Ziua 3

Mi-am dat seama că toată viața mea se învârte în jurul mâncării: oare mâine ce mănânc, oare am destul broccoli, oare găsesc la magazin cartofi dulci, să nu uit să mănânc murături fermentate la fiecare masă, oare am destul timp diseară să îmi pregătesc prânzul pentru mâine, oare mai am lămâi, oare nu ar trebui să mănânc și sfeclă? Pe lângă toata problema procurării legumelor și fructelor bio (adică culesul) mai este și marea problemă a găsirii peștelui de captură (adică vânatul). Ziua de azi este dedicată celui din urmă. Multe drumuri soldate cu eșec total. Până la urmă trebuie să recurg la păstrăvul congelat de acasă, ținut ca emergency fish (pentru că nu este așa de bun / proaspăt). Marea odisee a peșetelui va începe diseară, când se va dezgheța. După 11 ani de dietă vegană în mare parte, gustul cărnii mi se pare îngrozitor de fetid. No offence, meat eaters. Ține de obișnuință, mi s-a spus. Așadar, voi aștepta cu ”nerăbdare” să mă obișnuiesc cu gustul de cadavru la cuptor :(

Iată câteva snapshots cu ce îmi pregătesc zilele astea. A se observa predominanța culorilor verde și portocaliu.

Între timp antrenamentul meu pensionăresc merge bine. Am început cu 2.5kg la exercițiile pentru umeri, adică cea mai mică setare de la aparat. Genoflexiunile cu bara, odată ce mă chinui să ridic bara ”de femei” de 15kg și să o așez pe suport, merg bătrânește, adică 35kg. Trebuie să îmi reamintesc mereu cuvintele: nu te compara cu alții (sau cu tine de acum 2 luni), urmărește doar progresul tău, cel mai important lucru e să nu te accidentezi, nu te gândi ce ai vrea să faci, ci bucură-te de ce ai realizat, keep it simple, stupid, etc. Intenționez să mențin același antrenament pentru o perioadă de o lună, singurele ajustări fiind numărul de repetări, seturi și greutatea, cu inserții de cardio pe bicicleta staționară, pentru puține endorfine, ca să nu mă izbucnesc în plâns de frustrare când termin.

Iar la final, o mică Loredană cu lăbuțe rozalii, doar pentru că ne plac pisicile!