Crema de cspsuni si ciocolata

Ingrediente pentru 2 porții:

Pentru crema de ciocolată:

• 2 banane coapte
• 2 linguri de praf de roșcove

Pentru crema de căpșuni:

• 1 cană de căpșuni
• 2 linguri de apă
• 2-3 linguri de fulgi de cocos

Se face prima cremă punând toate ingredientele în blender, la fel și a doua. Cam atât. Se toarnă prima cremă peste a doua sau invers și se decorează cu căpșuni proaspete.

Prajitura cu mere si cozonac

Pentru ca a mai ramas de ieri aproape un cozonac cu mac intreg, care incepea sa se si usuce, mi-a venit ideea sa il reciclez intr-o prajitura lejera cu multe mere, fara zahar, evident (cozonacul e destul de dulce, oricum).
Se poate folosi orice fel de cozonac (acesta s-a si nimerit sa fie vegan), sau chiar paine (in cazul in care se foloseste paine, aceasta se mai poate asezona cu zahar vanilat si scortisoara).

Ingrediente pentru 1 tava:

• 1 cozonac vegan/de post de orice fel
• 1l de lapte de migdale
• 2 plicuri de zahar vanilat Bourbon
• 10 mere ionatane medii
• 2 linguri de gris

Intai si intai am dat drumul la cuptor.

De acum totul e simplu si merge ca uns: am curatat merele si le-am taiat feliute, am presarat peste ele gris si zahar vanilat si am le-am amestecat usor. Dupa ce am pregatit astfel merele, am luat o tava (preferabil un vas de ceramica dreptunghiular), in care am asezat frumos cate o felie de cozonac pe care am dat-o prin lapte pe ambele parti, apoi am pus stratul de mere iar la final ultimul strat de felii de cozonac inmuiate bine in lapte.

Am pus tava la cuptor, la foc mediu as zice, si am lasat-o cam 50 de minute. Dar, eu as recomanda sa se verifice dupa 40 de minute si se mai lase daca este cazul - feliile de cozonac de deasupra trebuie sa fie rumene si merele moi.

Cea mai buna este rece.

Cuib de viespi

Cine isi mai aminteste din copilarie gustul de nuca prajita, textura moale, calduta si usor insiropata a asa-numitelor cuiburi de viespi, facute de bunica. Parca toate simturile si amintirile iti sunt rascolite musti incet si sovaind, cu ochii inchisi, din rotundele delicatese, pentru a captura fiecare clipa si fiecare senzatie.Eu asa am simtit azi, cand mama mea ne-a facut o surpriza si a aparut cu o farfurie plina ochi cu aceste spirale minunate.

Varianta originala nu este vegana, se foloste lapte de vaca, dar care se poate inlocui foarte usor cu cel de nuci sau de migdale.

Ingrediente pentru 3 tavi:

• 75g de drojdie
• 1l de lapte vegetal caldut
• 1.5kg de faina
• 10 linguri de zahar
• 1/4 cana de ulei de floarea soarelui
• 500g de nuca macinata
• vanilie
• 1/2 lingurita de sare
• pentru insiropat: 0.5l de lapte vegetal + 1 plic de zahar vanilat

Se lasa drojdia in 1/2 cana de lapte caldut si 1 lingurita de zahar, pana iese din cana, apoi se varsa intr-un castron si se adauga faina,  laptele, sarea si 5-6 linguri de zahar, vanilia si se framanta cateva minute pana se obtine un aluat moale si elastic. Se incorporeaza uleiul. Se lasa la crescut in castronul acoperit 45 de minute.

Intre timp se amesteca nuca macinata cu 4-5 linguri de zahar.

Cand aluatul a crescut, se imparte in 3 parti egale, si se intinde fiecare intr-o foaie subtire, mai mult lunga decat lata, peste care se presara uniform 1/3 din compozitia de nuca, apoi se ruleaza si se taie in felii de 2.5cm grosime, care se aseaza in tava tapetata cu hartie de copt.

In timp ce prima tava e la cuptor, se incalzesc 0.5l de lapte cu 1 plic de zahar vanilat.

Se coace fiecare tava la foc mediu iar imediat ce e scoasa din cuptor se toarna cate o lingura de lapte fierbinte peste fiecare spirala, dupa care se scot din tava si se aseaza pe o farfurie.

Clatite cu unt de arahide si gem

Încă nu am m-am apucat de prânz (sau să ne apucăm mai bine zis, prânzul este o treabă de echipă, mai ales în weekend când îți poți face de cap cu o rețetă trăsnită de paste!), așă că m-am gândit că niște clătite ar fi numai bune de un brunch. Înițial am vrut să fac 3 umpluturi diferite, dar, cum îmi era tare lene de atâta muncă, am apelat din nou la ce era mai aproape în dulap: combinația imbatabilă - peanut butter and jelly, adică pe românește unt de arahide și gem. Nu știu dacă ați încercat, dacă nu, fugiți repede la un supermarket, sau la un magazin cu produse sănătoase mai bine, și luați un borcănel cu unt de arahide, fin sau chunky și un borcan cu gem, dacă nu aveți de la mama sau bunica :o) Evident că eu am avut de la mama, am combinat un magiun de prune, fără zahăr cu un gem de vișine, ușor dulce.

Ingrediente pentru (nu știu câte) clătite:

• 2 căni de făină albă
• 1 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/2 linguriță sa sare
• 1 lingură de zahăr
• 1/4 cană de ulei de floarea soarelui
• 2 căni de lapte vegetal
• apă cât trebuie

Ingrediente pentru umplutură:

• unt de arahide
• orice gem/dulceață/magiun preferați

Se face aluatul, amestcând toate ingredientele cu un tel, se mai pune apă pentru a obține consistența dorită (știți voi, așa, după ochi). Se coc clătitele.

Pentru a le umple, se pune peste ele câte un strat subțire de unt de arahide iar apoi un strat subțire de gem/dulceață/magiun.

Mousse de spirulina

A sosit și ultima zi a rețelor care conțin proteine complete, vedeta zilei de azi este spirulina. M-am tot gândit cum ar fi un preparat unde spirulina este centrul atenției, să conțină și un fel de nuci pentru a compensa aminoacizii esențiali lipsă pentru a fi o proteină completă, și totuși gustul să nu fie exagerat de ”algos”. După câteva experimente, s-a născut acest mouse foarte simplu, ale cărui ingrediente se pot număra pe degete.

Ingrediente:

• 1/3 cană de nuci caju crude
• 1/2 cană de apă rece
• 1 lingurița cu vârf de spirulină
• 1/2 linguriță de praf de roșcove (opțional)
• 1 linguriță de miere
• 1 linguriță de zeamă de lămâie

Se lasă nucile caju în 1/2 cană de apă câteva ore sau peste noapte. Se pun toate ingredientele în blender, tot cu apa în care au stat nucile caju.

Bile proteice

Penultima rețetă din seria provocării proteinelor reunește diferite tipuri de nuci, cu fructe uscate și făina de cânepă plină de proteine. Inspirația a fost un baton cumpărat acum câteva zile ce avea un conținut similar, iar ca și gust bilele au ieșit cam la fel (doar forma nu, se pare că este mai ușor să faci bile decât să dai diferite forme, mai ales dacă ești un om leneș :P).
Aceste bile proteice sunt numai bune ca și snack de-a lungul unei zile friguroase de iarnă, sau ca un mic dejun rapid.

Ingrediente pentru 10-15 bile:

• 1/2 cană de caju crud
• 1/2 cană de amestec de migdale și nuci crude
• 2-3 linguri de fulgi de cocos
• 4 linguri de apă rece
• 10 curmale
• 2 linguri praf de roșcove
• 4 linguri de făină de cânepă

Se lasă nucile în apă rece câteva ore sau peste noapte, apoi se pun toate ingredientele în robotul de bucătărie și se mărunțesc bine. Dacă mai e nevoie de apă, se mai pune o lingură, iar dacă e prea gros se mai pune o lingură de cocos.

Se formează bile, batoane sau alte forme, care se pot da prin făină de cânepă, praf de spirulină, cocos sau nuci măcinate. Se țin la rece.

Budinca de chia cu lapte de soia si roscove

Sunt deja pe la mijlocul provocării ”rețete cu proteine complete vegetale în fiecare zi”, și am ajuns, în sfârșit la semințele de chia, miraculoase și delicioase bobițe mici, sau cum ai spune unui copil, mâncare de păsări :o)
Ca de obicei, nu e nevoie decât de câteva ingrediente pentru a obține o masă de seara, de după o sesiune la sală, plină de nutrienții necesari refacerii musculare. Se mai pot adăuga și alte ingrediente, după poftă și după ce mai aveți prin dulap (ca fructe uscate de exemplu, eu nu am pus din cauza conținului ridicat de fructoză, fiind și seara).

Ingrediente pentru 2 porții medii sau 1 mare:

• 1/4 cană de semințe de chia
• 2 căni de lapte de soia
• 2 linguri rase de praf de roșcove
• 1 linguriță de lapte praf de soia
• ceva îndulcitor, ca 1-2 lingurițe de miere (opțional, eu nu am pus)
• 2 lingurițe de făină de cânepă (opțional, eu am pus, dar parcă era mai bună budinca fără - așa e mai proteică și are mai mulți acizi grași omega 3)

Se lasă semințele de chia în laptele de soia rece, cam 30 - 45 de minute, până ce capătă o consistență groasă și vâscoasă, apoi se adaugă și restul de ingrediente.

Bile de ciocolata si migdale

A sosit și ultima zi a maratonului rețetelor cu mult calciu de origine vegetală, zi pe care am sărbătorit-o cu niște bile de ciocolată și cu mult mult calciu. De unde vine calciul? Din toate ingredientele din compoziție, chiar dacă sunt doar 3 - recent am descoperit faptul că și praful de roșcove este în topul alimentelor cu mult calciu.

Ingrediente pentru 10 bile:

• 1/2 cană de migdale crude
• 10 smochine uscate moi
• 3 linguri de praf de roșcove
• 2-3 linguri de apă

Se prăjesc puțin migdalele la foc mic, cam 2-3 minute, după care se macină mărunt, dacă mai rămân bucăți nemăcinate, cu atât mai bine. Nu trebuie neapărat prăjite, se pot macina și crude. Se taie smochinele mărunt de tot și se combină toate ingredientele, la început cu 2 linguri de apă. Dacă mai este nevoie și consistența obținută nu este una destul de lipicioasă pentru a forma o bilă, se mai pune și a treia lingură de apă.

Se formează bile și gata, asta e tot.

Budinca de orez

Penultima rețetă din seria: rețete vegane cu mult calciu. Și de data aceasta, ca de multe ori, salvarea mea a fost dulapul de bucătărie, care adăpostește tot soiul de alimente uitate de lume, cumpărate cu diverse ocazii după zicala: chiar dacă nu am nevoie acum, lasă că e bine să fie.

Una din pungile începute acum ceva vreme era și una de orez integral. Când am vazut-o, am realizat că și orezul integral se numără printre alimentele vegane bogate în calciu, iar în același timp o veche amintire mi-a răscolit sufletul și simțurile: budinca aurie de orez făcută de bunica mea pe vremurile demult apuse când îmi petreceam vacanțele de vară la sat. Gustul catifelat, textura moale și în același timp crocantă, culoarea ademenitoare m-au convis instantaneu să încerc budinca și în versiunea vegană (bunica mea obișnuia să o prepare cu orez alb, ouă, zahăr și lapte).

Ingrediente pentru o budincă mare:

• 2 căni de orez integral (de orice fel)
• 4 căni de apă
• 250g de stafide aurii
• 2 mâini de migdale tocate
• 2 căni de lapte de soia (se poate folosi simplu sau cel cu vanilie)
• 2 linguri de amidon
• vanilie
• un praf de sare

Se pune orezul la fiert conform instrucțiunilor cu cele 4 căni de apă. Eu am oprit focul cam după 25 de minute din acel moment, iar apa era aproape complet absorbită. L-am strecurat de apă, l-am amestecat cu restul ingredientelor (în afară de migdale) și l-am pus într-o tava. Am mai presărat peste migdale tocate, apoi am pus totul la cuptor, la temperatura de 180 de grade, pentru 30-40 de minute (evident să se verifică după cele 30 de minute, el trebuie să fie auriu deasupra si migdalele coapte, dar nu arse -  eu am stat cu ochii lipiți pe geamul de la cuptor, așteptând cu nerăbdarea unui copil în dimineața de Craciun :o) ).

Se mănâncă călduță sau rece cu gemul / dulceața preferată.

Bile cu amaranth, migdale si smochine

Am intarziat putin, dar am reusit intr-un final, dupa o zi lunga sa ma ocup de reteta preparata azi dimineata, la aceeasi ora ca ziua precedenta. De data aceasta este vorba de un desert foarte simplu, ce contine doar 4 ingrediente, toate fiind foarte bogate in calciu. Iata rezultatul:

Ingrediente:

• 1/2 cana de amaranth (se gaseste la magazinele naturiste)
• 1 cana de apa
• 1/2 cana de migdale crude
• 100g de seminte crude de susan
• 8 smochine moi

Se pune amaranth-ul la fiert in apa, din momentul in care incepe sa fiarba se lasa la foc mic cam 10-15 minute (am incercat sa ma uit la ceas, dar sincer, nu mai tin minte exact cat timp au fiert). Ideea este ca amaranth-ul a absorbit apa de tot si la gust era inca crocant putin, dar se spargea intre dinti usor. Se mai lasa acoperit cu capac vreo 5 minute, dupa care se descopera, se amesteca si se lasa la racit.

Intre timp am pus migdalele in rasnita de cafea, le-am rasnit bine pana cand am obtinut un fel de faina.

Am taiat smoghinele cubulete mici mici si am pregatit o farfurie in care am pus susanul.

Amaranth-ul fiind racit (eu nu am putut astepta pana s-a racit complet, el era putin caldut, dar a fost bine pana la urma) se amesteca in el faina de migdale si smochinele. Se formeaza bilute care se dau prin susan.

Si gata, totul ar trebui sa dureze maxim 30 de minute. Numai bune pentru un mic dejun sanatos si satios!

Placinta de gutui si mere

Cum toată luna octombrie am lenevit și nu am reușit să pun o postare decentă, o rețetă, nimic nimic, iar acum, înainte de a fi gata și să se termine până și ultimele fructe tomnatice aromate, am decis să folosesc gutuile parfumate care se găsesc din abundență în acest sezon, iar alături de merele din livadă (care au fost grijuliu culese și adăpostite în pivniță pentru iarnă) să le combin într-o plăcintă simplă, gata cât ai clipi din ochi. De fapt curățatul durează cel mai mult.

Poza a fost făcută pe ultima sută de metri, chiar înainte să dispară cu totul în burțile pofticioase ale mesenilor.

Ingrediente pentru o plăcintă:

• 8-10 mere de diverse soiuri
• 4-5 gutui
• 200g de stafide
• zeama și coaja de la 1 lămâie
• 1/2 dintr-un pachet de foitaj necongelat (7-8 foi)
• câteva linguri de ulei de floarea soarelui
• câteva linguri de griș
• NU se pune zahăr sau orice alt îndulcitor deloc

Se spală fructele, merele nu se curăță de coajă, doar de cotor. Se rad (în robotul de bucătărie preferabil), apoi se adaugă coaja rasă de lămâie, zeama de lămâie, stafidele și 2-3 linguri de griș.

Se pun 4 foi de foitaj  într-o tavă unsă cu ulei, se unge fiecare foaie cu puțin ulei, folosind o pensulă. Se presară omogen 2 linguri de griș apoi se toarnă umplutura, nivelând-o ușor. Se pun celelalte foi, adică vreo 3-4, ungând fiecare cu puțin ulei. Ultima se mai unge cu puțin ulei, pentru a-i da strălucire.

Prăjitra vine pusă în cuptorul încins, dând focul la mediu și lăsând-o cam 30 de minute.

Ca orice prăjitură cu fructe, este mai bună rece decât caldă.

Placinta cu dovleac

De mult timp doresc sa incerc sa fac o placinta cu dovleac, cu umplutura cremoasa, putin dulce si cu un invelis moale si subtire.
Toamna aceasta mi-am adus aminte de aceasta dorinta veche, am reusit sa nu uit sa iau un dovleac mare si frumos, cam de 1.5kg din magazin si am venit cu el in weekend la sat, la parintii mei.

Acompaniata de privirile curioase ale pisicii si ale ratelor din curte, am taiat, ajutata fiind de tatal meu, dovleacul, l-am curatat si am dat drumul preparatului placintei.

Am pus bucatile de dovleac in robotul de bucatarie, cu discul de razuire, apoi direct intr-o oala mare, in cuptor. Am pus putina apa, cam 1 cana, si am lasat oala descoperita in cuptorul preincalzit, la foc mediu, cam 1.5 ore, amestecand din cand in cand. Surprinzator, nu s-a prins nimic de oala (mama mea mi-a impartasit secretul preparatului dulcetii de prune la cuptor, care se pune tot asa, in oala mare - aceeasi oala - si se lasa la fiert ore in sir, fara sa se prinda de fundul oalei. Mi s-a parut miraculos!).

Dovleacul e gata cand nu se mai distinge forma lui de la razuire si a devenit o pasta omogena si cremoasa. Se scoate atunci din cuptor, se toarna peste el 200g de stafide si vreo 3 linguri de gris (zahar nu am pus deloc in crema - mi-am propus sa nu mai folosesc zahar in umpluturile prajiturilor cu fructe, doar foarte putin in aluat).

Se prepara repede aluatul: se pun 25g de drojdie proaptata in 1/2 cana de lapte de migdale (sau de vaca, simplu) caldut, cu 2 lingurite de zahar. Cand drojdia a crescut pana la buza canii, se rastoarna peste 400g de faina, 250ml de lapte de migdale (sau de vaca, sau pur si simplu apa), 1/3 cana de ulei , 2 linguri de zahar si 1/2 lingurita de sare. Se amesteca toate ingredientele, si se formeaza un aluat omogen care se imparte in 2 parti egale, care se intind astfel incat sa incapa intr-o tava.

Se tapeteaza o tava cu hartie de copt, se pune prima foaie de aluat, peste care se presara 1-2 linguri de gris. Se toarna crema si se pune a doua foaie. Am uns putin aluatul cu apa amestecata cu zahar si am presarat niste susan, apoi am pus repede tava in cuptorul incins si am dat focul la mediu. Am lasat placinta cam 40 de minute la copt (trebuie verificata dupa 30 de minute, fiecare cuptor e diferit).

Am scos-o din cutpor si am lasat-o la racit (neaparat!).

Faimoasele eclere ale mamei mele

Azi a facut mama mea eclere dupa reteta ei stiuta de 30 de ani, scrisa de o doamna care pe vremea respectiva avea 80 de ani, fosta cofetareasa.
De ani de zile, tot dupa aceasta reteta prepara faimoasele ei eclerele; intre timp a fost copiata, xeroxata, impartita la prieteni, cunoscuti, straini, oricine ii lauda eclerele si dorea sa le afle secretul.
Cum nu dorim sa se piarda vreodata hartia pretioasa pe care au fost scrise cu mare migala instructiunile, i-am facut o poza, am pus-o pe blog si i-am spus mamei mele ca daca o va pierde vreodata sau se va deteriora, aici va ramane pe vesnicie varianta digitala :)

Prajitura cu mere si prune

Din nou, o prajitura din colectia de retete a mamei mele (i-am promis ca nu voi posta reteta lasand falsa impresie ca este inventia mea).

Ingrediente pentru o tava mare:

• 1/2 cana de ulei  de floarea soarelui
• 2 1/4 cani de lapte de soia
• 1/3 cana de zahar
• 3 cani de faina
• 1 lingura de bicarbonat de sodiu stins
• 1/2 lingurita de sare
• 2 kg de mere rase (nu ma intrebati de fel de mere, noi am pus mere culese din toti merii din livada, adica de vreo 4-5 soiuri!)
• 1/2 kg de prune taiate in sferturi
• 200g de stafide
• 4 lingurite de praf de scortisoara 
• 1/2 cana de gris

Se pregateste aluantul: se combina uleiul, laptele, bicarbonatul stins, zaharul, iar separat faina si sarea, apoi se amesteca impreuna, obtinand un aluat fin, ce curge.

Se pregatesc merele rase amestecandu-le cu scortisoara, stafidele si prunele. 

Se tapeteaza o tava mare cu hartie de copt, se toarna 2/3 din aluat, peste care se presara gris. Se pun merele uniform pe toata suprafata aluatului, iar la final se toarna ce a mai ramas din aluat. Acesta se va scurge prin mere, nu este o problema, tocmai acesta este scopul! :o)

Se pune tava in cuptorul incins, micsorand focul la mediu si se lasa 30-40 de minute, verificand dupa 30. Aluatul trebuie sa fie rumen, dar nu maroniu (sincer, nu mai stiu cat a stat, de aceea e mai bine sa se verifice, depinzand foarte mult si de ce cuptor aveti).

Cand e gata, prajita se lasa la racit. Rece este mult mai buna! Spun asta pentru ca eu nu ma pot abtine sa mananc din orice prajitura fiebinte, apoi imi pare rau ca nu am putut astepta! Si asta de fiecare data!

Budinca de prune si fulgi de orz

Ingrediente:

• 1 1/2 cană de fulgi de orz (sau de orice alt tip, eu am preferat de orz pentru că sunt mai moi)
• 1/2 - 3/4 kg de prune moi, tăiate în jumătate
• 1/2 linguriță de sare
• 2 linguri de ulei solid de palmier sau de cocos
• vanilie, scorțișoară
• 1 lingură de zahăr brun (opțional)

Se pregătesc prunele spălate și tăiate în jumătate (fără sâmburi). Se pune 1 lingură de ulei de palmier sau cocos solid, tăiat în bucățele, într-un vas de ceramică termorezistent, astfel încât sa acopere toată suprafața. Se toarnă jumătate din fulgii de orz în vas, se presară peste sare. Apoi se așează jumătățile de prune, peste care se pune vanilie și/sau scorțișoară. Se presară cealaltă jumătate din fulgi, apoi zahărul brun (nu e nevoie neapărat de zahăr, budinca va fi destul de dulce, eu l-am folosit pentru a se carameliza) și 1 lingură de ulei solid de palmier sau cocos, făcut bucățele, așezat pe toată suprafața.

Se pune vasul la cuptor (eu l-am pus în cuptorul rece, că am uitat să în preîncălzesc) și se lasă până ce prunele devin foarte moi și coapte (eu l-am ținut cam 50 de minute, la 170 de grade).

Prăjitura anului

Invenție, improvizație, nebunie de moment, lipsă de idei, nu știu cum să îi zic, dar cert este că rezultatul a fost absolut fabulos! Rețeta urmează într-un număr viitor, so stay tuned :o)
Ce este? Un aluat simplu, pufos, aerat, ușor și moale pe bază de drojdie, umplut cu un amestec de-a dreptul amețitor de fructos și proaspăt de mere dulci rase, vișine acrișoare de sezon și afine bombate și aromate. Deasupra un strat generos de susan prăjit completează savoarea prin textura sa.

Cheesecake fals

Inițial am vrut să fac o pască cu branză dulce vegană, chiar dacă la aflarea acestei vești mama mea a sărit indignată spunându-mi să nu mă prostesc și sa ramân la tradiționala pască românească cu brânză adevarată, de la vaci adevărate! Dar provocarea a fost cu atât mai mare! Să fie și vegană, și bună, și frumoasă, ca pentru masa de Paște! :o)

După un research de câteva minute pe internet, am renunțat la toate ideile acumulate și găsite din toate sursele  posibile și imposibile, de la vegane la raw, și mi-am zis: fie ce-o fi, eu o sa o fac după cap, după inspirație și după gust :P Cam așa a început aventura și orele de așteptare după mașina de făcut pâine să gate odată aluatul (pentru cine nu știe, nu mi-a ieșit niciodată aluatul dospit făcut cu mânuța mea, fară ajutorul de neprețuit al mașinii de facut pâine, cea mai buna prietenă din lume!)

Și cam asta a fost și acesta este rezultatul, nu prea o pască, ci mai mult un cheesecake, pentru că mi-a fost tare lene să ma apuc să împletesc frumos aluatul, ca de sărbatoare, așa cum se cade în orice gospodărie adevărată (și poate pentru că după două pahere de vin roșu, nu îmi mai ardea mie de a mă perfecționa în arta cofetăriei)

Ingrediente pentru un cheesecake mare!

Pentru aluat (rețeta aparține mașinii de făcut pâine - buttercream pe nume, evident adaptată). Iese mai mult aluat decat e nevoie, dar restul a fost făcut ghemotoace și azvârlit într-o tavă de muffins, direct în cuptor, la 180 de grade, cam 15 minute. Dacă nu aveți chef de așa ceva, atunci calculați din cantitățile de mai jos, cam 2/3 pentru aluatul de tartă.

• 150 ml apă
• 120 ml ulei vegetal
• 1 linguriță de sare
• 3 căni de făină
• 4 linguri rase de zahăr brut
• 3/4 linguriță de drojdie uscată

Se pun ingredientele în mașina de făcut pâine și se așteaptă cu nerăbdare terminarea programului de frământare și dospire, sau se poate face manual, sau se poate face orice alt aluat.

Când e gata aluatul, se aprinde cuptorul, la 180 de grade, se ia și se pune și se întinde într-o tavă de tartă sau vas de sticlă sau ce aveți rotund prin casă. Aluatul trebuie să stea și pe margini. Nu vă fie teamă dacă nu arată prea bine sau nu e uniform :o)

Se pune tava în cuptor, cam 10-15 minute, până ce e copt, dar nu rumen. Dacă începe să se rumenească, trebuie scos imediat (așa zic asta de parcă ar fi vreo regulă, dar urmați-vă instinctul și experiența, eu am facut așa ceva pentru prima oară, deci nu e nicio regulă, doar un sfat :o) ) 

În timp ce blatul se coace frumos în cuptor, se prepară crema de brânză falsă:

Ingrediente pentru cremă:

• 1 pachet de 250g de tofu dulce (am folosit de la Fito Fitt că altceva nu am găsit pe moment)
• 1 conserva de lapte de cocos (eu am folosit light)
• 1/4 cană ulei de cocos (opțional, în cazul în care laptele e prea slab)
• 2 plicuri de zahăr vanilat cu vanilie adevărată
• 1/2 linguriță de sare
• 4-5 linguri de zahăr brut
• 6 lingurițe rase de amidon
• 100g de stafide

Se pune tofu tăiat cubulețe împreună cu toate ingredientele în afară de stafide, în blender și se lasă până ce se obține o consistență cremoasă și fină. La final se aruncă și se amestecă cu mâna, nu cu blenderul, stafidele, încorporându-se (se vor scufunda, dar e bine și așa).

Când se scoate aluatul din cuptor, se toarnă crema peste, ajustând stafidele să nu se scufunde în același loc, și se pune iar tava în cuptor, cam 20-25 de minute sau până când crema s-a închegat sau aluatul e prea rumen să mai stea și are de gând să se ardă. Nu vă faceți griji dacă crema pare prea moale, ea se va întări pe parcurs ce se răcește.

Se lasă tarta la răcit și se păstrează acoperită în frigider. 

Aici s-a sfârșit aventura mea pre-pascală, născută din dorința de a încerca o pască frumoasă din branză falsă, și terminându-se cu acest cheesecake simplu, cam urâtel, dar delicios. Da, a ieșit neașteptat de bun, nu m-am putut abține și am mâncat mai mult de jumătate din el doar eu într-o singură zi! Să trăiască sala de mâine!

Din episodul următor: voi încerca să reproduc un cozonac festiv de Paște, în variantă vegană, pufos, aerisit și savuros, la fel de bun ca oricare altul făcut cu măiestrie de mâini iscusite (mă refer la minunatul cozonac al mamei mele). Vom vedea ce va ieși din asta, sper să nu ajungă brioșe sau biscuiți :P

Fursecuri cu banane fara zahar

Azi am fost harnică, am reușit performanța să prepar într-o seară din mijlocul săptămânii chiar 2 feluri de mâncare! Mare realizare pentru cineva care de obicei ajunge acasă la tradinționala oră 6:30 - 7, fuge la sală (medicament pentru suflet și stres) și apoi se prabușește vlăguită în pat.

Din nou, un experiment. Ideea a venit de la nișe biscuiți foarte simpli și delicioși cu banane, care aduc aminte de copilărie parcă (erau la ofertă la DM, nici nu știu cum se numesc). Evident că plăcerea de a-i savura bucățică cu bucățică se împletește armonios cu sentimentul de vină profundă și mistuitoare, ceea ce nu face altceva decât să sporească senzația de extaz și pură împlinire sufletească. Ce să le faci, toți biscuiții din comerț, bio sau nebio, integrali sau neintegrali, conțin cantități inumane de zahăr, alb sau brun, rafinat sau nerafinat. 

Așa că, pornind de la gustul apetisant de banane, am hotărât să răspund provocării personale de a face niște fursecuri sănătoase, fără nici un pic de zahăr. Asta este prima încercare, au ieșit gumoase și gustoase, chiar dacă aș fi dorit să fie puțin mai ”atractive” la aspect. Dar cine știe, poate reușiți să va păcăliți și așa copiii :P

Ingrediente pentru 2 tăvi de fursecuri:

• 3 banane medii, coapte, zdrobite bine cu furculița
• 100g stafide
• 1/3 - 1/2 cană de ulei de cocos
• 2 căni de mix de fulgi de cereale (se pot pune orice fulgi de cereale)
• 1 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/2 linguriță de sare
• 1/2 cană de apă
• vanilie

Se amestecă toate ingredientele și se lasă puțin deoparte, cam 15 minute

În acest timp se încinge cuptorul și se gustă cu degetul aluatul crud (încercând bineînțeles să ne abținem).

Apoi se ia o lingură de înghețată și se pun fursecurile în tavă (au formă de semisferă).

Se lasă la cuptor, la temperatura de 150 de grade (sau foc mediu), cam 20-25 de minute.

Tort foarte ciocolatos cu portocale

Acest tort cu un gust puternic de ciocolată nu este invenția mea, ci a fost cules din mai multe locuri și asamblat în bucătăria mea (mă rog, a mamei mele, oarecum a fost tortul de ziua ei :) ). Ca să fiu corectă, voi menționa sursele. Blatul a fost inspirat de aici, crema de portocale din cartea Vegan Cupcakes Take Over the World, iar glazura decadentă de ciocolată aparține, cum nu se putea altfel, Marthei Stewart.

Ingrediene:

Pentru 1 blat (e nevoie de 2 sau 3, în funcție de grosime: daca e mai gros se poate tăia în două):

• 1 1/4 cană de făină albă
• 1/3 cană de cacao
• 1 cană de lapte vegetal (sau normal) călduț
• 1/3 cană de ulei de floarea soarelui sau alt ulei vegetal fără gust persistent
• 1/2 cană de zahăr
• vanilie
• 1/2 linguriță de sare
• 1 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1 lingură de oțet de mere

Crema:

• 6 linguri de amidon
• 2 căni de lapte vegetal
• 2 linguri de coajă de portocale
• vanilie
• 1/2 cană de zahăr
• 1 borcan de marmeladă de portocale (nu se consumă tot numai la cremă :) )

Glazura de ciocolată:

• 200g de ciocolată cu un conținut mare de cacao (eu am luat cu 75%)
• 250ml de smânână dulce pentru gătit sau de frișcă vegetală (nebătută)

Se prepară și se coc cele 3 blaturi pe rând: se amestecă cu telul ingredientele solide separat (făina, bicarbonatul și sarea). În alt bol se combină: zahărul, laptele, vanilia și uleiul. Se toarnă peste făină și se amestecă bine cu telul.

Se toarnă aluatul într-o forma rotundă cam de diametrul de 20, și se lasă la cuptor la foc mediu cam 20-30 de minute.

Se repetă procedura și pentru celelalte blaturi, dacă e necesar să se coacă mai multe. Eu am ales să nu îl tai în două, având o tavă mai întinsă, a ieșit mai subțire.

Când blaturile s-au răcit, se prepară crema: se amestecă bine toate ingredientele reci, în afară de coaja de portocală, apoi se pune totul pe foc, aducând la fierbere. Se lasă cam 3 minute să fiarbă, amestecând în continuu. Apoi se lasă la răcit, cam 10 minute.

Se ia crema și se toarnă între cele 3 blaturi de tort. Eu am mai ”sculptat” puțin din blaturi pentru ca au ieșit cam bombate. Acest lucru s-a potrivit foarte bine - crema a aderat mai bine în acest fel. Peste fiecare strat de crema am mai pus câteva lingurițe de marmeladă de portocale, din loc în loc.

Se lasă din nou la răcit. Între timp se prepară glazura de ciocolată: se aduce smântâna dulce / frișca vegetală la fierbere, se stinge focul și se adaugă ciocolata tăiată foarte mărunt. Se lasă cam 10 minute până se topește toată ciocolată, după care se amestecă bine, obținându-se o cremă uniformă și fină. Se toarnă peste totrtul rece și pe marginile lui.

Când s-a întărit glazura, se mai poate decora cu frișcă, cu marmeladă de portocale sau cu portocale confiate.

Fursecuri cu fulgi de ovăz, nuci și stafide

Această rețetă este o adaptare mai puțin dulce și mai moale a celei de pe site-ul ohsheglows. Am eliminat de tot zahărul din compoziție, am înlocuit siropul de arțar cu miere și am pus mai mult lapte.
Trebuie să vă avertizez că aluatul fursecurilor este foarte foarte delicios. Atenție mare! A nu se mânca totul până ce ajunge în cuptor, mai ales dacă aveți copii :o)

Ingrediente pentru 18 fursecuri mari:

• 2 căni fulgi de ovaz mărunți (eu am folosit marca Fortin, cei în ambalaj de hârtie la 500g)
• 1 3/4 căni nucă prăjită și măcinată mai grosier
• 3/4 cană făină albă de grâu
• 1 linguriță bicarbonat de sodiu
• 1 linguriță praf de scorțișoară
• 2 plicuri zahăr vanilat Bourbon
• 1/2 cană miere
• 10 linguri lapte de soia (alternativ se poate folosi lapte normal sau chiar apă)
• 4 linguri unt de cocos topit (sau ulei de floarea soarelui)
• 1/2 cană stafide aurii

Se dă drumul la cuptor și se pune nuca la prăjit într-o tavă în care s-a așezat hârtie de copt.

Între timp se pun fulgii de ovăz, făina, bicarbonatul de sodiu, scorțișoara și zahărul vanilat într-un castron și se amestecă bine.

Când nuca e prăjită (nu foarte tare, doar până ce începe să se rumenească) se scoate din cuptor și se pune în robotul de bucătărie, mixând până ce e măruntă, dar în același timp să mai rămână și bucăți mai mari (cam 3 secunde).

Se toarnă nuca peste conținutul primului castron. Se pun ingredientele lichide: mierea, untul de cocos topit (sau uleiul) și laptele de soia. (Observație: dacă doriți fursecuri mai dulci, se poate folosi 3/4 cană de miere și atunci se pun doar 7 linguri de lapte). Se amestecă bine. La sfârșit se adaugă stafidele aurii, înglobându-se în aluat.

Se pregătește o tavă mare de cuptor, tapetată cu hârtie de copt. Se folosește o  lingură de înghețată pentru a forma fursecurile: se ia o cantitate care umple lingura bine și se așează în tavă. Alternativ, se poate folosi și o lingură normală, dar în acest caz se iau câte două linguri și se formează bile, care se așează în tavă. 

Din când în când se mai spală lingura (cea de înghețată sau cea normală).

Când s-a umplut tava (eu am pus câte 9 furesuri în tavă), se ia o furculită (care și ea se mai spală când devine lipicioasă) și se apasă bine furescurile, astfel încât să obținem discuri cam de 5-7mm (sub 1cm) grosime.

Se pune tava la cuptor, la foc mic, cam 10 minute.

Se scot fursecurile cu grijă, folosid o spatulă și se așează într-o tavă la răcit. Se pune a doua tavă la cuptor.