Granola

Nu știu de ce am așteptat atât până să încerc să fac și eu acasă granola, good old fashioned, superbly delicious, absolutely amazing and fabulous, granola. Cred că deja m-am dat de gol, sunt 100% îndrăgostită, sau poate cuvântul mai potrivit este, obsedată, de granola. Am mai încercat până acum diverse sortimente, mai ales cele bio (evident și mult mai scumpe), sănătoase, adică fără zahăr sau alte prostii, au fost cele mai bune. Atât de bune încât după ce deschideam un pachet, dura doar câteva ore până să nu mai existe nimic în el (efectul fiind că nu îmi mai trebuia nimic de mâncat toată ziua). Dar totuși, erau prea mulți bani dați pentru un moment de absolută și pură fericire, extaz al simțurilor și al papilelor gustative. Așa că am fost harnică (în teorie), am căutat niște rețete, totul era evident, foarte foarte simplu. Dar nu am încercat până azi, mai exact până ieri când am dat năvală în magazinul nostru favorit din Tmișoara cu tot soiul de bunătăți bio și naturiste (vai ce urăsc acest cuvânt - naturist! sună ca și cum noi, adică cei care îi calcăm pragul și cei preocupați să mai încerce și alte alimente decât cele din supermarket am fi toți niște freaks, niște ciudați ierbivori, bolnăvicioși, care își cumpără tot soiul de ierburi, infuzii băbești  și prafuri scârboase pentru a se trata), unde mi-am umplut coșul cu toate ce mi-au ieșit în cale: fulgi de ovăz, fructe uscate, semințe, nuci, etc.

Azi dimineață, cum m-am trezit odată cu găinile, aproape în zori, i-am dar drumul. Am făcut o porție imensă, să îmi ajungă și să îmi potolească obsesia de granola.

• 500g de fulgi de ovăz
• 150g de mix de semințe (in, susan, floarea soarelui, dovleac) - se găsește de cumpărat
• 100g de semințe de dovleac (ok, se pot pune în fond orice semințe vă plac)
• 1 cană fulgi de cocos mai mari (adică nu cei tradiționali din supermarket folosiți la prăjituri, ci o idee mai mari, eu am luam de la Rapunzel - se găsesc tot în magazinele de profil)
• 250g de caju crud
• 1 cană de nuci românești (good old fashioned) crude
• 100g de stafide
• 100g de coacăze uscate
• 100g de merișoare uscate
• 10 linguri de ulei de cocos (sau orice alt ulei)

Se amestecă într-un castron mare toate ingredientele în afară de fructele uscate și o parte din caju. Se pune totul într-o tavă cu hârtie de copt și se dă la cuptor la 130 de grade 20 de minute, după care se amestecă, și se mai lasă 20 de minute la 150 de grade. Se lasă la răcit, apoi se adaugă fructele uscate (adică stafidele, merișoarele și coacăzele) și restul de caju. Granola se poate păstra până la o lună. Dar nu va rezista în niciun caz o lună!

Muffins rapide și simple cu pireu de dovleac

Zi urâtă și ploioasă de toamnă, ultima de zi de vananță și de concediu, tristețea se simțea în aerul umed și greoi. Nimeni nu mai avea nici o dorință de a mai face o prăjitură decentă (mă refer la mama mea), propunerea venind tot din partea ei: ia fă tu repede niște bambuște d-alea d-ale tale. Zis și făcut. Mă uit repede la ce ingrediente aveam la îndemână: un dovleac de copt cules din grădină din greșeală, pentru a-l da la găini (greșeala culegătorului fiind că l-a confundal cu un dovleac de dat la găini, pe când el nu era), făină, zahăr, vanilie, scorțișoară - mai lipsea ceva. După ce am fugit repede până la magazinul din centrul satului și am cumpărat niște stafide (erau de un singur fel, evident), i-am dat drumul. 

Tatăl meu a curățat dovleacul de coajă - asta pentru că puteam să prevăd un accident sângeros dacă mă puneam eu să îl curăț. Am ras dovleacul în robotul de bucătărie, l-am pus într-o oală cu puțină apă și l-am lăsat la fiert, până ce am obținut un pireu moale și fin.

Iar acum ar fi cazul să înșir totuși niște cantități:

• 2 1/2 căni de făină
• 1 1/2 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/2 linguriță de sare
• 2 lingurițe de praf de scorțișoară
• 2 căni de pireu de dovleac
• 100g de stafide (se pot pune și niște nuci, trebuie să iasă și mai bune)
• 1/3 cană de ulei de floarea soarelui
• 1/2 cană de zahăr
• 1/3 - 1/2 cană de lapte de migdale (sau alt lapte vegetal)

Se amestacă bine făina cu sarea, bicarbonatul și scorțișoara. Separat se amestecă: pireul de dovleac, zahărul, uleiul, laptele, apoi se toarnă făina peste - aluatul trebuie să fie omogen. La final se adaugă stafidele.

Se pune aluatul în tava de muffins și se lasă la cuptor, la foc mediu, 20-25 de minute - verificăm după 20.

Budinca din faina de orez - muhallebi

Mi-am dorit să prepar această budincă tradițională turcească imediat ce am gustat-o, în forma sa și în locul său original - Istanbul. Este, trebuie să mărturisesc, desertul meu preferat turcesc - rece, cremoasă, plină de arome delicioase și se poate pregăti în foarte multe moduri, la fel cum se și poate decora în zeci de moduri. Baza este foarte simplă, ea conține doar 2 ingrediente de bază: făină de orez și lapte (normal sau vegetal).

Aceasta este prima încercare. Versiune vegană, normal :o)

Ingrediente pentru 4 porții:

• 1 conservă de 400ml de lapte de cocos
• 1 1/2 cană de apă sau de lapte de cocos sau alt lapte vegetal (eu am pus apă, pentru că nu aveam altceva)
• 1/2 cană de făină de orez
• 2-3 linguri de zahăr sau de miere
• vanilie
• pentru decorat: scorțișoară, nuci, dulceață din petale de trandafir (sau altă dulceață)

Se amestecă ingredientele lichide cu făina de orez, zahărul și vanilia, se pune cratița pe foc, amestecând în continuu, până când budinca se îngroașă. Se pune în 4 castronașe și se lasă la răcit. 

Când budinca e rece, se decorează cu scorțișoară, nuci, dulceață.

O sâmbătă plină de ghinioane și povestea celor 100 de muffins

Cam asta a fost îndeletnicirea mea de sâmbătă.

Timp de câteva ore, cele 4 tăvi imense...

...s-au umplut treptat de 100 de muffins pentru o nuntă.

Chiar dacă ziua a fost în final una reușită, pe parcurs s-au întâmplat, precum o avalanșă, o serie interminabilă de ghinioane. Dar mai mult, în următorul episod (e timpul de culcare, mâine trezirea se face la ora 6).

Fructe roșii de început de august

Culese proaspete din grădină.

Momente dulci-amare

Azi am descoperit, accindental în grădină, cele mai dulci și aromate cireșe pe care le-am mâncat vreodată. Este vorba de cireșele negre amare, care sunt și cam pe trecere; foarte coapte, aprope stafidite de la atât soare torid de vară, mărunte, negre, ciugulite de păsările lacome, de nu îți vine să crezi că sunt comestibile, cireșele îți explodează efectiv în gură și iți delectează papilele gustative de crezi că ești în cel mai dulce-amar loc din lume. Până la urmă așa cum este și viața în sine, cu momente dulci dar și momente amare, combinația lor făcâd să merite savurat fiecare moment, fiecare loc, fiecare persoană și fiecare clipă petrecută :o)

Teitei cu mac

Cina târzie și păcătosă, plină de carbohidrați, aromată, dulce și seducătoare prin simplitate și rapiditate. Dacă ai norocul să trăiești alături de un înflăcărat iubitor de orice desert cu mult mac (cu cât mai mult, cu atât mai bine, evident!), atunci se ivește situația ideală de a prepara această rețetă, cât ai clipi din ochi, și toată lumea este fericită.

Ingrediente pentru 4 porții:

• 400g de paste plate (eu am folosit pătrățele cu latura de 1cm, dar se poate folosi orice, evident)
• 200g de mac (cât mai proaspăt, să nu fie amar deloc)
• coaja rasă de la 1 portocală
• 2 plicuri de zahăr vanilat bourbon
• 3-4 linguri de zahăr fin (normal sau brut)

Se fierb pastele cu puțină sare, conform instrucțiunilor, ele nu trebuie să fie moi și să se destrame. În acest timp se macină macul în râșnița de cafea, apoi se adaugă și restul ingredientelor: vanilia, coaja rasă de portocală și zahărul. Când pastele au fiert, ele se strecoară, fără să se clătească cu apă rece, se storc bine de apă, se pun înapoi în oală și se amescă bine cu macul, fără a le sfărâma.

Sunt bune calde și reci, simple sau alături de bucăți de portocale.

Crema de cspsuni si ciocolata

Ingrediente pentru 2 porții:

Pentru crema de ciocolată:

• 2 banane coapte
• 2 linguri de praf de roșcove

Pentru crema de căpșuni:

• 1 cană de căpșuni
• 2 linguri de apă
• 2-3 linguri de fulgi de cocos

Se face prima cremă punând toate ingredientele în blender, la fel și a doua. Cam atât. Se toarnă prima cremă peste a doua sau invers și se decorează cu căpșuni proaspete.

Prajitura cu mere si cozonac

Pentru ca a mai ramas de ieri aproape un cozonac cu mac intreg, care incepea sa se si usuce, mi-a venit ideea sa il reciclez intr-o prajitura lejera cu multe mere, fara zahar, evident (cozonacul e destul de dulce, oricum).
Se poate folosi orice fel de cozonac (acesta s-a si nimerit sa fie vegan), sau chiar paine (in cazul in care se foloseste paine, aceasta se mai poate asezona cu zahar vanilat si scortisoara).

Ingrediente pentru 1 tava:

• 1 cozonac vegan/de post de orice fel
• 1l de lapte de migdale
• 2 plicuri de zahar vanilat Bourbon
• 10 mere ionatane medii
• 2 linguri de gris

Intai si intai am dat drumul la cuptor.

De acum totul e simplu si merge ca uns: am curatat merele si le-am taiat feliute, am presarat peste ele gris si zahar vanilat si am le-am amestecat usor. Dupa ce am pregatit astfel merele, am luat o tava (preferabil un vas de ceramica dreptunghiular), in care am asezat frumos cate o felie de cozonac pe care am dat-o prin lapte pe ambele parti, apoi am pus stratul de mere iar la final ultimul strat de felii de cozonac inmuiate bine in lapte.

Am pus tava la cuptor, la foc mediu as zice, si am lasat-o cam 50 de minute. Dar, eu as recomanda sa se verifice dupa 40 de minute si se mai lase daca este cazul - feliile de cozonac de deasupra trebuie sa fie rumene si merele moi.

Cea mai buna este rece.

Cuib de viespi

Cine isi mai aminteste din copilarie gustul de nuca prajita, textura moale, calduta si usor insiropata a asa-numitelor cuiburi de viespi, facute de bunica. Parca toate simturile si amintirile iti sunt rascolite musti incet si sovaind, cu ochii inchisi, din rotundele delicatese, pentru a captura fiecare clipa si fiecare senzatie.Eu asa am simtit azi, cand mama mea ne-a facut o surpriza si a aparut cu o farfurie plina ochi cu aceste spirale minunate.

Varianta originala nu este vegana, se foloste lapte de vaca, dar care se poate inlocui foarte usor cu cel de nuci sau de migdale.

Ingrediente pentru 3 tavi:

• 75g de drojdie
• 1l de lapte vegetal caldut
• 1.5kg de faina
• 10 linguri de zahar
• 1/4 cana de ulei de floarea soarelui
• 500g de nuca macinata
• vanilie
• 1/2 lingurita de sare
• pentru insiropat: 0.5l de lapte vegetal + 1 plic de zahar vanilat

Se lasa drojdia in 1/2 cana de lapte caldut si 1 lingurita de zahar, pana iese din cana, apoi se varsa intr-un castron si se adauga faina,  laptele, sarea si 5-6 linguri de zahar, vanilia si se framanta cateva minute pana se obtine un aluat moale si elastic. Se incorporeaza uleiul. Se lasa la crescut in castronul acoperit 45 de minute.

Intre timp se amesteca nuca macinata cu 4-5 linguri de zahar.

Cand aluatul a crescut, se imparte in 3 parti egale, si se intinde fiecare intr-o foaie subtire, mai mult lunga decat lata, peste care se presara uniform 1/3 din compozitia de nuca, apoi se ruleaza si se taie in felii de 2.5cm grosime, care se aseaza in tava tapetata cu hartie de copt.

In timp ce prima tava e la cuptor, se incalzesc 0.5l de lapte cu 1 plic de zahar vanilat.

Se coace fiecare tava la foc mediu iar imediat ce e scoasa din cuptor se toarna cate o lingura de lapte fierbinte peste fiecare spirala, dupa care se scot din tava si se aseaza pe o farfurie.

Clatite cu unt de arahide si gem

Încă nu am m-am apucat de prânz (sau să ne apucăm mai bine zis, prânzul este o treabă de echipă, mai ales în weekend când îți poți face de cap cu o rețetă trăsnită de paste!), așă că m-am gândit că niște clătite ar fi numai bune de un brunch. Înițial am vrut să fac 3 umpluturi diferite, dar, cum îmi era tare lene de atâta muncă, am apelat din nou la ce era mai aproape în dulap: combinația imbatabilă - peanut butter and jelly, adică pe românește unt de arahide și gem. Nu știu dacă ați încercat, dacă nu, fugiți repede la un supermarket, sau la un magazin cu produse sănătoase mai bine, și luați un borcănel cu unt de arahide, fin sau chunky și un borcan cu gem, dacă nu aveți de la mama sau bunica :o) Evident că eu am avut de la mama, am combinat un magiun de prune, fără zahăr cu un gem de vișine, ușor dulce.

Ingrediente pentru (nu știu câte) clătite:

• 2 căni de făină albă
• 1 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/2 linguriță sa sare
• 1 lingură de zahăr
• 1/4 cană de ulei de floarea soarelui
• 2 căni de lapte vegetal
• apă cât trebuie

Ingrediente pentru umplutură:

• unt de arahide
• orice gem/dulceață/magiun preferați

Se face aluatul, amestcând toate ingredientele cu un tel, se mai pune apă pentru a obține consistența dorită (știți voi, așa, după ochi). Se coc clătitele.

Pentru a le umple, se pune peste ele câte un strat subțire de unt de arahide iar apoi un strat subțire de gem/dulceață/magiun.

Mousse de spirulina

A sosit și ultima zi a rețelor care conțin proteine complete, vedeta zilei de azi este spirulina. M-am tot gândit cum ar fi un preparat unde spirulina este centrul atenției, să conțină și un fel de nuci pentru a compensa aminoacizii esențiali lipsă pentru a fi o proteină completă, și totuși gustul să nu fie exagerat de ”algos”. După câteva experimente, s-a născut acest mouse foarte simplu, ale cărui ingrediente se pot număra pe degete.

Ingrediente:

• 1/3 cană de nuci caju crude
• 1/2 cană de apă rece
• 1 lingurița cu vârf de spirulină
• 1/2 linguriță de praf de roșcove (opțional)
• 1 linguriță de miere
• 1 linguriță de zeamă de lămâie

Se lasă nucile caju în 1/2 cană de apă câteva ore sau peste noapte. Se pun toate ingredientele în blender, tot cu apa în care au stat nucile caju.

Bile proteice

Penultima rețetă din seria provocării proteinelor reunește diferite tipuri de nuci, cu fructe uscate și făina de cânepă plină de proteine. Inspirația a fost un baton cumpărat acum câteva zile ce avea un conținut similar, iar ca și gust bilele au ieșit cam la fel (doar forma nu, se pare că este mai ușor să faci bile decât să dai diferite forme, mai ales dacă ești un om leneș :P).
Aceste bile proteice sunt numai bune ca și snack de-a lungul unei zile friguroase de iarnă, sau ca un mic dejun rapid.

Ingrediente pentru 10-15 bile:

• 1/2 cană de caju crud
• 1/2 cană de amestec de migdale și nuci crude
• 2-3 linguri de fulgi de cocos
• 4 linguri de apă rece
• 10 curmale
• 2 linguri praf de roșcove
• 4 linguri de făină de cânepă

Se lasă nucile în apă rece câteva ore sau peste noapte, apoi se pun toate ingredientele în robotul de bucătărie și se mărunțesc bine. Dacă mai e nevoie de apă, se mai pune o lingură, iar dacă e prea gros se mai pune o lingură de cocos.

Se formează bile, batoane sau alte forme, care se pot da prin făină de cânepă, praf de spirulină, cocos sau nuci măcinate. Se țin la rece.

Budinca de chia cu lapte de soia si roscove

Sunt deja pe la mijlocul provocării ”rețete cu proteine complete vegetale în fiecare zi”, și am ajuns, în sfârșit la semințele de chia, miraculoase și delicioase bobițe mici, sau cum ai spune unui copil, mâncare de păsări :o)
Ca de obicei, nu e nevoie decât de câteva ingrediente pentru a obține o masă de seara, de după o sesiune la sală, plină de nutrienții necesari refacerii musculare. Se mai pot adăuga și alte ingrediente, după poftă și după ce mai aveți prin dulap (ca fructe uscate de exemplu, eu nu am pus din cauza conținului ridicat de fructoză, fiind și seara).

Ingrediente pentru 2 porții medii sau 1 mare:

• 1/4 cană de semințe de chia
• 2 căni de lapte de soia
• 2 linguri rase de praf de roșcove
• 1 linguriță de lapte praf de soia
• ceva îndulcitor, ca 1-2 lingurițe de miere (opțional, eu nu am pus)
• 2 lingurițe de făină de cânepă (opțional, eu am pus, dar parcă era mai bună budinca fără - așa e mai proteică și are mai mulți acizi grași omega 3)

Se lasă semințele de chia în laptele de soia rece, cam 30 - 45 de minute, până ce capătă o consistență groasă și vâscoasă, apoi se adaugă și restul de ingrediente.

Bile de ciocolata si migdale

A sosit și ultima zi a maratonului rețetelor cu mult calciu de origine vegetală, zi pe care am sărbătorit-o cu niște bile de ciocolată și cu mult mult calciu. De unde vine calciul? Din toate ingredientele din compoziție, chiar dacă sunt doar 3 - recent am descoperit faptul că și praful de roșcove este în topul alimentelor cu mult calciu.

Ingrediente pentru 10 bile:

• 1/2 cană de migdale crude
• 10 smochine uscate moi
• 3 linguri de praf de roșcove
• 2-3 linguri de apă

Se prăjesc puțin migdalele la foc mic, cam 2-3 minute, după care se macină mărunt, dacă mai rămân bucăți nemăcinate, cu atât mai bine. Nu trebuie neapărat prăjite, se pot macina și crude. Se taie smochinele mărunt de tot și se combină toate ingredientele, la început cu 2 linguri de apă. Dacă mai este nevoie și consistența obținută nu este una destul de lipicioasă pentru a forma o bilă, se mai pune și a treia lingură de apă.

Se formează bile și gata, asta e tot.

Budinca de orez

Penultima rețetă din seria: rețete vegane cu mult calciu. Și de data aceasta, ca de multe ori, salvarea mea a fost dulapul de bucătărie, care adăpostește tot soiul de alimente uitate de lume, cumpărate cu diverse ocazii după zicala: chiar dacă nu am nevoie acum, lasă că e bine să fie.

Una din pungile începute acum ceva vreme era și una de orez integral. Când am vazut-o, am realizat că și orezul integral se numără printre alimentele vegane bogate în calciu, iar în același timp o veche amintire mi-a răscolit sufletul și simțurile: budinca aurie de orez făcută de bunica mea pe vremurile demult apuse când îmi petreceam vacanțele de vară la sat. Gustul catifelat, textura moale și în același timp crocantă, culoarea ademenitoare m-au convis instantaneu să încerc budinca și în versiunea vegană (bunica mea obișnuia să o prepare cu orez alb, ouă, zahăr și lapte).

Ingrediente pentru o budincă mare:

• 2 căni de orez integral (de orice fel)
• 4 căni de apă
• 250g de stafide aurii
• 2 mâini de migdale tocate
• 2 căni de lapte de soia (se poate folosi simplu sau cel cu vanilie)
• 2 linguri de amidon
• vanilie
• un praf de sare

Se pune orezul la fiert conform instrucțiunilor cu cele 4 căni de apă. Eu am oprit focul cam după 25 de minute din acel moment, iar apa era aproape complet absorbită. L-am strecurat de apă, l-am amestecat cu restul ingredientelor (în afară de migdale) și l-am pus într-o tava. Am mai presărat peste migdale tocate, apoi am pus totul la cuptor, la temperatura de 180 de grade, pentru 30-40 de minute (evident să se verifică după cele 30 de minute, el trebuie să fie auriu deasupra si migdalele coapte, dar nu arse -  eu am stat cu ochii lipiți pe geamul de la cuptor, așteptând cu nerăbdarea unui copil în dimineața de Craciun :o) ).

Se mănâncă călduță sau rece cu gemul / dulceața preferată.

Bile cu amaranth, migdale si smochine

Am intarziat putin, dar am reusit intr-un final, dupa o zi lunga sa ma ocup de reteta preparata azi dimineata, la aceeasi ora ca ziua precedenta. De data aceasta este vorba de un desert foarte simplu, ce contine doar 4 ingrediente, toate fiind foarte bogate in calciu. Iata rezultatul:

Ingrediente:

• 1/2 cana de amaranth (se gaseste la magazinele naturiste)
• 1 cana de apa
• 1/2 cana de migdale crude
• 100g de seminte crude de susan
• 8 smochine moi

Se pune amaranth-ul la fiert in apa, din momentul in care incepe sa fiarba se lasa la foc mic cam 10-15 minute (am incercat sa ma uit la ceas, dar sincer, nu mai tin minte exact cat timp au fiert). Ideea este ca amaranth-ul a absorbit apa de tot si la gust era inca crocant putin, dar se spargea intre dinti usor. Se mai lasa acoperit cu capac vreo 5 minute, dupa care se descopera, se amesteca si se lasa la racit.

Intre timp am pus migdalele in rasnita de cafea, le-am rasnit bine pana cand am obtinut un fel de faina.

Am taiat smoghinele cubulete mici mici si am pregatit o farfurie in care am pus susanul.

Amaranth-ul fiind racit (eu nu am putut astepta pana s-a racit complet, el era putin caldut, dar a fost bine pana la urma) se amesteca in el faina de migdale si smochinele. Se formeaza bilute care se dau prin susan.

Si gata, totul ar trebui sa dureze maxim 30 de minute. Numai bune pentru un mic dejun sanatos si satios!

Placinta de gutui si mere

Cum toată luna octombrie am lenevit și nu am reușit să pun o postare decentă, o rețetă, nimic nimic, iar acum, înainte de a fi gata și să se termine până și ultimele fructe tomnatice aromate, am decis să folosesc gutuile parfumate care se găsesc din abundență în acest sezon, iar alături de merele din livadă (care au fost grijuliu culese și adăpostite în pivniță pentru iarnă) să le combin într-o plăcintă simplă, gata cât ai clipi din ochi. De fapt curățatul durează cel mai mult.

Poza a fost făcută pe ultima sută de metri, chiar înainte să dispară cu totul în burțile pofticioase ale mesenilor.

Ingrediente pentru o plăcintă:

• 8-10 mere de diverse soiuri
• 4-5 gutui
• 200g de stafide
• zeama și coaja de la 1 lămâie
• 1/2 dintr-un pachet de foitaj necongelat (7-8 foi)
• câteva linguri de ulei de floarea soarelui
• câteva linguri de griș
• NU se pune zahăr sau orice alt îndulcitor deloc

Se spală fructele, merele nu se curăță de coajă, doar de cotor. Se rad (în robotul de bucătărie preferabil), apoi se adaugă coaja rasă de lămâie, zeama de lămâie, stafidele și 2-3 linguri de griș.

Se pun 4 foi de foitaj  într-o tavă unsă cu ulei, se unge fiecare foaie cu puțin ulei, folosind o pensulă. Se presară omogen 2 linguri de griș apoi se toarnă umplutura, nivelând-o ușor. Se pun celelalte foi, adică vreo 3-4, ungând fiecare cu puțin ulei. Ultima se mai unge cu puțin ulei, pentru a-i da strălucire.

Prăjitra vine pusă în cuptorul încins, dând focul la mediu și lăsând-o cam 30 de minute.

Ca orice prăjitură cu fructe, este mai bună rece decât caldă.

Placinta cu dovleac

De mult timp doresc sa incerc sa fac o placinta cu dovleac, cu umplutura cremoasa, putin dulce si cu un invelis moale si subtire.
Toamna aceasta mi-am adus aminte de aceasta dorinta veche, am reusit sa nu uit sa iau un dovleac mare si frumos, cam de 1.5kg din magazin si am venit cu el in weekend la sat, la parintii mei.

Acompaniata de privirile curioase ale pisicii si ale ratelor din curte, am taiat, ajutata fiind de tatal meu, dovleacul, l-am curatat si am dat drumul preparatului placintei.

Am pus bucatile de dovleac in robotul de bucatarie, cu discul de razuire, apoi direct intr-o oala mare, in cuptor. Am pus putina apa, cam 1 cana, si am lasat oala descoperita in cuptorul preincalzit, la foc mediu, cam 1.5 ore, amestecand din cand in cand. Surprinzator, nu s-a prins nimic de oala (mama mea mi-a impartasit secretul preparatului dulcetii de prune la cuptor, care se pune tot asa, in oala mare - aceeasi oala - si se lasa la fiert ore in sir, fara sa se prinda de fundul oalei. Mi s-a parut miraculos!).

Dovleacul e gata cand nu se mai distinge forma lui de la razuire si a devenit o pasta omogena si cremoasa. Se scoate atunci din cuptor, se toarna peste el 200g de stafide si vreo 3 linguri de gris (zahar nu am pus deloc in crema - mi-am propus sa nu mai folosesc zahar in umpluturile prajiturilor cu fructe, doar foarte putin in aluat).

Se prepara repede aluatul: se pun 25g de drojdie proaptata in 1/2 cana de lapte de migdale (sau de vaca, simplu) caldut, cu 2 lingurite de zahar. Cand drojdia a crescut pana la buza canii, se rastoarna peste 400g de faina, 250ml de lapte de migdale (sau de vaca, sau pur si simplu apa), 1/3 cana de ulei , 2 linguri de zahar si 1/2 lingurita de sare. Se amesteca toate ingredientele, si se formeaza un aluat omogen care se imparte in 2 parti egale, care se intind astfel incat sa incapa intr-o tava.

Se tapeteaza o tava cu hartie de copt, se pune prima foaie de aluat, peste care se presara 1-2 linguri de gris. Se toarna crema si se pune a doua foaie. Am uns putin aluatul cu apa amestecata cu zahar si am presarat niste susan, apoi am pus repede tava in cuptorul incins si am dat focul la mediu. Am lasat placinta cam 40 de minute la copt (trebuie verificata dupa 30 de minute, fiecare cuptor e diferit).

Am scos-o din cutpor si am lasat-o la racit (neaparat!).

Faimoasele eclere ale mamei mele

Azi a facut mama mea eclere dupa reteta ei stiuta de 30 de ani, scrisa de o doamna care pe vremea respectiva avea 80 de ani, fosta cofetareasa.
De ani de zile, tot dupa aceasta reteta prepara faimoasele ei eclerele; intre timp a fost copiata, xeroxata, impartita la prieteni, cunoscuti, straini, oricine ii lauda eclerele si dorea sa le afle secretul.
Cum nu dorim sa se piarda vreodata hartia pretioasa pe care au fost scrise cu mare migala instructiunile, i-am facut o poza, am pus-o pe blog si i-am spus mamei mele ca daca o va pierde vreodata sau se va deteriora, aici va ramane pe vesnicie varianta digitala :)