Prajitura cu mac, fara zahar

Ahhh, the pleasure of the cheat day! Azi mai mult ca niciodată mi-am făcut de cap, am mâncat parcă în continuu, în orice combinație, la orice oră (who cares about the rules?!).

(Acum când mă gândesc mai bine, și ieri a cam fost un cheat day pentru că m-am îndopat cu clătite cu brânză de vaci, damn it!)

Ce poate fi mai bine într-un un cheat day decât să îți faci propria prăjitură cu care să împarți cele mai plăcute momente, plus un pahar de vin, tolănit pe canapea (din păcate fără pisicile de rigoare în brațe, ele au rămas la părinții mei).

Noi suntem cam obsedați de mac, cu cât mai mult cu atât mai bine, așa că era și timpul să fac o prăjitură doldora cu mac, mai mult ca în orice prăjitură văzută vreodată de o ființă umană! După sesiunile de prăjiturit de săptămâna aceasta eram deja încălzită și mi-a cam venit cheful de experimentat mai mult în bucătărie, just the way I love to cook, orice pentru prima oară (cu mici excepții, la cererea publicului mai repet câte o rețetă, dar cu câteva modificări, evident).

Prăjitura aceasta cu mac este inspirată de la varianta de la Prospero, dacă o știți, cu mult mac, blat subțire și foarte umedă. Dar eu am dus versiunea mea mai puțin mai departe, am dublat cantitatea de mac, am înjumătățit cantitatea de blat și am renunțat cu totul la zahăr. Blatul este de fapt sărat, iar umplutura este îndulcită exclusiv cu fructe uscate.

Ingredientele sunt pentru o tavă mică.

Pentru blat:

• 1 cană de făină
• 1/4 cană de ulei de floarea soarelui
• 1/2 linguriță de sare
• 1/2 cană de lapte vegetal

Pentru umplutură:

• 540g de mac măcinat
• 2 linguri de semințe de in măcinate
• 200g de curmale mărunțite
• 1/2 cană de stafide
• 1/2 cană de caise uscate mărunțite
• vanilie
• coaja rasă de la o portocală
• 3 căni de lapte vegetal

Blatul se face amestecând pur și simplu toate ingredientele, se împarte în 2 și se rulează în foi subțiri. Una se pune în tavă.

Umplutura este la fel de simplu de făcut, amstecând toate ingredientele. Se lasă puțin, cam 15 min (de fapt eu am încercat să fierb această compoziție, dar mi s-a prins de fundul oalei în primele 2 minute, așa că am renunțat repede la această idee, lăsând oala să se "odihnească" la rece, the lazy way of cooking), pentru a se îngroșa, apoi se pune peste prima foaie din tavă, a doua foaie deasupra, tava la cuptor pentru 30 de minute la 180 de grade, și prajitura este gata! Dar nu uitați să o lăsați la răcit! 

Se depozitează tăiată în felii, într-o cutie închisă ermetic, pentru a păstra umezeala.

Vin de casă, mâncare de casă, pisică de casă

Probabil cea mai leneșă duminică din acest an, petrecută așa cum era de așteptat în sânul familiei, în casa de la țară, cu focul trosnind în sobă, pisicile tolănite în cele mai bune și mai călduroase locuri, vin de casă făcut de tatăl meu din belșug, mâncare aburindă peste limitele oricărui stomac uman.

Noroc că dupa masa copioasă (care a cuprins și feluri vegane gustoase, cum ar fi supă de conopidă,  salata de conopidă cu tofu și tone de usturoi sau sărmale cu năut, ciuperci, semințe de floarea soarelui și alte nebunii găsite de mama în dulapul ei cu "ingrediente pentru mâncarea lui Ami" - ca și cum aș fi un balaur fantasmagoric ale cărui pofte sunt imposibil de satisfăcut pentru îmbânzirea căruia a fost nevoie de zidirea unui altar unde au loc periodic sângeroase jerfte de căpățâni de varză), am luat-o pe Mara la plimbare prin satul adormit și înghețat.

Noi abia ne târam, Mara fericită alerga prin toate băltoacele noroioase, se cocoța pe toate movilele de nisip, fugărea toți cățeii de pe stradă. Curios lucru observat prin sat este că oamenii de-ai locului au gospodării cu două case: casa mare și casa mică, ambele situate față în față, curtea fiind la mijloc. În casa mică stau îngrămădite trei generații, bunici, copii și nepoți, toți într-o singură cameră, iar în casa mare, frumos mobilată, mereu păstrată la o curățenie sfântă, se intră și se iese doar în sicriu. Morbid obicei.

Ajunși acasă după 1h de congelat, ne-am tolănit cu obrajii rumeni pe fotoii și canapele, la un pahar de vin de casă, o pisică grasă și pufoasă în brațe, la povești bătrânești.

După vreo 2 ore de lene maximă m-am gândit că mi-ar trebui totuși un mic dejun sănătos, plin de proteine, dar gustos, poate și desert în același timp (to satisfy my sweet tooth, care nu mai tânjește de multă vreme după dulciuri). Am pus la fiert repede 500g de hrișcă în multă apă, în 15 minute deja era gata, am lăsat oala acoperită vreo 30min, timp în care s-a și răcit puțin. Apoi am amestecat hrișca fiartă cu 2 lingurițe de scorțișoară, 250g de stafide, 250g de curmale, 100g de smochine, 1 cană de nuci toate mărunțite. Atenție mare! Iese o porție gigantică! Probabil că îmi va ajunge pentru toate diminețile de săptămâna viitoare.

Apoi yoga,

apoi noapte bună tuturor!

Placinta tomnatica cu mere

Dacă vă treziți cu o poftă inexplicabilă și insuportabilă pentru ceva dulce (îmi amintesc cum pe vremea când eram copil și mă rodea pofta de ceva dulce, destul de des cum se întâmplă la copii, mama mea reușea mereu, fără să își dea seama cât de bine proceda, să îmi taie toată pofta asta nesănătoasă prin simplul răspuns pe care mi-l dădea: "Ți-e pofta de ceva dulce? Fă-ți o felie de pâine cu gem!" Vă dați seama cum mă dezumflam instantaneu. Nu exista o mai mare infamie pentru mine decât să consideri pâinea cu gem drept o delicatesă ce poate stinge acest nesaț nestăvilit de zahăr), rezistați tentației de a apuca prima ciocolată din raza vizuală, făcându-vă în schimb puțin timp pentru a prepara o prăjitură de sezon, fără zahăr, plină de fructe proaspete, uscate, nuci și arome uitate de toamnă. 

Ingrediente pentru o tavă:

• muuuuuuulte mere, eu am folosit cam 10 căni de mere rase, nici nu știu câte kilograme ar fi, dar singur nu mai puțin de 3
• 1 cană de stafide
• 1 1/2 cană de nuci
• 2 lingurițe de scorțișoară
• 1 linguriță de coajă rasă de lămâie
• 2 linguri de coajă confiată de portocală
• 1 3/4 cană de făină
• 3 linguri de semințe de in
• 1/2 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/2 linguriță de sare
• 3/4 cană de lapte vegetal (sau normal)
• 1/2 cană de ulei de floarea soarelui
• 1 lingură de tahini

Aluatul se face amestecând toate ingredientele: făina, sarea, bicarbonatul, semințele de in, laptele, uleiul și pasta de susan. Acesta se împarte în 2 părți egale, care se rulează în foi - acestea sunt cam moi, deci folosiți multă făină!

Merele rase se amestecă cu scorțișoara, stafidele, coaja de lămâie, coaja confiată de portocală și cu nucile prăjite care au fost mărunțite (eu am pus pur și simplu nucile într-o tigaie și le-am rumenit câteva minute, amestecând în continuu). Umplutura se pune peste prima foaie din tava tapetată cu hârtie de copt, a doua foaie peste umplutură, tava la cuptor la foc mediu timp de 35-45 min (sincer, nu am idee cât a stat, dar verificați după 35 min și dacă nu e rumenă, mai lăsați-o 5 minute, și tot așa :P Promit că data viitoare o să fiu mai organizată și voi cronometra timpul de coacere :o) )

Lăsați neapărat prăjitura să se răcească înainte de a o devora. Nu vă faceți griji, ea e destul de dulce, a fost testată pe cei mai pretețioși și pofticioși membri ai familiei, trecând testul cu brio.

Budincă Hulk post-workout

De ce Hulk? Pentru că are o culoare verde frumoasă (sau scârboasă, cum vreți voi) și este doldora cu proteine, vitamine și minerale. Toate ingredientele sunt alese astfel încât să maximizeze efectele benefice ale acesteia, mai ales în perioada de recuperate după un antrenament (ce profesionist sună, nu e așa? Când de fapt am pus și eu la întâmplare niște prostii acolo, alegând ce îmi place mie mai mult, la gust dar și la conținutul de nutrienți.)
Este de departe budinca mea preferată post-workout, ea e gata doar în câteva minute - foarte simplu și mai rapid, ideal pentru cei care nu prea au timp să își bată capul sau să își planifice în avans această masă atât de importantă.

Puțin despre ingredientele folosite:

• Laptele de cocos =  bogat în fibre, vitaminele C, E, B1, B3, B5, B6 și minerale, incluzând fier, seleniu, sodiu, calciu, magneziu și fosfor. Cu toate că are un conținut ridicat de grăsimi, acestea sunt asiminate de organism precum niște carbohidrați - adică mult mai rapid.
• Semințele de chia = bogate în fibre, proteine, grăsimi omega 3, calciu, mangan, magneziu, fosfor, zinc, vitamina B3, potasiu, vitamina B1, vitamina B2
• Praful de spirulină = conține proteine, vitaminele B1, B2, B3, cupru, fier, magneziu, potasiu, mangan
• Praful proteic de cânepă = proteine, omega 3, fibre, calciu, fier
• Praful proteic de semințe de dovleac = proteine, fosfor, magneziu, mangan, zinc, fier, cupru, vitamina K, omega 6, omega 9

 Ingrediente pentru o porție foarte mare (ca pentru incredibilul Hulk :o) - cred că l-ar sătura și pe el):

• 130ml de lapte de cocos mai gras (eu îl aleg să aibă peste 60% conținut de cocos și fără conservanți), sau 1/3 dintr-o conservă
• 4 linguri de semințe de chia
• 2 linguri de praf proteic de cânepă
• 1 linguriță cu vârf de praf de spirulină
• 2 linguri de praf proteic de semințe de dovleac
• 1 banană medie bine coaptă, zbrobită cu furculița
• fructe la alegere: eu am folosit ce am avut în casă azi dimineță, adică 3 piersici gigantice

Se lasă semințele de chia în laptele de cocos + 2-3 linguri de apă pentru 15-20 de minute (sau cât timp sunteți la sală), apoi se adaugă restul ingredientelor. Fructele se pun în blender cu niște apă apoi se toarnă peste budincă.

Nu este ea prea arătoasă (asta dacă nu vă place verdele de alge), dar e delicioasă (asta dacă, din nou, vă place ușorul gust de alge dat de spirulină), fructoasă și consistentă.

Marea prăjitureală de duminică

The Cookie Fair bate la ușă iar eu încă nu am terminat treaba, mă rog, aproape... mai trebuie să fac etichetele, ca să știe trecătorul la ce se uită și ce cumpără, așa cum se cade. Zi fooooarte lungă, plină de peripeții, de la entuziasm la mini-catastrofe gospodărești! Evident că acestea se întâmplă mereu când nu ai timp de ele!

Dimineța a început în forță, în stil de pensionar, adică pe la 8, când am și fugit la piață (ziceam eu că am spirit de pensionar) în căutare de zmeură - ceea ce evident că nu am găsit! Apoi nuci - evident că nu era nici ură de tantiile cu poale care vând nuci! Merită și ele o zi liberă, nu e așa? Apoi, totuși high spirited, în timp ce soarele bătea călduț pe mine (eu încercând să mă încălzesc precum o șopârlă degerată), fuga la Billa (aici nu facem reclamă la nimeni și la nimic :P) unde am terminat restul cumpărăturilor uitate (evident că nu se poate să începi o prăjitureală serioasă fără să faci cel puțin 3 drumuri după ingrediente uitate), apoi fuga acasă.

Evident că nu sunt toate! Deja prevedeam extra drumuri la magazinul de jos, dezastrul și sutele de vase murdare, spălate, iar murdărite, iar spălate. Vedeți voi, de aceea e nevoie de un asistent!

Am început frumos și organizat cu blaturile pentru extravagantul și ciocolătostul, păcătosul și decadentul tort, 3 la număr = 6 tablete de ciocolată. La bază au stat brownies-urile gluten free de acum câteva zile, versiunea 1.2. Treaba a început să meargă bine de tot, iar ca să nu le over-bake-ui din nou, am fost ingenioasă și am pus 2 timere! Muhaha!

 Peste 1.5 ore, timp trecut fără incidente, am continuat cu ză cookies, cu fulgi de ovăz și stafide. Căutând vechea rețetă pe blog, m-am gândit: screw it, o să fac versiunea nouă, așa, după ochi! (excuse my language, e deja trecut de 12 iar mâine trezirea se face pe la 6... yoga, da)
Am făcut maglavaisul. Am scăpat prea multă sare (intenționat - sunt un mare fan al deserturilor sărate), apoi am tot încercat să dreg eu busuiocul punând extra ingrediente, mai mulți fulgi, miere, fructe, condimente. Până la urmă am fost mulțumită de rezultat (cu greu m-am abținut să nu înfulec prea mult cookie dough, a ieșit atât de Christmasy și gooey! Yum!)

 

Totul mergând atât de bine în bucătărie, era de așteptat să se întâmple ceva rău, evidend fiind din vina mea, mai exact din cauza părului meu care a cauzat o mică inundație în baie, înfundând bine toate conductele, rezistent la orice operațiune disparată de reparație din partea noastră. De la vană înfundată s-a ajuns și la chiuvetă, iar de la chiuvetă la apă prin toată baia, iar de acolo probabil și la bieții vecini! :o( Operațiunea sunday-baking fiind deja întreruptă de ceva timp, disperarea mea devenea din ce în ce mai mare (mai ales la gândul că voi sta fără duș, până și pentru o zi!), am ajuns să mă strecor prin ușița de la masca chiuvetei și prin gaura de vizitare studiind țevile în sus, țevile din jos (e buna yoga asta la ceva, în sfârșit are o utilitate practică, capeți dexterități și flexibilități de șobolan!). Până la urmă nu știm exact ce s-a întâmplat că s-a desfundat țeava buclucașă, ca prin miracol - sau din prostie și noroc pur, cel mai probabil!

Așa că am revenit cu forțe noi, cu gândul la dușul de la miezul nopții ce mă așteaptă dacă sunt cuminte și îmi termin prăjiturile!

Au urmat muffins-urile, cu afine și lămâie:

  
Apoi cele cu exagerat de multă ciocolată și vișine (și când te gândești că nu sunt un fan al ciocolatei...):

  
Când deja oboseala se făcea simțită iar eu începeam să fac greșeli, a sosit și punctul culminant al serii: crema de la tort, de zmeură mai exact (congelată de la Billa, care e destul de bună).  Greșeala 1 (dreasă, evident): sâmburii de la zmeură trebuie scoși (prin sită).

 

 Greșeala nr. 2, ciocolata pentru glazură mi se tot tăia, deja consumasem 2 tablete! Ingredientele non-vegane sunt interzise, dacă mai țineți minte! Nu înțeleg de ce tot pățeam același lucru, dar la ultima tabletă, parcă parcă am reușit să îmi adun puținii neuroni neadormiți la un loc și să nu nenorocesc glazura. Yey! Well done!

 Ș-am încălecat pe-o șa, și v-am spus povestea așa! Vă aștept mâine la Cookie Fair (începând de la ora 10) să gustați din aceste bunătăți preparate cu drag și trudă! :o)

 

Brownies supraumane cu espresso, rom și stafide - fără gluten, v1.2

De ce supraumane? Pentru că azi dimineață nu m-am putut abține și din gustat o bucățică, doar să văd dacă le pot duce colegilor, am ajuns să înfulec 2 bucăți imense, cu sufletul plin de regrete și multă plăcere în același timp. După care m-am apucat de workout-ul meu de vineri dimineața, marca Jillian kicks your ass Michaels, și spre marea mea surprindere I was kicking her ass, de data aceasta. Brownies-urile hiperciocolătoase și pline de cafea și-au făcut efectul formidabil ca pre-workout snack, iar când am ajuns la partea finală, statul în plansă, 20 de minute au trecut ca prin vis, iar eu eram stersată că voi întârzia de la servici dacă mai continui, că ar mai fi mers 10 minute :P. Long live the brownies!

Aceasta este versiunea 1.2 a brownies-urilor fără gluten, am încercat o rețetă mai simplă, am eliminat sosul de mere, alte fructe, am vrut ceva back to the basics, urmărind să obțin acea textură specifică brownies-urilor: nu crescute, umede, moi, fundgy, cu tone și tone de ciocolată. Zis și făcut: am completat cu ingredientele lipsă, am preparat repede aluatul, l-am pus la cuptor și m-am așezat la un film, așteptând să se coacă frumoasele brownies. Din păcate filmul (Machete Kills, pentru cine e curios...), oricât de stupid era, mi-a captat atenția și nu am auzit timerul disperat de la cuptor cum urla, iar abia după nici nu știu câte minute mi-am adus aminte de ele. Deja prevedeam catastrofa! Nu erau arse, dar stătusera prea mult, mult prea mult pentru a mai ieși umede... The classic brownie mistake: overbaking! Iar eu tocmai am comis această crimă oribilă, de neiertat, pentru care capete au căzut și vieți au fost sacrificate!!!

God damn Machete! Dar era prea târziu, mult prea târziu, nu mi-a mai rămas altceva de făcut decât să aștept să se răcească pentru a le gusta. Proba finală!
După 20 de minute de alte fraze tipice Machete: Machete don't text, Machete don't tweet, Machete don't wait - singura parte amuzantă din tot filmul, am tăiat o bucățică de brownie - proba era trecută: gustul era ok, ciocolătos, bogat, cafeaua se simțea numai bine, nu erau crescute, singura lor problemă fiind overbaking-ul. Cât de mult contează 5 minute, când viața ta depinde de ele!

Ingrediente pentru o tavă mică:

• 1 1/2 cană de făină de orez
• 1/4 cană de amidon
• 1/4 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/2 linguriță de sare
• 4 linguri de seminte de in, măcinate în râșnița de cafea
• 4 linguri de cafea instant
• 1/2 cană de ulei de floarea soarelui
• 1/2 cană de zahăr
• 2 plicuri de zahăr vanilat bourbon
• 1 linguriță de esență de rom
• 100g de stafide
• 2 tablete de ciocolată, tăiată mărunt
• 1 1/4 cană de apă

Am amestecat făina, bicarbonatul și sarea.
Într-o cratiță am pus apa, uleiul, zahărul, zahărul vanilat, amidonul, semințete de in și cafeaua, aducând la punctul de fierbere. Am amestecat câteva minute până ce totul s-a îngroșat de la amidon (precum o budincă), apoi am stins focul și am pus ciocolata. Am turnat făina peste, omogenizând aluatul, apoi la final am pus și stafidele. Aluatul a ieșit mult mai tare de data aceasta, nu a mai curs deloc, a fost chiar nevoie să îl întind cu mâna în tavă, apăsând pentru a umple toate colțurile.

Tava la cuptor, la foc mediu, nu mai mult de 20 de minute! Foarte important!

Brownies vegane gluten free cu ghimbir și pere

După cum știți m-am înscris și eu la Cookie Fair, eveniment caritabil pentru Florina Gogiuman, iar în urma unui poll unde am enumerat câteva opțiuni pentru potețiale prăjituri, câștigătorii au ieșit tortul de ciocolată cu fructe de sezon (voi folosi zmeură, yum!), muffins de ciocolată cu vișine (clasicele), muffins cu afine și lămâie (preferatele lui Vlad) și cookies din fulgi de ovăz cu fructe uscate. 
Cât privește marele câștigător, tortul de ciocolată, am decis să folosesc la bază un blat de brownies vegane și gluten free. Dacă până acum am tot experimentat cu variante de brownies vegane, gluten free in schimb nu am încercat niciodată, dar cât poate fi de greu? Teoria spune că înlocuiești făina de grâu cu una de orez, nuci, migdale, secară, iar rezultatul trebuie să semene cât mai mult cu versiunea originală, adică să fie moist, fudgy, chocolaty. Sună bine pentru un blat de tort, nu? Plus o cremă fructoasă și răcoroasă de zmeură, combinația ideală - asta vă așteaptă luni la Cookie Fair! 

Iar cum nu doream să experimentez versiunea gluten free chiar la Cookie Fair, am decis să îmi aleg niste cobai mai la îndemână - colegii de la servici. Fără să știe, evident, că participă la un experiment diabolic, caloric și păcătos de ciocolătos! (insert evil laugh here) 

Așadar, numai bine ajunsă acasă de la o oră de combat (care parcă nu m-a stors așa bine de energie ca altă dată :o( something didn't feel quite right - sau poate asta se datorează smoothie-ului Energy de la Freshious, cine știe, dar nu prea cred), am mai avut destulă energie de consumat pentru o sesiune de baking, experimenting și privit prin geamul cuptorului cu sufletul la gură, precum un copil care îl așteaptă pe Moș Crăciun în ajun. 

După 35 de minute, brownies-urile erau gate iar eu m-am îndreptat spre dormitor, mulțumită, for a good night sleep (de data asta am descoperit alt documentat foooooarte interesant, dar mai mult în altă postare).

So there is the recipe. Varianta originală, pentru Cookie Fair voi mai face câteva ajustări, cum ar fi înlocuitul făinii integrale de orez cu făină normală de orez, pus mai mult amidon, eliminat stafidele (pentru brownies simple sunt ok, dar pentru tort aș prefera un blat mai simplu).
 

Ingrediente pentru o tavă:

• 4 mere medi rase
• 5 pere
• 2 tablete de ciocolată vegană sau normală cu multă cacao (eu am folosit cu 85%)
• 1/2 cană de zahăr
• 2 plicuri de zahăr vanilat bourbon
• 1/2 cană de ulei de floarea soarelui
• 4 linguri de semințe de in care se macină în râșnița de cafea
• 1 1/2 cană de făină de orez
• 1/2 cană de amidon
• 1/2 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/2 linguriță de sare
• o bucată de ghimbit cât degetul mare, ras (nu getetul, ci gimbirul!)
• 1/2 - 2/3 cană de apă
• 200g de stafide (puteți pune și mai mai puțin, de ex 100g + 100g de nuci)

Am combinat ingredientele uscate: făina, amidonul, sarea, bicarbonatul de sodiu, apoi separat pe celelalte: zahărul, uleiul, zahărul vanilat, semințele de in.
Am pus merele rase într-o cratiță pe foc cu 1/2 cană de apă, când s-au încălzit am adăugat ciocolata tăiată mărunt, am închis focul și am amestecat până s-a topit ciocolata. Apoi am turnat totul în castronul cu ingredienetele lichide, unde am adăugat făina și stafidele.

Dacă este nevoie se mai adaugă niște apă, aluatul nu trebuie să fie tare, ci să curgă ușor.

Acest aluat l-am turnat peste feliile de pere așezate în tavă, tava la cuptor pentru 35 de minute. Dacă nu este copt 100%, mai lăsați 5 min.

Cam atât. Să vedem ce reviews primim la ele :o) Pe mine nu m-a mulțumit textura prea crumbly a acestora, chiar dacă am adăugat amidon și semințe de in, tot sfărâmicios a ieșit. Plus că au crescut prea tare pentru niște brownies (mama lui de cuptor, așa, dă vina pe cutpor nu pe tine! :P) Pe luni voi mai face ajustări și voi reveni cu versiunea 2.

Budincă de chia cu lapte de cocos și banane

Trebuie să recunosc, aceasta mi se pare până acum cea mai bună combinație pentru budinca de chia, și totodată cea mai simplă! Precum în viață, toate lucrurile simple sunt cele mai bune, așa e și la ingrediente (evident, ați spune)! Totul s-a născut din pură întâmplare, din lipsa de timp de a merge la magazinul naturist (dragul de el, Miracolul Plantelor) să îmi iau laptele de migdale (da, sunt prea leneșă pentru a-l face acasă, din păcate, știu că cel de la magazin mai conține și nasty stuff, chiar și varianta fără zahăr), lipsa de timp de a-mi lua alte fructe juicy de sezon, lipsa de poftă de veșnicile piersici din bucătărie, și tot așa, până ce azi dimineață, cu ochii împăienjeniți de somn, mi-am amintit că am o conservă de lapte de cocos în dulap (din categorie, emergency food, în caz de holocaust nuclear or something...), iar cum acel moment se încadra perfect în categoria mai sus menționată :P, am înșfăcat conserva, o banană urâtă și neagră uitată de timp și de lume, semințele mele dragi de chia, și am pus de-o budincă. O oră jumate mai tarziu, ajunsă acasă de la sală, cel mai bun mic dejun mă aștepta cuminte pe blatul de bucătărie... Cine ar fi bănuit că era mereu acolo, în dulapul meu, așteptând momentul oportun de urgență pentru a-și face apariția în budinca mea? :D

Ingrediente pentru o porție mare:

• 1/3 dintr-o conservă de 400ml de lapte de cocos (să nu aibă conservați sau alte prostii)
• 1 banană mare, foarte coaptă
• 4 linguri de semințe de chia
• 2-3 linguri de apă
• opțional, pentru extra proteine: 1 lingură de caju crud, 2 lingurițe cu vârf de pudră proteică de cânepă și 2 de pudră proteică de semințe de dovleac

Se amestecă toate ingredientele, se lasă pentru 30 de minute minim, apoi se papă cu mare poftă! :D

Cremă rapidă de banană, afine și avocado

Azi am fost foarte matinală, profitând de răcoarea dimineții pentru a începe ziua cu o clasă de yoga, aparent, după cum ați observat poate deja, modul meu preferat de o începe în ultima vreme. Nu se compara nimic cu sentimentul de relaxare, împăcare și liniște internă transmisă întregului corp pe parcursul celor 30 de minute, apoi de sentimentul de bună dispoziție ce urmează (poate nu e chiar așa de intens sentimentul ca după un antrenament mai în forță, unde ești inundat din toate părțile de endorfine). Ce să mai zici, I am an addict!

Nu o sa mai adaug și clasa de yoga de azi dimineță, aici puteți găsi zeci și zeci de clase de toate tipurile, eu deja sunt hooked, mai ales de stilul lui Lesley Fightmaster, my favorite yoga teacher! (ar trebui să o las mai moale cu englezismele astea amestecate cu românisme, well maybe another time :D)

Iar după o clasă atât de reconfortantă, ne putem răsfăța și mai mult cu o cremă foarte rapidă ce are doar 3 ingrediente (asta pentru că doar atât aveam în casă, nu de alta, știu, foarte trist...)

Ce am făcut: am luat o banană medie-mare, 1 cană de afine proaspete (sau congelate), un avocadă bine copt și câteva linguri de apă, le-am pus în blender și gata. Deasupra am presărat niște semințe de cânepă pentru textură.

Powerbreakfast: Quinoa cu fructe

În ultima vreme am cam neglijat quinoa în favoarea semințelor de chia când vine vorba de micul dejun proteic atât de util după un antrenament solicitant (și nu numai). De ce? Pentru că ideal ar fi să fierb o cantitate mai mare de quinoa și să o am disponibilă câteva zile la frigider. Planul pare să funcționeze, așadar marți seara am fost harnică, am pus cam 2 căni de quinoa la fiert, m-am dus la film, iar peste 30 de minute în care am uitat complet de aragazul pornit, de oala de pe foc, de sărmana quinoa care se carboniza în liniște și pace la foc mic, am simțit un fum prin casă. Rezultatul: oala arsă complet, quinoa compromisă, câteodată îți aduci aminte de ce folosești mereu timer-ul de bucătărie când gătești, făcut exact pentru asemenea situații, pentru oameni zăpăciți și proști ca mine.

Așadar, quinoa trebuie supravegheată, folosiți cu încredere un timer iar apă destulă!

Din momentul în care avem quinoa în frigider, ne putem face de cap ori de câte ori nu știm ce să înfulecăm repede după sală și avem nevoie de multe proteine.

Azi dimineță am luat ultima porție de quinoa arsă din frigider (oh, da, am folosit-o! Știu că trebuia să îmi fierb alta, dar aveam convingerea fermă că o voi arde din nou iar o altă oală nou nouță va ajunge la gunoi), niște fructe, niște semințe de cânepă și niște migdale, iar micul dejun proteic, vitaminizant și energizant a fost gata în mai puțin de 2 minute!

Ingrediente pentru o poție mare (așa cum se cuvine):

• 1 cană de quinoa fiartă și răcită
• 4 piersici medii
• 1 cană de afine proaspete (sau alte fructe de pădure: zmeură, mure, coacăze, etc)
• 2 linguri de semințe de cânepă
• 1 mână de migdale (opțional - în poză nu apar deorece le-am pus ulterior, când începusem să mănânc deja)
• dacă nu vi se pare destul de dulce (ar trebui să fie), mai puteți pune fructe uscate

Se amestecă toate ingredientele și se mănâncă pe nerăsuflate, cu mare poftă, în mașină în drum spre lucru (ideal ar fi acasă, pe canapea, răsfoind liniștit o revistă cu rețete - dimineța mea ideală). 

Prajitura ttrtneasct cu fructe

Vreme răcoroasă = vreme de prăjiturit pentru mine! De data aceasta nu a rămas ușa cuptorului deschisă, așadar a crescut frumos, mare și pufoasă, ca o prăjitură de treabă, fără să mă facă de râs. Nu este întocmai vegană, pentru că subsemnata nu prea și-a bătut capul să aducă ingrediente vegane pentru prăjituri în acest weekend, cine avea chef de aluaturi și de copt când afară erau 40 de grade? Dar cum vremea s-a schimbat brusc, cheful și gena de gospodină și-au făcut apariția la fel de brusc, însă tot ce aveam la dispoziție erau: 1 iaurt, borcane cu mere de anul trecut, caise culese (furate) din pomul vecinului care își întindea o creangă la noi pe acoperiș (escaladă după ele, evindet), piesici din produție proprie. Este nevoie de mai mult?

Ingrediente pentru 1 tavă mare:

• 2 căni de făină de pâine
• 1 plic praf de copt
• 1/3 linguriță de sare
• 3 linguri semințe de in măcinate
• 1 iaurt de 400ml
• 1/3 cană de ulei de floarea soarelui
• 1/2 cană de zahăr
• 2 plicuri de zahăr vanilat Bourbon
• 2 borcane de 800ml de mere rase și fierte (aveam de anul trecut) sau vreo 10 mere proaspete rase (mă gândesc că ajung, dar puteți pune mai multe)
• 2 lingurițe de praf de scorțișoară
• 1/2 cană de stafide
• 5 linguri de griș
• 5 caise
• 8 (+- 2) piersici medii

Pentru aluat am amestecat într-un castron făina, praful de copt, sarea și semințele de in măcinate, iar în alt castron zahărul, uleiul, iaurtul, vanilia, apoi am turnat totul în primul castron, omogenizând bine.
Am pus aluatul într-o tavă mai înaltă, tapetată cu hârtie de copt, peste el am presărat 2 linguri de griș.
Merele rase le-am amestecat cu stafide, scorțișoară și 3 linguri de griș, caise tăiate cubulețe, apoi le-am așezat peste blat.
La final am ornat cu felii de piersici.

Prăjitura în cuptorul încins, la foc mediu, pentru 45 de minute.

Este bună, ca o orice prăjitură cu fructe, rece, mâncată în familie sau cu prietenii (asta pentru că are mulți carbohidrați, numai buni de împărțit!).

Prajitura cu cocos, malai si fructe

Rețetă fără nicio poveste, sau poate nu am timp de povești când vad mormanul de cămăși de călcat care mă așteaptă pe fotoliu. Offf, prost obicei și asta de aduna tona de cămăși până să apuc să le rânduiesc frumos, poate mai cunoaște cineva sentimentul, sau agonia, nebunia, durerea mai bine zis. Asta înseamnă 3h, sau durata unui film la care te uiți și nu te uiti, în timp ce mâinile îți umblă pe fierul de călcat, evident accidentele și arsurile sunt mereu prezente, asta depinde cât e de interesant este acel film (ultima oară a fost Dirty Dancing și au fost multe accidente, într-adevăr). Activitate domestică, casnică, băbească și 100% plictisitoare pentru o duminică seara! 

Ingrediente pentru o tavă:

• 1 1/2 cană de făină normală (eu am folosit de pâine că din asta aveam)
• 1/c cană de făină de mălai
• 2/3 cană de fulgi de cocos
• 1 plic praf de copt
• 1/3 linguriță de sare
• 400ml lapte de cocos din conservă
• 1/4 - 1/3 cană de lapte vegetal
• 1/4 cană de ulei de floarea soarelui
• 1/2 cană de zahăr
• 2 plicuri de vanilie bourbon
• caise, piersici - cam 1kg

Blatul: 

Castron1: făină, făină de mălai, fulgi de cocos, sare, praf de copt - toate amestecate cu un tel.

Castron2: lapte de cocos, 1/4 cană de lapte vegetal, ulei, zahăr, zahăr vanilat - amestecate.

Castron1 + Castron2 combinate. Dacă aluatul iese prea tare și nu se desprinde ușor de pe lingură, se mai pune câte o lingură de lapte vegetal.

Fructele tăiate felii se pun într-o tavă cu hârtie de copt, peste ele se toarnă aluatul.

La cuptor la foc mediu pentru 30 min, se verifică, se mai lasă 10 min dacă blatul nu e copt (înfigeți un cuțit sau  o scobitoare și dacă nu iese curată, atunci înseamnă că nu e făcut). Din păcate nu pot zice cu precizie cât trebuie lăsat pentru că am făcut o mare prostie: am pus o tavă prea mare în cutor iar ușa a rămas puțin deschisă - iată explicația de ce prăjitura a stat la mine peste 1h la cuptor! Lucru absurd!

Budincă de chia cu afine

Din nou trebuie să revin la marea mea iubire, semințele de chia. Știu că ați spune: dar de ce? Că nu au niciun gust? Sunt așa banale! Iar eu aș răspunde: nu au gust, dar adăugate la ceva delicios, rezultă o masă plină de nutrienți, vitamine, minerale, proteine și nu în ultimul rând foarte rapidă! Poate din acest motiv m-am îndrăgostit de micile semințe și le iau cu mine peste tot! Sunt perfecte pentru orice persoană leneșă care dorește un mic dejun sănătos și sățios, dar nu are mult timp la dispoziție (mai ales dimineața între ajunsul acasă de la sală, pregătit pentru servici în mare grabă și mare haos - aici se întâmplă cele mai mari catasrtofe casnice, cum ar fi scăpatul lubeniței pe pereți, nu mă întrebați cum, sau spartul borcanelor din frigider - iar la final plecat de acasă cu tona de bagaje, adică lubenița culeasă de pe jos și de pe pereți, avocado numai bine copți și alte ingrediente pentru sălătoaca de la prânz).

Așa că, fără altă vorbăraie, iată budinca de chia de azi dimineță!

Ingrediente pentru o porție mare:

• 4 linguri de semințe de chia
• 1 cană de lapte vegetal
• 1 lingură de praf de roșcove
• 2 linguri de pudră proteică de cânepă
• 1 cană de afine proaspete
• piersici și/sau alte fructe

Acum vine partea cea mai simplă: se lasă semințele de chia în lapte pentru 1h (eu le las cât timp sunt la sală, așa că atunci când ajung acasă ele sunt numai bune, dar le puteți lăsa și peste noapte, la frigider) apoi se adaugă restul ingredientelor.

Crema de ciocolata

Fiind ziua 14 din cadrul programului Yoga Fix 90, de relaxare, jumătate de oră în care Lesley îți vorbește cu vocea eu blândă despre tot ce trebuie să apreciezi în viață, despre felul în care trebuie să privești orice zi ca fiind poate ultima iar orice experiență ca fiind prima, am decis să mă răsfăț și eu în această dimineață, bucurându-mă de soare, de mirosul de tei înfloriți, de faptul că în curând vine concediul pe malul mării (unde evident că voi încerca să continui acest program minunat de yoga).

Iar ce mod mai plăcut de a te răsfăța decât un mic dejun care conține ciocolată, zmeură, agrișe, nuci?

Ingrediente pentru o porție mare de cremă de ciocolată:

• 1 avocado bine copt
• 1 banană medie
• 3 linguri de praf de roșcove
• nuci mărunțite (opțional)
• fructe proaspete de sezon

Se face crema din avocado, banană și praf de roșcove, punând-ule în robotul de bucătărie sau pur și simplu zdrobindu-le cu furculița. Atât de simpu e!
Eu am mâncat-o pe felii de pâine de secară alături de mult fructe și nuci.

Gomboti nefierti cu visine

Ideea mi se pare genială, chiar nu știu de ce nu m-am gândit eu la asta până acum. Cu toții cunoaștem gomboții clasici cu prune (sau galuste cu prune cum le mai zic oamenii care nu provin din zone ”ungurizate”), iar dacă ați făcut vreodată de la 0 această rețetă, știți că ei trebuie fierți, o procedură de cele mai multe ori destul de dureroasă pentru sensibilele găluște, care se destramă cu nesimțire și nepăsare față de sentimentele disperate ale bucătarului în timpul fierberii.
Dar după o discuție cu mătușa mea, mama mea a aflat o nouă metodă ”revoluționară” de preparare a acestora, metoda implicând lipsa totală de fierbere a gomboților. Simplu și genial, nu? :o)

Evidend că a trebuit neapărat să încercăm metoda, iar cum prunele coapte se mai lasă așteptate, am decis să folosim ce avem la dispoziție, adică vișine.
 

Ingrediente pentru o tonă de gomboți (probail pentru 20 de persoane, deci puteți înjumătăți lejer cantitățile, chiar nu știu de ce am făcut așa de mult...):

• 2kg de cartofi vechi (adică nu noi, you know what I mean)
• 700ml de apă
• 11 linguri de griș
• 1/2 linguriță de nucșoară măcinată
• sare după gust
• pesmet (sincer, nu am idee cât, probabil vreo 2 căni)
• 4 linguri de zahăr
• 2-3 lingurițe de scorțișoară
• 500g de vișine din care scoatem cu îndemânare și multă răbdare sâmburii (din nou, manichiura va suferi - din acest motiv lăsați-vă partenerul sau mama, sau pe oricine altcineva să se ocupe de asta ;o) )

Metoda:

• fierbem cartofii în coajă până devin moi, ca pentru pireu, apoi scurgem apa și lăsam la răcit puțin pentru a-i putea curăța
• între timp se fierbe grișul în 700ml de apă
• zdrobim bine cartofii și îi amestecăm cu grișul, putem nucșoară, sare după gust, mai fierbem câteva minute. Rezultatul trebuie să aiba consistența unei mămăligi mai tari
• luam de pe foc oala, lăsam la răcit
• pregătim pesmetul, îl prăjim în puțin ulei, punem 4 linguri de zahăr și 2 lingurițe de scorțișoară (sau mai mult, cum dorește fiecare)
• apoi așezăm cu grijă câte o vișină în mijlocul umei bucăți mici de cocă formând o bilă pe care o dăm prin pesmet iar apoi o așezăm într-un castron, și tot așa până epuizăm toată coca

Gomboții se pot consuma calzi, reci, simpli, cu dulceață, cu sos de vanilie sau orice alt sos doriți.

Verdictul: consistența aluatului diferă mult față de versiunea fiartă, evident - sunt mult mai moi. Mi se pare totuși o idee foarte bună, mai ales atunci când nu vrem să avem emoții cu fierberea gomboților clasici sau dorim ceva mai rapid, pur și simplu. Voi mai încerca rețeta și în viitor, poate punând mai puțini cartofi raportat la cantitatea de griș, și dăugând alte ingrediente pentru a aromatiza mai mult aluatul, cum ar fi: coajă de lămâie, de portocală, stafide, alte fructe uscate, nuci măcinate, sau ce îmi mai trece prin cap sau am la îndemână.

Update: între timp am mâncat și ”the real deal”, adică preparatul mătușii mele, originalul. Este muuult diferit față de ce am făcut noi: după gust mi s-a părut că nu ar conține deloc cartofi, doar un fel de griș cu lapte și vanilie, bilele sunt făcăte pur și simplu amestecând împreună tot felul de fructe de sezon și fructe uscate, date apoi prin cocos, nucă, zahăr. Rezultatul este un desert rece, umed și plin de savoare! Trebuie să recunosc, jos pălăria față de mătușa mea, de mult timp nu am mâncat așa un desert bun, de fapt nu mănânc dulciuri niciodată decât atunci când sunt foarte tentată de ceva absolut irezistibil sau curioasă de ghici o rețetă.

Budinca cu seminte de chia si caise

Iubitorii semințelor de chia (cum sunt și eu, a se vedeam proviziile de 2kg din dulapul din bucătărie) vor fi încântați de aceasta rețetă mega simplă care reunește proprietățile benefice ale micilor semințe (proteine, omega 3, calciu, etc) cu bunătatea fructelor proaspete de sezon.

Ingrediente pentru o porție mare (dacă sunteți hămesiți ca mine după o oră de cycling de dimineață) sau 2 porții mai normale:

• 4 linguri de semințe de chia
• 1 cană de lapte vegetal (migdale, cocos, eu am folosit de quinoa)
• 5 caise
• 1/2 cană de apă
• opțional pentru un boost de proteine: 3 linguri de pudră proteică de cânepă, 1 lingură de pudră proteică de dovleac

Este banal: lăsați semințele în lapte pentru 1h, iar apoi blenduiți caisele cu apă și turnați peste semințe. Gata! 

Brownies vegane versiunea 1.2

Cine mă cunoaște putea să prevadă că nu mă voi opri până nu voi găsi o rețetă de brownies așa cum îmi imaginez eu că trebuie să fie, adică umede și moi. După prima încercare de acum 2 zile, am decis să pornesc de la aceeași rețetă, dar să mai ajustez ingredientele suspecte că ar fi fost de vină pentru textura prea de blat de tort, adică bicarbonatul în mare parte. De ce atunci când nu trebuie să crească un aluat crește ca nesimțitul, iar atunci când mă rog de el să crească frumos, stă încăpățânat în cuptor și îmi ignoră rugămințile înlăcrimate? 

Dar, de data această brownies-urile au ieșit mult mai bine ca prima oară, consitența este satisfăcătoare, sunt umede și totuși crescute, pline de arome, textura moale acompaniată de bucăți crunchy de nuci.

Hai să vedem ce am modificat, înainte să și uit.

Ingrediente pentru o tavă mai mică de brownies (eu am folosit 25cm x 21cm, dar poate și o idee mai mare):

• 2 căni pline de făină 000
• 1/2 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/2 linguriță de sare
• 4 mere medii date pe răzătoare
• 2 lingurițe de scorțisoară
• 1 linguriță de mix de contimente pentru turtă dulce
• 3 linguri de semințe de in măcinate
• apă
• 2/3 cană de ulei de floarea soarelui
• 1/2 cană de zahăr (nu vor fi atât de dulci, puneți 3/4 cană dacă doriți mai mult)
• 2 plicuri de zahăr vanilat Bourbon
• 1 lingură de cafea instant
• 2 ciocolate de 100g, cu conținut ridicat de cacao
• 1/2 cană de nuci
• 100g de stafide

În principiu am procedat identic ca în rețeta anterioară, adică:

1. Am pus semințete de in măcinate în 1/2 cană de apă.
2. Am pus merele la fiert cu 1 cană de apă, 2 lingurițe de scorțișoară și 1 linguriță de condimente pentru turtă dulce (sau cuișoare, ghimbir) într-o oală cu capac.
3. Am pregătit un castron în care am amestecat cu un tel 2 căni de făină cu 1/2 linguriță de bicarbonat de sodiu și 1/2 linguriță de sare
4. Peste vreo 20 de minute, timp în care merele au fiert și au devenit moi, am aprins cuptorul la 180 de grade și am pus hârtie de copt în tavă
5. Am pregătit un castron în care am pus 1/2 cană de zahăr + 2 plicuri de zahăr vanilat Bourbon + 2/3 cană de ulei + 1 lingură de cafea instant + semințele de in care s-au gelifiat între timp și am amestecat totul bine. Rezultatul ar trebui să arate ca o maioneză.
6. Merele fiind fierte și apa evaporată până ce s-a redus totul la un sos nu foarte gros, am stins focul și am pus ciocolata mărunțită în aceeași oală, pentru a se topi, apoi totul peste castronul cu ”maioneză”, omogenizând bine
7. Am turnat și făina peste, am amestacat puțin, apoi am adăugat stafidele și nucile. Aluatul l-am pus în tavă, tava la cuptor pentru 25 de minute.
8. Așteptați să se răcească, altfel tăiatul poate deveni foarte anevoios.

Verdictul: Sunt mai mulțumită decât după prima încercare, totuși sunt sigură că se poate și mai bine! Poate voi încerca combinații noi de arome și ingrediente. Textura totuși mi se pare destul bună de brownies, so mission accomplished! Or is it?

Brownies vegane versiunea 1.0

Prima incercare de a face brownies ca la carte, adică moi, umede, dense, ciocolătoase, dar vegane! Aparent este o intreagă teorie nu lipsită de controvese și legende în jurul rețetei ideale de brownies vegane, cu ingrediente care mai de care mai ciudate și combinații mai mult sau mai puțin dubioase. Unii au incercat ani de-a rândul să găsescă “the holy grail of vegan brownies”, eșuând la fiecare versiune, îmbunătățind-o, iar eșuând și tot așa, până ce, după o viață întreagă de om petrecută obsedând fevril asupra acestui desert decadent, au găsit combinația câștigătoare! Ca mai apoi să o posteze triumfator pe un blog sau site și a rămâne moștenire umanității! O viață nobilă, ce mai!

Cam așa îmi văd eu viitorul în ale brownies-urilor! Ieri seara a fost prima încercare. Am făcut eu tot ce am putut pentru a absorbi cât mai multa “teorie” de pe net, din experiențele altora, de la înlocuitori de ouă (cică oul este cheia) cum ar fi semințe de in, mere, dovlecei, banane, la timpi de coacere, ciocolată vs cacao, apă rece vs apă calda, ulei vs margarină. Pfiu! (Acum să va imaginați o frunte plina de sudoare). Până la urmă am decis să merg cu versiune personală, așa cum îmi taie mie capul! Așa cum e și cel mai distractiv de fapt, cand iți dai frau liber imaginației!

Zis și făcut! Am procedat după cum urmează.

Am pregatit, sau inșirat pe masa din bucătărie următoarele ingrediente:

•  2 căni de făină 000
•  1 linguriță de bicarbonat de sodiu
•  1/2 linguriță de sare
•  3 mere
•  1/2 - 2/3 cană de ulei de floarea soarelui
•  apă
•  2 ciocolate de 100g fiecare (eu am folosit cu 55% cacao)
•  3 linguri de semințe de in măcinate
•  1/2 cană de zahăr
•  2 plicuri de zahăr vanilat
•  1 lingură de cafea instant
•  1/2 cană de nuci

Prima oară am măcinat semințele de in și le-am pus în 1/2 cană de apă rece, pentru a se îngroșa.
Între timp am ras merele pe care le-am fiert cu 1 cană de apă pentru vreo 20 de minute, până ce apa s-a evaporat iar merele au devenit moi, ca un sos. Apple sauce! Când sosul a fost gata, am adăugat încă vreo 2-3 linguri de apă, cafeaua instant și ciocolata tăiată în bucăți, pentru a se topi.

Am dat drumul la cutor, la 180 de grade. Am pus făina, bicarbonatul și sarea într-un castron, le-am amestecat bine, în alt castron am pus uleiul, zahărul normal și cel vanilat, împreună cu semințele de in ingroșate, am amestecat bine. Apoi am pus peste sosul de mere cu ciocolată, iar totul peste castronul cu făină. Am amestecat aluatul, nu foarte tare, apoi am adăugat și nucile.

Am pus aluatul într-o tavă mai mică, tava la cuptor pentru 25 de minute.

Rezultatul: Gust bun, bogat, ciocolătos, nu uscat, dar nici umed așa cum aș fi vrut să fie. Erau parcă prea cakey și pufoase, ideale pe de altă parte ca blat pentru un tort de cicolată! Din acest motiv am și postat rețeta. Nu este întocmai de aruncat la gunoi.
Cum erau așa de multe porții într-o tavă atât de mare, am făcut bine și am gustat un colțișor, să nu mor proastă, iar restul l-am împachetat pentru a duce colegilor de la servici, care s-au bucurat enorm și au păpat repede toată tava de brownies! Însemnă că totuși au fost un succes!

Dar nu vă temeți, nu ați scăpat așa ușor, urmează încercarea numărul 2, în curând, so stay tuned for more action and adventure!

Coltunasi rapizi cu magiun de prune

Acum mulți ani, pe vremea când bunica mea trăia și era încă în toate puterile ei, acești coțunași ungurești - adică dereje - erau la mare căutare pentru noi, nepoții ei. Bunica era mereu fericită să ne primească și să ne răsfețe cu cele mai delicioase prepapate știute de ea, toate ungurești, evident. Este de la sine înțeles că bunica gătea mereu cel mai bine pentru noi, mereu totul îi ieșea perfect, mâncarea fierbea lesne pe sobă, chiar și în zilele caniculare de vară, foile de teiței se făceau toți în casă, supele ereau toate cu rântaș și cu multă boia, prăjiturile erau mereu simple și extraordinar de bune. Poate gustul, texura și mirosul mâncărurilor pe care le retrăiesc cu lux de amănunte sunt amplificate de amintirea caldă a copilăriei, a vacanței mari în arșița de vară, verdeață, ceruri înstelate și a bunicii mult iubite, dar acest lucru nu mă face să mă îndoiesc de priceperea ieșită din comun a bunicii în toate, așa cum probabil își amintește fiecare dintre noi de bunica sa.

De-a lungul timpului am încercat să repet rețetele bunicii, rețete este prea mult spus, poate cel mai potrivit ar fi să repet pașii de preparare pe care mi-i amintesc de când o sorbeam pe bunica din priviri în timp cea ea trebăluia prin bucătărie. Azi, fiind din nou vreme rea, a fost momentul ideal să încerc colțunașii bunicii, dar fără ouă - ceea ce era o deviere destul de mare de la varianta originală, dar merita încercată, că doar pastele se fac fără ouă, nu? Poate nu cele de casă ale bunicii, dar în versiunea mea de viitoare bunică, ele sunt fără ouă.

Hai să vedem ce iese din acest experiment pe timp de ploaie.

Am intins planșa mare a bunicii pe masa din bucătărie, care era atât de scundă, cum și bunica era, încât mă durea spatele la un moment dat, dar asta nu conta. Am luat 1 cană de făină (de tip 650 sau 550, nu știu exact, dar sigur nu era 000, că era luată de brutărie), 1/4 cană de griș, 1/3 cană de apă și am format un aluat, frământând bine timp de câteva minute (10 aș zice), până ce suprafața sa era netedă și nelipicioasă. Am pus aluatul la o parte, acoperit cu un castron, pentru a se odihni, cum spunea bunica.

Apoi, după vreo 30 de minute de odihnă și relaxare (a aluatului, nu a mea), am întins o foaie subțire, pe care am îndoit-o la jumătate pentru a forma o mediană pentru mai târziu.

Am luat un borcan de magiun de prune și am așezat bucățele mici pe o jumătate de aluat.

Apoi am așezat cealaltă jumătate de aluat peste, am lipit bine cele două foi cu degetele, jur împrejurul ridicăturilor de magiun.

Iar la final nu a mai rămas altceva de făcut decât să tai colțunașii și să îi pun pe o surafață bine dată cu făină.

Între timp am pus apă cu sare la fiert, iar când aceasta clocotea, am așezat colțunașii cu grijă în oală, i-am lăsat cam 5 minute la fiert, apoi i-am scos cu o spumieră pe o tavă.

Pentru a finaliza rețeta, a mai rămas să prăjesc niște pesmet cu puțin ulei și zahăr, pe care l-am presărat peste colțunași - mai exact am luat o oală în care am pus un strat de pesmet, un strat de colțunași, iar un strat de pesmet și tot așa, asta ca să nu se rupă colțunașii prin metoda tradițională de tăvălire prin aruncare :o)

Rezultatul experimentului: mulțumitor, participanților i-au plăcut la fel de mult ca varianta de control, cu ou (evident că am făcut și porție după rețeta originală, doar ca să nu moară lumea de foame în caz de eșec a experimentului meu - dar lumea nici nu era conștientă că participă la un experiment).

După atâta bunătate de carbohidrați, nu mi-a rămas altceva de făcut decât să atac cireșul pentru o sesiunea de 2 ore de cules cireșe, în timp ce pomul se îndoia în toate părțile în bătaia vântului - ce pot spune, sunt norocoasă că nu am picat din el, cu toate că eram forte aproape de multe ori. Dar prada de război a făcut totuși să merite cele 2 ore de echilibristică în vârful pomului.

Plăcinta cu branza de vreme ploioasa

Nu știu cum sunteți voi, dar când afară plouă și sunt blocată în casă, îmi vine un chef nebun de copt plăcinte, prăjituri, făcut teiței și tot felul de ocupații din astea de ”babă” cu mulți nepoți și multe guri de hrănit. Problema este că odată ce le fac, fiind așa vreme urâtă, nu mă prea pot abține să nu le și gust, iar dintr-un colțișor se fac brusc câteva bucăți serioase, apoi vin regretele, apoi starea de bine, apoi iar regrete și tot așa - cred că știți sentimentul. Norocul a fost că am avut musafiri neașteptați, numai buni de hrănit cu plăcinta mea cu brânză :o) 

Iar pentru că între timp s-a mai vremuit iar soarele a binevoit să își facă apariția, poate nu pentru mult timp, voi trece direct la rețetă - pentru că mă așteaptă o sesiune de plajă + exerciții pe terasă, yey (pedeapsa de după plăcintă, și da, mă bucur de pedeapsă!). 

Dar să revenim la plăcintele noastre, ea este inspirată de la restaurantul Radha Damodara, dacă ați mâncat plăcinta lor faimoasă cu brânză, știți despre ce vorbesc - este umedă, cremoasă, incredibil de gustoasă, blatul foarte subțire, o placere ”ne”vinovară, sau mai mult vinovată dacă ne gândim cât de bine ne pică și cu câtă satisfacție o savurăm. Pot spune că este cea mai bună plăcintă (sau poate voi ați spune prăjitură, dar eu am crescut cu placinte, nu cu prăjituri) cu brânză mâncată vreodată, așa că era de la sine înțeles că urma să o imit la un moment dat, iar acel moment a sosit azi dimineață, pe vreme rea, când mintea mea se gândea doar la mâncare reconfortantă, bună pentru suflet, rea pentru corp, evident (tot ce e bun, e de fapt rău..).

Ingrediente pentru umplutură:

• 1.3kg de brânză dulce de vaci proaspătă și moale
• 6 linguri de zahăr
• 100g de stafide
• 2 plicuri de zahăr vanilat Bourbon
• 500ml de lapte
• 4.5 linguri de griș + extra pentru presărat

Ingrediente pentru blat:

• 1 1/2 cană de făină
• 1/2 plic de praf de copt
• 100ml de ulei de floarea soarelui
• 1/2 linguriță de sare
• 200ml de iaurt

Pentru umplutură: se fierbe grișul (4.5 linguri) în 500ml de lapte + 2 linguri de zahăr - se lasă apoi la răcit, amestecând din când în când.

Brânza de vaci se mixează cu zahărul rămas, adică 4 linguri și cu zahărul vanilat, până devine omogenă și cremoasă, apoi când grișul e rece, se adaugă și acesta, mai mixând bine pentru omogenizare.

Se prepară blatul amestecând toate ingredientele, se împarte în 2 părți egale care se întind în 2 foi subțiri. Se pune prima foaie într-o tavă adâncă, tapetată cu hârtie de copt sau bine unsă, apoi deasupra se presară un strat subțire de griș, se pune umplutura, iar la final ultima foaie. 

Plăcina se pune în cuptorul încins pentru 1h aprox, la foc mic-mediu.

Nu vă speriați dacă începe să bolborosească, crema este foarte moale când e fierbinte, chiar curge - de aceea trebuie folosită o tavă adâncă. După ce o scoateți din cuptor, plăcinta trebuie lăsată neapărat la răcit, cam 2h, pentru ca umplutura să se întărească.