Pâine de casă

Ce poate fi mai bun decât să începem anul cu o pâine pufoasă și caldă, care dispare în stomacuri pofticioase în primele 10 minute ale ieșirii ei din cuptorul încins. Autorul acestei rețete este mama mea, dar nu pot spune că nu am contribuit cu nimic, dacă frământatul până ce au curs apele de pe mine contează :o) Mama mea spunea că a învățat taina pâinii de la mama ei, care probabil a fost inițiată la rândul ei de catre străbunica, etc. Așa că a sosit și momentul inițierii mele în arta străbună a făcutului pâinii.

Timp de preparare: cam 2 ore

Ingrediente pentru 2 pâini:

• 1kg făină
• 560ml apă călduță
• sare
• 3-4 linguri ulei
• 50g drojdie
• 1/2 cană apă călduță
• 2 lingurițe zahăr

Se pune drojdia sfărâmată în apă cu 1 linguriță zahăr, într-un loc cald și se lasă la crescut câteva minute. Când drojdia iese din cană, se toarnă într-un vas mare și se adaugă 500g de făină și 400ml de apă călduță. Se amestecă cu o lingură de lemn, până ce aluatul e omogen, ridicând lingura de lemn în timp ce amestecăm (drojdia are nevoie de aer pentru multiplicare). Acest prim aluat de numește plămădeala. El se lasă din nou la crescut cam 10 minute, acoperit cu un prosop de bucătărie.

Se ia aluatul și se înglobează restul de făină, restul de apă, puțină sare și 3-4 linguri de ulei de măsline, frământând în continuu. Continuăm să frământăm și să tragem de aluat cam 15 minute, echipate cu haine lejere, preferabil de aerobic :P, pentru că vom transpira mult. Tradițional, frământatul dureză până când aluatul se desprinde de la sine de pe marginile vasului și de pe mâini, adică cel puțin 30 de minute. Dar mama mea zice că nimeni nu rezistă atât de mult (nici chiar pseudogospodinele de astăzi care petrec mai mult timp la sală decât în bucătărie), și că e de ajuns să ne oprim după 15 minute, când aluatul e omogen și fin, nu are cocolși de fănă, și face un fel de pânză de paianjen cand se desprinde de pe marginile vasului (și când nu ne mai putem simți mâna de atâta durere :P ). Se lasă acest aluat bine lucrat la crescut cam 30 de minute acoperit cu un prosop de bucătărie, într-un loc călduț.

Cam așa arată aluatul când e gata:

Se împarte aluatul în 2 părți egale și se trece la partea artistică a creatorului de pâine: design-ul. Fiecare decide ce formă dorește să dea pâinii, simplă, colac, rasucită, chifle, cornuri, etc. Mama mea a învățat să facă un soi ciudat de pâine rasucită formată din 3 părți. Astfel, pentru o pâine se ia aluatul și se împarte în 2 părți egale. Se ia o jumătate și se mai împarte în 4. Se ia câte o bucățică din cele 4 și se întinde într-o fâșie lungă cât tava. Se iau câte 2 fașii astfel formate și se împletesc, răsucindu-se în același timp în direcția opusă (e mai greu de explicat, dar cică astfel auatul va sta împletit). Se pune aluatul rasucit în tava unsă bine cu ulei, pe margini (avem 2 împletituri din acestea năzdrăvane până acum). Restul aluatului de la această pâine se mai împarte în 2, și se împletește la fel ca părțile mai mici anterioare. Punem aluatul astfel rezultat în mijlocul tăvii.

Se repetă și pentru a doua pâine.

Se ung pâinile cu puțină apă și se presară susan sau mac pe ele.

Se lasă pâinea la crescut, în tăvi, cam 20-30 de minute.

Se pun tăvile în cuptorul bine încins, dând focul la minim, cam 15 minute. Apoi se dă focul la mediu și se mai lasă cam 25 de minute, până când pâinile sunt rumene și frumoase.

Se scot pâinile din cuptor și se pregătesc într-o ceașcă puțină apă, zahăr și un strop de ulei. Se ung pâinile cu o pensulă, astfel vor luci fără să folosim ouă.

Și, după lungi travalii și o jumătate de zi pierdută :o) , pâinile sunt gata!