3 septembrie 2011

Ghiveci de legume


Timp de preparare: 30 minute
Ingrediente pentru 4 porții mari:
  • 1 ceapă medie
  • 1 vânătă medie
  • 1 dovlecel mediu
  • 2 cartofi mari
  • 2 ardei grași
  • 3 roșii mari
  • sare, chili sau alte condimente
Se pregătesc legumele: se taie ceapa mărunt, ardeii în fâșii subțiri, vânăta și dovlecelul în cuburi cam de 1cm, cartofii în pătrățele subțiri iar roșiile mărunt.

Se pun ceapa și ardeii în puțin ulei încins, iar după vreo 2 minute se adaugă cartofii. Când aceștia sunt puțin moi, se pun vinetele și puțină apă. Se acoperă vasul pentru cateva minute. Când vinetele au fiert puțin, se adaugă dovlecelul, și se acoperă din nou vasul (mai completăm cu puțină apă dacă s-a evaporat). După vreo 2-3 minute se adauga roșiile, sarea și alte condimente, lăsând să mai fiarbă neacoperit vreo 5 minute.

Și e gata. Ca de sfârșit de vară (de fapt e prima oară când gătesc vara asta, parcă e păcat să nu te bucuri de toate legumele și fructele așa crude și gustoase cum sunt ele de la mama natură :o) ).

4 august 2011

Salata mea de zi cu zi

Vară lungă fară nici o postare.. Fară nici o rețetă sau sfat, fără concediu cum trebuie sau relaxare. De ce? Multe schimbări, atât de multe încât nu am avut nici o secundă timp să mai fac poze la ce mănânc și să pun pe blog... Dar fiți liniștiți! Nu am mâncat prostii :P Doar salate, în general, așa cum este această salată (mâncată chiar azi în pauza de masă, în mare grabă). Deci, nu ați pierdut mare lucru.. :o)

Timp de preparare: 5 minute

Ingrediente pentru o porție mare (sau normală pentru o masă de sine stătătoare):
  • 2 roșii roșii de gradină, mari, coapte și dulci
  • 1 ardei gras
  • 2 castraveți
  • 1 avocado copt (nu foarte moale)
  • zeama de la 1/2 lămâie
  • ulei de măsline
  • câteva frunze de busuioc
  • sare după gust
Se taie toate legumele și se amestecă împreună cu zeama de lămâie, sarea, uleiul de măsline și busuiocul tocat. Și gata! Simplu, rapid și bun! :o)

1 iulie 2011

Muffins cu multă ciocolată şi unt de arahide

Ingrediente:
  • 2 3/4 cană făină
  • 1/4 cană cacao cernută
  • 1 1/2 linguriţă bicarbonat de sodiu
  • 1/4 lingurită sare
  • 300-350ml lapte de soia
  • 1 1/2 lingură zeamă de lămâie
  • 1/3 cană ulei de floarea soarelui
  • 3/4 cană zahăr brun
  • 3 linguri unt de arahide
  • 1 ciocolată cu multă cacao (peste 70%) de 100g tăiată mărunt
  • 2 plicuri vanilie Bourbon sau Finesse de la Dr Oetker
Se combină: făina, cacaua cernută, bicarbonatul de sodiu, sarea şi ciocolata mărunţită.
Separat, se combină ingredientele lichide: laptele de soia, uleiul, zeama de lămâie, zahărul brun, untul de arahide, vanilia. Se toarnă primul amestec peste.

Se pune aluatul în 12 forme de muffins pregătite şi se lasă la cuptor, la foc mic-mediu timp de 20-25 de minute.

Muffins cu dovlecel şi mărar

Ingrediente:
  • 2 căni făină
  • 1 linguriţă sare
  • 2 linguriţe praf de copt
  • 200ml lapte de soia
  • 1/3 cană ulei de floarea soarelui
  • 1 legătură mărar
  • 1 cană dovlecel ras
Se amestecă într-un bol: făina, sarea şi praful de copt.
Separat, se combină: laptele, uleiul, mărarul tăiat mărunt şi dovlecelul ras. Se adaugă făina peste fără a se amesteca excesiv.

Se pune aluatul într-o tava cu 12 muffins pregătită cu hârtiuţe sau unsă bine cu ulei.

Se coc la foc mic-mediu (eu pun la foc mic, oarecum cuptorul meu vechi e aşa nebun încât arde tot până şi la foc mediu) timp de 25-30minute, verificându-se după 20 de minute şi întorcând tava dacă este necesar.

28 iunie 2011

Ce mai găsim la chioșcurile de ziare...




















Mi se pare extraordinar că a apărut seria de cărți a prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi ”Și noi ce mai mâncăm?”. Am cumpărat toate volumele cu nerăbdare, să văd ce ajunge la români în case în fiecare joi. Și am fost de fiecare dată plăcut surprinsă. În sfârsit spune cineva ce trebuie să spună, și publică ce trebuie să audă toți, mai ales toți românii, obișnuiți cu o alimentație preponderent nesănătoasă. În sfârșit gospodinele își pot da seama unde greșesc și își pot adapta rețetele tradiționale pentru a fi mai sănătoase. Abordarea domnului profesor mi se pare extraodinară, trebuie să recunosc. Eu am încercat de când am renunțat la carne să îi conving pe toți să facă la fel, și am greșit, mai ales cu părinții, care erau prea obișnuiți cu alimentația tradițională și nu dădeau nici un semn că ar schimba ceva, ba din contra! În schimb, în aceste cărți, suntem introduși în alternative sănătoase ale alimentelor cu care suntem obișnuiți, nu trebuie să renunțăm la carne, ci doar să fim atenți la ce mâncăm și cum gătim.

Cărțile sunt pline de informații utile, idei, sfaturi și rețete și nu ar trebui să lipsească din librăria nimănui care înceracă să afle mai multe despre alimentație sau care e conștient că nu mănânca întocmai sănătos și vrea să schimbe acest lucru!
Trebuie să recunosc că am început să le cumpăr cu gândul de a le da părinților mei, pentru că nu credeam că o să găsesc ceva în ele ce deja nu știam, sau nu citisem altundeva, dar nu a fost deloc așa...


Am cumpărat până și cartea ”Revoluție în bucătărie”, tot cu gândul la părinții mei, iar aceasta s-a dovedit a fi o surpriză la fel de plăcută ca celelalte cărți. E plină de rețete delicioase și sănătoase, poze colorate și multe informații utile. Și spre marea mea surprindere, majoritatea rețetelor sunt vegane, sau cum se spune la noi, de post.

Prin urmare, sfatul meu pentru cei care nu s-au gândit să cumpere aceste cărți și care sunt preocupați într-o oarecare măsură de sănătatea lor, este să fugă repede la un chioșc de ziare și să vadă dacă le mai pot cumpăra.

Mă bucur foarte mult că publicul are acces la aceste informații vitale, că oricine le poate găsi și că mai există speranțe și pentru poporul român să nu moară prematur și neinformat din cauza diferitelor boli ”fatale” considerate ”genetice” de către toată lumea, dar care sunt de fapt preponderent datorate stilului de viață ”mizerabil” de nesănătos, suprasaturat și supramediatizat cu gunoaiele care se numesc alimente ”moderne” (vezi Coca-Cola și altele), medicamente toxice, sedentarism și nepăsare!

27 iunie 2011

Un nou look

După mai mult de un an cu Birdie, am hotarât că blogul meu trebuie să se maturizeze odata cu mine, așa că am renunțat la aspectul jucăuș și am ales unul mai serios (?). Sau cel puțin mai matur și mai feminin. Nu știu exact cum să-l descriu.. După căutări intense și muuult timp pierdut cu asta, am găsit acest draguț șablon gratuit și m-am apucat imediat să il editez, cât am putut. Încă mai are porțiuni ”în construcție”, ca de exemplu paginile individuale, dar cu puțin timp, răbdare și dedicație, se vor finaliza și acestea.

O altă idee care nu îmi dă pace de ceva timp este aceea de a schimba titlul blogului, poate și url-ul. Cum Experimentul dietei vegane nu mai este de mult timp un experiment ci un stil de viață, blogul ar trebui să reflecte aceasta. Sunt atâtea variante încât încă nu am ales nici una! De la simplul ”Veganisme” la ciudatul ”Confesiunile unui muffinoholic vegan”, parcă nu se potrivește nimic. Dar lucrul de care sunt și voi fi sigură este acela că acest blog se va ocupa de ce s-a ocupat și până acum: un stil de viață sănătos prin intermediul unei diete vegane. Da, știu, nu am o dietă 100% ”animal-free” (în sensul că mănânc și lactate), chiar dacă îmi dau silința, dar voi încerca să fie acest blog 100% ”animal-free”. Cum s-ar zice: să facem ce spune popa, nu ce face popa :P!

Sfaturi pentru detoxifierea ficatului

Ficatul este principalul organ pentru digerarea grasimilor și pentru detoxifiere. Fiecare moleculă de grăsime pe care o mâncăm trece prin ficat, dar când acesta devine împovărat cu cele peste 500 de funcții pe care trebuie să le îndeplinească, el nu mai funcționează la capacitate maximă în favoarea menținerii sănătății noastre. Câteva metode pentru a ne îmbunătăți funcțiile ficatului, sunt:
  • pentru ca ficatul decesită mari cantități de vitamine și minerale pentru a-și putea îndeplini funcțiile, dieta noastră ar trebui să fie bogată în fructe, legume și în general alimente bogate din punct de vedere nutrițional
  • pentru ca aditivii și conservanții din mâncare sunt filtrați de către ficat, dieta noastră ar trebui să nu conțină deloc alimente procesate, aditivi, conservanții și coloranți alimentari artificiali. De asemenea ar trebui să consumăm cât mai puțin zahăr rafinat și îndulcitori sintetici.
  • ar trebui să evitam margarina și grăsimile comerciale, grasimile de origine animală și mâncărurile prăjite de asemenea.
  • ar trebui să bem între opt și zece pahare de apă pe zi. Acesta este singura modalitate prin care ficatul poate să elimine toxinele din organism.
  • și mai mult, ar trebui să ne începem fiecare zi cu un pahar mare cu apă în care am stors 1/2 - 1 lămâie. Lămâia accelerează capabilitățile detoxifiante ale ficatului.
  • să mâncam cat mai multe alimente care ajută la regenerarea ficatului: morcovi, zarzavaturi și legume verzi.
  • să mâncam mult usturoi, ceapă, broccoli; aceste legume conțin sulf, necesar detoxificării organismului.

24 iunie 2011

Promisiuni

Vremea teilor înfloriți este aproape pe terminate, vara abia a început, la fel și vremea caniculară, piețele pline de fructe și legume colorate și parfumate. Mereu mi s-a părut că luna iunie, luna teilor înfloriți este vremea schimbărilor, cea a decizilor importante și a curajului de a înfrunta viitorul, indiferent unde ar duce el. Așa că viața mea trebuie să se chimbe anul acesta, odata cu scuturarea polenului de flori de tei și cu sosirea nopților călduroase de vară. Cum nu o să am parte de concediu cine știe ce, tocmai din cauza tumultului cauzat de multele schimbări ce au loc, voi face următoarele promisiuni:
  • mă voi ocupa de acest blog mai mult. Voi pune rețete, poze, idei și gânduri, tot ce ține de sănătate, mâncare și un stil de viață adecvat.
  • voi face mai multe poze, singura mea pasiune ce a rezistat timpului
  • nu voi pierde timpul, nu voi pierde weekend-urile făcând nimic
  • voi citi mai mult, și nu numai cărți de programare
  • ma voi îmbunătăți pe orice plan
  • îmi voi lua un obiectiv macro pentru poze mai frumoase cu mâncare și cu alte nimicuri care fac lumea mai luminoasă
  • nu voi uita de pozele de vacanță, le voi uploada pe picasa, chiar daca sunt multe și îmi va fi lene să le sortez pe toate
  • nu voi mai tacea când am ceva de spus
  • nu îmi voi mai agasa părinții să mănânce mai sănătos sau să nu mai fumeze, este decizia lor până la urmă. Le voi da doar un exemplu și nu mă voi certa cu ei.
Și lista poate continua la nesfârșit...

Ne vedem la următoarea postare, adică duminică, când mă voi întoarce din mini concediul de weekend având ca destinație Defileul Dunării, cu desaga plină de poze spectaculoase și voie bună.

22 aprilie 2011

16 aprilie 2011

Pâinea noastră cea de toate zilele


Mă gândeam după ce am terminat ultima postare, unde mai găsim noi pâine bună, proaspătă, crocantă, fără amelioratori sau alte prostii (cum sunt în toate supermarketurile). Dacă dăm o fugă la magazinul de după colţ, cum mulţi fac, suntem izbiţi de mica ofertă de pâine: pâine albă, pâine ambalată şi tristă, o pâine integrală rătăcită pe un raft mai în spate, şi evident, toate conţinând amelioratori. Dacă îţi vine ideea nefericită de întreba un vânzător, eşti răsplătit pentru curiozitate cu o privire acră şi cu un răspuns care seamănă cu: avem ce se vede. Adică nu au.


Atunci unde mergem, ce facem? Supermarketul e la fel, groaznic, ce să mai spunem.. Rafturi pline de pâini albe sau "integrale", adică colorate cu mai ştiu eu ce substanţe, toate pompate chimic, lumea se îngrămădeşte la cele calde, şi tu treci dezamăgit mai departe..
Singura opţiune este să ne îndreptăm la puţinele brutării care există şi a căror ofertă este mai cuprinzătoare: găsim pâini cu amelioratori, pentru cei "traditionalişti", dar şi pâini mai naturale, pentru cei ce se mai interesează ce scrie pe lista de ingrediente, sau pâini integrale, pentru cei ce "îndrăznesc" o "altfel" de pâine care nu prea prinde la populaţia românească, pentru că nu este "la fel de bună" ca cea albă şi pufoasă.


Spre fericirea timişorenilor, există un număr destul de mare brutării cam prin toate zonele. Preferata mea este Prospero, cofetărie/brutărie/patiserie. Din cele trei tipuri de produse comercializate, m-am oprit la pâine (ce să zic, prăjiturile chiar dacă sunt într-un număr mare de sortimente, colorate şi apetisante, sunt tot ca cele "comuniste", adică lipsite de gust, fără nici o aromă, doar una "subtilă" artificială şi pline ochi de zahăr; iar patiseria e doar "normală", adică absolut nimic deosebit). Pâinea este în schimb foarte bună, există multe pâini atât albe cât şi integrale, aproape toate pâinile sunt fără amelioratori, şi pe toate gusturile.

În rest ce să mai zic, pâinea este cea mai bună făcută acasă, la fel şi prăjiturile şi cred că ştim asta cu toţii deja. Nu o sa încep să critic patiseriile şi cofetăriile din Timişoara că nu ne-am mai opri şi poate v-aţi plictisi. Tot ce pot să spune este că situaţia este foarte tristă...

Cine cunoaşte alte locuri cu pâine sau prăjituri bune, este invitat să ni le comunice şi nouă :o)

Pateu de spanac

Ingrediente pentru două porţii:
  • 2 mâini bune de frunze de spanac
  • 1 avocado bine copt
  • zeama de la 1/2 lămâie
  • 3 fire de usturoi verde
  • 1/2 linguriţă chimion
  • 1/2 lnguriţă boabe de coriandru
  • 1/3 linguriţă fulgi de chili
  • 2 linguriţe ulei de măsline
  • sare după gust
Se spală bine spanacul şi se rup codiţele frunzelor, se spală şi se curăţă avocado-ul, se macină chimionul şi coriandrul în râşniţa de cafea. Se pun toate ingredientele în robotul de bucătărie şi se macină până când se obţine o pastă, nu prea fină.

A se mânca însoţit de pâine crocantă şi legume de primăvară :o)
(Da, ştiu, roşiile cherry din imagine nu se consideră întocmai "legume de primăvară")

14 aprilie 2011

Bile albe raw

Ingrediente:
  • 1 cană caju ce a stat cam 2 ore în apă
  • 50g fulgi cocos + 1 lingură
  • 2 linguri miere
  • 1 plic vanilie Bourbon
  • 1-2 linguri apă
  • o mână de alune de pădure
Se scoate caju-ul din apă, se scurge şi se pune în robotul de bucătărie, măcinându-l până devine o pastă, sau aproape o pastă (depinde cât de puternic e robotul de bucătărie). Se adaugă cele două linguri de miere, vanilia, o lingură de cocos și 1-2 linguri de apă dacă consistenţa este prea tare și nu se pot forma bile și se mai dă un puls cu robotul de bucătărie, până ce toate ingredientele au fost bine înglobate.

Se formează bilele, punându-se câte o alună la mijloc și se tăvălesc prin cocos.

7 aprilie 2011

Cuburi cu cocos

Cunoscută şi ca prăjitură cu cocos sau "miraculoasa prajitură de la restaurantul indian".
Reţeta aparţine, cum am spus şi mai sus, restaurantului vegetarian indian din Timişoara şi este, probabil (în varinta sa originală, de la faţa locului) cea mai bună prăjitură mâncată vreodată :o).
Este o reţetă vegetariană fără ouă, nu vegană, în care am înlocuit margarina din versiunea originală, cu unt.

Ingrediente pentru o tavă mică (cam 1/2 dintr-o tavă mare de aragaz):

Pentru blat:
  • 180g zahăr pudră
  • 100g unt la temperatura camerei
  • 1 linguriţă bicarbonat de sodiu
  • 1 lingură zeamă de lămâie
  • 320g făină albă de grâu
  • coaja rasă de la 1 portocală
  • 200ml lapte
Pentru sirop:
  • 200ml lapte
  • 120g zahăr
  • 2 linguri praf de roşcove
  • 1 1/2 fiole esenţă de rom Dr. Oetker
  • 1 lingură unt
Pentru tăvălit prajiturile:
  • 100g fulgi de cocos
Se face aluatul: se freacă untul moale cu zahărul praf, apoi se adaugă coaja rasă de portocală, zeama de lămâie, şi treptat făina şi laptele, evitând formarea de cocoloşi.
Se toarna aluatul într-o tavă mai mică sau medie şi se pune în cuptor, la foc mic-mediu, pentru 30-40 de minute, verificând din când în când dacă e copt.
Se lasă la răcit.

Când blatul e rece, se taie cuburi şi se prepară siropul: se pune laptele la fiert împreună cu zahărul şi praful de roşcove cernut, iar când laptele a început să fiarbă şi zahărul s-a topit, se pune untul, apoi se ia cratiţa de pe foc şi se pune esenţa de rom.

Se toarnă siropul peste blat, lăsând să se însiropeze fiecare bucată. Sau, se ia fiecare bucată de blat şi se înmoaie invidual laturile sale în sirop, tăvălindu-se la final prin cocos.

5 aprilie 2011

bag it!

Despre tot plasticul care a invadat lumea în care trăim, despre toate ambalajele, pungile de plastic menite să fie utile pentru câteva minute, până le duci acasă, și apoi să trăiască sute de ani, poluând mediul, până se degradează, despre faptul că totul în jurul nostru e făcut din plastic.

Bag It Intro from Suzan Beraza on Vimeo.

29 martie 2011

Tarte Tatin cu mere

Din seria deseturilor lacto-vegetariene, o rețetă simplă și cu un rezultat delicios. Pregatiți-vă să fiți răpiți în lumea plină de savoare a tartei tatin, cu un blat crocant sărat și acoperită din abundență cu mere moi și caramelizate.
Este o rețetă clasică și bine cunoscută peste tot în lume, iar eu m-am inspirat de la Martha Stewart pentru a vă aduce în premieră pe acest blog, incredibila și fabuloasa tarta tatin!

Gata cu prostiile, hai să trecem la treabă! :P

Ingrediente pentru 1 tartă:

Aluatul pate brisee:
  • 1 1/4 căni făină
  • 1/2 linguriță sare
  • 100g unt foarte rece, tăiat cuburi mici
  • 1/8 cană (30ml) apă foarte rece

Topping-ul:
  • 4 linguri unt
  • 1 cană zahăr tos
  • un strop de zeamă de lămâie
  • 3-4 mere tăiate felii
  • frișca pentru servit (opțional)

Se pun într-un robot de bucătărie (totul trebuie să fie foarte rapid): făina, sarea și bucățile de unt. Se adaugă apa. Aluatul rezultant trebuie să fie sfărâmicio​s și în el să ramână bucăți mici de unt.
Se pune aluatul într-o folie de plastic, se formează un disc și se pune în frigider pentru o ora.

Se unge o oală cu diamentrul de 23cm (aprox) cu unt, se aranjează merele tăiate felii concentric​ în oală.
Se face caramelul: se pune zahărul pe foc, adăugând un strop de lamaie după ce s-a topit (împiedică formarea de cristale). Se ia de pe foc înainte să primească o culoare mai închisă, se adaugă untul, amestecând​.
Se toarnă caramelul peste merele din oală.
Se scoate aluatul din frigider, se intinde sub formă de cerc și se pune peste mere și caramel.

Se lasă în cuptorul încins timp de 25 minute. Se servește caldă sau rece, cu sau fără frișcă.

Pâinea maimuței

Iată o rețetă ne-vegană, conține lapte și unt. Am încercat sa respect rețeta originală, care conținea și ouă și pe care o puteți găsi la Martha Stewart. Trebuie să recunosc că merită să uiți de dieta strict vegană pentru ceva atât de bun :o) Stați liniștiți, nu voi spune același lucru și despre carne!

Ingrediente:

Pentru aluat
  • 1 1/4 căni lapte călduț
  • 3 1/4 căni făină
  • 1 linguriță sare
  • 1/4 cană zahăr
  • 1 pachet mic de drojdie
  • 1 pachet praf de copt
  • 3-4 linguri cacao sau praf de roșcove
Pentru glazura 1:
  • 100 g unt topit
  • 1 cană nuci măcinate
  • 3/​4 cană zahăr
  • 3 - 4 lingurițe scorțișoar​ă

Pentru glazura 2:
  • 1 1/2 cană zahăr pudră
  • 2 plicuri zahăr vanilat sau vanilie
  • 2 - 3 linguri lapte

În 1/4 cană de lapte călduț se pun un praf de zahăr și drojdia. Se lasă 5 minute la crescut.
Se adaugă restul de lapte călduț, zahărul și un praf de sare. Se frământă bine 5 minute. Se împarte aluatul în 2 părți egale, care se pun în 2 castroane separate. În unul se mai adaugă 3 - 4 linguri de cacao sau praf de roșcove, framântând și adăugând dacă e nevoie încă o lingură de lapte călduț. Se lasă cele două aluaturi la crescut 30 minute.

Înt​re timp se dă cu unt o tavă rotundă sau o oală.

Într-un alt castron se amestecă 1 cană nuci măcinate cu 3/4 cană zahăr și 3 - 4 lingurițe scorțișoar​a.

După 30 minute de screscut, se fac biluțe mici de 1.5 cm din cate un aluat, se dau prin untul topit și prin amestecul de nucă și se pun în tavă, una peste alta, sub formă de colac.
Se lasa la crescut tava cu biluțele cam 10-15 minute, după care se pune la cuptor 30 minute, până ce aluatul s-a copt.
Se scoate, și se lasă la răcit.

Se prepară glazura cu 1 sau 1 1/2 cană zahar pudră și 2 - 3 linguri lapte (zahărul nu trebuie să se topească tot). Se toarnă fașii subtiri peste colacul copt.

Se servește călduț sau rece, de preferință în aceeași zi.

Pentru varianta vegană s-ar putea înlocui laptele cu orice alt tip de lapte de origine vegetală (lapte de soia sau de nuci - migdale, caju) iar untul cu unt de cocos, de exemplu. Ar trebui să iasă la fel de bun :o)

24 martie 2011

Muffins cu ce e prin "cămară"

Mi-am făcut de cap în vacanţă, dar să revenim la scopul acestui blog, dieta vegană (de care promit că încerc sa mă ţin în proporţie de 90%, 10% reprezentând lactate, şi nu carne, pentru cei care se întreabă).


Muffins, muffins, din nou muffins! Nu mă pot sătura de ele! :o) (Nu ştiu, e rău?)

Ingrediente pentru 6 jumbo muffins:
  • 1 1/2 cană faină albă
  • 1/2 cană cocos
  • 1 linguriţă bicarbonat de sodiu
  • 2 linguri praf de roşcove (sau cacao, inka, etc)
  • 2 linguriţe scorţişoară
  • vanilie
  • 1/2 cană ulei floarea soarelui
  • 1 cană apa
  • 3/4 cană zahăr brun
  • 1 lingura suc de lămâie
  • 2 banane feliate
Se combină ingredientele solide: făina, cocosul, bicarbonatul de sodiu, praful de roşcove, scorţişoară.
Separat, se combină ingrdientele lichide: apa, uleiul, zeama de lămâie, vanilia, zahărul.
Se amestecă cele două compoziţii, iar la sfârşit se adaugă bananele feliate.

Se pune aluatul în 6 forme de muffins mai lăbărţate, de silicon, sau în tavă cu hârtie sau avand unsă cu ulei, şi se introduce tava în cuptorul încins, dând imediat focul la mediu spre mic, pentru 25-30 de minute.

19 martie 2011

Vacanta gurmanda la Roma

Dupa o lunga pauza, o eternitate, timp in care m-am simtit cam vinovata ca mi-a fost cam lene sa mai postez ceva, lene si lipsa de timp pentru experimente, si nu in ultimul rand pentru o dieta strict vegana. Asa ca in ultimele luni am avut o dieta mai mult vegetariana, cu mai de graba branzeturi (incercand sa evit cele care contin cheag) decat alte lactate, care se pare ca nu imi mai plac.. Dar tot raul spre bine cand vine vorba de bucataria italiana pe care nu o puteam rata tinand cu strictete la "veganismele" mele. Dar noroc ca vine primavara, legumele apar peste tot, sunt proaspete si colorate si abia asteapta sa fie amestecate intr-o salata viu colorata.

Dar sa revenim la Roma. Orasul, frumos, daca ar fi sa il vezi inainta erei automobilului si al traficului infern. Cam murdar, galagios, dar presarat peste tot cu ruine si cladiri superbe. In Roma pomii sunt infloriti si iarba e verde si cruda. :o) Terasele sunt deschise si toate lumea bea espresso si cappuccino, mancarea este formidabila si micile tratorii abia asteapta sa iti serveasca o pizza rotunda, crocanta si fierbinte si un pahar din vinul casei.

Cea mai buna pizza? Romana sau napoletana? Subtire si suculenta sau mai groasa, crocanta si satioasa?

Prima zi a inceput cu degustatei celei mai bune pizze din Roma, conform ghidurilor turistice, site-urilor si cozii de la intrare: da Baffetto. Pizza aleasa e vegetariana, e romana, e subtire, are marginile rumenite intr-un cupor traditional de lemne si mijlocul umed si moale.


A doua zi am vrut sa incercam pizza si altundeva, tot Romana, cam la fel de buna: pizza sei formagi, acompaniata in mod evident de bruschete cu rosii:



Iar la desert mela cotta si mille feuille cu portcale:



Ziua am mancat tot soiul de bunatati, gelato, tiramisu:


Sanvisuri cu mozzarella si spanac:


Diferite prajituri cu multa ciocolata:

Sau cu gem:
Nici asta nu stiu cum se numeste :P

Sau chifletele cu legume:

Cannolo siciliano cu fistic:

Apoi am gasit la intamplare o tratorie langa Vatican, sor'Eva, unde am mancat doua seri la rand.
Salata de vinete coapte cu mozzarella si parmzan:

Zuppa di verdure:
Tiramisu:
Pizza funghi:
Penne all'arrabbiata:

Si delicioasa panna cotta cu sos de fructe de padure:


Cand ne-am saturat de atata pizza si pasta, am cautat acest local cu zeci de salata Insalata Ricca:

Salata exotica:
Si nelipsitele bruschete:

Iar cum ultima seara a venit pe nesimtite, dupa 4 zile cu soare si 2 cu ploaie, dupa ore intregi de umblat si vizitat, am decis sa incercam si o pizza napoletana, cum tot auzisem din ghid de ea. Am decis sa mergem la un local numit Napul'e, care servea 40 de tipuri de pizza napoletana. Din pacate meniul cuprindea doar cateva, asa ca ne-am inghitit repede dezamagirea si am comandat o pizza caprese, care s-a dovedit a fi cea mai buna pizza mancata in toata viata mea!



Eram in extaz, mai ales dupa ce mi s-a adus si portia de gnocchi:


Au urmat apoi niste penne cu vinete si rosii, absolut fabuloase:

Pana si painea era extraordinara (se pare ca primesti paine fie ca ceri sau nu, asa se asigura ospatarii ca le masi ceva bacsis):

Si desertul, cassata siciliana:

Acum suntem inapoi in tara, unde pizza e mediocra sau rea, uscata si necomenstibila de cele mai multe ori, pastele sunt fara gust si fierte pana la refuz, cofetariile vand prajiruti de cauciuc cu multa frisca, toate avand acelasi gust artificial si chimic.. Ce ne-a mai ramas e sa incercam sa gatim acasa ce am mancat bun in alt locuri, incepand de azi :o)

18 ianuarie 2011

Super-legume ieftine

Multă lume, mai ales scepticii, consideră (sau găsesc această scuză) că o alimentație sănătoasă costă mult, și nu e pentru oricine. Lumea se gândește imediat la alimente bio, la magazine naturiste, la tot felul de cereale, uleiuri, semințe exotice care sunt menite să ne golească buzunarele. Dar nu este cazul! De fapt, pentru cei ce nu știu, unele din cele mai sănătoase legume din lume sunt ieftine!

Care sunt aceste legume și de unde le putem cumpăra (cel mai ieftin)?
  • Kale: Eu sincer, nu am văzut kale niciunde, sau de fapt, acum aflu și eu că această legumă e atât de sănătoasă. Kale este membră a familiei de zarzavaturi cu frunze verzi, închise la culoare și este plină de vitamina C, B și calciu. Este foarte bună împotriva depresiei.
  • Broccoli: Este poate leguma mea preferată (cred ca avocado ar fi pe mândrul loc I). Broccoli le are pe toate: vitaminele C, A, E, K, B6, acid folic, calciu, potasiu, fier, magneziu, fosfor, fibre, beta-caroteni. De asemenea conține o substanță care neutralizează toxinele din ficat și ajută la detoxifierea organismului.
    Broccoli se găsește în toate supermarketurile. Încercați să îl alegeți cât mai verde, fără pete galbene sau maro.
  • Dovleacul de iarnă: este o bună sursă de vitamina B6, importantă pentru sistemul imunitar și acid folic. Se găsește în toate supermarketurile și piețele.
  • Cartofii dulci: dulci și aromați, sunt plini de fibre, proteine, vitamina A și vitamina C. Se găsesc cam în toate supermarketurile.
  • Varza: intră în familia legumelor crucifere, ca și broccoli-ul, și împarte cu acesta toate beneficiile pentru sănătate.
  • Merele: au un conținut scăzut de calorii și unul ridicat de fibre, multe fitochimicale și antioxidanți care luptă împotriva radicalilor liberi.
  • Quinoa: este o proteină completă. Comparativ cu alte legume, quinoa are un conținut mai ridicat de calciu, fosfor, magneziu, potasiu, fier, cupru, zinc. Quinoa se găsește cam în toate magazinele naturiste.
  • Orezul basmati brun: este o sursă excelemtă de mangan, seleniu și magneziu. Îl puteți găsi în supermarketuri sau mai bine, în magazine naturiste.
  • Orzul: este o cereală bogată în mangan, seleniu, fosfor, cupru, magneziu, fier, zinc și potasiu. Se găsește în unele supermarketuri și în magazine naturiste.
  • Fasolea neagră: este o sursă de folați, fibre alimentare, proteine, magneziu, vitamina B1, fosfor și fier. O puteți găsi în supermarketuri sau magazine naturiste.
  • Semințele de in: acizii grași omega 3 reprezintă o componentă importantă, care la fel ca vitamina B12, nu poate fi sintetizată de organismul nostru. Și nu va faceți griji, nu trebuie să începeți să mâncați pește, este de ajuns să consumați semințe de in. Acestea se pot presăra peste cerealele de la micul dejun, se pot pune sub formă măcinată în diferite preparate pentru a le lega. Sunt ușor de găsit în toate supermarketurile și magazinele naturiste, atât sub formă întreagă, cât și măcinată (la Dm de exemplu).
  • Semințele de floarea soarelui: sunt printre cele mai ieftine semințe pe care le puteși găsi, iar dacă optați să le consumați sub formă crudă, aduc un aport important în dietă, deoarece conțin muntă vitamina E. Le găsiți sub formă crudă cam în toate supermarketurile și magazinele naturiste.
  • Semințele de susan: atât de populare în bucătăria asiatică, aceste mici semințe sunt pline de calciu și magneziu.
  • Migdalele: dacă încă nu ați încercat migdalele crude, atunci acum a venit timpul pentru a o face! Migdalele sunt bune pentru inimă și pline de vitamina E, un atioxidant care ajută la prevenirea îmbătrânirii. Ele se găsesc în toate supermarketurile.
Pentru a citi tot articolul, puteți intra aici.

7 ianuarie 2011

Yummy Stuff

Cine are pofta de ceva bun și fără conservanți, recomand să încerce produsele de patiserie oferite de firma Radha-Damodara, pe care le găsiți în magazinele din Timișoara, cum ar fi Novatim, alimentara de pe colț din intersecția dintre Rebreanu și Martirilor sau alte magazine alimentare. Din păcate, fiind o firmă mică și cu bun simț, nu au reușit să pătrundă în mafia marilor hipermarketuri din Timișoara, care se pare că cer mai mult decât produse de bună calitate și foarte gustoase.

Aici este o scurtă prezentare a produselor oferite de patiserie:



Tot de la cei de la Radha-Damodara așteptăm cu sufletul la gură deschiderea noului restaurant vegetarian cu influențe indiene! :o)

5 ianuarie 2011

Hummus varianta 2

Această rețetă simplă de hummus este inspirată de la colega mea de la servici, Ana, care de fiecare dată când prepară acest hummus, mi se pare atât de bun și fresh, încât mi-am permis să îl încerc și eu și să îl imortalizez pe blog :o) Îi mulțumesc Anei pentru această rețetă minunată!

Timp de preparare: 2 - 2.5 ore

Ingrediente pentru 2 porții (cam 1.5 căni, dar recomand să se facă mai mult, dacă tot stă atât în apă):
  • 150g năut nefiert (nu folosiți conserve, gustul nu se compară)
  • 1 lingură ulei de măsline
  • 2 căței de usturoi tăiați mărunt
  • 1 linguriță chimen măcinat
  • 1 linguriță coriandru măcinat
  • 1 lingură zeamă de lămâie
  • sare după gust
Se pune năutul în apă cu o linguriță de bicarbonat de sodiu peste noapte. Apoi se scurge de apă și se pune la fiert, fară sare. Ar trebui să fie gata cam în 1-1.5 ore, sau când boabele sunt moi și se sfarmă ușor. Se scuge apa și se lasă la răcit.

Când năutul e rece, se pune în robotul de bucătărie și se procesează până se obține o cremă moale și cât de cât fină, adăugând câte o lingură de apă dacă e necesar. Se adaugă apoi zeama de lămâie, uleiul, usturoiul, chimenul, coriandrul și sarea după gust.

2 ianuarie 2011

Pâine de casă

Ce poate fi mai bun decât să începem anul cu o pâine pufoasă și caldă, care dispare în stomacuri pofticioase în primele 10 minute ale ieșirii ei din cuptorul încins. Autorul acestei rețete este mama mea, dar nu pot spune că nu am contribuit cu nimic, dacă frământatul până ce au curs apele de pe mine contează :o) Mama mea spunea că a învățat taina pâinii de la mama ei, care probabil a fost inițiată la rândul ei de catre străbunica, etc. Așa că a sosit și momentul inițierii mele în arta străbună a făcutului pâinii.

Timp de preparare: cam 2 ore

Ingrediente pentru 2 pâini:
  • 1kg făină
  • 560ml apă călduță
  • sare
  • 3-4 linguri ulei
  • 50g drojdie
  • 1/2 cană apă călduță
  • 2 lingurițe zahăr
Se pune drojdia sfărâmată în apă cu 1 linguriță zahăr, într-un loc cald și se lasă la crescut câteva minute. Când drojdia iese din cană, se toarnă într-un vas mare și se adaugă 500g de făină și 400ml de apă călduță. Se amestecă cu o lingură de lemn, până ce aluatul e omogen, ridicând lingura de lemn în timp ce amestecăm (drojdia are nevoie de aer pentru multiplicare). Acest prim aluat de numește plămădeala. El se lasă din nou la crescut cam 10 minute, acoperit cu un prosop de bucătărie.

Se ia aluatul și se înglobează restul de făină, restul de apă, puțină sare și 3-4 linguri de ulei de măsline, frământând în continuu. Continuăm să frământăm și să tragem de aluat cam 15 minute, echipate cu haine lejere, preferabil de aerobic :P, pentru că vom transpira mult. Tradițional, frământatul dureză până când aluatul se desprinde de la sine de pe marginile vasului și de pe mâini, adică cel puțin 30 de minute. Dar mama mea zice că nimeni nu rezistă atât de mult (nici chiar pseudogospodinele de astăzi care petrec mai mult timp la sală decât în bucătărie), și că e de ajuns să ne oprim după 15 minute, când aluatul e omogen și fin, nu are cocolși de fănă, și face un fel de pânză de paianjen cand se desprinde de pe marginile vasului (și când nu ne mai putem simți mâna de atâta durere :P ). Se lasă acest aluat bine lucrat la crescut cam 30 de minute acoperit cu un prosop de bucătărie, într-un loc călduț.

Cam așa arată aluatul când e gata:


Se împarte aluatul în 2 părți egale și se trece la partea artistică a creatorului de pâine: design-ul. Fiecare decide ce formă dorește să dea pâinii, simplă, colac, rasucită, chifle, cornuri, etc. Mama mea a învățat să facă un soi ciudat de pâine rasucită formată din 3 părți. Astfel, pentru o pâine se ia aluatul și se împarte în 2 părți egale. Se ia o jumătate și se mai împarte în 4. Se ia câte o bucățică din cele 4 și se întinde într-o fâșie lungă cât tava. Se iau câte 2 fașii astfel formate și se împletesc, răsucindu-se în același timp în direcția opusă (e mai greu de explicat, dar cică astfel auatul va sta împletit). Se pune aluatul rasucit în tava unsă bine cu ulei, pe margini (avem 2 împletituri din acestea năzdrăvane până acum). Restul aluatului de la această pâine se mai împarte în 2, și se împletește la fel ca părțile mai mici anterioare. Punem aluatul astfel rezultat în mijlocul tăvii.

Se repetă și pentru a doua pâine.


Se ung pâinile cu puțină apă și se presară susan sau mac pe ele.

Se lasă pâinea la crescut, în tăvi, cam 20-30 de minute.


Se pun tăvile în cuptorul bine încins, dând focul la minim, cam 15 minute. Apoi se dă focul la mediu și se mai lasă cam 25 de minute, până când pâinile sunt rumene și frumoase.

Se scot pâinile din cuptor și se pregătesc într-o ceașcă puțină apă, zahăr și un strop de ulei. Se ung pâinile cu o pensulă, astfel vor luci fără să folosim ouă.

Și, după lungi travalii și o jumătate de zi pierdută :o) , pâinile sunt gata!