Gomboti nefierti cu visine

Ideea mi se pare genială, chiar nu știu de ce nu m-am gândit eu la asta până acum. Cu toții cunoaștem gomboții clasici cu prune (sau galuste cu prune cum le mai zic oamenii care nu provin din zone ”ungurizate”), iar dacă ați făcut vreodată de la 0 această rețetă, știți că ei trebuie fierți, o procedură de cele mai multe ori destul de dureroasă pentru sensibilele găluște, care se destramă cu nesimțire și nepăsare față de sentimentele disperate ale bucătarului în timpul fierberii.
Dar după o discuție cu mătușa mea, mama mea a aflat o nouă metodă ”revoluționară” de preparare a acestora, metoda implicând lipsa totală de fierbere a gomboților. Simplu și genial, nu? :o)

Evidend că a trebuit neapărat să încercăm metoda, iar cum prunele coapte se mai lasă așteptate, am decis să folosim ce avem la dispoziție, adică vișine.
 

Ingrediente pentru o tonă de gomboți (probail pentru 20 de persoane, deci puteți înjumătăți lejer cantitățile, chiar nu știu de ce am făcut așa de mult...):

• 2kg de cartofi vechi (adică nu noi, you know what I mean)
• 700ml de apă
• 11 linguri de griș
• 1/2 linguriță de nucșoară măcinată
• sare după gust
• pesmet (sincer, nu am idee cât, probabil vreo 2 căni)
• 4 linguri de zahăr
• 2-3 lingurițe de scorțișoară
• 500g de vișine din care scoatem cu îndemânare și multă răbdare sâmburii (din nou, manichiura va suferi - din acest motiv lăsați-vă partenerul sau mama, sau pe oricine altcineva să se ocupe de asta ;o) )

Metoda:

• fierbem cartofii în coajă până devin moi, ca pentru pireu, apoi scurgem apa și lăsam la răcit puțin pentru a-i putea curăța
• între timp se fierbe grișul în 700ml de apă
• zdrobim bine cartofii și îi amestecăm cu grișul, putem nucșoară, sare după gust, mai fierbem câteva minute. Rezultatul trebuie să aiba consistența unei mămăligi mai tari
• luam de pe foc oala, lăsam la răcit
• pregătim pesmetul, îl prăjim în puțin ulei, punem 4 linguri de zahăr și 2 lingurițe de scorțișoară (sau mai mult, cum dorește fiecare)
• apoi așezăm cu grijă câte o vișină în mijlocul umei bucăți mici de cocă formând o bilă pe care o dăm prin pesmet iar apoi o așezăm într-un castron, și tot așa până epuizăm toată coca

Gomboții se pot consuma calzi, reci, simpli, cu dulceață, cu sos de vanilie sau orice alt sos doriți.

Verdictul: consistența aluatului diferă mult față de versiunea fiartă, evident - sunt mult mai moi. Mi se pare totuși o idee foarte bună, mai ales atunci când nu vrem să avem emoții cu fierberea gomboților clasici sau dorim ceva mai rapid, pur și simplu. Voi mai încerca rețeta și în viitor, poate punând mai puțini cartofi raportat la cantitatea de griș, și dăugând alte ingrediente pentru a aromatiza mai mult aluatul, cum ar fi: coajă de lămâie, de portocală, stafide, alte fructe uscate, nuci măcinate, sau ce îmi mai trece prin cap sau am la îndemână.

Update: între timp am mâncat și ”the real deal”, adică preparatul mătușii mele, originalul. Este muuult diferit față de ce am făcut noi: după gust mi s-a părut că nu ar conține deloc cartofi, doar un fel de griș cu lapte și vanilie, bilele sunt făcăte pur și simplu amestecând împreună tot felul de fructe de sezon și fructe uscate, date apoi prin cocos, nucă, zahăr. Rezultatul este un desert rece, umed și plin de savoare! Trebuie să recunosc, jos pălăria față de mătușa mea, de mult timp nu am mâncat așa un desert bun, de fapt nu mănânc dulciuri niciodată decât atunci când sunt foarte tentată de ceva absolut irezistibil sau curioasă de ghici o rețetă.