Jurnal de joi de miercuri, sau câte se pot întâmpla până la ora 10

Sunt zile bune, sunt zile rele, sunt zile proaste, sunt zile care ar trebui derulate înapoi și luate de la capăt. Azi e o zi din-asta.

6:45, mi-am luat partenerul de suferință de acasă, adică pe Adriana. Alergat ca nebuna prin cartier după lista mea de exerciții, greu muncită și modificată de nenumărate ori pentru antrenamentul ce va urma, pe care evident, am uitat-o acasă. Concluzia: măcar mi-am făcut încălzirea.

7:06, ne-am început programul de upper body, vertical push + pull, horizontal push + pull, elbow flexion + extension, strâns cu mare sudoare și mult timp pe faimoasa listă. Totul arată bine pe hârtie, e altceva în practică. Concluzia: not my kind of workout. Concluzia Adrianei: ne plac mai mult ganterele girly, roz și colorate, muzica și voia bună! Amin to that!

Trecut de 7:40, palmele mele rahitice, my baby hands, paralizate cedează. Îmi scapă totul din mâini, inclusiv sticla cu apă și prosopul. Concluzia: mă simt ca sărmanul t-rex, vrea și el să lucreze ca ceilalți dinozauri voinici, dar cu mânuțele lui, nu prea reușește. Așa, blame your baby and skinny hands!

8:40, realizat că am pierdut ticketul de parcare de la sală. Horror of horrors, cum naiba mai ies eu de aici? La recepție mi se spune: înseamnă că ai o mare problemă (înseamnă că sunt singura zăpăcită căreia i se întâmplă așa ceva). După multe alergături disperate în sus și în jos prin parcare, îi mulțumesc lui Ade pentru că mi-a salvat viața donând un ticket! Concluzia: a friend in need is a friend indeed.

8:55, tamponare cât pe ce cu mașina din față. Concluzia: you are a lame driver.

9:45, am ajuns triumfătoare la servici. După ce am străbătut tot orașul, nici măcar nu am întârziat atât! Realizez că mi-am uitat obiectul muncii, adică ză laptop, acasă! Concluzia: Can this day get any shittier? 

10:25, am ajuns triumfătoare la servici. De data asta cu obiectul muncii, cu 1 oră jumate întârziere și cu gândul că sigur am mai uitat ceva. Concluzia: dacă ți se întâmplă o porcărie, poți fii sigur că universul are grijă să mai urmeze încă 10.

Jurnal de joi: 10 nimicuri

Faza 1. Un picior olog.

Faza 2. De ce e Serena Williams atât de încrezătoare în sine? Este de-a dreptul năucitor, chiar enervant. Ai o parere atât de bună despre tine pentru că mereu câștigi sau câștigi mereu pentru că ai o părere atât de bună despre tine? 

Faza 3. Incerc să lucrez, însă soarele de afară, copacii încărcați de frunze galbene și efemere îmi stârnesc dorințe interzise în acest moment, de a sta pur și simplu câteva ore, numai eu cu aparatul foto, doar să privesc, să admir, să respir, să intru în ritm cu bătăile de inimă ale pământului, să ascult liniștea aerului rece și adierea calma a vântului. Asta ar fi perfect!

Faza 4. De ce nu e vineri?

Faza 5. Gândul la un gym and spa day (adica workout, relax, workout, relax, și tot așa, de dimineața până seara). Deja am hotărât cu Adriana că ne vom face cadou de zilele noastre de naștere (ambele în decembrie) un asemenea răsfăț. Yey! Sper să nu rămână doar la faza de day dreaming.

Faza 6. La prânz m-am întors cu două plase cu provizii de la Miracolul Plantelor, fără să găsesc my favourite peanut butter.  {{insert hysterical crying}}
De ce merge avocado așa de bine cu fasolea? 

Faza 7. 16:16, nu se mai termină ziua asta, +1 ceai verde, +1 melodie din playlist, just put the headphones on and let the world crumble around you. Mi-a venit cheful de gătit ceva diseara, dar ce? Ceva tomnatic, ceva plin de savoare, ceva cu dovleac, gutui, mere, nuci.

Faza 8. Partea mai cheerful a playlistului, încet încet revine pofta de viață, așa că, fără ezitare, mă voi ridica și voi da o fugă până în piață după un dovleac și câteva gutui. Am coborât schiopătând scările (voi da vina pe piciorul meu olog pentru toate relele din lume, inclusiv pentru că azi la cycling nu am reușit să mă ridic la nivelul recordului stabilit ultima oară), schiopătând pin piață, schiopătând pe scari înapoi sus (refuz în continuare să iau liftul!), rezultatul fiind un birou plin cu struguri, un doveac grăsun și gutui amarui, cu puf galben ca de pui.

Faza 9. I did it, I really did it. Am curățat dovleacul, gutuile (cu tăieturile pe mâini de rigoare, că altfel nu se poate), am scotocit prin dulap după fulgi și alte prostii uitate de lume și am făcut-o de-o tartă, kinda tartă.

Faza 10. Yoga time. 35 de minute mai târziu toată durerea mea de genunchi și gambă a dispărut ca prin minune. Yoga to the rescue! Ză warm and fuzzy feeling settles in.

Faza 10. Toată casa miroase atât de dulce, a gutui și dovleac copt. 

Iată și pseudo-rețeta:

• 1 dovleac cam de 2kg
• 3 gutui
• câteva mâini de nuci
• 250g de stafide
• 100g de fulgi de hrișcă (sau de mei, sau de ovăz)
• 2 lingurițe de condimente spicy (eu am folosit un amestec de scorțișoară, nucșoară, cuișoare, piper, ghimbir)

Dovleacul curățat de coajă - pus la robotul de bucătărie, apoi amestecat cu stafidele și condimentele.

Gutuile necurățate de coajă - tăiate cuburi. 

Pe fundul unui vas termorezistent am pus fulgii, apoi fructele, apoi nucile. Vasul acoperit la cuptor la 160 de grade timp de 1h, apoi 50min fără capac. Da, durează. Și mai rău! Este mai bun rece! Așa că puneți-vă pofta în cui și așteptați până a doua zi!  {{insert evil laugh}}

Jurnal de joi: procrastinarea e la putere

A trecut o săptămână de când mi-am propus 1. să scriu despre excursia in Belgia, 2. să mă apuc de aplicația mea de suflet, HIIT Timer, iar eu nici nu m-am atins de pozele care zac uitate pe un hard-disk undeva într-un sertar, nici nu am început dezvoltarea aplicației. Ce să zic, nu există nicio scuză, dragi cititori, sunt o leneșă și jumătate! Dar, după ce marți seara mi-am rupt picioarele cu un antrenament pus laolaltă de subsemnata (mi-am dat seama că eroina mea Jillian Michaels e inofensivă față de mine…) folosind un shitty hiit timer descărcat pe telefon, acum, când încă mai simt acea durere oarbă și îngrozitoare numai când stau în scaun, m-am hotărât că este timpul să mă pun pe treabă! No more excuses, no more procrastination, no more wasted time! 

Azi, în timp ce voi încerca să împac și capra (care moare fără yoga zilnică) și varza (care este nevoită să se arunce pe canapea cu laptopul în brațe și să se apuce de lucru), sper să adorm cu conștiința împăcată știind că am făcut tot ce îmi stă în putere pentru ziua ce a trecut. 

Late night update: Între timp e târziu iar eu am reușit să mă țin de cuvânt, a fost o zi reușită până la urmă: am început să învăț Android, am învățat să stau în cap varianta 2, adică tripod headstand, mi-am depășit recordul la cycling, yuhu! Singurul lucru nereușit a fost de fapt salata de la pranz, neîmbunătățită cu roșiile de acasă, nu s-a ridicat nici pe departe la nivelul de astă-vară, cu toate că am adăugat un avocado delicios și cremos... Trebuie să găsesc alt enhancing ingredient, că altfel va fi vai și amar de masa mea de prânz :o(

Jurnal de joi

E joi, joi urâtă, înnorată, scaun incomod la birou, griji pentru melcul de acasă (my new pet, un melc de 3mm, oare are ce mănânca, ce bea?), griji că trebuie să îmi sun dentistul, griji pentru luna ce urmează, cruntă, grea, probabil vor fi și victime - Bloody November. Atâtea gânduri trebuie așternute undeva, nu trebuie ținute prizoniere în creier, drept urmare am început această postare. Doar pentru că durează mult build-ul și eu mă plictisesc între timp, iar capul mi-e plin și de idei mai pozitive, not work-related, evident. Ce idei? Mă bucur că întrebați (primul semn al nebuniei este când începi să pui întrebări la care răspunzi singur, crezând că si alte persoane sunt prezente..).

1. Un workout designed acum câteva zile, numai bun pentru weekend, ce cuprinde exerciițile cele mai urâte de mine (yey!). The sweet pleasure of pain! Da, și body-weight only, just the way I like it, oriunde, oricând, no excuses. ToDo: sâmbătă, sau mai bine zis sâmbăta diavolului.

2. Pentru a putea duce la bun început și sfârșit acest workout infernal, am nevoie de o aplicație gen HIIT timer, dar mai deșteaptă, mai customizabilă. Căutând atent pe Android Play Store, am dat doar de niște amputații de aplicații, nici una nu era bună pentru nevoile mele. Așa că am decis să fac eu una! Specificațiile sunt gata, lipsește doar să mă pun pe treabă! Iar cu ocazia asta mai învățăm și noi ceva nou, food for the brain. Când începem dezvoltarea: în acest weekend! Horray! Deadline? Hummmm.... Cât mai repede!

3. Trebuie, trebuie să scriu postarea despre excursia in Belgia, au trecut doar ... vreo 6 luni! Iar amintirile nu mai sunt chiar atât de proaspete, cu toate că stiva de poze (ca tot norocul, gata procesate deja) mă așteaptă cuminți, trebuie doar să îmi storc puțin creierii pentru a scoate din mine și niște cuvinte inteligente, pentu a lega povestea. Partea cea mai grea. ToDo: joi, please.

Yoga, furtună, fazan, cycling

Ciudată înșiruire de cuvinte, but wait! There is a story to it, so read along.. :D

Jurnal de joi.

Azi dimineață m-am trezit entuziasmată (de fapt eram entuziasmată deja de câteva zile încoace) pentru simplul motiv că voi participa și eu, după câțiva ani buni, la un maraton de cycling! Nu singură, ci cu sprijinul moral al Adrianei, care este la fel de nerăbdătoare ca mine să terminăm odată ziua asta de lucru și să ne vedem pedalând în forță, transpirând, savurând și simțind durerea aceea îngrozitoare și plăcută caracteristică orelor de cycling.

Iar ca suferința să nu fie chiar atât de înfiorătoare, mi-am propus să încep ziua frumos și relaxant cu o sesiune de yoga de stretching pentru picioare, umeri și spate (just because I am a yoga addict și aș muri probabil de suflet amar dacă aș da skip o zi):


apoi urmând un mic dejun compus din migdale, caju, mere și struguri, pentru un extra kick de energie de lungă durată, până la masa de prânz. Dacă sunteți curioși ce ați putea mânca în ziua unui astfel de eveniment, puteți să aruncați o privire aici.

După așa un mic dejun sănătos și multă voie bună, trebuia să o dau în bară într-un fel sau altul, sau trebuia să se echilibreze universul pedepsindu-mă cumva, iar acel lucru s-a întâmplat în cel mai ”plăcut” fel: oare ce pățesc dacă pofta mea de peanut butter (sau obsesia mai bine zis) mă copleșește, chiar dacă este vorba de un sortiment din comerț, plin de uleiuri hidrogenate și zahăr? Plăcere de scurtă durată, urmată de o necruțătoare furtună în stomac ce pare veșnică și nimicitoare. Apoi mă văd răpusă cu capul pe birou câteva ore, încercând să trec cu bine peste toate astea, poate și lucrând ceva pe ziua de azi... Bastards!

Prânz (veggie maki părea opțiunea cea mai bună, light, carbsy, ușor de digerat și yummy, care poate poate potolește uraganul declanșat mișelește de untul de arahide) luat la pachet de la food court (dacă vă întrebați what the heck are you doing at the mall - the food there is horrible! Răspunsul este că am fost deșteaptă zilele astea și am reușit performanța de a pierde din nou o plăcuță de înmatriculare, da, din nou. Prima oară aș susține că a fost un nefericit accident, având în vedere că au existat și victime colaterale - un sărman fazan, mândru și țanțoș care s-a aventurat în momentul și locul nepotrivit pe șosea. Vă dați seama cu ce sechele am rămas... să nu mai pomenim de domnu' fazan...)
După o oră de formulare completate greșit (este greu să îți folosești mâna la ceva atât de banal precum scrisul, când ești toată ziua la tastatură), după pixuri scăpate de la etaj și posibile persoane vătămate trezite din senin cu obiecte ascuțite în cap, am plecat glorioasă înapoi spre servici, cu o tăviță drăguță de veggie maki.

Cu chiu cu vai a trecut și dupa-masa, sosind momentul mult așteptat, ne-am echipat, am luat banane, sute de litri de apă și am plecat vesele spre locul viitoarei crime. Știam foarte bine ce ne așteaptă, mai ales că ne doream să murim cu glorie și lauri pe câmpul de luptă, dând tot ce putem.

Următoarele ore au trecut în blackout parcă, tot ce țin minte este setea continuă (2.5l sound good, doesn't it?) și durerea îngrozitoare din degetele de la picioare după 1.5h de pedalat (damn those new cycling shoes!), după care mi-au amorțit de tot de la atâta tortură și am putut continua mai liniștită. Și eu care îmi făceam griji că va fi prea ușor, nu la fel de intens ca o oră normală, etc, what a fool....

And that's about it, poze evident că nu ne-am făcut (suntem cam unselfieable), pentru delecteare cititorilor la o priveliște de chin, distracție și multă transpirație, dar cred că vă puteți imagina.

Dupa atâta timp de la eveniment, am gasit și eu o poză, nu prea reușita, dar ce să-i faci... :P

Dimineața de deal

Zi de sărbătoare, dimineță răcoroasă, briză plăcută venind dispre deal, lipsă totală de planuri pentru prânz (e bine să faci câteva zeci de clătite umplute cu vinete, roșii și ciuperci la cutor cu o zi înainte), entuziasmul era cam pe la mijloc, eu nu mă apucasem încă de clasa mea de yoga stretching de weekend, vecinii mergeau liniștiți la biserică, așa că trebuia să facem și noi ceva (când zic noi, mă refer la mama mea și la mine), iar ce este mai plăcut decât o plimbare pe deal, cu un popas mic în podgoriile doldora de struguri pentru o mică sesiunea de furat? :o) Este activitatea noastră tradițională de vară târzie, când privim cu ciudă la strugurii mohorâți din grădină și ne apucă dorul de strugurii durdulii de pe deal. Iar cum podgoria Aradului este și cea mai mare din vestul țării, ce contează dacă mai șterpelim și noi câțiva ciorchini? ;o) It was mother-daughter bonding time :o)

Ne-am echipat frumos pentru drumeție, papuci, rucsac, apă, ca niște turiști adevărați, sticluța cu țuica pentru paznic, ochelari de soare, telefon, și i-am dat drumul.

Am urcat noi ce am urcat, măcar să ne prefacem asudați de la atâta plimbare, am studiat rândurile mândre de struguri, peisajul frumos al satului văzut de la înălțime, iar cum soarele începuse deja să dogorească am decis că ne-a ajuns mișcarea și ne-am îndreptat spre casa paznicului.

Omu relaxat, a primit senin mica noastră atenție, singuratic printre cățeii lui prichindei, foarte dornic de a povesti verzi și uscate cu orice ființa umană se rătăcea în calea sa. După ce am aflat toate detaliile viei, ale struguilor, ale bolilor, ale anotimpurilor, ale vremii, ale sănătății, ale soferilor de autobuz din zonă, după câteva limbi umede și reci de câine peste picior, am pornit din nou urcușul anevoios spre vie cu un cățel slab și lunguieț după noi, pentru a ne face de cap, de data asta liniștite, încrezătoare, pline de elan.

Rucsacul s-a umplut până la urmă, cu toate asigurările date paznicului că nu vom face pradă chiar pe marginea rândurilor de vie și nici nu vom face risipă de struguri rupți, gustați și necopți. Cățelul însoțitor deja se plictisese de toată forfota nostră printre rândurile de vie, încercând să găsim niștre struguri copți, dulci, mari, frumoși, așa că a făcut cale întoarsă, la fel și noi.

Ajunse acasă victorioase și cu promisiunea de a mai face o incursiune de jaf peste câteva săptămâni, când se vor mai coace și alți struguri, mi-am amintit că aveam pregătite ingredientele pentru niște chiftele hiper-proteice, cu quinoa și năut (un fel de falafel pe steroizi :P).

Numai bine am pus toate ingredientele în robot, format chiftele, pus totul la cuptor, și o tavă mândră mă aștepta la prânz (probail îmi va ajunge de fapt câteva zile - adiție bine-venită la salata mea gigantică de la prânzul din timpul săptămânii).

Ingrediente pentru 1 tavă mare:

• 250g de năut uscat
• 1/2 cană de quinoa
• 1 cub de supă de legume bio (fără chimicale sau alte prostii - de la magazinele naturiste)
• 2 linguri de tahini
• 1 linguriță de coriandru măcinat
• 1 linguriță de chimen măcinat
• 1 linguriță de turmetic
• 1 legătură mică de pătrunjel, tocat
• zeama de la 1/2 lămâie
• 5 căței de usturoi dați prin presă
• 1 ardei iute tocat mărunt
• 2 cepe medii
• 4 linguri de ulei
• sare după gust

Năutul se fierbe conform instrucțiunilor de pe ambalaj (eu l-am lăsat în apă câteva ore, apoi l-am fiert 2 ore), quinoa se fierbe cu un cub de supă de legume pentru 15 minute în destulă apă, apoi se lasă acoperit pentru încă 15 minute.
Ceapa se taie mărunt, se călește în 4 linguri de ulei (sau mai mult, sau mai puțin, cum vreți).
Se pune năutul în robotul de bucătărie împreună cu 2 linguri de apă în care a fiert, zeama de lămâie, tahini, și se mixează până ce devine o pastă fină, după care se pune într-un castron laolaltă cu celelalte ingrediente.

Se formează chiftele sferice, se pun într-o tavă bine bine usă (eu am făcut prostia să nu ung tava și toate chiftele mi s-au lipit de hârtia de copt!), se lasă la cutor cam pentru 30 de minute, dacă nu sunt rumene se mai lasă 10 minute.

Muffins cu cascaval din miez de noapte

Din nou am ajuns să îmi fac de cap singură în bucătărie pe la miezul nopții, dar de data aceasta pentru o ocazie fericită și specială, că doar nu în fiecare zi se căsătoresc doi oameni care se iubesc foarte mult. Așă că hop și eu cu niște muffins, de data aceasta lacto-vegetariene, cu cașcaval afumat și pătrunjel, preferatele tuturor. 

Mi-am suflecat mânecile, am pornit cuptorul, am pus muzica să cânte în neștire, iar peste 2 ore de arsuri pe mâini, stive de vase murdare, susan, făină și pătrunjel împrăștiate prin toată bucătăria, erau și gata aceste muffins grăsune, rumene și gustoase. Au meritat arsurile până la urmă! Nici nu mai știu dacă rețeta există deja pe blog, trebuie să mă iertați, sunt obosită, iar gândul că maine la 6:30 e trezirea mă cam panichează!

Iar ca să răspund la întrebarea: ce pot face eu la ora 6:30, într-o sâmbătă care se anunță însorită și minunată (cel mai probabil nimănui nu îi pasă de fapt, dar eu simt nevoia de lamentare): trezire, snack, făcut bagaje pentru Arad, workout secret de dimineață fără trezirea vecinilor sau a unui soț care doarme în neștire în dormitor, duș, fugit până în piață după legume și pâine de la Prospero, fugit înapoi acasă (fugit la propriu trebuie să vă imainați), împachetat muffins, îmbrăcat pentru cununie, fugit la mașină cu zeci de muffins, bagaje, aparatură foto (că doar sunt fotograful oficial al evenimentului, mă laud eu din nou :o) ), luat flori dumnezeu știe de unde de pe drum (să ne gândim că e abia 11:30), asistat la fericitul eveniment, făcut pozele cât se poate mai bune, originale și profi (din acest motiv există balerini), iar în final, plecat la Ghioroc, unde mă voi delecta cu superbele căpșuni din grădina mamei mele. End of busy day, iar eu pot respira ușurată!

Du-te la culcare, se aude o voce a rațiunii! Mai ascultăm un Pink Floyd și ne culcăm, să fie somnul mai bun și mai adânc, sau poate nu :o(

The grass was greener

The light was brighter

The taste was sweeter

The nights of wonder

With friends surrounded

The dawn mist glowing

The water flowing

The endless river

Forever and ever

Un documentar ce iti taie respiratia

Un nou look

După mai mult de un an cu Birdie, am hotarât că blogul meu trebuie să se maturizeze odata cu mine, așa că am renunțat la aspectul jucăuș și am ales unul mai serios (?). Sau cel puțin mai matur și mai feminin. Nu știu exact cum să-l descriu.. După căutări intense și muuult timp pierdut cu asta, am găsit acest draguț șablon gratuit și m-am apucat imediat să il editez, cât am putut. Încă mai are porțiuni ”în construcție”, ca de exemplu paginile individuale, dar cu puțin timp, răbdare și dedicație, se vor finaliza și acestea.

O altă idee care nu îmi dă pace de ceva timp este aceea de a schimba titlul blogului, poate și url-ul. Cum Experimentul dietei vegane nu mai este de mult timp un experiment ci un stil de viață, blogul ar trebui să reflecte aceasta. Sunt atâtea variante încât încă nu am ales nici una! De la simplul ”Veganisme” la ciudatul ”Confesiunile unui muffinoholic vegan”, parcă nu se potrivește nimic. Dar lucrul de care sunt și voi fi sigură este acela că acest blog se va ocupa de ce s-a ocupat și până acum: un stil de viață sănătos prin intermediul unei diete vegane. Da, știu, nu am o dietă 100% ”animal-free” (în sensul că mănânc și lactate), chiar dacă îmi dau silința, dar voi încerca să fie acest blog 100% ”animal-free”. Cum s-ar zice: să facem ce spune popa, nu ce face popa :P!

Promisiuni

Vremea teilor înfloriți este aproape pe terminate, vara abia a început, la fel și vremea caniculară, piețele pline de fructe și legume colorate și parfumate. Mereu mi s-a părut că luna iunie, luna teilor înfloriți este vremea schimbărilor, cea a decizilor importante și a curajului de a înfrunta viitorul, indiferent unde ar duce el. Așa că viața mea trebuie să se chimbe anul acesta, odata cu scuturarea polenului de flori de tei și cu sosirea nopților călduroase de vară. Cum nu o să am parte de concediu cine știe ce, tocmai din cauza tumultului cauzat de multele schimbări ce au loc, voi face următoarele promisiuni:

• mă voi ocupa de acest blog mai mult. Voi pune rețete, poze, idei și gânduri, tot ce ține de sănătate, mâncare și un stil de viață adecvat.
• voi face mai multe poze, singura mea pasiune ce a rezistat timpului
• nu voi pierde timpul, nu voi pierde weekend-urile făcând nimic
• voi citi mai mult, și nu numai cărți de programare
• ma voi îmbunătăți pe orice plan
• îmi voi lua un obiectiv macro pentru poze mai frumoase cu mâncare și cu alte nimicuri care fac lumea mai luminoasă
• nu voi uita de pozele de vacanță, le voi uploada pe picasa, chiar daca sunt multe și îmi va fi lene să le sortez pe toate
• nu voi mai tacea când am ceva de spus
• nu îmi voi mai agasa părinții să mănânce mai sănătos sau să nu mai fumeze, este decizia lor până la urmă. Le voi da doar un exemplu și nu mă voi certa cu ei.

Și lista poate continua la nesfârșit...

Ne vedem la următoarea postare, adică duminică, când mă voi întoarce din mini concediul de weekend având ca destinație Defileul Dunării, cu desaga plină de poze spectaculoase și voie bună.

Yummy Stuff

Cine are pofta de ceva bun și fără conservanți, recomand să încerce produsele de patiserie oferite de firma Radha-Damodara, pe care le găsiți în magazinele din Timișoara, cum ar fi Novatim, alimentara de pe colț din intersecția dintre Rebreanu și Martirilor sau alte magazine alimentare. Din păcate, fiind o firmă mică și cu bun simț, nu au reușit să pătrundă în mafia marilor hipermarketuri din Timișoara, care se pare că cer mai mult decât produse de bună calitate și foarte gustoase.

Aici este o scurtă prezentare a produselor oferite de patiserie:



Tot de la cei de la Radha-Damodara așteptăm cu sufletul la gură deschiderea noului restaurant vegetarian cu influențe indiene! :o)

Ceva bun in Timisoara

Iar a trecut o gramada de timp de la ultima postare.. Ce as putea zice decat ca am fost ocupata cu multe alte lucruri (unii le-ar zice nimicuri sau rutina zilnica), dar si cu altele mai interesante, cum ar fi marea bucuria pe care am simtit-o la auzul vestii ca in curand se va deschide unul din putinele restaurante vegetariane din Timisoara! (de fapt, al doilea)

Cine, unde, cand, cum?

Cine? Firma Radha-Damodara, care deja ne incanta de multi ani cu multe produse de patiserie 100% naturale, fara conservanti sau aditivi, sanatoase si gustoase, se reprofileaza si vine in salvarea populatiei vegetariene, si nu numai, din Timisoara :o)

Unde? Restaurantul se va deschide in zona Piata Unirii, pe strada Emanoil Ungureanu, langa libraria Noi 2.

Cand? Speram ca deja in luna decembrie vom putea gusta din multele bunatati.

Cum? Deja se pot face comenzi la produsele de patiserie prin intermediul datelor de contact afisate pe site, sau le puteti gasi deja in unele magazine din Timisoara. Restaurantul ne va primi cu bratele deschise pentru a savura mancarea la fata locului, sau, din cate am inteles eu, va oferi in viitor si servicii de catering.

Esti ceea ce mananci!

Nu stiu daca ati vazut acest film sau nu, eu abia acum cateva zile l-am descoperit, dar va recomand sa va uitati el. Este tot ceea ce stiam sau banuiam, plus multe alte lucruri nestiute si ascunse de noi. Este genul de film care poate convinge, sau cel putin deschide ochii persoanelor sceptice sau neconvinse de puterea unei diete sanatoase si de intoxicarea societatii noastre de boli care se pot evita foarte usor prin schimbatul stilului de viata, de medicamente care ne fac dependenti, de toxine, de mancare ce numai mancare nu mai e (fast food si alte junk-uri), de medici care nu au idee pe ce planeta traiesc si care refuza sa fie la curent cu noutatile din domeniu, prefarand un ev mediu obscur in care pacientii se duc cuminti si muti si asculta cu sfintenie orice le spune vraciul (da, am o parere foarte "buna" despre medici!), de spitale din care iesi mai bolnav si subnutrit decat intri (va amintiti de micul dejun din spital? paine cu unt si gem si un ceai patetic? sa nu mai vorbim de pranz sau cina..), de rata de supravietuire a bolnavilor de cancer, de ucigasul numarul 1: bolile de inima (care se pot evita printr-un stil de viata sanatos!), de faptul ca 80-90% din oamenii care se interneaza in spitale au boli cauzate de o dieta necorespunzatoare si care vor fi in continuare indopati cu medicamente in loc sa fie educati sa isi schimbe dieta, de faptul ca medicina "moderna" tratateaza efectele si nu cauza!, de mancarea gatita, de legumele noastre pline de chimicale, de gunoaiele pe care le gasim in magazine si aranjate frumos la categoria "mancare" (cum se spune, garbage in, garbage out si you are what you eat), si multe altele..

Care este concluzia? Nu va lasati pe mana sistemului medical, ocupati-va singuri de sanatatea vostra, mancati sanatos si fiti informati! Poate va sosi si ziua in care, fiind bolnavi, ne vom interna in spital, vom face o cura de dezintoxicare si vom iesi ca noi. Dar cum spune si filmul, o dieta sanatoasa nu aduce bani, dar medicamentele da.. Inainte de a ma lasa dusa de val din nou (caci gandul ca sistemul de sanatate este doar o mare afacere si ca industria de medicamente valoreaza mai mult decat sanatatea, sau mai bine zis viata, populatiei si cine stie cate secole vor mai trece pana cand omenirea va putea renunta la aceasta sete diabolica de bani si va pune viata pe primul loc! Da, m-am lasat dusa de val, categoric..), cum ziceam, fiti informati, fiti pregatiti sa va certati cu medicul vostru, mancati multe leguma si fructe, mancati crud, mancati bine, faceti sport. Ma rog, toate lumea stie deja asta, nu are rost sa o mai spun si eu ..

Ce sa mai zic... pofta buna!

Vine Pastele, bine-mi pare...

In cinci zile va incepe cea mai importanta sarbatoare pentru noi Romanii. Nu este Craciunul, ci Pastele. Avand o insemnatate religioasa coplesitoare, intreaga tara sarbatoreste sosirea primaverii si minunea invierii. In afara de participarea la slujbele religioase, organizam mese fastuase in fiecare zi a acestei sarbatori. Cred va intrebati ce se serveste la aceste mese in zona in care locuiesc si de le dau asa o importanta.

Daca mancarea nu ar avea o importanta atat de mare in cultura noastra, nu m-as plange atat... Dar pentru noi, romanii, mancarea reprezinta centrul existentei noastre. Ea reuneste intreaga familie in jurul mesei de sarbatori, copiii si nepotii se intorc din diferitele parti ale tarii si chiar ale lumii, toata lumea participa la prepararea bucatelor si este considerata o jignire fara precedent daca refuzi sa gusti sau sa mananci orice iti este oferit cu atatea atentie si rabdare: oua rosii, friptura de miel, drob, sunca cu hrean, pasca de nenumarate feluri, sarmale, fripturi, carnuri peste carnuri, piramide de oua, stive de cozonaci si asa mai departe.

Din moment ce am o dieta vegana, am probleme.. Familia mea este 100% impotriva stilului meu de viata, sustinand ca este primejdios de periculos si ingrijorator si ca mai devreme sau mai tarziu ma voi imbolnavi de vreo boala care se naste din lipsa de carne, ca stiu pe cineva ca stie pe cineva care a trait astfel pentru cativa ani si in final a ajuns in spital regretand fiecare zi din viata sa. Iar miracolul este ca imediat ce a inceput sa manance din nou carne si lactate, s-a insanatosit! Asa ca, o spun cu regret, incerc sa evit intalniri cu parintii, deoarece discutia va fi mai devreme sau mai tarziu orientata spre dieta, legume, carne, lactate, oua etc. si indiferent ce argumente aduc, nu au nici o valoare pentru ei.

Dar nu am nici o scapare acest weekend. Este Pastele, carnea si ouale sunt pe fiecare masa si la ordinea zilei iar oamenii sunt foarte sensibili la anormalitati alimentare. Avand aceste impedimente, ma gandesc sa gatesc niste preparate vegane delicioase, numai bune pentru o sarbatoare atat de importanta. Inca mai culeg retete, dar meniul trebuie neaparat sa includa o prajitura pufoasa, poate o adaptare a unei retete de pasca (in care trebuie sa inlocuiesc cantitatile enorme de smantana sau branza cu altceva..), o salata care trebuie dupa care trebuie sa saliveze orice carnivor si un fel principal care poate concura cu fripturile obligatorii de miel sau de porc sau cu sunca noastra cea afumata. Momentan nu am idee care ar putea fi aceste feluri de mancare, iar cum timpul trece, trebuie neaparat sa imi incep cercetarile in acest domeniu! Asa ca, urati-mi noroc, sau, din moment ce sunt inca singura care imi cietsc blogul, imi urez eu mie noroc!

Introducere

Ce este experimentul vegan?

Este incercarea mea de a descoperi calea spre o viata mai sanatoasa si de a ii convinge, daca se poate, si pe cei din jurul meu ca aceasta alegerea este una corecta. Este oare dieta vegana raspunsul? Nu stiu inca, dar sper ca voi descoperi mai multe in lunile care urmeaza.

Momentan citesc poate cea mai cunoscuta carte de nutritie scrisa vreodata, dar si cea mai controversata, care sustine ca dieta vegana este raspunsul la toate intrebarile si grijile noastre, la problemele noastre de sanatate, inclusiv la cancer.

Exeprimentul meu costa in incercarea de a trai cu o dieta vegana pentru o perioada de timp, in a descoperi retete noi, monitoriza nivelul meu de energie si efectua regulat analize.

Acest blog este pentru mine, este un jurnal de zi cu zi a exeprimentului meu si a exeprientelor mele, si nu in ultimul rand pentru cei din jur care ar putea gasi informatii utile printre paginile blogului.

Asa cum se stie deja, este destul de dificil sa gasesti anumite ingrediente sau produse vegane in Romania, cum ar fi cele bazate pe soia. Cred ca voi descoperi din ce in ce mai multe ingrediente imposibil de procurat cu cat mi se dezvaluie mai multe retete vegane. Dar acest blog este despre gatitul cu ingrediente la indemana, usor de gasit la piata din zona, la supermarket sau care se pot cultiva in propria gradina, pentru ce norocosi sa aiba una.

Si sa nu uitam poate de cel mai important lucru: consider ca ar fi o realizare extraordinara daca i-as putea convinge pe cei din familia mea sa manance mai sanatos. Toti membri familiei mele consuma regulat carne, si nu vad nici o speranta in a renunta la ea, le place pur si simplu prea mult. Nu vreau sa militez impotriva consumului de carne, fiecare este liber sa manance orice ii place, dar as vrea sa scot in evidenta ca exista o alternativa mult mai sanatoasa, ca ne putem procura toti nutrientii, proteninele in special, calciul, si din produse vegetale, fara riscurile pe care le implica alimentele de origine animala bogate in colesterol.