ei nici pe vremurile când mâncam carne (such a long time ago, sau mă rog, acum 6 ani și ceva, nu e chiar așa de mult :P), mereu mi se părea combinația cam forțată, la fel cum eram și eu obligată să îmi golesc farfuria plină cu acești ardei, cam dubioși pentru mine.
Dar acum că am crescut mare (să nu pronunț cuvântul înfricoșător, am îmbătrânit!), mi-a mai venit și mie mintea la cap și am ales să le mai dau o șansă ardeilor umpluți, dar gătiți my way, adică evident fără carne, în loc de orez ceva mai nutritiv și mai gustos, cum ar fi lintea, plus niște legume, plus semințe, plus condimente, minus găleți de sos de roșii (nu ne place ideea ardeilor umpluți plutind în derivă într-un ocean de bulion), plus capac la ardei, că altfel nu se cade și nici nu arată bine :D

Aparent azi a fost the big cooking day, am reușit, ca niciodată, să îmi inving lenea și să prepar până și o supă! Adevărul e că am hijack-uit supa semi finalizată a mamei mele și am pus-o în blender, nu știu dacă asta se poate numi a găti, poate a fura mai degrabă! Dar tot mândră sunt de mine că mi-a venit ideea furtului, oricât de rușinos și netrebnic ar părea acum.

Ingrediente pentru multe porții:

• 2 ardei grași
• 4 morcovi
• 4 rădăcini de pătrunjel
• 2 cepe medii
• 1 legătură de frunze de pătrunjel și una de mărar
• 2 dovlecei medii spre mari
• 2 căței de usturoi
• pâine
• ulei de floarea soarelui
• sare

Iar acum vine totul la persoana I, imaginați-vă că sunt eu, nu mama mea :)
Am pus legumele întregi și cele 2 buchețele de frunze legate cu ață într-o oală, am acoperit totul cu apă (nu foarte multă, nu vrem să fim nevoiți să aruncăm prețioasa licoare ulterior - și da, am pus prea multă apă iar o parte după a ajuns la Mara, dar evident că labradorii nu se omoară după zeama de legume), apoi am lăsat să fiarbă până ce devin moi legumele. Când supa s-a răcit puțin, dar mai e călduță, am pus totul în blender mixând bine (ei aici pot folosi persoana I, jaful a fost deja executat), apoi am turnat totul înapoi în oală, am mai adăugat sare, usturoi dat prin presă, ulei de măsline, mărar proaspăt.
Crutoanele am ales să le fac ”the greasy way”, adică am luat niște felii de pâine mai veche, am tăiat cubulețe pe care le-am prăjit în ulei. Nu e prea dietetic, dar oricum nu ne facem de cap cu ele, că doar sunt carbs, and we do not like carbs.

Supa ca supa, dar ardeii mei veggie au fost realizați 100% de moi, fără alte hoții josnice, din păcate concurența lor au fost șnițelele (da, șnițele veritabile) și am ajuns să îmi savurez singură ardeii mei mândri și grăsuni.

Ingrediente pentru vreo 15 bucăți (nu mai țin minte exact, +- 2):

• ardei grași
• 250g de linte
• 2 morcovi
• 5 rădăcini mici de pătrunjel
• 2 cepe medii
• 1 linguriță de turmeric
• 2 linguri de făină de năut
• 3 linguri de semințe de floarea soarelui crude
• sare, ulei
• 1l de bulion

Am fiert lintea, apoi când s-a răcit un pic am pus la călit ceapa, peste care am pus morcovii și pătrunjeii dați pe răzătoare, puțină apă și i-am lăsat 10 minute la călit/fiert, până ce apa s-a evaporat. Apoi am amestecat totul cu lintea, am mai adăugat turmeric, 2 linguri de făină de năut, 3 linguri de semințe de floarea soarelui, sare după gust.

Ardeii i-am decapitat (adică le-am tăiat capul, sau mai frumos spus, le-am făcut capac, din cap :D), i-am umplut cu ”umplutura”, i-am pus în tavă, iar în tavă am turnat o sticlă de bulion.

Tava în cuptor la foc mediu pentru o oră. Și cam atât.

Powerbreakfast: Quinoa cu fructe

În ultima vreme am cam neglijat quinoa în favoarea semințelor de chia când vine vorba de micul dejun proteic atât de util după un antrenament solicitant (și nu numai). De ce? Pentru că ideal ar fi să fierb o cantitate mai mare de quinoa și să o am disponibilă câteva zile la frigider. Planul pare să funcționeze, așadar marți seara am fost harnică, am pus cam 2 căni de quinoa la fiert, m-am dus la film, iar peste 30 de minute în care am uitat complet de aragazul pornit, de oala de pe foc, de sărmana quinoa care se carboniza în liniște și pace la foc mic, am simțit un fum prin casă. Rezultatul: oala arsă complet, quinoa compromisă, câteodată îți aduci aminte de ce folosești mereu timer-ul de bucătărie când gătești, făcut exact pentru asemenea situații, pentru oameni zăpăciți și proști ca mine.

Așadar, quinoa trebuie supravegheată, folosiți cu încredere un timer iar apă destulă!

Din momentul în care avem quinoa în frigider, ne putem face de cap ori de câte ori nu știm ce să înfulecăm repede după sală și avem nevoie de multe proteine.

Azi dimineță am luat ultima porție de quinoa arsă din frigider (oh, da, am folosit-o! Știu că trebuia să îmi fierb alta, dar aveam convingerea fermă că o voi arde din nou iar o altă oală nou nouță va ajunge la gunoi), niște fructe, niște semințe de cânepă și niște migdale, iar micul dejun proteic, vitaminizant și energizant a fost gata în mai puțin de 2 minute!

Ingrediente pentru o poție mare (așa cum se cuvine):

• 1 cană de quinoa fiartă și răcită
• 4 piersici medii
• 1 cană de afine proaspete (sau alte fructe de pădure: zmeură, mure, coacăze, etc)
• 2 linguri de semințe de cânepă
• 1 mână de migdale (opțional - în poză nu apar deorece le-am pus ulterior, când începusem să mănânc deja)
• dacă nu vi se pare destul de dulce (ar trebui să fie), mai puteți pune fructe uscate

Se amestecă toate ingredientele și se mănâncă pe nerăsuflate, cu mare poftă, în mașină în drum spre lucru (ideal ar fi acasă, pe canapea, răsfoind liniștit o revistă cu rețete - dimineța mea ideală). 

Prajitura ttrtneasct cu fructe

Vreme răcoroasă = vreme de prăjiturit pentru mine! De data aceasta nu a rămas ușa cuptorului deschisă, așadar a crescut frumos, mare și pufoasă, ca o prăjitură de treabă, fără să mă facă de râs. Nu este întocmai vegană, pentru că subsemnata nu prea și-a bătut capul să aducă ingrediente vegane pentru prăjituri în acest weekend, cine avea chef de aluaturi și de copt când afară erau 40 de grade? Dar cum vremea s-a schimbat brusc, cheful și gena de gospodină și-au făcut apariția la fel de brusc, însă tot ce aveam la dispoziție erau: 1 iaurt, borcane cu mere de anul trecut, caise culese (furate) din pomul vecinului care își întindea o creangă la noi pe acoperiș (escaladă după ele, evindet), piesici din produție proprie. Este nevoie de mai mult?

Ingrediente pentru 1 tavă mare:

• 2 căni de făină de pâine
• 1 plic praf de copt
• 1/3 linguriță de sare
• 3 linguri semințe de in măcinate
• 1 iaurt de 400ml
• 1/3 cană de ulei de floarea soarelui
• 1/2 cană de zahăr
• 2 plicuri de zahăr vanilat Bourbon
• 2 borcane de 800ml de mere rase și fierte (aveam de anul trecut) sau vreo 10 mere proaspete rase (mă gândesc că ajung, dar puteți pune mai multe)
• 2 lingurițe de praf de scorțișoară
• 1/2 cană de stafide
• 5 linguri de griș
• 5 caise
• 8 (+- 2) piersici medii

Pentru aluat am amestecat într-un castron făina, praful de copt, sarea și semințele de in măcinate, iar în alt castron zahărul, uleiul, iaurtul, vanilia, apoi am turnat totul în primul castron, omogenizând bine.
Am pus aluatul într-o tavă mai înaltă, tapetată cu hârtie de copt, peste el am presărat 2 linguri de griș.
Merele rase le-am amestecat cu stafide, scorțișoară și 3 linguri de griș, caise tăiate cubulețe, apoi le-am așezat peste blat.
La final am ornat cu felii de piersici.

Prăjitura în cuptorul încins, la foc mediu, pentru 45 de minute.

Este bună, ca o orice prăjitură cu fructe, rece, mâncată în familie sau cu prietenii (asta pentru că are mulți carbohidrați, numai buni de împărțit!).

Prajitura cu cocos, malai si fructe

Rețetă fără nicio poveste, sau poate nu am timp de povești când vad mormanul de cămăși de călcat care mă așteaptă pe fotoliu. Offf, prost obicei și asta de aduna tona de cămăși până să apuc să le rânduiesc frumos, poate mai cunoaște cineva sentimentul, sau agonia, nebunia, durerea mai bine zis. Asta înseamnă 3h, sau durata unui film la care te uiți și nu te uiti, în timp ce mâinile îți umblă pe fierul de călcat, evident accidentele și arsurile sunt mereu prezente, asta depinde cât e de interesant este acel film (ultima oară a fost Dirty Dancing și au fost multe accidente, într-adevăr). Activitate domestică, casnică, băbească și 100% plictisitoare pentru o duminică seara! 

Ingrediente pentru o tavă:

• 1 1/2 cană de făină normală (eu am folosit de pâine că din asta aveam)
• 1/c cană de făină de mălai
• 2/3 cană de fulgi de cocos
• 1 plic praf de copt
• 1/3 linguriță de sare
• 400ml lapte de cocos din conservă
• 1/4 - 1/3 cană de lapte vegetal
• 1/4 cană de ulei de floarea soarelui
• 1/2 cană de zahăr
• 2 plicuri de vanilie bourbon
• caise, piersici - cam 1kg

Blatul: 

Castron1: făină, făină de mălai, fulgi de cocos, sare, praf de copt - toate amestecate cu un tel.

Castron2: lapte de cocos, 1/4 cană de lapte vegetal, ulei, zahăr, zahăr vanilat - amestecate.

Castron1 + Castron2 combinate. Dacă aluatul iese prea tare și nu se desprinde ușor de pe lingură, se mai pune câte o lingură de lapte vegetal.

Fructele tăiate felii se pun într-o tavă cu hârtie de copt, peste ele se toarnă aluatul.

La cuptor la foc mediu pentru 30 min, se verifică, se mai lasă 10 min dacă blatul nu e copt (înfigeți un cuțit sau  o scobitoare și dacă nu iese curată, atunci înseamnă că nu e făcut). Din păcate nu pot zice cu precizie cât trebuie lăsat pentru că am făcut o mare prostie: am pus o tavă prea mare în cutor iar ușa a rămas puțin deschisă - iată explicația de ce prăjitura a stat la mine peste 1h la cuptor! Lucru absurd!

Hummus cu ardei copt

A trecut ceva timp de la ultimul hummus, de obicei nu acord mare atenție unor ingrediente, din motive de lipsă sau rapiditate, dar de data aceasta mi-am luat inima în dinți și am făcut acest hummus cu vreme, așa cum trebuie. Ce înseamnă asta? Doar un ingredient a fost procesat mai îndelungat aș zice, adică am copt ardei proaspăt cules din grădină. Mare lucru! - ați zice. Pentru un orășean grăbit și zăpăcit, obișnuit să vadă rezultate imediat și fără mare efort, este mare lucru! 

Cum azi e o zi mai răcoroasă (ce bine) m-am gândit să trag niste poze mai serioase, că doar pentru asta mi-am cărat toata aparatura cu mine, dar lenea de orășean somnoros și-a spus cuvântul, iar eu tot cu telefonul am ajuns să fac poza de mai jos. Îngrozitor! Promit că data viitoare, poate chiar azi dacă planul acela de prăjitură fructoasă și zemoasă intră în aplicare, voi folosi my photo gear, după atâta vreme!

Dar să revenim la hummus (aparent dimineața nu prea am inspirație la scris, sau la poze).

Ingrediente pentru 8 porții de hummus:

• 250g de năut
• 4 ardei medii copți
• 4 căței mari de usturoi
• 1 lingură de tahini
• sare după gust
• 2 linguri de ulei de măsline
• pătrunjel pentru decor

Se lasă năutul în apă peste noapte, apoi a doua zi se fierbe, se lasă la răcit și se pune în roborul de bucătărie alături de celelalte ingrediente.

Budincă de chia cu afine

Din nou trebuie să revin la marea mea iubire, semințele de chia. Știu că ați spune: dar de ce? Că nu au niciun gust? Sunt așa banale! Iar eu aș răspunde: nu au gust, dar adăugate la ceva delicios, rezultă o masă plină de nutrienți, vitamine, minerale, proteine și nu în ultimul rând foarte rapidă! Poate din acest motiv m-am îndrăgostit de micile semințe și le iau cu mine peste tot! Sunt perfecte pentru orice persoană leneșă care dorește un mic dejun sănătos și sățios, dar nu are mult timp la dispoziție (mai ales dimineața între ajunsul acasă de la sală, pregătit pentru servici în mare grabă și mare haos - aici se întâmplă cele mai mari catasrtofe casnice, cum ar fi scăpatul lubeniței pe pereți, nu mă întrebați cum, sau spartul borcanelor din frigider - iar la final plecat de acasă cu tona de bagaje, adică lubenița culeasă de pe jos și de pe pereți, avocado numai bine copți și alte ingrediente pentru sălătoaca de la prânz).

Așa că, fără altă vorbăraie, iată budinca de chia de azi dimineță!

Ingrediente pentru o porție mare:

• 4 linguri de semințe de chia
• 1 cană de lapte vegetal
• 1 lingură de praf de roșcove
• 2 linguri de pudră proteică de cânepă
• 1 cană de afine proaspete
• piersici și/sau alte fructe

Acum vine partea cea mai simplă: se lasă semințele de chia în lapte pentru 1h (eu le las cât timp sunt la sală, așa că atunci când ajung acasă ele sunt numai bune, dar le puteți lăsa și peste noapte, la frigider) apoi se adaugă restul ingredientelor.

Crema de ciocolata

Fiind ziua 14 din cadrul programului Yoga Fix 90, de relaxare, jumătate de oră în care Lesley îți vorbește cu vocea eu blândă despre tot ce trebuie să apreciezi în viață, despre felul în care trebuie să privești orice zi ca fiind poate ultima iar orice experiență ca fiind prima, am decis să mă răsfăț și eu în această dimineață, bucurându-mă de soare, de mirosul de tei înfloriți, de faptul că în curând vine concediul pe malul mării (unde evident că voi încerca să continui acest program minunat de yoga).

Iar ce mod mai plăcut de a te răsfăța decât un mic dejun care conține ciocolată, zmeură, agrișe, nuci?

Ingrediente pentru o porție mare de cremă de ciocolată:

• 1 avocado bine copt
• 1 banană medie
• 3 linguri de praf de roșcove
• nuci mărunțite (opțional)
• fructe proaspete de sezon

Se face crema din avocado, banană și praf de roșcove, punând-ule în robotul de bucătărie sau pur și simplu zdrobindu-le cu furculița. Atât de simpu e!
Eu am mâncat-o pe felii de pâine de secară alături de mult fructe și nuci.

Gomboti nefierti cu visine

Ideea mi se pare genială, chiar nu știu de ce nu m-am gândit eu la asta până acum. Cu toții cunoaștem gomboții clasici cu prune (sau galuste cu prune cum le mai zic oamenii care nu provin din zone ”ungurizate”), iar dacă ați făcut vreodată de la 0 această rețetă, știți că ei trebuie fierți, o procedură de cele mai multe ori destul de dureroasă pentru sensibilele găluște, care se destramă cu nesimțire și nepăsare față de sentimentele disperate ale bucătarului în timpul fierberii.
Dar după o discuție cu mătușa mea, mama mea a aflat o nouă metodă ”revoluționară” de preparare a acestora, metoda implicând lipsa totală de fierbere a gomboților. Simplu și genial, nu? :o)

Evidend că a trebuit neapărat să încercăm metoda, iar cum prunele coapte se mai lasă așteptate, am decis să folosim ce avem la dispoziție, adică vișine.
 

Ingrediente pentru o tonă de gomboți (probail pentru 20 de persoane, deci puteți înjumătăți lejer cantitățile, chiar nu știu de ce am făcut așa de mult...):

• 2kg de cartofi vechi (adică nu noi, you know what I mean)
• 700ml de apă
• 11 linguri de griș
• 1/2 linguriță de nucșoară măcinată
• sare după gust
• pesmet (sincer, nu am idee cât, probabil vreo 2 căni)
• 4 linguri de zahăr
• 2-3 lingurițe de scorțișoară
• 500g de vișine din care scoatem cu îndemânare și multă răbdare sâmburii (din nou, manichiura va suferi - din acest motiv lăsați-vă partenerul sau mama, sau pe oricine altcineva să se ocupe de asta ;o) )

Metoda:

• fierbem cartofii în coajă până devin moi, ca pentru pireu, apoi scurgem apa și lăsam la răcit puțin pentru a-i putea curăța
• între timp se fierbe grișul în 700ml de apă
• zdrobim bine cartofii și îi amestecăm cu grișul, putem nucșoară, sare după gust, mai fierbem câteva minute. Rezultatul trebuie să aiba consistența unei mămăligi mai tari
• luam de pe foc oala, lăsam la răcit
• pregătim pesmetul, îl prăjim în puțin ulei, punem 4 linguri de zahăr și 2 lingurițe de scorțișoară (sau mai mult, cum dorește fiecare)
• apoi așezăm cu grijă câte o vișină în mijlocul umei bucăți mici de cocă formând o bilă pe care o dăm prin pesmet iar apoi o așezăm într-un castron, și tot așa până epuizăm toată coca

Gomboții se pot consuma calzi, reci, simpli, cu dulceață, cu sos de vanilie sau orice alt sos doriți.

Verdictul: consistența aluatului diferă mult față de versiunea fiartă, evident - sunt mult mai moi. Mi se pare totuși o idee foarte bună, mai ales atunci când nu vrem să avem emoții cu fierberea gomboților clasici sau dorim ceva mai rapid, pur și simplu. Voi mai încerca rețeta și în viitor, poate punând mai puțini cartofi raportat la cantitatea de griș, și dăugând alte ingrediente pentru a aromatiza mai mult aluatul, cum ar fi: coajă de lămâie, de portocală, stafide, alte fructe uscate, nuci măcinate, sau ce îmi mai trece prin cap sau am la îndemână.

Update: între timp am mâncat și ”the real deal”, adică preparatul mătușii mele, originalul. Este muuult diferit față de ce am făcut noi: după gust mi s-a părut că nu ar conține deloc cartofi, doar un fel de griș cu lapte și vanilie, bilele sunt făcăte pur și simplu amestecând împreună tot felul de fructe de sezon și fructe uscate, date apoi prin cocos, nucă, zahăr. Rezultatul este un desert rece, umed și plin de savoare! Trebuie să recunosc, jos pălăria față de mătușa mea, de mult timp nu am mâncat așa un desert bun, de fapt nu mănânc dulciuri niciodată decât atunci când sunt foarte tentată de ceva absolut irezistibil sau curioasă de ghici o rețetă.

Pateu de rucola si dovlecel

Altă zi minunată la Ghioroc, înnorată, în plin iunie, în plină verdeață și abundență - mai ales la zmeură și dude (numai eu știu câte kilograme am mâncat până acum și voi mânca până se termină weekend-ul, sacrificând orice pretenții la o manichiură frumoasă). Dar, pentru a menține o dietă echilibrată mai e nevoie și de altceva decât dude, nu e așa? Sigur că da, ar răspunde orice om responsabil, și tocmai din acest motiv am chibzuit eu ce o mai fi prin grădină la ora actuală și ce pot îngloba într-un mic dejun sănătos și sățios. A se vedea poza de mai jos - numai rucola din producție proprie - ce bine ar fi să am un copac de avocado!

Pe scurt, o mână de rucola, un dovlecel mic-mediu, un avocado bine copt, cinci căței de usturoi, două linguri de apă, sare după gust + totul în robotul de bucătărie = un pateu verde și proaspăt care alături de pâine de secară și roșii reprezintă tot ce îți dorești dimineața, când nu ai chef de stat minute în șir să îți pregătești ceva complicat.

Acum dacă mă gândesc mai bine, poate trebuia să pun și câteva picături de zeamă de lămâie, pentru extra prospețime, mai ales că dragul avocado cam cere. Data viitoare!

Budinca cu seminte de chia si caise

Iubitorii semințelor de chia (cum sunt și eu, a se vedeam proviziile de 2kg din dulapul din bucătărie) vor fi încântați de aceasta rețetă mega simplă care reunește proprietățile benefice ale micilor semințe (proteine, omega 3, calciu, etc) cu bunătatea fructelor proaspete de sezon.

Ingrediente pentru o porție mare (dacă sunteți hămesiți ca mine după o oră de cycling de dimineață) sau 2 porții mai normale:

• 4 linguri de semințe de chia
• 1 cană de lapte vegetal (migdale, cocos, eu am folosit de quinoa)
• 5 caise
• 1/2 cană de apă
• opțional pentru un boost de proteine: 3 linguri de pudră proteică de cânepă, 1 lingură de pudră proteică de dovleac

Este banal: lăsați semințele în lapte pentru 1h, iar apoi blenduiți caisele cu apă și turnați peste semințe. Gata! 

Smoothie de zmeura si lapte de cocos

Un smoothie pe cât de simplu, pe atât de bun! Nu are decât 2 ingrediente: zmeură și lapte de cocos (am folosit un lapte de cocos bio, fără conservanți sau zahăr adăugat și cu un conținut ridicat de grăsimi).

Laptele de cocos este favoritul meu, atât pentru gustul său incredibil de bun, dar și pentru proprietățile sale.

100ml de lapte de cocos conține:
 

154 calorii	1.4g proteine	15g grăsimi (13.2g saturate)	3.4g carbohidrați

Nucile de cocos conțin cantițăți semnificative de grăsimi, dar spre deosebire de alte nuci și semințe, acestea sunt sub forma de acizi grași cu lanț mediu, MCFA, în particular unul numit acid lauric. Acidul lauric este convertit de către organism într-un compus foarte benefic, numit monalaurin, un antiviral și antibacterial care distruge o mare varietate de micro-organisme cauzatoare de boli. Din acest motiv, la ora actuală este larg recunoscut avantajul consumului laptelui de cocos (și a uleiului de cocos) pentru protejarea organismul de infecții de viruși.
De asemenea este recomandat consumul său sportivilor și altor persoane active, pentru refacerea musculaturii și pentru recuperare, în general, tocmai datorită faptulu că acizii grași din cocos sunt asimilați mai mult ca niște carbohidrați, și nu ca grăsimi normale.
MCFA este foarte rapid metabolizat în energie în ficat. Spre deosebire de alte grăsimi saturate, MCFA este mult mai repede asiminat de către organism și nu depozitat ca grăsime. Mai multe informații despre acizii grași cu lanț mediu găsiți aici.

Pentru a profita din plin de avatajele laptelui de cocos, mai ales în plin sezon de fructe proaspete, puteți încerca tot felul de smoothies. Eu am cules un castron plin cu zmeură din grădină, am pus o cobservă de 400ml de lapte de cocos rece (de la frigider) și cam 500g de zmeură în blender pentru a obține în câteva secunde un smoothie absolut delicios și sănătos.

Rulada de naut si hribi

Long story short: zi caniculară de vară, camere care așteaptă să fie văruite, porumb care ne poftește să îl strângem în saci, mult de lucru, timp puțin, și mai puțin pentru relaxare, sau pentru născocit povești amuzante de relatat în această postare (nu știu de ce am un asemnea gol în cap, sau în cuvinte mai frumoase, lipsă totală de chef și inspirație. Dacă mă gândesc mai bine cred că îmi e groază de dușul la butoi cu apă încălzită la soare ce mă așteaptă acum seara...). Dar să revenim, prânzul a fost rapid, între două văruieli, ruladă cu ce e prin cămară. Rezultat neașteptat de bun.

Ingrediente pentru o tavă de cozonac (nu vă faceți speranțe, nu facem cozonac, doar tava e pentru cozonac :o) ):

• 400g de năut boabe uscate
• mix legume uscate (de la magazinele naturiste - adică un fel de vegeta sănătoasă)
• 300g de hribi de pădure desărați sau alte ciuperci proaspete
• 2 cepe medii
• 5 căței de usturoi
• 4 linguri de semințe de in măcinate
• sare, piper, câteva linguri de ulei de măsline
• o legătură de pătrunjel, o legătură de mărar
• 3-4 linguri de apă în care a fiert năutul, sau cât e nevoie pentu o compoziție care se leagă

Se fierbe nătul conform instrucțiunilor cu un mix de legume uscate, se scurge, se lasă la răcit. Apa în care au fiert nu se auncă. Ciupercile se desărează (eu am avut hribi puși in sare, dar dacă folosiți ciuperci normale ele trebuie puțin gătite, pentru ca să lase din apă). Se pun toate ingredientele în robotul de bucătărie, mixând bine, apoi se pune amestecul în tavă, tava la cuptor pentru 30-40 min, până când rulada e rumenă.

Cam atât. Proteine bine venite după atâta muncă!

Brownies vegane versiunea 1.2

Cine mă cunoaște putea să prevadă că nu mă voi opri până nu voi găsi o rețetă de brownies așa cum îmi imaginez eu că trebuie să fie, adică umede și moi. După prima încercare de acum 2 zile, am decis să pornesc de la aceeași rețetă, dar să mai ajustez ingredientele suspecte că ar fi fost de vină pentru textura prea de blat de tort, adică bicarbonatul în mare parte. De ce atunci când nu trebuie să crească un aluat crește ca nesimțitul, iar atunci când mă rog de el să crească frumos, stă încăpățânat în cuptor și îmi ignoră rugămințile înlăcrimate? 

Dar, de data această brownies-urile au ieșit mult mai bine ca prima oară, consitența este satisfăcătoare, sunt umede și totuși crescute, pline de arome, textura moale acompaniată de bucăți crunchy de nuci.

Hai să vedem ce am modificat, înainte să și uit.

Ingrediente pentru o tavă mai mică de brownies (eu am folosit 25cm x 21cm, dar poate și o idee mai mare):

• 2 căni pline de făină 000
• 1/2 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/2 linguriță de sare
• 4 mere medii date pe răzătoare
• 2 lingurițe de scorțisoară
• 1 linguriță de mix de contimente pentru turtă dulce
• 3 linguri de semințe de in măcinate
• apă
• 2/3 cană de ulei de floarea soarelui
• 1/2 cană de zahăr (nu vor fi atât de dulci, puneți 3/4 cană dacă doriți mai mult)
• 2 plicuri de zahăr vanilat Bourbon
• 1 lingură de cafea instant
• 2 ciocolate de 100g, cu conținut ridicat de cacao
• 1/2 cană de nuci
• 100g de stafide

În principiu am procedat identic ca în rețeta anterioară, adică:

1. Am pus semințete de in măcinate în 1/2 cană de apă.
2. Am pus merele la fiert cu 1 cană de apă, 2 lingurițe de scorțișoară și 1 linguriță de condimente pentru turtă dulce (sau cuișoare, ghimbir) într-o oală cu capac.
3. Am pregătit un castron în care am amestecat cu un tel 2 căni de făină cu 1/2 linguriță de bicarbonat de sodiu și 1/2 linguriță de sare
4. Peste vreo 20 de minute, timp în care merele au fiert și au devenit moi, am aprins cuptorul la 180 de grade și am pus hârtie de copt în tavă
5. Am pregătit un castron în care am pus 1/2 cană de zahăr + 2 plicuri de zahăr vanilat Bourbon + 2/3 cană de ulei + 1 lingură de cafea instant + semințele de in care s-au gelifiat între timp și am amestecat totul bine. Rezultatul ar trebui să arate ca o maioneză.
6. Merele fiind fierte și apa evaporată până ce s-a redus totul la un sos nu foarte gros, am stins focul și am pus ciocolata mărunțită în aceeași oală, pentru a se topi, apoi totul peste castronul cu ”maioneză”, omogenizând bine
7. Am turnat și făina peste, am amestacat puțin, apoi am adăugat stafidele și nucile. Aluatul l-am pus în tavă, tava la cuptor pentru 25 de minute.
8. Așteptați să se răcească, altfel tăiatul poate deveni foarte anevoios.

Verdictul: Sunt mai mulțumită decât după prima încercare, totuși sunt sigură că se poate și mai bine! Poate voi încerca combinații noi de arome și ingrediente. Textura totuși mi se pare destul bună de brownies, so mission accomplished! Or is it?

Brownies vegane versiunea 1.0

Prima incercare de a face brownies ca la carte, adică moi, umede, dense, ciocolătoase, dar vegane! Aparent este o intreagă teorie nu lipsită de controvese și legende în jurul rețetei ideale de brownies vegane, cu ingrediente care mai de care mai ciudate și combinații mai mult sau mai puțin dubioase. Unii au incercat ani de-a rândul să găsescă “the holy grail of vegan brownies”, eșuând la fiecare versiune, îmbunătățind-o, iar eșuând și tot așa, până ce, după o viață întreagă de om petrecută obsedând fevril asupra acestui desert decadent, au găsit combinația câștigătoare! Ca mai apoi să o posteze triumfator pe un blog sau site și a rămâne moștenire umanității! O viață nobilă, ce mai!

Cam așa îmi văd eu viitorul în ale brownies-urilor! Ieri seara a fost prima încercare. Am făcut eu tot ce am putut pentru a absorbi cât mai multa “teorie” de pe net, din experiențele altora, de la înlocuitori de ouă (cică oul este cheia) cum ar fi semințe de in, mere, dovlecei, banane, la timpi de coacere, ciocolată vs cacao, apă rece vs apă calda, ulei vs margarină. Pfiu! (Acum să va imaginați o frunte plina de sudoare). Până la urmă am decis să merg cu versiune personală, așa cum îmi taie mie capul! Așa cum e și cel mai distractiv de fapt, cand iți dai frau liber imaginației!

Zis și făcut! Am procedat după cum urmează.

Am pregatit, sau inșirat pe masa din bucătărie următoarele ingrediente:

•  2 căni de făină 000
•  1 linguriță de bicarbonat de sodiu
•  1/2 linguriță de sare
•  3 mere
•  1/2 - 2/3 cană de ulei de floarea soarelui
•  apă
•  2 ciocolate de 100g fiecare (eu am folosit cu 55% cacao)
•  3 linguri de semințe de in măcinate
•  1/2 cană de zahăr
•  2 plicuri de zahăr vanilat
•  1 lingură de cafea instant
•  1/2 cană de nuci

Prima oară am măcinat semințele de in și le-am pus în 1/2 cană de apă rece, pentru a se îngroșa.
Între timp am ras merele pe care le-am fiert cu 1 cană de apă pentru vreo 20 de minute, până ce apa s-a evaporat iar merele au devenit moi, ca un sos. Apple sauce! Când sosul a fost gata, am adăugat încă vreo 2-3 linguri de apă, cafeaua instant și ciocolata tăiată în bucăți, pentru a se topi.

Am dat drumul la cutor, la 180 de grade. Am pus făina, bicarbonatul și sarea într-un castron, le-am amestecat bine, în alt castron am pus uleiul, zahărul normal și cel vanilat, împreună cu semințele de in ingroșate, am amestecat bine. Apoi am pus peste sosul de mere cu ciocolată, iar totul peste castronul cu făină. Am amestecat aluatul, nu foarte tare, apoi am adăugat și nucile.

Am pus aluatul într-o tavă mai mică, tava la cuptor pentru 25 de minute.

Rezultatul: Gust bun, bogat, ciocolătos, nu uscat, dar nici umed așa cum aș fi vrut să fie. Erau parcă prea cakey și pufoase, ideale pe de altă parte ca blat pentru un tort de cicolată! Din acest motiv am și postat rețeta. Nu este întocmai de aruncat la gunoi.
Cum erau așa de multe porții într-o tavă atât de mare, am făcut bine și am gustat un colțișor, să nu mor proastă, iar restul l-am împachetat pentru a duce colegilor de la servici, care s-au bucurat enorm și au păpat repede toată tava de brownies! Însemnă că totuși au fost un succes!

Dar nu vă temeți, nu ați scăpat așa ușor, urmează încercarea numărul 2, în curând, so stay tuned for more action and adventure!

Coltunasi rapizi cu magiun de prune

Acum mulți ani, pe vremea când bunica mea trăia și era încă în toate puterile ei, acești coțunași ungurești - adică dereje - erau la mare căutare pentru noi, nepoții ei. Bunica era mereu fericită să ne primească și să ne răsfețe cu cele mai delicioase prepapate știute de ea, toate ungurești, evident. Este de la sine înțeles că bunica gătea mereu cel mai bine pentru noi, mereu totul îi ieșea perfect, mâncarea fierbea lesne pe sobă, chiar și în zilele caniculare de vară, foile de teiței se făceau toți în casă, supele ereau toate cu rântaș și cu multă boia, prăjiturile erau mereu simple și extraordinar de bune. Poate gustul, texura și mirosul mâncărurilor pe care le retrăiesc cu lux de amănunte sunt amplificate de amintirea caldă a copilăriei, a vacanței mari în arșița de vară, verdeață, ceruri înstelate și a bunicii mult iubite, dar acest lucru nu mă face să mă îndoiesc de priceperea ieșită din comun a bunicii în toate, așa cum probabil își amintește fiecare dintre noi de bunica sa.

De-a lungul timpului am încercat să repet rețetele bunicii, rețete este prea mult spus, poate cel mai potrivit ar fi să repet pașii de preparare pe care mi-i amintesc de când o sorbeam pe bunica din priviri în timp cea ea trebăluia prin bucătărie. Azi, fiind din nou vreme rea, a fost momentul ideal să încerc colțunașii bunicii, dar fără ouă - ceea ce era o deviere destul de mare de la varianta originală, dar merita încercată, că doar pastele se fac fără ouă, nu? Poate nu cele de casă ale bunicii, dar în versiunea mea de viitoare bunică, ele sunt fără ouă.

Hai să vedem ce iese din acest experiment pe timp de ploaie.

Am intins planșa mare a bunicii pe masa din bucătărie, care era atât de scundă, cum și bunica era, încât mă durea spatele la un moment dat, dar asta nu conta. Am luat 1 cană de făină (de tip 650 sau 550, nu știu exact, dar sigur nu era 000, că era luată de brutărie), 1/4 cană de griș, 1/3 cană de apă și am format un aluat, frământând bine timp de câteva minute (10 aș zice), până ce suprafața sa era netedă și nelipicioasă. Am pus aluatul la o parte, acoperit cu un castron, pentru a se odihni, cum spunea bunica.

Apoi, după vreo 30 de minute de odihnă și relaxare (a aluatului, nu a mea), am întins o foaie subțire, pe care am îndoit-o la jumătate pentru a forma o mediană pentru mai târziu.

Am luat un borcan de magiun de prune și am așezat bucățele mici pe o jumătate de aluat.

Apoi am așezat cealaltă jumătate de aluat peste, am lipit bine cele două foi cu degetele, jur împrejurul ridicăturilor de magiun.

Iar la final nu a mai rămas altceva de făcut decât să tai colțunașii și să îi pun pe o surafață bine dată cu făină.

Între timp am pus apă cu sare la fiert, iar când aceasta clocotea, am așezat colțunașii cu grijă în oală, i-am lăsat cam 5 minute la fiert, apoi i-am scos cu o spumieră pe o tavă.

Pentru a finaliza rețeta, a mai rămas să prăjesc niște pesmet cu puțin ulei și zahăr, pe care l-am presărat peste colțunași - mai exact am luat o oală în care am pus un strat de pesmet, un strat de colțunași, iar un strat de pesmet și tot așa, asta ca să nu se rupă colțunașii prin metoda tradițională de tăvălire prin aruncare :o)

Rezultatul experimentului: mulțumitor, participanților i-au plăcut la fel de mult ca varianta de control, cu ou (evident că am făcut și porție după rețeta originală, doar ca să nu moară lumea de foame în caz de eșec a experimentului meu - dar lumea nici nu era conștientă că participă la un experiment).

După atâta bunătate de carbohidrați, nu mi-a rămas altceva de făcut decât să atac cireșul pentru o sesiunea de 2 ore de cules cireșe, în timp ce pomul se îndoia în toate părțile în bătaia vântului - ce pot spune, sunt norocoasă că nu am picat din el, cu toate că eram forte aproape de multe ori. Dar prada de război a făcut totuși să merite cele 2 ore de echilibristică în vârful pomului.

Plăcinta cu branza de vreme ploioasa

Nu știu cum sunteți voi, dar când afară plouă și sunt blocată în casă, îmi vine un chef nebun de copt plăcinte, prăjituri, făcut teiței și tot felul de ocupații din astea de ”babă” cu mulți nepoți și multe guri de hrănit. Problema este că odată ce le fac, fiind așa vreme urâtă, nu mă prea pot abține să nu le și gust, iar dintr-un colțișor se fac brusc câteva bucăți serioase, apoi vin regretele, apoi starea de bine, apoi iar regrete și tot așa - cred că știți sentimentul. Norocul a fost că am avut musafiri neașteptați, numai buni de hrănit cu plăcinta mea cu brânză :o) 

Iar pentru că între timp s-a mai vremuit iar soarele a binevoit să își facă apariția, poate nu pentru mult timp, voi trece direct la rețetă - pentru că mă așteaptă o sesiune de plajă + exerciții pe terasă, yey (pedeapsa de după plăcintă, și da, mă bucur de pedeapsă!). 

Dar să revenim la plăcintele noastre, ea este inspirată de la restaurantul Radha Damodara, dacă ați mâncat plăcinta lor faimoasă cu brânză, știți despre ce vorbesc - este umedă, cremoasă, incredibil de gustoasă, blatul foarte subțire, o placere ”ne”vinovară, sau mai mult vinovată dacă ne gândim cât de bine ne pică și cu câtă satisfacție o savurăm. Pot spune că este cea mai bună plăcintă (sau poate voi ați spune prăjitură, dar eu am crescut cu placinte, nu cu prăjituri) cu brânză mâncată vreodată, așa că era de la sine înțeles că urma să o imit la un moment dat, iar acel moment a sosit azi dimineață, pe vreme rea, când mintea mea se gândea doar la mâncare reconfortantă, bună pentru suflet, rea pentru corp, evident (tot ce e bun, e de fapt rău..).

Ingrediente pentru umplutură:

• 1.3kg de brânză dulce de vaci proaspătă și moale
• 6 linguri de zahăr
• 100g de stafide
• 2 plicuri de zahăr vanilat Bourbon
• 500ml de lapte
• 4.5 linguri de griș + extra pentru presărat

Ingrediente pentru blat:

• 1 1/2 cană de făină
• 1/2 plic de praf de copt
• 100ml de ulei de floarea soarelui
• 1/2 linguriță de sare
• 200ml de iaurt

Pentru umplutură: se fierbe grișul (4.5 linguri) în 500ml de lapte + 2 linguri de zahăr - se lasă apoi la răcit, amestecând din când în când.

Brânza de vaci se mixează cu zahărul rămas, adică 4 linguri și cu zahărul vanilat, până devine omogenă și cremoasă, apoi când grișul e rece, se adaugă și acesta, mai mixând bine pentru omogenizare.

Se prepară blatul amestecând toate ingredientele, se împarte în 2 părți egale care se întind în 2 foi subțiri. Se pune prima foaie într-o tavă adâncă, tapetată cu hârtie de copt sau bine unsă, apoi deasupra se presară un strat subțire de griș, se pune umplutura, iar la final ultima foaie. 

Plăcina se pune în cuptorul încins pentru 1h aprox, la foc mic-mediu.

Nu vă speriați dacă începe să bolborosească, crema este foarte moale când e fierbinte, chiar curge - de aceea trebuie folosită o tavă adâncă. După ce o scoateți din cuptor, plăcinta trebuie lăsată neapărat la răcit, cam 2h, pentru ca umplutura să se întărească.

Cel mai frumos fel de a începe ziua

1. Yoga



2. Smoothie de capsuni si banane: 2 căni de căpșuni + 1 banană + 1/3 cană apă + blender = cel mai bun și mai simplu smoothie

3. Nu îți pasă că întârzii la servici, că doar e luni și te simți prea bine să îți strici ziua cu așa un mic detaliu :o)

Chiftele din soia

Azi a fost ziua mult așteptatelor chiftele din soia ale doamnei Ștefania care m-a răsfățat acum câteva weekend-uri cu o puzderie de preparate vegane extraordinar de bune! Ca să vă faceți o idee despre acet minunat ospăț, trebuie să vă imaginați o masă la care stau 6 persoane, din care una vegană (adică subsemnata), masă pe jumătate plină cu care mai de care delicatese adresate persoanei în cauză, iar cealaltă jumătate, celorlalte persoane, mai carnivore din natură. Era de la sine înțeles că persoana vegană era în al nouălea cer și nu mai știa din ce să mai guste, încercând din răsputeri să savureze fiecare îmbucătură fără a se repezi ca un lup hămesit la primua farfurie așezată cu grijă în fața ei.

Dar destulă vorbă, hai să vedem cum sunt aceste chiftele.

Ingrediente pentru o tavă (cât vedeți în poză):

• 500g de soia boabe
• amestec de legume uscate (un fel de vegeta bio, fără monoglutamat de sodiu - se găsește la magazinele naturiste)
• 3 linguri de făină
• 3 linguri de semințe de in măcinate
• 2 cepe verzi
• 1 usturoi verde
• 1 legătură mică de mărar
• 1 legătură mică de pătrunjel
• sare, piper

Se fierbe soia cu amestecul de legume uscate, cam 1 - 1 1/2 ore (sincer, nu mai știu cât a fiert, dar până ce soia e moale, dar nu terci, în principiu). Se lasă la răcit în această zeamă, care se păstrează ulterior, când scoatem boabele de soia. Se pune soia și restul ingredientelor în robotul de bucătărie împreună cu 1/4 - 1/3 cană de zeamă de la soia.

Formăm apoi cu mâna umezită chitele rotunde sau de orice formă doriți, le punem în tavă iar apoi în cuptor la foc mediu pentru o oră, aprox. Nici asta nu mai știu exact că doar nu le-am urmărit eu atent - era prea frumos și însorit afară, dar după o oră le verificăm - ele sunt crocante în exterior dar moi în interior.

Eu le-am înfulecat imediat ce au ieșit din cuptor, așa fierbinți cum erau (acesta este fetișul meu cu mâncarea abia scoasă din cuptor, ce să-i faci), dar sunt excelente și reci, mai ales puse într-o salată mare și frunzoasă pentru un aport de textură și proteine.