Brownies cu cirese amare si sfecla rosie

E târziu, foarte târziu, afară tună și fulgeră de parcă vine sfârșitul lumii, iar eu aștept să mă liniștesc, să mi se digere cina de la miezul nopții și să îmi vină somnul după tura 2 a celor 500 de pistols squats - pentru că am vrut neapărat să confirm recordul de ieri: doamne ferește să fi fost vreo întâmplare terminarea provocării puse acum 5 săptămâni, în ziua fatală a fracturii de radiocarp drept. 5 săptămâni mai târziu am terminat provarea, picioarele îmi sunt mereu varză, mâna este mult mai bine, dar nu are încă gradul mobilitatea sau puterea dinainte. Still working on that. Dacă am învățat ceva în aceste săptămâni de neputință motorie, este să am răbdare: totul se rezolvă cu insistență și răbdare.

Dar să revenim la cel mai important lucru: mâncarea. În sfârșit a sosit mult așteptatul moment al dedicării totale, trup și suflet, pentru inventarea și prepararea unei prăjituri delicioase, idee care vine de obicei din senin, în timpul unei plimbări prin livadă. De data aceasta am pus ochii pe umilul pomișor din fundul grădinii, ignorat an de an, încărcat cu mărunțele cireșe negre amare - probabil fructul cel mai reușit care există în natură, în stare sălbatică, nealterat încă de mintea diabolică a ființei umane. Aromă dumnezeiască, de amar, dulce, acrișor, întrunirea tuturor gusturilor existente într-o mică și desăvârșită cireșică, care expodează de atâta perfecțiune. Gust sălbatic, nestăpânit, neînțeles, precum o dragoste nebună pentru cineva pe care nu îl poți avea niciodată, nu îl poți stăpâni niciodată, nu îl poți înțelege niciodată.

După ce am înfulecat cu ochii sticlind de plăcere un castron plin, cu mâinile negre și inima în al noulea cer, m-am gândit că aceste miraculoare sfere ar merge perfect într-un brownie extra ciocolătos, moale, umed, ce ți se topește în gură și îți pune stăpânire băntuitoare pe întregul suflet. Acesta era planul. Modest, nu e așa, pentru o revenire în lumea prăjituritului?

Zis și făcut, cules încă un castron de cireșele negre amare, mâinile deja erau compromise, nu mai conta mai multă negreală, iar apoi fuga în grădina de zarzavaturi pentru ingredinetul secret: sfecla roșie.
După câteva minute intram victorioasă în bucătărie pentru a mă pune pe treabă, întâmpinată fiind de răsul și scepticismul familiei, care nu își putea crede ochilor că sfecla va intra în compoziția prăjiturii. Încercând să ignor minutele de tachinări și glume proaste la adresa mea, sau a sfeclei, am început treaba numaidecât.

Ingrediente pentru o tavă medie:

• 2 sfecle medii spre mici
• 120g de ciocolată amăruie
• 2 căni de făină
• 1/2 cană de cacao
• 1 plic de praf de copt
• 1/2 linguriță de sare
• 1/2 cană de zahăr
• 1/2 cană de ulei de floarea soarelui
• 1 cană de lapte de migdale
• 2 plicuri de zahăr vanilat Bourbon
• 5cm de ghimbir ras
• 2 căni de cireșe negre amare fără sâmburi
• fulgi de migdale pentru decor

Curățat sfecla, ras sfecla, pus sfecla într-o cratiță mică, la foc mic, când fierbe pus ciocolata mărunțită în cratița trasă de pe foc, amestecat până se topește ciocolata. Peste pus zahărul, amestecat. Pus uleiul, amestecat până devine o cremă omogenă. Pus zahăr vanilat, amestecat. Pus laptele, amestecat.

Amestecat făina cu cacaua, sarea și praful de copt, turnat peste prima compoziție. La final pus cireșele, amestecat, aluatul în tava tapetată cu hârtie de copt, tava la cuptor la foc mediu pentru 45 de minute.

Scos din cuptor, lăsat la răcit. Devorat tot tot.

Definitiv, de departe cele mai bune brownies pe care le-am mâncat vreodată: ciocolătoase, umede, moi, pufoase, ușoare, fructoase, aromate, arătoase, delicioase, spectaculoase! Cine s-ar fi gândit că ingredientul secret și miraculos era sfecla roșie, o legumă pe care probabil nimeni nu și-o poate imagina într-o prăjitură! După glumele proaste la adresa sfeclei mele dragi, ghici cine a mâncat toată prăjitura?

Chiftele "carnoase" cu fulgi de ovaz si seminte

M-am gândit mult până să caracterizez aceste chiftele drept "cărnoase", căutând alte adjective potrivite pentru a scoate în evidență suculența, decadența, gustul bogat dar simplu, sațietatea, dependența acestui preparat. Dacă aveți alte idei, let me know :) Dar trebuie să le încercați prima și prima oară, altfel ce rost ar mai avea? Așadar, suflecați-vă mânecile, și puneți-vă numaidecât pe treabă, pentru că merită din plin! Iar dacă suntem vegani sau adepții unui stil de viață sănătos, cel mai probabil deja aveți toate ingredientele necesare în dulap sau cămară.

Ingrediente pentru o tavă:

• 3 căni de fulgi de ovăz/secară
• 1 cană de semințe de floarea soarelui decojite crude
• 1 1/2 cană de nucă măcinată
• 1/2 cană de ulei de măsline
• 1 legătură mică de pătrunjel
• 1 legătură mică de mărar
• 5 căței mari de usturoi sau 1 căciulie medie întreagă
• sare după gust
• alte condimente dacă doriți

Se acoperă fulgii cu apă fierbinte (cam 2-3 degete peste) și se lasă până se răcesc puțin (pentru a putea fi manevrați cu mâinile fără să vă ardeți). Se storc de excesul de apă dacă este nevoie. Se adaugă restul ingredientelor și se lasă 15-20 min pentru ca fulgii să absoarbă toate aromele, apoi se formează chiftele sau se pune direct în tavă (eu am ales varianta a doua). Tava la cuptor la foc mediu, dacă ați format chiftele atunci lăsați-le 10 minute la cuptor, altfel 20-25 minute.

Lăsați chiftele să se răcească și să se întărească puțin înainte de a le mânca.

Budinca de capsuni si seminte de chia

Chiar dacă nu aveți la dispoziție doar o mână și posibilități limitate pentru rețete mai complicate, mereu se poate găsi momentul ideal pentru o budincă extrem de simplă și delicioasă, în care aroma și prospețimea fructelor de sezon joacă rolul principal, așa cum le-a fost mereu sortit. Prin urmare, hai să profităm de fabuloasele căpșuni, cât timp mai sunt în sezon iar grădinile și piețele sunt încă pline!

Eu am preparat această budincă înainte de antrenamentul meu zilnic, pentru a-mi servi drept motivație și recompensă în clipa în care îl voi termina, este ideală pentru refacerea rezervelor de apă, glicogen, plină de vitamine, minerale, chiar omega 3 și proteine! Deci dați-i drumul și încercați-o și voi!

Ingrediente pentru 2 porții normale sau 1 gigantică:

• 2 căni de căpșuni
• 1 banană bine coaptă
• 1/2 cană de apă
• câteva frunze de mentă
• 4 linguri de semințe de chia

Se blenduie toate ingredientele.

Prajitura cu rubarba, lamaie si malai

Începe numărătoarea inversă până la recuperarea totală. Let's talk numbers.
2 săptămână până la radiografia de control.
3 săptămâni până ce pot să îmi folosesc mâna dreaptă.
160 de pistol squats, nu am ajuns nici la mijlocul 500 pistol squats challenge-ului. Mică schimbare în execuția seturilor, ce ar putea lungi și mai mult durata antrenamentului. Maxim 6 repetări pe picior, regim de forță, nicidecum anduranță, cum făceam până acum, mișcare corectă și mai grea, cu pauză jos. Modific zilnic așezarea seturilor și numărul repetărilor, de la cele liniare, la ladder-type, double ladder, ascendent, descendent, piramidal, înapoi la liniar. It is pretty fun! Devine pe de altă parte dureros, aparent picioarele mele sunt cam în urma vitezei de creștere a repetărilor.

Dacă ortopedul ar ști că eu nu m-am oprit din mișcat nici măcar o zi și nu am ascultat de sfatul de repaus total măcar 1 săptămână, s-ar lua de cap. M-aș lua și eu dacă aș avea cu ce, și de ce. Cuvintele lui dojenitoare încă îmi sună în minte: ”Doamna Damian (da, acum am observat și eu că sunt doamnă. Damn, when did that happen!), chiar atât de dependentă sunteți?”. Răspunsul a fost evident, ”Da”.

Well, săptâmâna critică a și trecut imediat, no harm done, am reușit să nu mă ating de nimic și să nu încord deloc mâna dreaptă. Happy hippo!

Couch potato. Ah, ce bine e! All you working people have no idea! Chiar recomand tuturor așa un concediu medical, o mână ruptă e un compromis ce merită din plin pentru câteva săptămâni de parazitare totală și leneveală beyond human acceptance.

Iar ca să nu credeți că am renunțat la tot ceea ce fac oamenii gospodari (pistol squats, băile lungi în mijlocul zilei și uitatul la filme nu se pun!), iată că azi am făcut și o prăjitură cu rubarbă, lămâie și mălai, așa la plezneală, cu ajutorul mamei mele, ale cărei mâini harnice au amestecat și au tocat de zor ingredientele.

Ingrediente pentru o tavă:

• 1 cană de făină de grâu albă, normală
• 1 cană de mălai
• 1/4 linguriță de sare
• 1 plic de praf de copt
• 3/4 cană de zahăr brun
• 1/3 cană de ulei de floarea soarelui sau ce doriți
• 1 1/2 cană de lapte vegetal
• zeama și coaja de la 1 lămâie
• vanilie
• multă rubarbă

Am amestecat toate ingredientele solide: făina, mălaiul, sarea, praful de copt. Separat celelalte ingrediente, iar apoi toate împreună. Într-o tavă am pus hârtie de copt, am presărat mălai și puțin zahăr brun, am așezat bucățile de rubarbă, apoi am turnat aluatul. Tava la cuptor la foc mediu pentru 30-40 min, verificați după 30 (depinde foarte mult de cuptor) și mai lăsați dacă nu e rumenă sau nu e coaptă.

Ciocolata vegana fara zahar, versiunea 2

Ingrediente pentru o tavă de 20 x 20cm:

• 600g prune deshidratate
• 1 cană mix de caju și nuci românești sau numai caju sau numai nuci (ce aveți la îndemână)
• 2 linguri de semințe de floarea soarelui decojite, crude
• 3 linguri de semințe de in
• 200g de ciocolată vegană cu 85% cacao
• coaja rasă de la o mandarină sau portocală medie
• vanilie

Se pun toate ingredientele în afară de ciocolată în blender cu 2/3 cană de apă, sau mai mult dacă este nevoie. Se mixează bine de tot pentru a obține o pastă omogenă și fină. Folosiți un blender vertical destul de puternic, altfel s-ar putea să fie nevoie de mai multă apă. Se toarnă totul într-o cratiță alături de ciocolata mărunțită, se lasă la foc mic pentru a se topi încet, amestecând în continuu.

La final se pune ciocolata într-o tavă sau se formează biluțe, iar tava la frigider.

Prăjitura de portocale cu glazura de ciocolata

Ieri a fost o zi bună: am reușit dis de dimineață să îmi dobor recordul la cycling, am reușit la prânz să devorez o ditamai salătoaca de 2kg - mi s-a și propus să particip la concursuri de mâncat, păcat că există doar pentru burgeri sau pancakes sau alte junk foods, am reușit să întocmesc workoutul de azi dimineață: the dreaded bear complex + some lovely kettlebell work (spre disperarea Adrianei care a auzit din greșeală cuvintele ”ne vom pedepsi mâine” în timp ce ședeam tolănită la birou cu mâinile pe stomacul meu suprasolicitat cu digerarea giganticei cantități de masă vegetală dar cu gândul la tarta de migdale, clementine și ciocolată a lui Ottolenghi). Seara, deoarece imaginei acelei tarte nu mai vroia să mi se dezlipească de pe retine, mi-am mobilizat ultimele forțe și am reușit să fac o prăjitură de portocale cu glazură de ciocolată, cu care mi-am răsfățat regește colegii în această dimineță, eu mulțumindu-mă cu linsul castroanelor, fiind ca de obicei, cea mai frumoasă parte a procesului - guilt free: știm cu toții că nu se pune!

Iată și rețeta prăjiturii:

• 2 căni de făină
• 1 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/4 linguriță de sare
• coaja rasă de la 1 portocală
• 1/3 cană de ulei vegetal
• 3 linguri de gem de portocale
• 1 cană de suc de portocale
• 1/2 cană de zahăr
• 1/2 cană de caise uscate, tăiate mărunt

Pentru glazură:

• 1 ciocolată neagră (eu am folosit cu 75% cacao)
• 3 linguri de gem de portocale

Am amestecat făina, bicarbonatul și sarea, iar separat restul ingredientelor în afară de bucățile de caise uscate, apoi le-am combinat pe toate. Aluatul l-am pus într-o tavă pentru bundt cake (sau într-o tavă rotundă, sau pentru check, sau ce aveți pe acasă, chiar în forme de muffins dacă doriți). La cuptor la 180 de grade pentru 35 de minute.

Când s-a răcit prăjitura, am făcut glazura topind la foc mic ciocolata cu gemul.  Se pune repede cât timp e caldă.

Sweat and Tears and Sweet Potatoes

Așa s-ar putea rezuma seara trecută, petrecută în intimitatea holului de acasă, în plăcuta companie a celor două gantere încărcate la maxim, smulse fără milă din culcușul lor moale de după canapea. What more should a girl ask for, mai ales de 1 martie? După câteva vorbe de duh și de încurajare pentru my weak and skinny legs care mă implorau printre lacrimi disperate să le scutesc de această inutilă tortură, cele 35 de minute de supremă durere (ah, la douleur exquise - the exquisite pain of wanting something so unattainable!) au trecut cu chiu cu vai (ar trebui să mint dacă aș susțiune că au trecut ca în vis), timp în care întreaga casă s-a umplut de mirosul ademenitor al cartofilor dulci ce se făceau încet și gospodărește la aburi.

Workout complete, sweet potatoes complete, sincronizare perfectă, cartofii transferați pe o hârtie de copt într-o tavă mare la grill-ul cuptorului pentru încă 15 de minute, unde se vor rumeni frumos pe toate părțile (i-am mai răscolit din când în când pentru a obține acest efect special), iar eu m-am transferat pe salteaua de yoga pentru o scurtă sesiune de yoga stretching, cu gândul la delicatesa portocalie, dulce și aromată din cuptor.

Ingrediente:

• 3 cartofi dulci

Metodă: am curățat cartofii, i-am tăiat în bastonașe sau whatever, i-am pus la aburi pentru 30 de minute (încerți-i după 20, s-ar putea să fie deja moi). Apoi i-am pus pe o tavă la cuptor, la programul 1 de grill pentru încă 10-15 minute, întorcând-ui din când în când pentru a se rumeni uniform.

The good (muffins), the bad (haircut) and the ugly (truth)

Săptămână ce trebuie ținută minte ca ”epic fail bad haircut week”. Lecția învățată: nu te arunca în 

schimbări de look decât atunci când ești 100% sigur de competența stilistului tău. 

Plecat entuzismată, înarmată cu o sumedenie de poze, din toate unghiurile posibile, cu multe 

explicații, cu gândul doar la Gwyneth Paltrow și la părul ei perfect.

Ajuns la coafor, explicat, arătat, stilista mea la fel de entuziasmată ca și mine de marea schimbare de look, îmbunătățire evident, ce mă va aștepta în foarte puțin timp, mi-a făcut poze din față, din spate, lateral, privind operația ce va urma ca un mare success profesional de a mai da o dâră de frumusețe și feminitate unei ființe șterse și nepricepute ca mine. După mult timp în care eu am făcut greșeala de a avea deplină încredere în competențele ei, finalul a fost unul tragic. Mi-am dat seama atunci, doar o oră prea târziu, că femeia nu înțelesese nimic! Poza de după evident că a lipsit. Nu era demnă de ”the wall of fame”, schimbarea de look s-a petrecut în sens nagativ, în loc de cei -10 ani pe care speram să îi mătur de pe spinarea mea cocoșată și bătrână, m-am trezit cu +10, și cu un mommy haircut, benign, cuminte, shapeless, genderless (azi am văzut un dude cu aceeași freză ca mine). Întors la lucru cu lacrimi de supărare și disperare în ochi. 

După acest episod pe care nu îl pot șterge din memorie, dovada masacrului asupra podoabei mele capilare purtând-o mereu cu mine zi și noapte, nu a lipsit decât un shooping spree ce s-a soldat cu un portbagaj plin ochi cu echipamente sport de la Decathlon, de la foam roller, ab wheel, pushup bars, banda elastică, mănuși pentru weightlifting, manșete, haine, seturi de gantere. Nu, nu sunt ale mele, Adriana se poate mândri ca fiind fericita posesoare a tuturor acestor minunate itemuri :D Bravo Adriana! Eu sunt aici doar mijlocul de transport și the enabler! Cu toate că acele frumoase și grăsune kettlebells mi-au făcut cu ochiul, dar am rezistat eroic tentațiilor și chemărilor descântătoare. 

A sosit și weekendul, moment ideal pentru a mă răzbuna și a uita de ”the stupid haircut” ce devine deja obsedant (yes, I am that shallow). Planul era să ne chinuim cu niște nicely loaded barbells, apoi cu o moarte clinică îndusă de o clasă de cycling, unde evident că nu am mai prins locuri. Dar nu e bai, (după câteva minute petrecute cu gânduri mai mult sau mai puțin prietenoase față de fericiții participanți care au sunat din timp pentru rezervare, m-am resemnat știind că pot egala poate nu găleata de sudoare, dar sigur gradul de tortură) nu ai nevoie decât de propriul tău corp pentru a suferi aceeași durere amestecată cu plăcere, iar din partea casei mai primești și 100 de flotări, doar pentru a face timpul să treacă mai repede. 

Iar pentru că până și eu m-am săturat de văicărelile mele infantile, iată noua versiune de muffins cu afine, îmbunătățită (din noroc chior sau din prostie, așa cum se întâmplă de obicei în viață - în a mea cel puțin). 

Muffins cu afine

Ingrediente pentru 12 muffins: 

• 2 1/2 căni de făină albă
• 1 1/2 linguriță de bicarbonat de sodiu 
• 1/4 linguriță de sare 
• 1 cană de suc de mere 
• zeama și coaja rasă de la o lămâie medie 
• 1/3 cană de ulei de floarea soarelui 
• 3 plicuri de zahăr vanilat Bourbon 
• 2/3 cană de zahăr 
• 1 cană de afine congelate 

Am amestecat cu un tel făina, sarea, bicarbonatul, iar separat restul ingredientelor, în afară de afine. Apoi le-am combinat pe cele două, la final am adăugat și afinele. Pus aluatul în tava de muffins, tava la cuptor la 180 de grade pentru 20 de minute or so. 

A se consuma răcite! :o) 

Tort crud cu afine si lamaie

Update: ziua leneșă de ieri am reușit să o închei harnic cu un tort rapid de afine, vegan, crud, așa cum îmi imaginam eu că un tort fructos trebuie să fie. După o scurtă vizită la supermarketul de la colț și 10 minute de cărat 30kg de plase până la etajul 3 (iată în sfârșit o întrebuințare practică a mersului la sală, în sfârșit. Nu mai avem nevoie niciodată de bărbați! Poate pentru treburile mai murdare sau prea plictisitoare pentru a ne provoca :P) m-am pus pe treabă.

Nu aveți nevoie de prea multe ingrediente, eu mi-am făcut niște provizii de nuci caju și de curmale de la Metro, sunt mai mai ieftine cumpărate la kilogram, give it a try dacă sunteți pasionați de prăjituri crude, astfel le puteți prepara oricând știind că aveți ingredientele de bază mereu la îndemână.

Și dacă este iarnă, și dacă este vară, presupun că aveți niște fructe proaspete sau congelate prin casă. Eu profit acum de pe urma hărniciei de astă vară, când săptămânal îmi congelam afine pentru zilele reci și deprimante de iară. Dacă nu aveți afine proaspete sau congelate, puteți folosi orice alte fructe.

Ingrediente pentru un tort mic, 8 porții:

Pentru cremă:

• 1 cană de caju ținut în apă câteva ore, apoi scurs de apă
• 1 cană de curmale ținute în apă câteva ore, apoi scurs de apă - păstrați apa
• 2 linguri de ulei de cocos
• 1 cană de afine congelate/proaspete sau alte fructe
• zeama și coaja de la o lămâie
• 2 linguri din apa în care au stat curmalele

Pentru blat:

• 1/2 cană de fulgi de nucă de cocos
• 12 curmale ținute în apă câteva ore
• 1/2 cană de bucățele de ananas proaspăt sau din conservă sau orice alt fruct galben sau contrastant față de cel folosit în cremă

Se mixează toate ingredientele pentru cremă și cele pentru blat. Se ia o tavă rotundă cu fundul detașabil, se pune blatul, peste crema, se decorează cu fructe, totul la congelator. Lăsați câteva ore înainte de a vă face de cap cu o felie rece, fructoasă și cremoasă .

Tort crud cu portocale si caramel sarat

Da, da, shame on me, este prima oară când fac o prăjitură crudă, așa cum trebuie, adică formă rotundă, frumoasă, pusă la congelator, cu blat, cu cremă, cu tot ce trebuie. (Sau așa am considerat eu în acel moment).

Așadar, sâmbătă după-amiaza, între tava de legume puse la cuptor și stake-ul de vită al lui Vlad (ce violare a legilor bucătăriei mele vegane!!! Pentru a contracara efectele devastatoare ale prăjirii stake-ului maturat de vită, care rezultă în stropirea întregii bucătării pe o rază de 2m și într-un fum gros de-l tai cu cuțitul, a fost nevoie capitonarea zonei ”crimei” cu multă folie de aluminiu, pe jos, pe sus, pe lateral, aerisire totală timp de 1h prin toată casa până ce ultimele urme ale acestui monstruos masacru s-au dizolvat).

Iubirea mea pentru dulciuri fără zahăr și cu sare și-a pus amprenta pe acest desert cremos și răcoros, numai bun pentru zile reci de iarnă, la un film bun (Bridge of Spies - era ultimul din maratonul nostru de Tom Hanks de sâmbătă, printre care Saving Privarte Ryan și Apollo 13) și un pahar de vin roșu, sec (da, da, știu, nu merge cu desertul, ați spune, dar mie îmi plac vinurile roșii seci, așa că le consum cum și când îmi dorește mie inima. No rules here!).

Pentru a clarifica termenul de ”caramel”, acesta nu este caramel în adevăratul sens al cuvântului, așa cum îl știm cu toții, adică zahăr caramelizat, sau ars, este în schimb o versiune raw fake. You get the point! :o)

Ingrediente pentru o prăjitură mică:

Blat:

• 12 curmale fără sâmburi
• 1/2 cană de fulgi de cocos
• zeama de la 1/2 portocală medie mai zemoasă (sau de la una mai puțin zemoasă, eu am avut una destul de seacă)

Cremă:

• 1 cană de curmale fără sâmburi, lăsate în apă pentru câteva ore
• 1 cană de caju, lăsat în apă câteva ore
• 1/2 cană lapte de cocos gras
• 1 lingură unt de cocos
• un vârf de linguriță de sare
• puțină esență naturală de vanilie (opțional)
• coaja rasă de la 1 portocală

Se face blatul prim mixarea tuturor ingredientelor, se pune pe fundul unei tăvi rotunde cu fundul detașabil.

Crema se face tot prim mixarea tuturor ingredientelor, se mai adaugă apa de la curmale - cam 1/3 - 1/2 cană sau cât este nevoie pentru a putea mixa crema mai bine, până ce devine fină. Cema se pune peste blat, deasupra se presară niște sare grunjoasă și se decorează cu coajă de portocală. Se pune la congelator câteva ore înainte de a o prăda.

Pateu cu avocado, tufu si rosii uscate

Hop ș-așa azi lucrez de acasă, lucru minunat pentru răceală, pijamalele cu urși polari sunt la ordinea zilei, dar mai rău pentru spatele lipit de canapea. Așa că la prânz I ditched the jolly polar bear jamies și m-am pus pe o oră de ashtanga yoga, sweaty, stretchy, wonderful, remediu minunat pentru respirația mea rău impactată și pentru spatele meu înțepenit. Who needs lunch when you have yoga?

Back to work.

Peste vreo 2 ore mi s-a făcut totuși foame, am apelat numaidecât la marea mea rezervă de avocado (pentru zilele apocaliptice care vor urma, aparent azi se încadrează în această categorie dat fiind că nu aș scoate piciorul din casă nici dacă flăcările iadului s-ar dezlănțui), la o cutie de emergency tofu și la ce a mai rămas din borcanul de pastă de roșii uscate prădat acum câteva zile. Rezultatul neașteptat de bun (cu toate că suspectam că în orice ai pune pastă de roșii uscate devine ca prin miracol foarte delicios), plin de proteine și grăsimi sănătoase.

Ingrediente pentru 2 porții mici sau una mare:

• 1 avocado bine copt
• 1 cutie de tofu (cam 250g). Dacă e foarte sărat se mai lasă în apă 1h.
• 2 linguri de pastă de roșii uscate
• 4 căței de usturoi dați prin presă
• 1 ceapă roșie mică tocată mărunt
• zema de la 1/2 lămâie
• sare dacă mai este nevoie

Se mixează bine toate ingredientele și prânzul este gata. Eu l-am folosit din abundență pe pâine de secară prăjită.

Back to work. Quick barbell snatch tutorial, folosit coada de la mop. Mulțumesc lui Dumnezeu că nu am răsturnat nimic prin casă, cu toate că viața televizorului și a plantelor era grav pusă în pericol. Back to work. 

Pregătit repede un pre-workout smoothie cu 2 linguri de lapte de cocos gras (eu am folosit cu 70% cocos, dacă e mai slab, se poate pune și dublu), 2 banane mici foarte coapte, 1/2 cană de apă și 2 bucățele de ciocolată neagră (99% cacao, da, există acest animal exotic! Se găsește la Carrefour). 

După un workout prea scurt, prea ușor și total nesatisfăcător (în afară de acele oribile tracțiuni pe care sunt incapabilă să le execut și care mi-au nenorocit palmele rahitice),  I called it a day. No endorphin kick, no post-workout smoothie, no joy, no happiness. 

Hummus cu rosii uscate

Ah, the horrible cold. Eu care credeam că nu voi răci niciodată datorită stilului de viață cât de cât sănătos (cu toate că lately I haven't been eating my raw veggies, ce să îi faci, e iarnă - ce scuză patetică! Shame on me!). Iată o scăpare peste care s-a adăugat lipsa razelor solare donatoare de vitamina D plus colegii răciți din jur = rețeta perfectă pentru dureri de gât, neputința de a respira, dureri musculare și de oase, lipsă de energie. Iar deșteapta de mine nu îmi ascult nici propriul sfat de a sta frumos la căldurică și de a nu îmi stresa sistemul imunitar istovit mergând la sală. Asta se întâmplă când addiction beats rational thinking. 

Dar, partea bună este că aseară am avut destulă energie să încerc din nou să fac hummus, de data aceasta puțin diferit, rezultatul fiind mult mai bun! Aplauze! Mulțumesc! Apoi m-am dus la culcare - printre chinurile groaznice și durerile oarbe din gâtul meu distrus, am reușit să dorm câteva ore (adică de la 2 la 6). După care mi-am luat bagajele, m-am dus la sală, am murit din lipsă de aer (at least I tried), m-am dus la lucru (I am trying again să las impresia de productivitate), moartea continuă.

Lunch time, iată și hummus-ul meu nou nouț. 

I am no fun today. Dacă ar fi o pastilă pentru așa ceva aș lua-o cu dragă inimă, măcar mi-aș scuti cititorii de starea mea mizerabilă. În timp ce mănânc cu Adriana mă gândesc cu groază la antrenamentul de mâine dimineață (vina de a-l sări e mai mare decât durerea de a-l înfăptui), încerc să ajustez exercițiile pe baza cotului accidentat al Adrianei și a neputinței mele de a respira cum trebuie (I have no clue ce am putea face să ne fie bine la amândouă având în vedere că e upper body-ish day, în afară de dormit pe niște salteluțe moi acoperite cu păturicile pufoase și colorate). Eating, thinking, breathing. Mă întreb dacă aș lucra în domeniul fitness-ului mintea mea ar zbura toată ziua la programare? Oare mi-aș petrece ore întregi citind articole despre noi tehnologii, concepând programe și aplicații noi, experimente și provocări de tot felul? Eating, thinking, breathing.

Ingrediente pentru 2 porții ridicol de mari sau 4 normale:

• 1 1/2 cană de năut uscat
• 4 linguri pline de tahini
• 5 linguri pline de pastă de roșii uscate
• 2 căciulii de usturoi
• sare după gust

Am fiert năutul cu o zi înainte, l-am lăsat în apa lui până ce l-am folosit. Apoi l-am stors de apă, am blenduit toate ingredientele (se mai lasă câteva linguri de apă totuși, pentru a putea mixa cum trebuie).

Foarte important! Hummusul trebuie consumat la temperatura camerei! Am făcut greșeala să îl țin la frigider, rezultatul a fost că textura cremoasă i s-a stricat, aromele s-au estompat, nici măcar usturoiul nu se mai simțea. Eventual ar trebui scos cu 1-2h din frigider înainte de a-l mânca. Nu faceți aceeași greșeală ca mine.

Ciocolata de casa

O versiune de ciocolată de casă, pentru că I was just in a chocoholic mood și pentru că de multă vreme încerc să îmi fac timp pentru aceast desert decadent, ciocolătos, dar sănătos. Sănătos pentru că e fără zahăr, dar nu lipsesc ingredientele simple și naturale, adică pe scurt, tot ce aveam prin dulap (cum s-ar spune garbage chocolate).
Tot ce îmi doream era să aibă gust intens, multe nuci, să fie gata în 10 minute; recompensa mult așteptată și răsfățul perfect for those late afternoon sugar cravings, când numeri minutele până ce pleci de la serviciu, când ești nervos la volan din cauza traficului infernal, când ai făcut o prostie mai mare ca tine tamponând o mașină în parcare, când afară e frig și ceață iar tu stai înfofolit în pături călduroase, când ești singur sau împreună cu persoana iubită. Vedeți ce reclamă frumoasă știu să fac ciocolatei? :o)

Ingredientente pentru 12 porții:

• 1 1/2 cană de curmale fără sâmburi
• 1/4 cană de apă
• 5 linguri de ulei de cocos
• 1 cană mix de caju și migdale măcinate
• 2 linguri de semințe de in măcinate
• 5 linguri de pudră de roșcove sau de cacao
• 5 linguri de semințe de cânepă decorticate

Restul merge foarte repede. Am pus curmalele și apa într-o oală pe foc, până ce s-au înmuiat, apoi am adăugat uleiul de cocos pentru a se topi. Focul este stins. Apoi restul ingredientelor. Gata. Am pus ciocolata într-o tavă presărată cu fulgi de cocos, am presărat și deasupra, am lăsat la răcit. 

Apoi m-am pus să fac yoga.

Iar după 1h de stat la rece, am tăiat ciocolata în batoane.

Povestea hummusului nărăvaș

Marți: Deoarece la unul din localurile cu mâncare libaneză des frecventate de mine din oraș (Falafel King de la mall) cineva a depistat un gândac mișunând voios prin orez (cine știe ce alți munți de falafel a escaladat și oceane de tabuleh a înotat) mi-a venit ideea să îmi fac propriul hummus acasă. Pofta era de nestăvilit (cel puțin o dată pe săptămână ma apucă dorul și tânguiala după această pastă cremoasă și delicioasă) până în momentul fatal al aflării acestei vești catastrofale. Dar, cu această ocazie, voi prepara pentru prânz un hummus clasic libanez, fără rabat la tahini, ulei de măsline sau usturoi (usturoi!).

Zis și făcut: în pauza de masă am dat o fugă la Miracolul Plantelor din Unirii după o pungă mare de năut, ajunsă la servici l-am pus repede în apă rece - pentru că nu vrea nimeni să păzească oala care fierbe ore și ore și ore, până dimineața (că doar dimineța facem yoga, nu preparam hummus). Priviri curioase se îndreptau spre castronul meu cu boabe de năut care ședea cuminte pe birou lângă laptop, probabil era prima oară când cineva își înmoaie năutul la servici :D 

Seara fiert năutul, două ore, până ce a devenit foarte moale. Scos pe balcon la răcit, în apa în care a fiert. Mers la culcare.

Miercuri seara: continuat procesul anevoios al preparării hummusului de casă. Cum îmi era prea lene să îmi despachetez robotul de bucătărie cumpărat acum 5 ani și nefolosit (tocmai din cauza asta, adică de lene), am luat blenderașul meu micuț de 200W care dupa 5 minute de chinuri și sudoare, și-a dat ultima răsuflare. Nu pot pretinde, din păcate, că nu a suferit și că trecerea în neființă a fost pașnică. Săracul s-a străduit și a luptat până în ultima clipă, până când, sub mâinile mele diabolice, motorul i s-a prăjit.

După ce am trecut peste acestă tragedie (poate că acum e momentul să nu îmi mai fie lene să despachetez blenderul nefolosit din ambalaj - probabil va avea aceeași soartă ca și frățiorul său mai mic), am continuat să zdrobesc cum am putut restul de năut: cu furculița, cu presa de usturoi (nu încercați niciodată această metodă stupidă!), cu ustensila de făcut pireu, cu mâinile, cu picioarele. În 15 minute, după o căciulie de usturoi, jumătate de borcan de tahini, jumătate de lămâie, sare după gust, muuult ulei de măsline, hummus-ul meu iubit era gata și a fost pus cu mare grijă și dragoste în frigider. 

Joi pe la 2, după 2 ședințe minunate, ne-am înfruptat în sfârșit din marele castron (de vreo 2kg) de hummus, din 3 farfurii pline cu legume și o pâine bavareză (care nu prea avut succes, aparent ne simțeam prea vinovate să ne îndopăm și cu carbs după ce dimineața ne-am dat duhul la ora de cycling). 30 de minute mai tarziu, din cele 2kg de hummus au mai rămas câteva linguri într-un castron prădat cu mare poftă și înfrigurare. 

Pentru cine este destul de interesat și a avut răbdare să citească aberațiile mele până în acest punct, iată și rețeta:

Ingrediente pentru un castron gigantic de hummus:

• 1 1/2 cană de năut uscat
• 4 linguri de tahini
• 4 linguri de ulei de măsline
• 1 căciulie de usturoi
• zeama de la 1/2 lămâie
• sare după gust
• 1 legătură de pătrunjel, boia pentru decorat

Năutul se lasă în apă peste noapte, apoi se fierbe cam 2h, până ce devine foarte moale. Odată răcit (se lasă la răcit în apă, se poate continua și a doua zi dacă se depozitează în frigider) se pun toate ingredientele în blender (destul de puternic!) alături de câteva linguri din apa în care a fiert năutul.

Salata cu sfecla, ridichi negre si hrean

Altă salată de weekend, colorată și iute. Bineînțeles, ca orice rețetă de pe blog, simplă și rapidă.
Eu am reușit performanța să o mănânc pe toată, din dorința de a mă vitaminiza pentru sesiunea de exerciții de diseară (de data asta a sosit vremea workout-ului meu preferat de la Fitnessblender, căci mi s-a făcut dor de suspinele epuizate ale lui Daniel - până acum mi se pare cel mai greu și cel mai reușit de la ei).

Ingrediente:

• 4 sfecle roșii coapte
• 3 ridichi negre
• 3cm de rădăcină de hrean
• nuci
• zeama de la 1/2 lămâie
• 1 lingură de ulei de măsline

Se dau toate ingredientele prin robotul de bucătărie iar nucile se zdrobesc. Se amestecă toate împreună.

Salata de iarna cu quinoa

După atâtea mese copioase (coarda consumată în cantități industriale se pune, din păcate), fie ele și vegane sau vegetariene, a sosit timpul pentru o masă sănătoasă, proaspătă, crunchy și proteică.

Ingrediente:

• 100g de quinoa
• 1 morcov
• 1/2 țelină
• 2 mere
• câteva inflorescențe de conopidă
• 1 lingură cu vârf de semințe de susan
• 1 lingură cu vârf de semințe de in 
• 4 verze de bruxelles

Quinoa se fierbe conform instrucțiunilor, legumele se pun în robotul de bucătărie, iar la final se amestecă totul.

Muffins spicy cu dovleac

După așa o zi rea (one of those days... numai ploaia și pisicile reci și ude mai lipsesc) în care episoadele succesive de prostie, ghinion, lipsă de energie, aiureală au trecut ca o furtună peste mine, a fost nevoie totuși la un moment (cum ar pe la miezul nopții, adică să înceapă a doua zi, mai exact) să îmi iasă și mie ceva bine. Prostii făcute la servici, am fost varză la sală (wtf is going on with me?), aiureala cu care mi-am uitat toate hainele în duș și a trebuit să mă întorc de acasă după ele, arsul tuturor ingredientelor de muffins și reluarea operațiunii care era menită să mă scoată cu basma curată după așa o zi îngrozitoare în care moralul meu era la pământ. Ce îți rămâne altceva de făcut decât să te refugiezi într-un colț întunecat și călduros și să îți plângi de milă, încercând din răsputeri să nu îți aduci aminte de nimic.

Iar pentru că muffinăreala mă face mereu fericită, punctul culminant al acestei minunate zile a fost o rețetă proaspăt inventată la care m-am gândit toată ziua (partea frumoasă a zilei). Mai exact muffins cu dovleac și cu o grămadă de condimente spicy, cui nu îi plac dulciurile iuți? :D

Așadar seara, dupa toate tâmpeniile pe care le-am făcut, mi-am suflecat mânecile, am tranșat frumos dovleacul (fără să mă tranșez și pe mine, în fârșit ceva mi-a reușit!), l-am ras în robotul de bucătărie și l-am pus la fiert cu o cană de apă. După 10 minute în care creierul meu aparent plecase la plimbare, dovleacul mi s-a ars. O luarăm de la capăt, de data asta am stat lipită de cratiță și dovleacul meu frumos nu s-a mai ars!
Apoi am trecut la nuci. Ales meticulos de eventualele coji scăpate, pus atent în tigaie, lăsat la prăjit, timp în care creierul meu iar și-a luat o mică pauză, numai bine să se facă scrum toate nucile și să se ridice un fum gros și sufocant în toată casa. Aerisit, luat de la capăt, de data asta am stat lipită de tigaie și nicile mele frumoase nu s-au mai ars!

Amestecat toate ingredientele, pus repede aluatul în tavă să nu cumva să îi las timp creierului să se ducă la culcare, tava la cuptor, setat 3 timere la 30 de minute, iar eu m-am suit pe-o șa și v-am spus povestea așa.

Ingrediente pentru 12 muffins mari, grase, spicy și frumoase:

• 2 căni de făină albă de grâu
• 1 cană de făină integrală de ovăz
• 1 1/2 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/2 linguriță de sare
• 1/2 cană de ulei de floarea soarelui
• 2 1/2 căni de dovleac fiert (vedeți mai sus)
• 1 cană de lapte vegetal
• 1/2 cană de zahăr
• 1 cană de nuci prăjite, mărunțite
• 200g de stafide
• coaja rasă de la o portocală
• vanilie

Am amestecat bine făina de grâu, cea de ovăz, sarea și bicarbonatul. Separat restul ingredientelor în afară de stafide și nuci, apoi peste am turnat prima compoziție + nucile + stafide. 

Prajitura cu mac, fara zahar

Ahhh, the pleasure of the cheat day! Azi mai mult ca niciodată mi-am făcut de cap, am mâncat parcă în continuu, în orice combinație, la orice oră (who cares about the rules?!).

(Acum când mă gândesc mai bine, și ieri a cam fost un cheat day pentru că m-am îndopat cu clătite cu brânză de vaci, damn it!)

Ce poate fi mai bine într-un un cheat day decât să îți faci propria prăjitură cu care să împarți cele mai plăcute momente, plus un pahar de vin, tolănit pe canapea (din păcate fără pisicile de rigoare în brațe, ele au rămas la părinții mei).

Noi suntem cam obsedați de mac, cu cât mai mult cu atât mai bine, așa că era și timpul să fac o prăjitură doldora cu mac, mai mult ca în orice prăjitură văzută vreodată de o ființă umană! După sesiunile de prăjiturit de săptămâna aceasta eram deja încălzită și mi-a cam venit cheful de experimentat mai mult în bucătărie, just the way I love to cook, orice pentru prima oară (cu mici excepții, la cererea publicului mai repet câte o rețetă, dar cu câteva modificări, evident).

Prăjitura aceasta cu mac este inspirată de la varianta de la Prospero, dacă o știți, cu mult mac, blat subțire și foarte umedă. Dar eu am dus versiunea mea mai puțin mai departe, am dublat cantitatea de mac, am înjumătățit cantitatea de blat și am renunțat cu totul la zahăr. Blatul este de fapt sărat, iar umplutura este îndulcită exclusiv cu fructe uscate.

Ingredientele sunt pentru o tavă mică.

Pentru blat:

• 1 cană de făină
• 1/4 cană de ulei de floarea soarelui
• 1/2 linguriță de sare
• 1/2 cană de lapte vegetal

Pentru umplutură:

• 540g de mac măcinat
• 2 linguri de semințe de in măcinate
• 200g de curmale mărunțite
• 1/2 cană de stafide
• 1/2 cană de caise uscate mărunțite
• vanilie
• coaja rasă de la o portocală
• 3 căni de lapte vegetal

Blatul se face amestecând pur și simplu toate ingredientele, se împarte în 2 și se rulează în foi subțiri. Una se pune în tavă.

Umplutura este la fel de simplu de făcut, amstecând toate ingredientele. Se lasă puțin, cam 15 min (de fapt eu am încercat să fierb această compoziție, dar mi s-a prins de fundul oalei în primele 2 minute, așa că am renunțat repede la această idee, lăsând oala să se "odihnească" la rece, the lazy way of cooking), pentru a se îngroșa, apoi se pune peste prima foaie din tavă, a doua foaie deasupra, tava la cuptor pentru 30 de minute la 180 de grade, și prajitura este gata! Dar nu uitați să o lăsați la răcit! 

Se depozitează tăiată în felii, într-o cutie închisă ermetic, pentru a păstra umezeala.

Vin de casă, mâncare de casă, pisică de casă

Probabil cea mai leneșă duminică din acest an, petrecută așa cum era de așteptat în sânul familiei, în casa de la țară, cu focul trosnind în sobă, pisicile tolănite în cele mai bune și mai călduroase locuri, vin de casă făcut de tatăl meu din belșug, mâncare aburindă peste limitele oricărui stomac uman.

Noroc că dupa masa copioasă (care a cuprins și feluri vegane gustoase, cum ar fi supă de conopidă,  salata de conopidă cu tofu și tone de usturoi sau sărmale cu năut, ciuperci, semințe de floarea soarelui și alte nebunii găsite de mama în dulapul ei cu "ingrediente pentru mâncarea lui Ami" - ca și cum aș fi un balaur fantasmagoric ale cărui pofte sunt imposibil de satisfăcut pentru îmbânzirea căruia a fost nevoie de zidirea unui altar unde au loc periodic sângeroase jerfte de căpățâni de varză), am luat-o pe Mara la plimbare prin satul adormit și înghețat.

Noi abia ne târam, Mara fericită alerga prin toate băltoacele noroioase, se cocoța pe toate movilele de nisip, fugărea toți cățeii de pe stradă. Curios lucru observat prin sat este că oamenii de-ai locului au gospodării cu două case: casa mare și casa mică, ambele situate față în față, curtea fiind la mijloc. În casa mică stau îngrămădite trei generații, bunici, copii și nepoți, toți într-o singură cameră, iar în casa mare, frumos mobilată, mereu păstrată la o curățenie sfântă, se intră și se iese doar în sicriu. Morbid obicei.

Ajunși acasă după 1h de congelat, ne-am tolănit cu obrajii rumeni pe fotoii și canapele, la un pahar de vin de casă, o pisică grasă și pufoasă în brațe, la povești bătrânești.

După vreo 2 ore de lene maximă m-am gândit că mi-ar trebui totuși un mic dejun sănătos, plin de proteine, dar gustos, poate și desert în același timp (to satisfy my sweet tooth, care nu mai tânjește de multă vreme după dulciuri). Am pus la fiert repede 500g de hrișcă în multă apă, în 15 minute deja era gata, am lăsat oala acoperită vreo 30min, timp în care s-a și răcit puțin. Apoi am amestecat hrișca fiartă cu 2 lingurițe de scorțișoară, 250g de stafide, 250g de curmale, 100g de smochine, 1 cană de nuci toate mărunțite. Atenție mare! Iese o porție gigantică! Probabil că îmi va ajunge pentru toate diminețile de săptămâna viitoare.

Apoi yoga,

apoi noapte bună tuturor!

Salata de conopida si tofu

Ingrediente:

• 1kg de conopidă
• 300g de tofu în saramură
• 1 căciulie de usturoi
• 1 lingură de tahini
• 1 legătură de mărar
• sare după gust

Conopida se fierbe câteva minute sau se face la aburi (preferabil, astfel își păstrează astfel mai bine gustul), apoi se lasă la răcit. La urmă se pun toate ingredientele în robotul de bucătărie mixând bine.