6:45, mi-am luat partenerul de suferință de acasă, adică pe Adriana. Alergat ca nebuna prin cartier după lista mea de exerciții, greu muncită și modificată de nenumărate ori pentru antrenamentul ce va urma, pe care evident, am uitat-o acasă. Concluzia: măcar mi-am făcut încălzirea.
7:06, ne-am început programul de upper body, vertical push + pull, horizontal push + pull, elbow flexion + extension, strâns cu mare sudoare și mult timp pe faimoasa listă. Totul arată bine pe hârtie, e altceva în practică. Concluzia: not my kind of workout. Concluzia Adrianei: ne plac mai mult ganterele girly, roz și colorate, muzica și voia bună! Amin to that!
Trecut de 7:40, palmele mele rahitice, my baby hands, paralizate cedează. Îmi scapă totul din mâini, inclusiv sticla cu apă și prosopul. Concluzia: mă simt ca sărmanul t-rex, vrea și el să lucreze ca ceilalți dinozauri voinici, dar cu mânuțele lui, nu prea reușește. Așa, blame your baby and skinny hands!
8:40, realizat că am pierdut ticketul de parcare de la sală. Horror of horrors, cum naiba mai ies eu de aici? La recepție mi se spune: înseamnă că ai o mare problemă (înseamnă că sunt singura zăpăcită căreia i se întâmplă așa ceva). După multe alergături disperate în sus și în jos prin parcare, îi mulțumesc lui Ade pentru că mi-a salvat viața donând un ticket! Concluzia: a friend in need is a friend indeed.
8:55, tamponare cât pe ce cu mașina din față. Concluzia: you are a lame driver.
9:45, am ajuns triumfătoare la servici. După ce am străbătut tot orașul, nici măcar nu am întârziat atât! Realizez că mi-am uitat obiectul muncii, adică ză laptop, acasă! Concluzia: Can this day get any shittier?
10:25, am ajuns triumfătoare la servici. De data asta cu obiectul muncii, cu 1 oră jumate întârziere și cu gândul că sigur am mai uitat ceva. Concluzia: dacă ți se întâmplă o porcărie, poți fii sigur că universul are grijă să mai urmeze încă 10.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu