Ziua 3

Mi-am dat seama că toată viața mea se învârte în jurul mâncării: oare mâine ce mănânc, oare am destul broccoli, oare găsesc la magazin cartofi dulci, să nu uit să mănânc murături fermentate la fiecare masă, oare am destul timp diseară să îmi pregătesc prânzul pentru mâine, oare mai am lămâi, oare nu ar trebui să mănânc și sfeclă? Pe lângă toata problema procurării legumelor și fructelor bio (adică culesul) mai este și marea problemă a găsirii peștelui de captură (adică vânatul). Ziua de azi este dedicată celui din urmă. Multe drumuri soldate cu eșec total. Până la urmă trebuie să recurg la păstrăvul congelat de acasă, ținut ca emergency fish (pentru că nu este așa de bun / proaspăt). Marea odisee a peșetelui va începe diseară, când se va dezgheța. După 11 ani de dietă vegană în mare parte, gustul cărnii mi se pare îngrozitor de fetid. No offence, meat eaters. Ține de obișnuință, mi s-a spus. Așadar, voi aștepta cu ”nerăbdare” să mă obișnuiesc cu gustul de cadavru la cuptor :(

Iată câteva snapshots cu ce îmi pregătesc zilele astea. A se observa predominanța culorilor verde și portocaliu.

Între timp antrenamentul meu pensionăresc merge bine. Am început cu 2.5kg la exercițiile pentru umeri, adică cea mai mică setare de la aparat. Genoflexiunile cu bara, odată ce mă chinui să ridic bara ”de femei” de 15kg și să o așez pe suport, merg bătrânește, adică 35kg. Trebuie să îmi reamintesc mereu cuvintele: nu te compara cu alții (sau cu tine de acum 2 luni), urmărește doar progresul tău, cel mai important lucru e să nu te accidentezi, nu te gândi ce ai vrea să faci, ci bucură-te de ce ai realizat, keep it simple, stupid, etc. Intenționez să mențin același antrenament pentru o perioadă de o lună, singurele ajustări fiind numărul de repetări, seturi și greutatea, cu inserții de cardio pe bicicleta staționară, pentru puține endorfine, ca să nu mă izbucnesc în plâns de frustrare când termin.

Iar la final, o mică Loredană cu lăbuțe rozalii, doar pentru că ne plac pisicile!

Ziua 1

A dietei paleo autoimune.
Durata: 1 lună.
Motivație: experiment ce ar trebui demonstreze că o dietă ținută ca la carte îmi va scădea anticorpii și mă va ajuta să elimin boala nenorocită autoimună pentru totdeauna (rămâne de văzut).

Somn: 1-2h.
Mic dejun: nimic până acum, făcut analize pentru a putea urmări progresul, apoi luat medicament, iar acum trebuie să aștept cel puțin 1h până la masă.

Trezit la ora 6, făcut niște exerciții patetice (air f*** squats, unde am fost și unde am ajuns). Lipsa somnului nu se prea simte până acum, am reușit să adorm după ora 4, în urma unor încercări semi-ușuate de a medita/a mă liniști prin controlul respirației. A fost o experiența unică, am mai incercat această tehnică de a mă liniști noaptea pentru a induce somnul, dar noaptea aceasta a fost ceva extra-senzorial. Corpul meu rebel dar răpus de oboseală a devenit brusc foarte greu, iar respirația curgea prin mine precum un râu în albie. Aerul a devenit apă, iar apa plumb. Fiecare inspirație cântărea tone, iar fiecare expirație mă elibera de această relaxantă greutate.
După 10 minute mintea îmi era mai liniștită. Nu știu când am adormit, dar am visat că mă plimbam cu bicicleta. Ca de obicei, m-am trezit cu 5 minute înainte să sune alarma, m-am ridicat destul de fresh și m-am dus în sufragerie să îmi execut exercițiile de babă rahitică.

De ce? Pentru că în ultima lună jumate corpul meu și-a cam luat-o, cum s-ar zice. Un accident de mașină soldat cu o daună totală și cu o claviculă ruptă, iar apoi o operație care nu a avut nicio legătură cu asta. Bad karma, ce să faci. Acum sunt o epavă din punct de vedere fizic, încerc să revin pe culmile glorioase pre-accident când gândul îmi stătea la prestigioasa certificare de kettlebells de la StrongFirst, iar acum la o flotare de care umărul meu încă nu este capabil.
Estimare recuperare: 6 luni - 1 an.

Revenind la dieta lui pește. Extraordinar de restrictivă, alimente permise: cocos sub orice formă (mă bazez pe el, aliment de bază: făină, ulei, fulgi, lapte, nuci de cocos proaspete, dacă îmi dau seama cum să le sparg la bloc fără să îmi nenorocesc gresia), tot ce e verde, adică frunze (spanac, kale, pătrunjel, etc), broccoli, conopidă, sparanghel, varză, gulii, morcovi, țelină, dovlecei, dovleac, cartofi dulci (care aparent nu există în magazine la ora actuală, mă bazam tare și pe ei, având un conținut ridicat de carbohidrați), ulei de măsline, fructe de tot felul, avocado, și evident, carne grass-fed sau pește sălbatic.
Pregătit mic dejun: budincă de dovleac cu făină de cocos și fructe de pădure.
Prânz: salată cu broccoli, sparanghel, spanac, avocado, ulei de măsline, și doamne ajută să nu mor de foame.
Cină: fructe, nucă de cocos proaspăt spartă.
Trebuie să îmi fac curaj: să mănânc pește. După 11 ani de vegetale, este foarte greu să mănânci ceva mort. Teoria spune că dieta nu funcționeaza fără proteine animale. Pe de o parte pentru că nu îți poți obține toate vitaminele, mineralele și amino-acizii din puținele legume și fructe permise, pe de altă parte, pentru că vei muri de foame. Mă bazez pe faptul că antrenamentul, dacă pot să îi spun așa, actul este atât de penibil și ușor, încât nici nu am nevoie de carbohidrați sau proteine extra.

Care este planul pentru următoarea lună? Ținut dietă ca la carte (cu pește, nu cu vită, porc sau pui - voi fi acel vegan pentru care și peștele este o legumă), făcut genoflexiuni (sper că de mâine voi ajunge să folosesc o bară fără să îmi rup clavicula), back pressure crunches (abdomenul este praf) și exerciții recuperare claviculă cu greutăți mici. Pentru cei care nu și-au rupt clavicula: este foarte important să îți recapeți mobilitatea înainte de a te apuca să introduci greutăți pentru întărirea musculaturii. Așadar rețeta este, cel puțin în cazul meu: 4 săptămâni pauză (dupa 2 săptămâni am început să fac air squats pentru câteva zile, dar apoi a intervenit operația care m-a pus iar la pat 2 săptămâni), 2 săptămâni exercitii redobândire mobilitate, 4 săptămâni exerciții întărire musculatură umăr. Să vedem ce iese din asta.

Pilaf de hrisca

De când nu mai mănânc gluten, hrișca este un aliment de bază în alimentația mea. Plină de carbohidrați complecși și proteine, se poate folosi sub diferite forme: fie ca făină pentru diverse prăjituri, fie fermentată în pâine, fie crudă, fie coaptă. Are un gust specific pe care sigur îl veți îndrăgi, dacă nu imediat, atunci în timp. Mie acum mi se pare delicioasă, chiar dacă la început nu am fost cel mai mare fan al ei!

Acest pilaf super simplu este prânzul meu atunci când nu am timp sau chef de ceva mai complicat. Este gata foarte repede și oferă sațietate ore întregi! 

Ingrediente:

• 200g de hrișcă coaptă (cea maro, nu cea verde)
• 2 morcovi mici
• 1 rădăcină mică de pătrunjel
• 1 ceapă mică
• sare, ulei de măsline

Lăsăm hrișca în apă câteva ore, minim 1. Ea se va înmuia, și chiar se va desface de tot dacă o lăsăm mai mult, nemaitrebuid să o fierbem chiar deloc! Dar să zicem că nu ne-am gândit din timp că vrem hrișcă și ne-am trezit cu 1h înainte. Așadar o punem în apă iar între timp pregătim legumele, le tăiem ca pentru supă, călim ceapa, punem restul peste ceapă, le călim puțin, apoi le acoperim cu puțină apă, lăsând să mai firbă câteva minute. Apoi stingem focul, lăsăm capacul pe tigaie și așteptăm să treacă ora până s-a înmuiat puțin hrișca. Turnăm hrișa tot cu apă, punem sare după gust, mai punem apă, acoperim tigaia cu capac si lasăm la fier la foc mic 15-20 min. Hrișca se va umfla și va trebui să tot verificăm și să completăm cu apă.

Gata, ideală pentru o zi de lucru de acasă sau de un weekend leneș!

Brownies vegane fara gluten

Ingrediente:

• 1 cana faina de hrisca
• 1 cana faina de orez
• 1 1/2 lingurita de bicarbonat de sodiu
• 1/2 lingurita de sare
• 1/2 cana de cacao
• 1 cana de nectar de piersici
• 1/4 cana de ulei
• 3 banane medii bone zdrobite
• 1 cana de sos de mere
• 1 cana de nuci maruntite
• miere pentru extra dulceata la servit

Se combina ingredientele uscate: faina de orez, de hrisca, cacaua, sarea, bucarbonatul. In alt castron combinam ingredientele umede: bananele zdrobite, uleiul, nectarul de piersici, sosul de mere, apoi turnam continutul primului castron peste. La sfarsit adaugam nucile.

Turnam altuatul intr-o tava medie cu hartie de copt si lasam la cuptor la 180 de grade pentru 40-45 de minute.

Putem presara miere cand mancam pentru a fi mai dulce.

Prajitura vegana fara gluten cu fructe de vara

Ingrediente:

• 1 cană de făină de hrișcă
• 1 cană de făină de teff
• 1 1/2 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 10 lingurițe de cacao
• 1/4 linguriță de sare
• 4 banane mici zdrobite
• 1/4 cană de ulei
• 1 cană de suc de fructe (eu am folosit de caise)
• fructe de sezon feliate (eu am folosit prune și piersici)

Amestecăm ingredientele uscate: făina de hrișcă, de teff, cacaua, sarea, bicarbonatul. 

Separat amestecăm bine ingredientele umede: bananele zdrobite, sucul de fructe, uleiul. Apoi punem peste primul amestec.

Așezăm aluatul într-o tavă cu hârtie de copt, iar peste punem felii de fructe.

Tava o lăsăm la cuptor la 180 de grade pentru 35-45 min, verificăm după 35 min și dacă mai e nevoie mai lăsăm 5-10 min.

Concedii si alte nimicuri

Iată-mă acasă după 2 săptămâni jumate de concediu, două stări de rău cu zile întregi nemâncate, bronz proaspăt după un hammam revigorant în băi turcești, multe masaje în care degeaba se lupta masseur-ul cu mine să mă relaxez, multe antrenamente semi-handicapate plasate în sălile complet nedotate a 3 hoteluri, și câteva kilograme în minus. Acum când mă gândesc mai bine, noroc că mi-am dat recertificarea pentru Strong First Bodyweight Instructor înainte să plec în acest concediu anti-fitness, că altfel nu știu ce șanse aveam (and this this is me pe site-ul celor de la Strong First, still so proud!). Dar, au fost și lucruri bune: am început un program absolut miraculos pentru flotări, care funcționează la fel de bine ca Fighter Pull Up Program pentru tracțiuni. Dacă vă interesează să vă îmbunătățiți aceste exerciții, vă recomand din suflet să le încercați. 

Iar acum e luni, după o noapte cu 1 oră de somn și un antrenament chinuit de flotări într-o mână cam trase de păr, ca să nu zicem că nu am făcut nimic. Calorii consumate azi: în jur de 500. Poftă de mâncare: 0. Nou record de flotări: 24, după 2 săptămâni de program pornind de la 16. Cu toată starea asta nemâncată, am o poftă nebună de a face cardio, chiar și pe căldura asta. Nici nu e cald, când vii de la 43 de grade din Turcia.

Iată și câteva poze stoarse în ultima zi în Turcia, într-un superb resort cu mare și munte din Kemer.

Prânzul când te simți ”pukey”.

Și skinny beach bitch body după câteva zile de înfometare.

Câteva poze forțate cu my significant other.

Și din nou marele meu talent la pozat iese la iveală.

Fulgi de cocos cu ciocolata

Acum câteva săptămâni am intrat la DM având poftă de ceva dulce. După ce ochii mi s-au mutat de la un ambalaj colorat la altul, provirea mi s-a oprit, probabil din întâmplate, peste un pachet de fulgi de cocos cu ciocolată. Destul de bun, mă gândeam. Seara, în aceeași zi, am desfăcut minunatul pachet, am gustat prima îmbucătură, iar peste 2 minute toată punga era devorată. Pentru cineva care nu mănâncă prăjituri sau dulciuri obișnuite, acești fulgi de cocos au fost cel mai bun lucru mâncat vreodată! Sau cel puțin în ultimele luni, cât timp memoria papilelor mele gustative mă mai ducea. A doua zi am mers din nou cu gândul să lichidez tot magazinul de aceste minunate delicatese, dar mare mi-a fost supărarea când nu am mai găsit nici urmă de ele! Peste 10 minute mă aflam în alt DM, apoi în altul, până le-am epuizat pe toate din centul orașului. Nu am dat de nici măcar un amărât fulg pierdut. Așa că m-am resemnat, iar timpul a trecut.

Două săptămâni mai târziu făceam curat prin dulapul meu ”cămară” din bucătărie unde am dat peste un pachet de 1kg de fulgi de cocos mari. Știam că nu prea i-aș mânca asa simpli, textura lor gumoasă nu prea este pe placul meu. Dar.... știam că odată rumeniți la cuptor, cu cacao, ceva îndulcitor, un praf de sare, devin niște minunății fabuloase, crocante, dulci, sățioase. Visul oricărei nopți de vară!

Așadar, având toate ingredientele în ”cămara” mea, i-am dat bice. Nu vă imaginați că am făcut cine știe ce magii prin bucătărie, știți că nu îmi plac lucrurile sofisticate care durează mult și care trasformă bucătăria într-un câmp de luptă presărat cu sute de cadavre și clădiri în ruină, iar pe tine în într-un erou sfâșiat răpus la datorie. Această rețeta durează de 10 ori mai puțin decât timpul necesar citirii acestei postări, iar rezultatul este ceva ce nu v-ați fi putut imagina vreodată că ar rezulta din așa ingrediente simple.

Ingrediente pentru multe porții:

• 500g fulgi de cocos deshidratați mari (eu aveam de la Dried Fruits)
• 2 linguri de sirop de orez (sau alt îndulcitor cum ar fi sirop de agave sau de arțar etc)
• 2 linguri de cacao de calitate
• 2 linguri de apă fierbinte
• un vârf de linguriță de sare de mare

Am amestecat toate ingredientele într-un bol și am pus compoziția într-o tavă cu hârtie de copt. Tava la cuptor 5 min la 160 de grade. După 5 min am mai răscolit fulgii și i-am mai lăsat vreo 2-3 min. 

Lăsați-i să se răcească, ei vor deveni divin de crocanți!