Me me me

Doar una din acele zori de zi în care îți dai seama că este încă luna plină pe cer iar aerul răcoros de început de toamnă umple golul (din suflet) dintre blocurile adormite și copaci, apoi dai drumul la radio și auzi aceeași melodie consecutiv la două posturi de radio total diferite. (O fi din nou un semn?)

Se apropie cu pași repezi weekendul, unul liniștit de data aceasta, după toată nebunia și agitația de săptămâna trecută, petrecută cu multe povești, veselie și voie bună alături de rudele din Moldova. Nunta a trecut, au apărut pe lume un nou cuplu de soț și soție, care, spre deosebire de noi, își poartă mândri verighetele noi nouțe (au fost inteligenți și nu și le-au făcut nepurtabil de mari, ca noi). În rest, muffin much, nici măcar un muffin nenoricit nu am mai făcut în ultima vreme, shame on me! Hrănit iepurește, doar cu salate, nuci, fructe, tone de lubeniță și peanut butter. Revenit la normal, la blugii nătrăfoși și bluzele lejere, dar mă pot lăuda că weekend-ul trecut am arătat și m-am simțit ca zeiță (pentru că nu am voie să zic ca o mireasă). 

Superba rochie de la M.D.Burnette iar machiajul miraculos de la iBrows din Arad. Mulțumesc frumos că ați transformat o ființă care după părerile multora arată mai mult ca un bărbat decât ca o femeie (așa i-aș bate pe cei care sunt de părere că femeile nu trebuie să aibă mușchi și să fie puternice, vai și amar de capul lor!), într-o creatură mai mult decât feminină.

Dacă se poate să nu fi văzut filmul Kung Fu Hustle (horror of horrors!), vi-l recomand cu multă căldură! (Evident că nu este un chick flick, ci o comedie cu multe bătăi, yuhu!)

Liniște înainte de furtună

Weekend perfect de vară: soare, cald, căței fericiți, pisici leneșe, mâncare proaspătă din grădină, lubeniță cât încape, planuri și pregătiri harnice pentru marele eveniment de weekend-ul viitor: my baby brother is getting married! Evident că toată familia parcă a înnebunit, mă refer la părinți, evident. Liste interminabile de cumpărături, liste interminabile de invitați, liste interminabile de stres. Rude care vin din celălalt capăt al țării, taman de pe tărâmurile străvechi ale Bucovinei, bairam mare ce trebuie programat până la cel mai mic detaliu, mese întinse cu sute de bucate care mai de care mai alese, grătare sfârâind, beri reci și prăjituri gustoase. Totul trebuie să fie perfect.

Ce să le faci, așa sunt părinții! Doar nu se întâmplă în fiecare zi ca singurul lor băiet să se căsătorească! 

Așadar iată-ne aici, cu o săptămână înaintea evenimentului anului pentru această familie, dusă bine cu pluta, ca toate familiile de altfel. Azi am avut totuși o secundă de pace, o mică oază de liniște înaintea furtunii ce se anunță (sperăm că nu și pe cer, că altfel vom avea o mireasă și un mire pretty pissed off!), moment ideal pentru a o lua pe Maricica cea grăsună și a face o mică escapadă la o băiță, că doar și fata noastră trebuie să fie curățică pentru nuntă.

Maricica cea leneșă preferă să se așeze până și în apă. Ce să faci, noi, ăștia cu burtică avem nevoie de un moment de odihnă din când în când!

Baie nu făcurăm și noi pentru că apa este plină de scaieți, iar ultima oară când am fost atât de nesăbuită încât să mă aventurez prin pădurea de cactuși subacvatici, am făcut un scandal și un tărăboi că până și broaștele cele mai veterane ale lacului au părăsit imediat zona crimei, iar eu m-am ales cu zgârieturi eroice pe tot corpul. Never again!

De data asta am preferat puțină plajă (sau plaje cum s-ar spune la noi la mare) și am privit-o pe Marișca cea dolofană cum se relexa în apa călduță, până ce a apuncat-o brusc damblaua și a început să alerge ca o smintită de pe mal în apă și înapoi, stropind și răsturnând tot ce găsea în cale.

Iar eu am încălecat pe-o șa și m-am trezit rostogolid cu mare hărnicie rotocoale mari pe câmp, că doar cineva trebuia să facă și acolo ordine și disciplină, iar în ziua aia așa s-a nimerit ca o nebună suferind de obsesia ca totul să fie curat și la locul lui să fie în zonă. Good workout, nevertheless!

Și cu asta basta. Weekend out! Ne vedem la nuntă!

Ploaie, nervi și pizza bună

Vai și amar de capul nostru! E de ajuns o ploie de 2h pentru ca toată Timișoara să fie complet paralizată, iar noi paralizați odată cu ea în trafic. Dacă de obicei, în condiții absolut normale, drumul la serviciu, din zona Soarelui până în centru durează 15 minute, astăzi am depășit orice record mondial, de timp și de bun simț = 2.5h! Adică atunci când lumea pleca la prânz, eu ajungeam frumos la birou, cu capul crăpat de durere, amețeală ca după o noapte crâncenă de beție, și dezgust total față de toată infrastructura penibilă a orașului. Ce îți mai rămâne de făcut? Să stai pe scaun, fără pauză, până seara, adică noaptea, apoi să te prăbușești ca un sac de nisip ud în cap/pat/unde nimerești, numai acasă să fie.

Dar, ca să nu ne simțim complet deprimați, sunt și lucruri bune ce s-au întâmplat astăzi: am ajuns la sală pe ploaia torențială de la ora 7, pe vremea când traficul încă nu era declarat decedat de atac de cord, m-am energizat la poate cea mai reușită oră de trx la care am fost vreodată, 2l de traspirație, câteva sute de tone de ploaie, câteva milioane de neuroni arși și 12h mai târziu savurez cea mai bună pizza din Timișoara, pentru prima dată - acel moment magic, unic, când încerci ceva pentru prima oară și îți dai seama ce mult ai pierdut în viața ta până să ajungi să trăiești clipa ce îți va schimba destinul pentru totdeauna! Da, încă tot despre mâncare vorbesc (food porn, sau pizza porn mai bine zis)! Yes, I love my pizza, chiar dacă e lacto-vegetariană și nu vegană, este excepția mea, multă mozzarella și busuioc proaspăt vă rog!

Cred că deja salivați de plăcere și sunteți măcinați de curiozitate, nu e așa? Unde pentru numele lui dumnezeu este această pizza fabuloasă? La Al Caminetto, secret bine păstrat de către cei din zona Girocului, printre blocurile cenușii și străduțele aglomerate.

Concluzia: Pizza Fresca, cu multă multă mozzarella, roșii proaspete și busuioc este, într-adevăr, cea mai bună pizza pe care am mâncat-o în Timișoara până în acest moment (veggie pizza, of course, să nu ofensăm carnivorii). Jucy, proaspătă, foarte gustoasă, ingrediente puține dar de calitate.
Pizza Contadina nu este mai prejos, la fel de simplă, la fel de cheesy, acoperită de hribi aromați.
Va fi definitiv un loc unde voi reveni cu drag, servirea este promptă, nu ești ignorat nicio secundă, pizza este gata în 10-15 minute, limonadele sunt la 500ml și foarte răcoroase, berea este bună. Dacă intenționați să treceți și voi pe acolo, trebuie să știți că localul va fi închis între 10 și 24 august pentru concediu de odihnă.

Cam multă mâncare pentru o marți seara, nici măcar nu e weekend ca să zici că faci o excepție și te înfrupți porcește la ospăț, dar antrenamentul de mâine dimineața va echilibra balanța, tears and sweat and 12kg pistol squats!
Cum ar spune Pavel Tsatsouline (iubesc cărțile lui), power to you comrade!

Budinca de mure si seminte de chia

V-ați trezit vreodată după 5-6h de somn, în weekend, bineînțeles ca să fie durerea și mai mare, doar pentru că bate soarele pe fereastră iar creierul vostru crede că e momentul ideal de a vă ridica din pat? În acel moment singura consolare este un mic dejun energizant, plin de vitamine, cu fructe proaspăt culese din grădină. Așadar acest creier prost și somnoros trebuie acum să comande aceste picioare leneșe și împleticite să se târască prin iarba plină de rouă a dimineții, la gigantica tufă de mure, apoi la pomul cu prune, apoi la cel cu pere. Târâț gropiș printre frunziș, cu pisica și cățelul după mine, am reușit într-un final să intru în bucătărie cu această colorată pradă de război.

De aici înainte a fost mult mai ușor, am lăsat doar blenderul să își facă treaba.

Ingrediente pentru o porție:

• 1 cană de mure
• 3 prune moi
• 1 pară mică sau 1/2 dintr-o pară mare bine coaptă
• 1/4 cană de apă
• 4 linguri de semințe de chia
• 1 mână de nuci (opțional)

Se benduie toate ingredientele apoi se lasă 15 minute ca semințele de chia să își facă efectul.

Atenție pentru cei pretențioși! Budinca e plină de semințe de la mure, poate vă va deranja că vă intră printre dinți, poate textura, poate gustul ușor amărui al acestora. I am just saying. Dar pe de altă parte, cut the crap and man up! :) Da, știu că sunt rea, aparent există persoane cărora le este chiar frică de mine (this is music to my ears), așadar go eat your fruit and veggies că altfel știți ce vă așteaptă!

Baliverne uitate

Una din zilele acelea ordinare când te trezești la ora 6 după o noapte în care ai visat numai papuci vibram fivefingers colorați și drăguți, te ridici greoi din pat, te izbești de toți pereții și de toate tocurile de la ușă până ajungi în baie și apuci să te dezmeticești aruncându-ți apă rece pe față, te îmbraci cu toate hainele pe dos, te arzi cu ceaiul verde servit în ceșcuță la ora 6:30 sharp, îți tai degetele încercând să feliezi o piersică gigantică de la tata de acasă, apoi cu vreo 2 plasturi bine plasați și câteva vânătăi poziționate strategic pe locurile cele mai vizibile, te tărăști până la mașină, care nu binevoiește să coopereze cu tine și să îți recunoască cheia. 5 minute mai târziu, când ești absolut convins că ești cea mai ghinionistă persoană din univers, ești întâmpinat cu o priveliște promițătoare: kilometrajul arată 77777. Prinzi curaj, azi ceva important se va întămpla, azi totul va fi bine, extraordinar. Totuși ești prea leneș să faci o poză pentru a imortaliza acel moment unic al sorții și pleci.

2h mai târziu te întorci dezamăgit de la sală, tot norocul ăsta de dimineață nu prea a ținut, ai ajuns cumva blocat într-o depresiune rușinoasă, în același loc unde erai și acum un an. Dar nu contează, astăzi ceva important se va întâmpla! Ceva bun! Ceva extraordinar!

3h mai târziu îți aduci fulgerător aminte că acum o lună ai comandat, într-un moment de rătăcire noctură, un tricou din Statele Unite, cu o inscripție menită să te încurajeze de-a lungul anului de pregătire pentru mult nutrita certificare de instructor de kettlebells (care este holly shit de greu de obținut, trebuie să fii un fel de robocop al kettlebells-urilor), dar ai trecut adresa de la serviciu, așadar nu vei primi niciodată pachetul. Panica se instalează când cu oroare realizezi că orice pachet din SUA vine cu Poșta Română, și nu îți este elegant înmânat de cumătrul curier! 30 de minute mai târziu ești la oficiul poștal 8, de unde ești trimis la oficiul poștal 1, de unde ești trimis în cealaltă parte a clădirii la altă coadă, de unde ești trimis la vamă la gară, unde după ce stai la coadă ca o orătanie ciufulită și jumulită de toată demnitatea umană ce ți-a mai rămas odată cu inaintarea în vârstă, ești refuzat cu o indiferență scârboasă deoarece pachetul nu poate fi găsit fără aviz, iar avizul de la poștă nu există. În acel moment clachezi și îți bagi picioarele în toate momentele de rătăcire nocturnă și shopping impulsiv, în toate oficiile poștale, în toată poșta română și în tot ce cuvântă și nu cuvântă pe lumea asta.

2h și vreo 10km parcurși pe jos mai târziu, ești din nou la birou, tot asudat ca un gropar slinos și răpănos. Dar nu e bai, azi ceva important se va întâmpla, ceva bun, ceva extraordinar!

10h mai târziu ești în pat, altă zi obișnuită se apropie de sfârșit, nimic spectaculos nu s-a întâmplat. Ai rămas și fără tricoul ținut ostatic la gară, și fără papucii visați azi noapte, și fără fericire, și fără optimism.

Homemade Peanut Butter

A sosit momentul mult așteptat, râvnit și mult visat al preparării proviziilor lunare de peanut butter, pentru vremuri grele, ierni friguroase și dimineți ploioase. Sau pur și simplu pentru că este mult mai ieftin și mai distractiv să îți prepari singur singurel untul de arahide!
Pentru cineva care consumă cantități industriale (cam 1kg / lună - parcă nici nu sună atât de mult) și care noaptea visează vise acoperite cu un înveliș moale, lipicios și sărat de unt de arahide iar dimineața primul lucru pe care pune ochii este borcanul unsuros din dulap, este de mirare că abia acum s-a ivit această oportunitate.

Așadar, iată rețeta. Nu aveți nevoie decât de arahide crude, un robot de bucătărie și puțină sare de mare/Himalaya, etc. Sau alte arome pe care le preferați, dar eu sunt încă dependentă de gustul simplu și sărat al celei mai banale variante!

Ingrediente pentru 4 borcănele:

• 1kg de arahide crude
• sare

Puneți arahidele într-o tavă la cuptor, la foc mediu, până devin rumene. Nu uitați să le amestecați din când în când și să le supravegheați pentru că se ard foarte repede. 

Lăsați-le puțin să se răcească, apoi puneți câte 500g în robotul de bucătărie (nu în blender, ci în chopper, sau cum i s-o fi zăcând la drăcovenia aceea care mărunțește cu lama lui mare și puternică) și lăsați să meargă, făcând pauze odată la 1min (să nu vă treziți că robotul cedează suprasolicitat la datorie), până arahidele se transformă în unt. Durează cam 15 - 20 de minute pentru fiecare porție. Aveți răbdare, pentru că merită! Chiar dacă aveți impresia că nu se va întâmpla niciodată, că se tot blochează cocoloașe pe pereți și se formează tot soiul de forme de relief care tocmai cu unt nu seamănă, după câteva minute totul pare să se metamorfozeze miraculos din arahide grunjoase într-o pastă fină și lucioasă! 

Nu uitați de puțină sare! 

Puneți frumosul și prețiosul unt de arahide în borcănele, păstrați-le la răcoare și savurați-le la micul dejun alături de fructe, sau pâine de secară prăjită + magiun de prune (combinația mea preferată din toată lumea de care nu mă mai satur niciodată!), sau clătite, sau ce vreți voi :o)

Exerciții pentru abdomen de făcut oriunde

Sunteți în concediu și nu vreți să cedați complet relaxării din hamac? Sunteți în delegație și nu aveți o sală la hotel unde să vă topiți stresul cotidian? Sunteți la rude și toți vă privesc dubios când vă scoateți ganterele din poșetă? Sunteți accidentați la mână sau picior dar dependeța de mișcare este mai mare decât sfatul medicului de a lâncezi ca o șopârlă la soare?

În acest caz este momentul pentru exerciții calistenice, cuvânt prețios pentru exerciții cu greutatea corpului. În acest episod un circuit simplu pentru abdomen - the holy grail of the beach body.
Cu toate că experții recomandă greutăți mari și repetări puține pentru un abdomen de oțel, știm cu toții că în afara sălii, acest lucru nu este mereu la îndemână. Așadar, iată un circuit simplu de abdomene pe care l-am făcut în perioada mea de accident la încheietură, când mi-a fost interzis să pun mâna pe orice greutate (spre marea mea disperare).

De ce aveți nevoie? O saltea + un prosop.

Cum îl facem? 50s lucrăm, 10s ne odihnim. Tip: Folosiți o aplicație pe telefon gen HIIT Timer.

Cât de lung e? 7 minute! Dar se repetă, evident, nu vă faceți griji că e prea ușor.

Cum progresăm? Facem circuitul 1 dată, de 2 ori, de 3 ori, maxim de 4 ori. Mai mult nu recomand, este degeaba, înseamnă că e timpul pentru exerciții mai grele și mai eficiente. Faceți pauză de 30s/1min după fiecare circuit, apoi eliminați pauza aceasta, lăsând-o doar pe cea de 10s dintre exerciții. Simplu și delicios!

Care sunt exercițiile?

1. Pike Crunches
2. Hollow Body Holds
3. X-Crunches (varianta ușoară - picioarele pe sol, varianta grea - picioarele deasupra solului)
4. Flutter Kicks
5. Bicycle Crunches
6. Hollow Man with Scissors
7. Windshield Wipers 

Trebuie să facem o încălzire înainte de a ne pune pe treabă? Da, o încălzire articulară și una scurtă cardio sunt recomandate.

Dar stretching la final? Da! Recomand niște mișcări de yoga pentru a vă relaxa zona cervicală, lombară și abdomentul.

Tips and tricks:

• La Hollow Body Holds, Flutter Kicks și Hollow Man with Scissors ține-ți-vă mâinile sub spate, în zona lombară dacă simtiți că aveți o curbură, iar spatele nu e complet lipit de sol. Nu hiperextindeți zona lombară. Pentru avansați, mâinile sunt întinse în fați, pe lângă corp, în aer.
• Încercați să nu ridicați gâtul sau capul, ci ține-ți-le relaxate. Abdomenul lucrează, nu capul!
• La Bicycle Crunches încercați să faceți un unghi drept cu picioarele, genunchii nu vin mai sus de linia șoldului, încercați în schimb să duceți coatele la genunchi. Abomentul nucrează, nu picioarele!