Se afișează postările cu eticheta Ceva dulce. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ceva dulce. Afișați toate postările

4 septembrie 2015

Brownies supraumane cu espresso, rom și stafide - fără gluten, v1.2

De ce supraumane? Pentru că azi dimineață nu m-am putut abține și din gustat o bucățică, doar să văd dacă le pot duce colegilor, am ajuns să înfulec 2 bucăți imense, cu sufletul plin de regrete și multă plăcere în același timp. După care m-am apucat de workout-ul meu de vineri dimineața, marca Jillian kicks your ass Michaels, și spre marea mea surprindere I was kicking her ass, de data aceasta. Brownies-urile hiperciocolătoase și pline de cafea și-au făcut efectul formidabil ca pre-workout snack, iar când am ajuns la partea finală, statul în plansă, 20 de minute au trecut ca prin vis, iar eu eram stersată că voi întârzia de la servici dacă mai continui, că ar mai fi mers 10 minute :P. Long live the brownies!

Aceasta este versiunea 1.2 a brownies-urilor fără gluten, am încercat o rețetă mai simplă, am eliminat sosul de mere, alte fructe, am vrut ceva back to the basics, urmărind să obțin acea textură specifică brownies-urilor: nu crescute, umede, moi, fundgy, cu tone și tone de ciocolată. Zis și făcut: am completat cu ingredientele lipsă, am preparat repede aluatul, l-am pus la cuptor și m-am așezat la un film, așteptând să se coacă frumoasele brownies. Din păcate filmul (Machete Kills, pentru cine e curios...), oricât de stupid era, mi-a captat atenția și nu am auzit timerul disperat de la cuptor cum urla, iar abia după nici nu știu câte minute mi-am adus aminte de ele. Deja prevedeam catastrofa! Nu erau arse, dar stătusera prea mult, mult prea mult pentru a mai ieși umede... The classic brownie mistake: overbaking! Iar eu tocmai am comis această crimă oribilă, de neiertat, pentru care capete au căzut și vieți au fost sacrificate!!!


God damn Machete! Dar era prea târziu, mult prea târziu, nu mi-a mai rămas altceva de făcut decât să aștept să se răcească pentru a le gusta. Proba finală!
După 20 de minute de alte fraze tipice Machete: Machete don't text, Machete don't tweet, Machete don't wait - singura parte amuzantă din tot filmul, am tăiat o bucățică de brownie - proba era trecută: gustul era ok, ciocolătos, bogat, cafeaua se simțea numai bine, nu erau crescute, singura lor problemă fiind overbaking-ul. Cât de mult contează 5 minute, când viața ta depinde de ele!


Ingrediente pentru o tavă mică:
  • 1 1/2 cană de făină de orez
  • 1/4 cană de amidon
  • 1/4 linguriță de bicarbonat de sodiu
  • 1/2 linguriță de sare
  • 4 linguri de seminte de in, măcinate în râșnița de cafea
  • 4 linguri de cafea instant
  • 1/2 cană de ulei de floarea soarelui
  • 1/2 cană de zahăr
  • 2 plicuri de zahăr vanilat bourbon
  • 1 linguriță de esență de rom
  • 100g de stafide
  • 2 tablete de ciocolată, tăiată mărunt
  • 1 1/4 cană de apă
Am amestecat făina, bicarbonatul și sarea.
Într-o cratiță am pus apa, uleiul, zahărul, zahărul vanilat, amidonul, semințete de in și cafeaua, aducând la punctul de fierbere. Am amestecat câteva minute până ce totul s-a îngroșat de la amidon (precum o budincă), apoi am stins focul și am pus ciocolata. Am turnat făina peste, omogenizând aluatul, apoi la final am pus și stafidele. Aluatul a ieșit mult mai tare de data aceasta, nu a mai curs deloc, a fost chiar nevoie să îl întind cu mâna în tavă, apăsând pentru a umple toate colțurile.

Tava la cuptor, la foc mediu, nu mai mult de 20 de minute! Foarte important!

3 septembrie 2015

Brownies vegane gluten free cu ghimbir și pere

După cum știți m-am înscris și eu la Cookie Fair, eveniment caritabil pentru Florina Gogiuman, iar în urma unui poll unde am enumerat câteva opțiuni pentru potețiale prăjituri, câștigătorii au ieșit tortul de ciocolată cu fructe de sezon (voi folosi zmeură, yum!), muffins de ciocolată cu vișine (clasicele), muffins cu afine și lămâie (preferatele lui Vlad) și cookies din fulgi de ovăz cu fructe uscate. 
Cât privește marele câștigător, tortul de ciocolată, am decis să folosesc la bază un blat de brownies vegane și gluten free. Dacă până acum am tot experimentat cu variante de brownies vegane, gluten free in schimb nu am încercat niciodată, dar cât poate fi de greu? Teoria spune că înlocuiești făina de grâu cu una de orez, nuci, migdale, secară, iar rezultatul trebuie să semene cât mai mult cu versiunea originală, adică să fie moist, fudgy, chocolaty. Sună bine pentru un blat de tort, nu? Plus o cremă fructoasă și răcoroasă de zmeură, combinația ideală - asta vă așteaptă luni la Cookie Fair! 

Iar cum nu doream să experimentez versiunea gluten free chiar la Cookie Fair, am decis să îmi aleg niste cobai mai la îndemână - colegii de la servici. Fără să știe, evident, că participă la un experiment diabolic, caloric și păcătos de ciocolătos! (insert evil laugh here) 

Așadar, numai bine ajunsă acasă de la o oră de combat (care parcă nu m-a stors așa bine de energie ca altă dată :o( something didn't feel quite right - sau poate asta se datorează smoothie-ului Energy de la Freshious, cine știe, dar nu prea cred), am mai avut destulă energie de consumat pentru o sesiune de baking, experimenting și privit prin geamul cuptorului cu sufletul la gură, precum un copil care îl așteaptă pe Moș Crăciun în ajun. 

După 35 de minute, brownies-urile erau gate iar eu m-am îndreptat spre dormitor, mulțumită, for a good night sleep (de data asta am descoperit alt documentat foooooarte interesant, dar mai mult în altă postare).

So there is the recipe. Varianta originală, pentru Cookie Fair voi mai face câteva ajustări, cum ar fi înlocuitul făinii integrale de orez cu făină normală de orez, pus mai mult amidon, eliminat stafidele (pentru brownies simple sunt ok, dar pentru tort aș prefera un blat mai simplu).
 

Ingrediente pentru o tavă:
  • 4 mere medi rase
  • 5 pere
  • 2 tablete de ciocolată vegană sau normală cu multă cacao (eu am folosit cu 85%)
  • 1/2 cană de zahăr
  • 2 plicuri de zahăr vanilat bourbon
  • 1/2 cană de ulei de floarea soarelui
  • 4 linguri de semințe de in care se macină în râșnița de cafea
  • 1 1/2 cană de făină de orez
  • 1/2 cană de amidon
  • 1/2 linguriță de bicarbonat de sodiu
  • 1/2 linguriță de sare
  • o bucată de ghimbit cât degetul mare, ras (nu getetul, ci gimbirul!)
  • 1/2 - 2/3 cană de apă
  • 200g de stafide (puteți pune și mai mai puțin, de ex 100g + 100g de nuci)
Am combinat ingredientele uscate: făina, amidonul, sarea, bicarbonatul de sodiu, apoi separat pe celelalte: zahărul, uleiul, zahărul vanilat, semințele de in.
Am pus merele rase într-o cratiță pe foc cu 1/2 cană de apă, când s-au încălzit am adăugat ciocolata tăiată mărunt, am închis focul și am amestecat până s-a topit ciocolata. Apoi am turnat totul în castronul cu ingredienetele lichide, unde am adăugat făina și stafidele.

Dacă este nevoie se mai adaugă niște apă, aluatul nu trebuie să fie tare, ci să curgă ușor.

Acest aluat l-am turnat peste feliile de pere așezate în tavă, tava la cuptor pentru 35 de minute. Dacă nu este copt 100%, mai lăsați 5 min.

Cam atât. Să vedem ce reviews primim la ele :o) Pe mine nu m-a mulțumit textura prea crumbly a acestora, chiar dacă am adăugat amidon și semințe de in, tot sfărâmicios a ieșit. Plus că au crescut prea tare pentru niște brownies (mama lui de cuptor, așa, dă vina pe cutpor nu pe tine! :P) Pe luni voi mai face ajustări și voi reveni cu versiunea 2.

11 august 2015

Budincă de chia cu lapte de cocos și banane

Trebuie să recunosc, aceasta mi se pare până acum cea mai bună combinație pentru budinca de chia, și totodată cea mai simplă! Precum în viață, toate lucrurile simple sunt cele mai bune, așa e și la ingrediente (evident, ați spune)! Totul s-a născut din pură întâmplare, din lipsa de timp de a merge la magazinul naturist (dragul de el, Miracolul Plantelor) să îmi iau laptele de migdale (da, sunt prea leneșă pentru a-l face acasă, din păcate, știu că cel de la magazin mai conține și nasty stuff, chiar și varianta fără zahăr), lipsa de timp de a-mi lua alte fructe juicy de sezon, lipsa de poftă de veșnicile piersici din bucătărie, și tot așa, până ce azi dimineață, cu ochii împăienjeniți de somn, mi-am amintit că am o conservă de lapte de cocos în dulap (din categorie, emergency food, în caz de holocaust nuclear or something...), iar cum acel moment se încadra perfect în categoria mai sus menționată :P, am înșfăcat conserva, o banană urâtă și neagră uitată de timp și de lume, semințele mele dragi de chia, și am pus de-o budincă. O oră jumate mai tarziu, ajunsă acasă de la sală, cel mai bun mic dejun mă aștepta cuminte pe blatul de bucătărie... Cine ar fi bănuit că era mereu acolo, în dulapul meu, așteptând momentul oportun de urgență pentru a-și face apariția în budinca mea? :D


Ingrediente pentru o porție mare:
  • 1/3 dintr-o conservă de 400ml de lapte de cocos (să nu aibă conservați sau alte prostii)
  • 1 banană mare, foarte coaptă
  • 4 linguri de semințe de chia
  • 2-3 linguri de apă
  • opțional, pentru extra proteine: 1 lingură de caju crud, 2 lingurițe cu vârf de pudră proteică de cânepă și 2 de pudră proteică de semințe de dovleac
Se amestecă toate ingredientele, se lasă pentru 30 de minute minim, apoi se papă cu mare poftă! :D

8 august 2015

Cremă rapidă de banană, afine și avocado

Azi am fost foarte matinală, profitând de răcoarea dimineții pentru a începe ziua cu o clasă de yoga, aparent, după cum ați observat poate deja, modul meu preferat de o începe în ultima vreme. Nu se compara nimic cu sentimentul de relaxare, împăcare și liniște internă transmisă întregului corp pe parcursul celor 30 de minute, apoi de sentimentul de bună dispoziție ce urmează (poate nu e chiar așa de intens sentimentul ca după un antrenament mai în forță, unde ești inundat din toate părțile de endorfine). Ce să mai zici, I am an addict!

Nu o sa mai adaug și clasa de yoga de azi dimineță, aici puteți găsi zeci și zeci de clase de toate tipurile, eu deja sunt hooked, mai ales de stilul lui Lesley Fightmaster, my favorite yoga teacher! (ar trebui să o las mai moale cu englezismele astea amestecate cu românisme, well maybe another time :D)

Iar după o clasă atât de reconfortantă, ne putem răsfăța și mai mult cu o cremă foarte rapidă ce are doar 3 ingrediente (asta pentru că doar atât aveam în casă, nu de alta, știu, foarte trist...)


Ce am făcut: am luat o banană medie-mare, 1 cană de afine proaspete (sau congelate), un avocadă bine copt și câteva linguri de apă, le-am pus în blender și gata. Deasupra am presărat niște semințe de cânepă pentru textură.

30 iulie 2015

Powerbreakfast: Quinoa cu fructe

În ultima vreme am cam neglijat quinoa în favoarea semințelor de chia când vine vorba de micul dejun proteic atât de util după un antrenament solicitant (și nu numai). De ce? Pentru că ideal ar fi să fierb o cantitate mai mare de quinoa și să o am disponibilă câteva zile la frigider. Planul pare să funcționeze, așadar marți seara am fost harnică, am pus cam 2 căni de quinoa la fiert, m-am dus la film, iar peste 30 de minute în care am uitat complet de aragazul pornit, de oala de pe foc, de sărmana quinoa care se carboniza în liniște și pace la foc mic, am simțit un fum prin casă. Rezultatul: oala arsă complet, quinoa compromisă, câteodată îți aduci aminte de ce folosești mereu timer-ul de bucătărie când gătești, făcut exact pentru asemenea situații, pentru oameni zăpăciți și proști ca mine.

Așadar, quinoa trebuie supravegheată, folosiți cu încredere un timer iar apă destulă!

Din momentul în care avem quinoa în frigider, ne putem face de cap ori de câte ori nu știm ce să înfulecăm repede după sală și avem nevoie de multe proteine.

Azi dimineță am luat ultima porție de quinoa arsă din frigider (oh, da, am folosit-o! Știu că trebuia să îmi fierb alta, dar aveam convingerea fermă că o voi arde din nou iar o altă oală nou nouță va ajunge la gunoi), niște fructe, niște semințe de cânepă și niște migdale, iar micul dejun proteic, vitaminizant și energizant a fost gata în mai puțin de 2 minute!


Ingrediente pentru o poție mare (așa cum se cuvine):
  • 1 cană de quinoa fiartă și răcită
  • 4 piersici medii
  • 1 cană de afine proaspete (sau alte fructe de pădure: zmeură, mure, coacăze, etc)
  • 2 linguri de semințe de cânepă
  • 1 mână de migdale (opțional - în poză nu apar deorece le-am pus ulterior, când începusem să mănânc deja)
  • dacă nu vi se pare destul de dulce (ar trebui să fie), mai puteți pune fructe uscate
Se amestecă toate ingredientele și se mănâncă pe nerăsuflate, cu mare poftă, în mașină în drum spre lucru (ideal ar fi acasă, pe canapea, răsfoind liniștit o revistă cu rețete - dimineța mea ideală). 

26 iulie 2015

Prajitura ttrtneasct cu fructe

Vreme răcoroasă = vreme de prăjiturit pentru mine! De data aceasta nu a rămas ușa cuptorului deschisă, așadar a crescut frumos, mare și pufoasă, ca o prăjitură de treabă, fără să mă facă de râs. Nu este întocmai vegană, pentru că subsemnata nu prea și-a bătut capul să aducă ingrediente vegane pentru prăjituri în acest weekend, cine avea chef de aluaturi și de copt când afară erau 40 de grade? Dar cum vremea s-a schimbat brusc, cheful și gena de gospodină și-au făcut apariția la fel de brusc, însă tot ce aveam la dispoziție erau: 1 iaurt, borcane cu mere de anul trecut, caise culese (furate) din pomul vecinului care își întindea o creangă la noi pe acoperiș (escaladă după ele, evindet), piesici din produție proprie. Este nevoie de mai mult?


Ingrediente pentru 1 tavă mare:
  • 2 căni de făină de pâine
  • 1 plic praf de copt
  • 1/3 linguriță de sare
  • 3 linguri semințe de in măcinate
  • 1 iaurt de 400ml
  • 1/3 cană de ulei de floarea soarelui
  • 1/2 cană de zahăr
  • 2 plicuri de zahăr vanilat Bourbon
  • 2 borcane de 800ml de mere rase și fierte (aveam de anul trecut) sau vreo 10 mere proaspete rase (mă gândesc că ajung, dar puteți pune mai multe)
  • 2 lingurițe de praf de scorțișoară
  • 1/2 cană de stafide
  • 5 linguri de griș
  • 5 caise
  • 8 (+- 2) piersici medii
Pentru aluat am amestecat într-un castron făina, praful de copt, sarea și semințele de in măcinate, iar în alt castron zahărul, uleiul, iaurtul, vanilia, apoi am turnat totul în primul castron, omogenizând bine.
Am pus aluatul într-o tavă mai înaltă, tapetată cu hârtie de copt, peste el am presărat 2 linguri de griș.
Merele rase le-am amestecat cu stafide, scorțișoară și 3 linguri de griș, caise tăiate cubulețe, apoi le-am așezat peste blat.
La final am ornat cu felii de piersici.

Prăjitura în cuptorul încins, la foc mediu, pentru 45 de minute.

Este bună, ca o orice prăjitură cu fructe, rece, mâncată în familie sau cu prietenii (asta pentru că are mulți carbohidrați, numai buni de împărțit!).

19 iulie 2015

Prajitura cu cocos, malai si fructe

Rețetă fără nicio poveste, sau poate nu am timp de povești când vad mormanul de cămăși de călcat care mă așteaptă pe fotoliu. Offf, prost obicei și asta de aduna tona de cămăși până să apuc să le rânduiesc frumos, poate mai cunoaște cineva sentimentul, sau agonia, nebunia, durerea mai bine zis. Asta înseamnă 3h, sau durata unui film la care te uiți și nu te uiti, în timp ce mâinile îți umblă pe fierul de călcat, evident accidentele și arsurile sunt mereu prezente, asta depinde cât e de interesant este acel film (ultima oară a fost Dirty Dancing și au fost multe accidente, într-adevăr). Activitate domestică, casnică, băbească și 100% plictisitoare pentru o duminică seara! 


Ingrediente pentru o tavă:

  • 1 1/2 cană de făină normală (eu am folosit de pâine că din asta aveam)
  • 1/c cană de făină de mălai
  • 2/3 cană de fulgi de cocos
  • 1 plic praf de copt
  • 1/3 linguriță de sare
  • 400ml lapte de cocos din conservă
  • 1/4 - 1/3 cană de lapte vegetal
  • 1/4 cană de ulei de floarea soarelui
  • 1/2 cană de zahăr
  • 2 plicuri de vanilie bourbon
  • caise, piersici - cam 1kg
Blatul: 
Castron1: făină, făină de mălai, fulgi de cocos, sare, praf de copt - toate amestecate cu un tel.
Castron2: lapte de cocos, 1/4 cană de lapte vegetal, ulei, zahăr, zahăr vanilat - amestecate.
Castron1 + Castron2 combinate. Dacă aluatul iese prea tare și nu se desprinde ușor de pe lingură, se mai pune câte o lingură de lapte vegetal.

Fructele tăiate felii se pun într-o tavă cu hârtie de copt, peste ele se toarnă aluatul.

La cuptor la foc mediu pentru 30 min, se verifică, se mai lasă 10 min dacă blatul nu e copt (înfigeți un cuțit sau  o scobitoare și dacă nu iese curată, atunci înseamnă că nu e făcut). Din păcate nu pot zice cu precizie cât trebuie lăsat pentru că am făcut o mare prostie: am pus o tavă prea mare în cutor iar ușa a rămas puțin deschisă - iată explicația de ce prăjitura a stat la mine peste 1h la cuptor! Lucru absurd!

16 iulie 2015

Budincă de chia cu afine

Din nou trebuie să revin la marea mea iubire, semințele de chia. Știu că ați spune: dar de ce? Că nu au niciun gust? Sunt așa banale! Iar eu aș răspunde: nu au gust, dar adăugate la ceva delicios, rezultă o masă plină de nutrienți, vitamine, minerale, proteine și nu în ultimul rând foarte rapidă! Poate din acest motiv m-am îndrăgostit de micile semințe și le iau cu mine peste tot! Sunt perfecte pentru orice persoană leneșă care dorește un mic dejun sănătos și sățios, dar nu are mult timp la dispoziție (mai ales dimineața între ajunsul acasă de la sală, pregătit pentru servici în mare grabă și mare haos - aici se întâmplă cele mai mari catasrtofe casnice, cum ar fi scăpatul lubeniței pe pereți, nu mă întrebați cum, sau spartul borcanelor din frigider - iar la final plecat de acasă cu tona de bagaje, adică lubenița culeasă de pe jos și de pe pereți, avocado numai bine copți și alte ingrediente pentru sălătoaca de la prânz).

Așa că, fără altă vorbăraie, iată budinca de chia de azi dimineță!


Ingrediente pentru o porție mare:
  • 4 linguri de semințe de chia
  • 1 cană de lapte vegetal
  • 1 lingură de praf de roșcove
  • 2 linguri de pudră proteică de cânepă
  • 1 cană de afine proaspete
  • piersici și/sau alte fructe
Acum vine partea cea mai simplă: se lasă semințele de chia în lapte pentru 1h (eu le las cât timp sunt la sală, așa că atunci când ajung acasă ele sunt numai bune, dar le puteți lăsa și peste noapte, la frigider) apoi se adaugă restul ingredientelor.

22 iunie 2015

Crema de ciocolata

Fiind ziua 14 din cadrul programului Yoga Fix 90, de relaxare, jumătate de oră în care Lesley îți vorbește cu vocea eu blândă despre tot ce trebuie să apreciezi în viață, despre felul în care trebuie să privești orice zi ca fiind poate ultima iar orice experiență ca fiind prima, am decis să mă răsfăț și eu în această dimineață, bucurându-mă de soare, de mirosul de tei înfloriți, de faptul că în curând vine concediul pe malul mării (unde evident că voi încerca să continui acest program minunat de yoga).

Iar ce mod mai plăcut de a te răsfăța decât un mic dejun care conține ciocolată, zmeură, agrișe, nuci?


Ingrediente pentru o porție mare de cremă de ciocolată:
  • 1 avocado bine copt
  • 1 banană medie
  • 3 linguri de praf de roșcove
  • nuci mărunțite (opțional)
  • fructe proaspete de sezon
Se face crema din avocado, banană și praf de roșcove, punând-ule în robotul de bucătărie sau pur și simplu zdrobindu-le cu furculița. Atât de simpu e!
Eu am mâncat-o pe felii de pâine de secară alături de mult fructe și nuci.

20 iunie 2015

Gomboti nefierti cu visine

Ideea mi se pare genială, chiar nu știu de ce nu m-am gândit eu la asta până acum. Cu toții cunoaștem gomboții clasici cu prune (sau galuste cu prune cum le mai zic oamenii care nu provin din zone ”ungurizate”), iar dacă ați făcut vreodată de la 0 această rețetă, știți că ei trebuie fierți, o procedură de cele mai multe ori destul de dureroasă pentru sensibilele găluște, care se destramă cu nesimțire și nepăsare față de sentimentele disperate ale bucătarului în timpul fierberii.
Dar după o discuție cu mătușa mea, mama mea a aflat o nouă metodă ”revoluționară” de preparare a acestora, metoda implicând lipsa totală de fierbere a gomboților. Simplu și genial, nu? :o)

Evidend că a trebuit neapărat să încercăm metoda, iar cum prunele coapte se mai lasă așteptate, am decis să folosim ce avem la dispoziție, adică vișine.
 

Ingrediente pentru o tonă de gomboți (probail pentru 20 de persoane, deci puteți înjumătăți lejer cantitățile, chiar nu știu de ce am făcut așa de mult...):
  • 2kg de cartofi vechi (adică nu noi, you know what I mean)
  • 700ml de apă
  • 11 linguri de griș
  • 1/2 linguriță de nucșoară măcinată
  • sare după gust
  • pesmet (sincer, nu am idee cât, probabil vreo 2 căni)
  • 4 linguri de zahăr
  • 2-3 lingurițe de scorțișoară
  • 500g de vișine din care scoatem cu îndemânare și multă răbdare sâmburii (din nou, manichiura va suferi - din acest motiv lăsați-vă partenerul sau mama, sau pe oricine altcineva să se ocupe de asta ;o) )
Metoda:
  • fierbem cartofii în coajă până devin moi, ca pentru pireu, apoi scurgem apa și lăsam la răcit puțin pentru a-i putea curăța
  • între timp se fierbe grișul în 700ml de apă
  • zdrobim bine cartofii și îi amestecăm cu grișul, putem nucșoară, sare după gust, mai fierbem câteva minute. Rezultatul trebuie să aiba consistența unei mămăligi mai tari
  • luam de pe foc oala, lăsam la răcit
  • pregătim pesmetul, îl prăjim în puțin ulei, punem 4 linguri de zahăr și 2 lingurițe de scorțișoară (sau mai mult, cum dorește fiecare)
  • apoi așezăm cu grijă câte o vișină în mijlocul umei bucăți mici de cocă formând o bilă pe care o dăm prin pesmet iar apoi o așezăm într-un castron, și tot așa până epuizăm toată coca

Gomboții se pot consuma calzi, reci, simpli, cu dulceață, cu sos de vanilie sau orice alt sos doriți.

Verdictul: consistența aluatului diferă mult față de versiunea fiartă, evident - sunt mult mai moi. Mi se pare totuși o idee foarte bună, mai ales atunci când nu vrem să avem emoții cu fierberea gomboților clasici sau dorim ceva mai rapid, pur și simplu. Voi mai încerca rețeta și în viitor, poate punând mai puțini cartofi raportat la cantitatea de griș, și dăugând alte ingrediente pentru a aromatiza mai mult aluatul, cum ar fi: coajă de lămâie, de portocală, stafide, alte fructe uscate, nuci măcinate, sau ce îmi mai trece prin cap sau am la îndemână.

Update: între timp am mâncat și ”the real deal”, adică preparatul mătușii mele, originalul. Este muuult diferit față de ce am făcut noi: după gust mi s-a părut că nu ar conține deloc cartofi, doar un fel de griș cu lapte și vanilie, bilele sunt făcăte pur și simplu amestecând împreună tot felul de fructe de sezon și fructe uscate, date apoi prin cocos, nucă, zahăr. Rezultatul este un desert rece, umed și plin de savoare! Trebuie să recunosc, jos pălăria față de mătușa mea, de mult timp nu am mâncat așa un desert bun, de fapt nu mănânc dulciuri niciodată decât atunci când sunt foarte tentată de ceva absolut irezistibil sau curioasă de ghici o rețetă.

18 iunie 2015

Budinca cu seminte de chia si caise

Iubitorii semințelor de chia (cum sunt și eu, a se vedeam proviziile de 2kg din dulapul din bucătărie) vor fi încântați de aceasta rețetă mega simplă care reunește proprietățile benefice ale micilor semințe (proteine, omega 3, calciu, etc) cu bunătatea fructelor proaspete de sezon.


Ingrediente pentru o porție mare (dacă sunteți hămesiți ca mine după o oră de cycling de dimineață) sau 2 porții mai normale:
  • 4 linguri de semințe de chia
  • 1 cană de lapte vegetal (migdale, cocos, eu am folosit de quinoa)
  • 5 caise
  • 1/2 cană de apă
  • opțional pentru un boost de proteine: 3 linguri de pudră proteică de cânepă, 1 lingură de pudră proteică de dovleac
Este banal: lăsați semințele în lapte pentru 1h, iar apoi blenduiți caisele cu apă și turnați peste semințe. Gata! 

6 iunie 2015

Brownies vegane versiunea 1.2

Cine mă cunoaște putea să prevadă că nu mă voi opri până nu voi găsi o rețetă de brownies așa cum îmi imaginez eu că trebuie să fie, adică umede și moi. După prima încercare de acum 2 zile, am decis să pornesc de la aceeași rețetă, dar să mai ajustez ingredientele suspecte că ar fi fost de vină pentru textura prea de blat de tort, adică bicarbonatul în mare parte. De ce atunci când nu trebuie să crească un aluat crește ca nesimțitul, iar atunci când mă rog de el să crească frumos, stă încăpățânat în cuptor și îmi ignoră rugămințile înlăcrimate? 

Dar, de data această brownies-urile au ieșit mult mai bine ca prima oară, consitența este satisfăcătoare, sunt umede și totuși crescute, pline de arome, textura moale acompaniată de bucăți crunchy de nuci.

Hai să vedem ce am modificat, înainte să și uit.


Ingrediente pentru o tavă mai mică de brownies (eu am folosit 25cm x 21cm, dar poate și o idee mai mare):

  • 2 căni pline de făină 000
  • 1/2 linguriță de bicarbonat de sodiu
  • 1/2 linguriță de sare
  • 4 mere medii date pe răzătoare
  • 2 lingurițe de scorțisoară
  • 1 linguriță de mix de contimente pentru turtă dulce
  • 3 linguri de semințe de in măcinate
  • apă
  • 2/3 cană de ulei de floarea soarelui
  • 1/2 cană de zahăr (nu vor fi atât de dulci, puneți 3/4 cană dacă doriți mai mult)
  • 2 plicuri de zahăr vanilat Bourbon
  • 1 lingură de cafea instant
  • 2 ciocolate de 100g, cu conținut ridicat de cacao
  • 1/2 cană de nuci
  • 100g de stafide
În principiu am procedat identic ca în rețeta anterioară, adică:
  1. Am pus semințete de in măcinate în 1/2 cană de apă.
  2. Am pus merele la fiert cu 1 cană de apă, 2 lingurițe de scorțișoară și 1 linguriță de condimente pentru turtă dulce (sau cuișoare, ghimbir) într-o oală cu capac.
  3. Am pregătit un castron în care am amestecat cu un tel 2 căni de făină cu 1/2 linguriță de bicarbonat de sodiu și 1/2 linguriță de sare
  4. Peste vreo 20 de minute, timp în care merele au fiert și au devenit moi, am aprins cuptorul la 180 de grade și am pus hârtie de copt în tavă
  5. Am pregătit un castron în care am pus 1/2 cană de zahăr + 2 plicuri de zahăr vanilat Bourbon + 2/3 cană de ulei + 1 lingură de cafea instant + semințele de in care s-au gelifiat între timp și am amestecat totul bine. Rezultatul ar trebui să arate ca o maioneză.
  6. Merele fiind fierte și apa evaporată până ce s-a redus totul la un sos nu foarte gros, am stins focul și am pus ciocolata mărunțită în aceeași oală, pentru a se topi, apoi totul peste castronul cu ”maioneză”, omogenizând bine
  7. Am turnat și făina peste, am amestacat puțin, apoi am adăugat stafidele și nucile. Aluatul l-am pus în tavă, tava la cuptor pentru 25 de minute.
  8. Așteptați să se răcească, altfel tăiatul poate deveni foarte anevoios.
Verdictul: Sunt mai mulțumită decât după prima încercare, totuși sunt sigură că se poate și mai bine! Poate voi încerca combinații noi de arome și ingrediente. Textura totuși mi se pare destul bună de brownies, so mission accomplished! Or is it?

5 iunie 2015

Brownies vegane versiunea 1.0

Prima incercare de a face brownies ca la carte, adică moi, umede, dense, ciocolătoase, dar vegane! Aparent este o intreagă teorie nu lipsită de controvese și legende în jurul rețetei ideale de brownies vegane, cu ingrediente care mai de care mai ciudate și combinații mai mult sau mai puțin dubioase. Unii au incercat ani de-a rândul să găsescă “the holy grail of vegan brownies”, eșuând la fiecare versiune, îmbunătățind-o, iar eșuând și tot așa, până ce, după o viață întreagă de om petrecută obsedând fevril asupra acestui desert decadent, au găsit combinația câștigătoare! Ca mai apoi să o posteze triumfator pe un blog sau site și a rămâne moștenire umanității! O viață nobilă, ce mai!

Cam așa îmi văd eu viitorul în ale brownies-urilor! Ieri seara a fost prima încercare. Am făcut eu tot ce am putut pentru a absorbi cât mai multa “teorie” de pe net, din experiențele altora, de la înlocuitori de ouă (cică oul este cheia) cum ar fi semințe de in, mere, dovlecei, banane, la timpi de coacere, ciocolată vs cacao, apă rece vs apă calda, ulei vs margarină. Pfiu! (Acum să va imaginați o frunte plina de sudoare). Până la urmă am decis să merg cu versiune personală, așa cum îmi taie mie capul! Așa cum e și cel mai distractiv de fapt, cand iți dai frau liber imaginației!

Zis și făcut! Am procedat după cum urmează.

Am pregatit, sau inșirat pe masa din bucătărie următoarele ingrediente:
  •  2 căni de făină 000
  •  1 linguriță de bicarbonat de sodiu
  •  1/2 linguriță de sare
  •  3 mere
  •  1/2 - 2/3 cană de ulei de floarea soarelui
  •  apă
  •  2 ciocolate de 100g fiecare (eu am folosit cu 55% cacao)
  •  3 linguri de semințe de in măcinate
  •  1/2 cană de zahăr
  •  2 plicuri de zahăr vanilat
  •  1 lingură de cafea instant
  •  1/2 cană de nuci
Prima oară am măcinat semințele de in și le-am pus în 1/2 cană de apă rece, pentru a se îngroșa.
Între timp am ras merele pe care le-am fiert cu 1 cană de apă pentru vreo 20 de minute, până ce apa s-a evaporat iar merele au devenit moi, ca un sos. Apple sauce! Când sosul a fost gata, am adăugat încă vreo 2-3 linguri de apă, cafeaua instant și ciocolata tăiată în bucăți, pentru a se topi.

Am dat drumul la cutor, la 180 de grade. Am pus făina, bicarbonatul și sarea într-un castron, le-am amestecat bine, în alt castron am pus uleiul, zahărul normal și cel vanilat, împreună cu semințele de in ingroșate, am amestecat bine. Apoi am pus peste sosul de mere cu ciocolată, iar totul peste castronul cu făină. Am amestecat aluatul, nu foarte tare, apoi am adăugat și nucile.

Am pus aluatul într-o tavă mai mică, tava la cuptor pentru 25 de minute.



Rezultatul: Gust bun, bogat, ciocolătos, nu uscat, dar nici umed așa cum aș fi vrut să fie. Erau parcă prea cakey și pufoase, ideale pe de altă parte ca blat pentru un tort de cicolată! Din acest motiv am și postat rețeta. Nu este întocmai de aruncat la gunoi.
Cum erau așa de multe porții într-o tavă atât de mare, am făcut bine și am gustat un colțișor, să nu mor proastă, iar restul l-am împachetat pentru a duce colegilor de la servici, care s-au bucurat enorm și au păpat repede toată tava de brownies! Însemnă că totuși au fost un succes!

Dar nu vă temeți, nu ați scăpat așa ușor, urmează încercarea numărul 2, în curând, so stay tuned for more action and adventure!



24 mai 2015

Coltunasi rapizi cu magiun de prune

Acum mulți ani, pe vremea când bunica mea trăia și era încă în toate puterile ei, acești coțunași ungurești - adică dereje - erau la mare căutare pentru noi, nepoții ei. Bunica era mereu fericită să ne primească și să ne răsfețe cu cele mai delicioase prepapate știute de ea, toate ungurești, evident. Este de la sine înțeles că bunica gătea mereu cel mai bine pentru noi, mereu totul îi ieșea perfect, mâncarea fierbea lesne pe sobă, chiar și în zilele caniculare de vară, foile de teiței se făceau toți în casă, supele ereau toate cu rântaș și cu multă boia, prăjiturile erau mereu simple și extraordinar de bune. Poate gustul, texura și mirosul mâncărurilor pe care le retrăiesc cu lux de amănunte sunt amplificate de amintirea caldă a copilăriei, a vacanței mari în arșița de vară, verdeață, ceruri înstelate și a bunicii mult iubite, dar acest lucru nu mă face să mă îndoiesc de priceperea ieșită din comun a bunicii în toate, așa cum probabil își amintește fiecare dintre noi de bunica sa.

De-a lungul timpului am încercat să repet rețetele bunicii, rețete este prea mult spus, poate cel mai potrivit ar fi să repet pașii de preparare pe care mi-i amintesc de când o sorbeam pe bunica din priviri în timp cea ea trebăluia prin bucătărie. Azi, fiind din nou vreme rea, a fost momentul ideal să încerc colțunașii bunicii, dar fără ouă - ceea ce era o deviere destul de mare de la varianta originală, dar merita încercată, că doar pastele se fac fără ouă, nu? Poate nu cele de casă ale bunicii, dar în versiunea mea de viitoare bunică, ele sunt fără ouă.

Hai să vedem ce iese din acest experiment pe timp de ploaie.

Am intins planșa mare a bunicii pe masa din bucătărie, care era atât de scundă, cum și bunica era, încât mă durea spatele la un moment dat, dar asta nu conta. Am luat 1 cană de făină (de tip 650 sau 550, nu știu exact, dar sigur nu era 000, că era luată de brutărie), 1/4 cană de griș, 1/3 cană de apă și am format un aluat, frământând bine timp de câteva minute (10 aș zice), până ce suprafața sa era netedă și nelipicioasă. Am pus aluatul la o parte, acoperit cu un castron, pentru a se odihni, cum spunea bunica.


Apoi, după vreo 30 de minute de odihnă și relaxare (a aluatului, nu a mea), am întins o foaie subțire, pe care am îndoit-o la jumătate pentru a forma o mediană pentru mai târziu.


Am luat un borcan de magiun de prune și am așezat bucățele mici pe o jumătate de aluat.


Apoi am așezat cealaltă jumătate de aluat peste, am lipit bine cele două foi cu degetele, jur împrejurul ridicăturilor de magiun.


Iar la final nu a mai rămas altceva de făcut decât să tai colțunașii și să îi pun pe o surafață bine dată cu făină.


Între timp am pus apă cu sare la fiert, iar când aceasta clocotea, am așezat colțunașii cu grijă în oală, i-am lăsat cam 5 minute la fiert, apoi i-am scos cu o spumieră pe o tavă.

Pentru a finaliza rețeta, a mai rămas să prăjesc niște pesmet cu puțin ulei și zahăr, pe care l-am presărat peste colțunași - mai exact am luat o oală în care am pus un strat de pesmet, un strat de colțunași, iar un strat de pesmet și tot așa, asta ca să nu se rupă colțunașii prin metoda tradițională de tăvălire prin aruncare :o)


Rezultatul experimentului: mulțumitor, participanților i-au plăcut la fel de mult ca varianta de control, cu ou (evident că am făcut și porție după rețeta originală, doar ca să nu moară lumea de foame în caz de eșec a experimentului meu - dar lumea nici nu era conștientă că participă la un experiment).

După atâta bunătate de carbohidrați, nu mi-a rămas altceva de făcut decât să atac cireșul pentru o sesiunea de 2 ore de cules cireșe, în timp ce pomul se îndoia în toate părțile în bătaia vântului - ce pot spune, sunt norocoasă că nu am picat din el, cu toate că eram forte aproape de multe ori. Dar prada de război a făcut totuși să merite cele 2 ore de echilibristică în vârful pomului.


23 mai 2015

Plăcinta cu branza de vreme ploioasa

Nu știu cum sunteți voi, dar când afară plouă și sunt blocată în casă, îmi vine un chef nebun de copt plăcinte, prăjituri, făcut teiței și tot felul de ocupații din astea de ”babă” cu mulți nepoți și multe guri de hrănit. Problema este că odată ce le fac, fiind așa vreme urâtă, nu mă prea pot abține să nu le și gust, iar dintr-un colțișor se fac brusc câteva bucăți serioase, apoi vin regretele, apoi starea de bine, apoi iar regrete și tot așa - cred că știți sentimentul. Norocul a fost că am avut musafiri neașteptați, numai buni de hrănit cu plăcinta mea cu brânză :o) 

Iar pentru că între timp s-a mai vremuit iar soarele a binevoit să își facă apariția, poate nu pentru mult timp, voi trece direct la rețetă - pentru că mă așteaptă o sesiune de plajă + exerciții pe terasă, yey (pedeapsa de după plăcintă, și da, mă bucur de pedeapsă!). 

Dar să revenim la plăcintele noastre, ea este inspirată de la restaurantul Radha Damodara, dacă ați mâncat plăcinta lor faimoasă cu brânză, știți despre ce vorbesc - este umedă, cremoasă, incredibil de gustoasă, blatul foarte subțire, o placere ”ne”vinovară, sau mai mult vinovată dacă ne gândim cât de bine ne pică și cu câtă satisfacție o savurăm. Pot spune că este cea mai bună plăcintă (sau poate voi ați spune prăjitură, dar eu am crescut cu placinte, nu cu prăjituri) cu brânză mâncată vreodată, așa că era de la sine înțeles că urma să o imit la un moment dat, iar acel moment a sosit azi dimineață, pe vreme rea, când mintea mea se gândea doar la mâncare reconfortantă, bună pentru suflet, rea pentru corp, evident (tot ce e bun, e de fapt rău..).


Ingrediente pentru umplutură:
  • 1.3kg de brânză dulce de vaci proaspătă și moale
  • 6 linguri de zahăr
  • 100g de stafide
  • 2 plicuri de zahăr vanilat Bourbon
  • 500ml de lapte
  • 4.5 linguri de griș + extra pentru presărat
Ingrediente pentru blat:
  • 1 1/2 cană de făină
  • 1/2 plic de praf de copt
  • 100ml de ulei de floarea soarelui
  • 1/2 linguriță de sare
  • 200ml de iaurt
Pentru umplutură: se fierbe grișul (4.5 linguri) în 500ml de lapte + 2 linguri de zahăr - se lasă apoi la răcit, amestecând din când în când.
Brânza de vaci se mixează cu zahărul rămas, adică 4 linguri și cu zahărul vanilat, până devine omogenă și cremoasă, apoi când grișul e rece, se adaugă și acesta, mai mixând bine pentru omogenizare.

Se prepară blatul amestecând toate ingredientele, se împarte în 2 părți egale care se întind în 2 foi subțiri. Se pune prima foaie într-o tavă adâncă, tapetată cu hârtie de copt sau bine unsă, apoi deasupra se presară un strat subțire de griș, se pune umplutura, iar la final ultima foaie. 

Plăcina se pune în cuptorul încins pentru 1h aprox, la foc mic-mediu.
Nu vă speriați dacă începe să bolborosească, crema este foarte moale când e fierbinte, chiar curge - de aceea trebuie folosită o tavă adâncă. După ce o scoateți din cuptor, plăcinta trebuie lăsată neapărat la răcit, cam 2h, pentru ca umplutura să se întărească.



6 mai 2015

Muffins cu rubarba si lamaie

Ce poți face cu o plasă plină cu tulpini frumoase de rubarbă? Printre multele variante, care mai de care mai sofisticate (ca și timp ce execuție), primul și ultimul gând tot la muffins m-a dus, ele fiind poate cele mai rapide. Poftiți din nou în zona muffins-urilor, promit că este ultima oară, sau penultima oară (am primis deja o porție pe sâmbătă) când le voi mai face, ce e mult e prea mult, chiar dacă sunt irezistibile, cel puțin de gătit - adică un fel de no brainer.



Ingrediente pentru 12 muffins:

  • 2 căni de făină 000
  • 1/2 cană de fulgi de ovăz
  • 1 1/4 lingurițe de bicarbonat de sodiu
  • 1/4 linguriță de sare
  • 1 cană de lapte vegetal
  • 1/3 cană de ulei de floarea soarelui
  • 2 plicuri de zahăr vanilat Bourbon
  • 3/4 cană de zahăr
  • coaja rasă și zeama de la 1 lămâie mare sau 2 mici
  • 2 tulpini de rubarbă, feliate
Se combină făina, fulgii de ovăz, bicarbonatul și sarea, iar separat restul ingredientelor în afară de rubarbă. Se amestecă cele două compoziții, omogenizând bine, iar la final se adaugă rubarba.
Se pune aluatul în tava de muffins cu hârtiuțe, apoi tava în cuptrul încins la 180 de grade pentru 20 de minute, verificând și mai lăsând 5 minute dacă e nevoie.



18 aprilie 2015

Muffins cu visine si migdale

Muffinăria de acasă a pornit din nou azi dimineață, când telefonul meu prost nu a binevoit să își activeze alarma la ora prestabilită, adică 6 (se vede că îmbătrânesc, cine se trezește sâmbăta la asemenea ore băbești??), ci a rămas cumva blocat în meniu, iar pe la ora 7 (cred că puteți chici panica mea când am realizat că o oră s-a dus din cele calculate coacerii multelor muffins!) m-am ridicat și am fugit în bucătărie.
Dar aparent, o oră jumate este timp suficient pentru a coace 3 tăvi de muffins frumoase și grase, rotunde și voluptoase - așa cum trebuie să fie. Totul a mers ca și uns, muzica mergea, cuptorul cocea, timpul trecea. La ultima tavă, când deja aproape ca trebuie să o șterg afară pe ușă, evident că am omis câteva ingrediente, dar brioșele au ieșit, cum se poate ghici, cele mai mândre și crescute. Luat tava cu muffins, coborât scările frenetic, pornit mașina, fugit la manichiură, lăsat 2 muffins cadou, urcat în mașină, șofat ca o nebună, ajuns la locul predării mărfii prețioase, predat marfa, fugit acasă, înfulecat un muffin (acum vedeam și eu de fapt cum au ieșit, eram mulțumită, chiar dacă știam deja - la atâta experiență :P), pus workout-ul Extreme Shed and Shred de la Jillian Michaels care mereu te împinge dincolo de limite, draga de ea, apoi o sesiune de abs cu Fitnessblender, doar ca să fie sigur că limitele au fost sbulberate de tot, apoi în loc de relaxare, așa cum se cuvine unui om harnic ca mine, a trebuit să fug din nou cu Vlad la ajutat niște prieteni la amorsat pereții. Noroc că îmi mâncasem budinca mea verde de chia, care pe cât de dubios ar arăta, pe atât e de bună. Apoi au urmat câteva ore de măturat, praf, amorsat, scăpat amorsă în ochi, pe față, picat în gropi adânci săpate în grădină în timp ce orbecăiam în beznă, umplut de noroi, iar acum, în sfârșit, după aproape 17 ore, mă relaxez!

Iar pentru că ați avut răbdare să îmi citiți, sau poate nu, prostiile de mai sus, iată și rețeta de muffins, ultima tavă, evident.



Ingrediente pentru 12 muffins:
  • 2 1/2 căni de făină normală
  • 1 1/4 linguriță de bicarbonat de sodiu
  • 1/2 linguriță de sare
  • 1/2 cană de zahăr
  • 2 plicuri de zahăr vanilat Bourbon
  • 1/3 cană de ulei de floarea soarelui
  • 300ml de lapte vegetal sau normal
  • 100g de fulgi de migdale, copți puțin într-o tigaie
  • 1 - 1 1/2 cană de vișine decongelate, scurse bine de zeamă
După vechea metodă, am amestecat întâi ingredientele uscate, adică făina, bicarbonatul, sarea, separat celelalte ingrediente, adică: uleiul, laptele, zahărul normal și cel vanilat, am combinat cele două compoziții, iar la final am adăugat vișinele și fulgii de migdale. 

Am pus aluatul în tava cu hârtiuțe de muffins, apoi tava la cuptor pentru 25 de minute la 180 de grade. 

Tip: Așteptați să de răcească, brioșele cu fructe sunt mult mai bune reci.


Budinca proteica de seminte de chia

Să vedem cum iese o rețetă postată în grabă, chiar în timp ce mănânc această minunăție de budincă :o) Dacă nu ați încercat semințele de chia până acum, este ocazia perfectă pentru a le da o sansă, nu degeaba ele sunt numite hrana războinicilor azteci. De ce? Pentru că sunt un superaliment, plin de fibre, proteine, omega 3, și nu mai vorbim de vitamine și minerale, o mică bombă de energie care te ține sătul ore în șir. Citi mai multe aici.
Dar nu e vreme e povești, așa că voi înșira repede ingredientele (foarte puține) pentru această bundincă rapidă, excelentă ca snack post-workout.


Ingrediente pentru o porție mare (de războinic aztec probabil :o)):

  • 3 linguri de semințe de chia
  • 1 cană de lapte vegetal (eu am folosit de migdale)
  • 1 banană coaptă
  • 2 linguri de pudră proteică de cânepă
Se lasă semințele de chia în lapte pentru 30 de minute, apoi se adaugă banana zdrobită cu furculița și pudra de cânepă. Gata! 

24 februarie 2015

Prajitura reciclata cu baigli de mac si mere


Dacă vi se întâmplă să vă rămână niște cozonac sau baigli în plus, care se va și usca în câteva zile și poate nu veți mai fi tentați de nicio fdelie, oricât de bună ar fi fost ea proaspătă, ea e în schimb numai bună pentru a fi reciclată. Rezultatul transformării este o prăjitură foarte rapidă, simplă și delicioasă, care nu numai că păstrează toate calitățile preparatului original, dar aduce și altele în plus!

După atâta publicitate ieftină ar fi și cazul să rezvălui rețeta.

Ingrediente:

  • 2 baigli vechi de câteva zile
  • 1 - 1 1/2 cană de lapte vegetal (sau normal)
  • câteva lingurițe de ulei de cocos rece (sau unt rece)
  • 100g de stafide
  • 2 plicuri de zahăr vanilat Bourbon
  • 6 mere medii


Am luat ce a mai rămas din 2 baigli de câteva zile (nucă, mac, ce aveți), i-am tăiat felii cam de 1cm grosime, aceste felii le-am așeazat într-o tavă mai adâncă, tapetată cu hârtie de copt. Peste feliile de baigli am turnat lapte de migdale  (orez, soia, sau ce aveți la îndemână), apoi am mai pus câteva bucățele de ulei de cocos printre felii,

Am luat câteva mere (vreo 6), le-am curățat, le-am dat pe răzătoare. Peste ele am pus 2 plicuri de zahăr vanilat Bourbon, 100g de stafide, apoi am întins merele peste stratul de felii de baigli. Ultimele felii tăiate le-am înmuiat în lapte, le-am așeazat peste mere, iar la final am mai pus câte o bucățică de ulei de cocos peste fiecare felie (sau unt).

Am dat tava la cuptor cam 40 de minute la 180 de grade, căldură doar de jos (să nu se ardă feliile de deasupra). Cam atât. Prăjitura astfel improvizată se ține la rece, acoperită.

25 ianuarie 2015

Crema de ciocolata

Ieri m-a lovit din senim pofta de ciocolată, ceea ce se întâmplă foarte rar (dacă nu ar avea așa un conținut gigantic de zahăr, poate i-aș acorda oarecare atenție). Mi-am amintit brusc că mai aveam ciocolata de la Venchi, din Londra. Mă aștepta cuminte, abandonată într-o cutie de carton, pe cel mai de jos raft al etajerei din bucătărie. Eram cumva sceptică, știam că mi-a plăcut cea gustată la fața locului, dar cât de bună și comestibil de ne-dulce poate fi o ciocolată pentru a fi cu adevărat delicioasă? Avem 6 bucățele perfecte, migălos decorate. Am început cu ciocolata negră, prima bucățică avea o umplutură acrișoară, ciocolata nu era prea dulce, chiar deloc, comparativ cu gunoaiele din supermarketuri. Se simțea minunat gustul puternic de cacao, iar textura fină te lăsa dorind mai mult, tot mai mult. A doua bucățică a fost cea mai bună, tot ciocolată amăruie, ușor dulce și poate chiar mai mult, sărată. Perfecțiunea întruchipată! Dar s-a terminat foarte repede, prea repede... A treia a fost ciocolată amăruie care acoperea un miez fin de ciocolată albă, cu migdale. A patra un jeleu acrișor, acoperit în ciocolată amăruie, ușor sărată. Au urmat apoi două bucățele de ciocolată cu lapte, nu foarte dulci, gusturile se topeau ușor și persistent, pentru unltima oară. În 10 minute, mâncasem toată cutiuța de praline.

Câteva ore mai târziu, eram cu gândul tot la acele mici delicatese, inexistente. O mulțime de întrebări și griji mi-au năvălit în minte: oare voi mai mânca vreodată ciocolată bună, oare în România pot găsi așa ceva, oare se poate comanda online?
Mi-am adus aminte de obsesia mea pentru untul de arahide și de combinația perfectă între banane și roșcove, oare cum ar fi dacă ar interveni și untul de arahide în ecuație? Ar ieși probabil o cremă de ciocolată foarte rapidă și gusoasă, pentru acele zile în care ne este poftă de ciocolată dar ne simțim prea vinovate :)


Am luat o banană medie, 2 lingurițe de unt de arahide organic și 2 lingurițe de praf de roșcove, iar în câteva secunde crema a fost gata!