A doua pâine prin fermentație naturală pe care o fac, dar prima fără gluten. Nu mă așteptam să crească deloc, dar când am tăiat prima felie prin crusta groasă și crocantă, am fost foarte plăcut surprinsă. Era plină de bule, destul de pufosă (nu vă așteptați la bureții plin de amelioratori din comerț), deloc acră, dulceagă la gust, plină ochi de proteine = foarte bună! Și dacă ați ști cât e de simplă de făcut, se face practic singură, numai că durează minim 32 de ore. Așadar, pregătiți-vă cu multă răbdare dacă vă trece prin cap sa o încercați și voi.
De ce ați face până la urmă pâine fără gluten? Pentru că veți obersa că o veți tolera mult mai bine decât o pâine cu gluten, pentru că este plină de proteine, are indicele glicemic foarte mic și vă va ține de foame mult mai mult!
Ingrediente pentru o pâine dreptunghiulară:
2 1/2 cană de hrișcă
apă plată (nu folosim apă de la robinet plină de Clor)
1 linguriță de sare
Alegem prima oară hrișca, să nu conțină pietricele (doamne ferește!), și o punem într-un bol de sticlă sau ceramică, o acoperim cu apă cam două degete deasupra și o lăsăm acoperită 8 ore la temperatura camerei. O puteți lăsa peste noapte, sau cât timp sunteți plecați la serviciu.
După 8 ore veți oberva că s-a format o subtanță vâscoasă, care va ține pâine laolaltă. Nu spălați acum hrișca, ci cu o spumieră scoateți încet câte puțin și puneți în robotul de bucătărie sau în blender alături de sare. Sau, și mai simplu, o scurgeți ușor de excesul de apă. În robot sau blender o mărunțim puțin, dar nu foarte tare, vrem să mai avem ceva textură în pâine. Apoi o turnăm iar în același castron, îl acoperim și mai lăsăm 24h, la temperatura camerei.
După 24 de ore, veți oberva cum s-au format bule mici, nu amestecăm deloc pentru că nu vrem să le spargem, ci turnăm cu grijă hrișca într-o tavă dreptunghiulară (pentru chec sau cozonac), tapetată cu hârtie de copt sau bine unsă. Lăsăm pâinea la cuptor la 180 de grade pentru 45min - 1h. Verificăm după 45 de minute să vedem dacă s-a format o crustă deasupra, aceasta trebuie să fie crăpată și prăjită. Nu o scoateți dacă nu are crustă frumos rumenită.
Scoateți pâinea din tavă, din hartie dacă ați folosit, și lăsați-o să se răcească complet înainte de a o mânca.
A trecut ceva vreme de când am auzit întrebarea stupidă: ”dar tu de ce ridici greutăți?”, care se poate ascunde și sub alte forme: ”nu știi că femeile nu trebuie să ridice greutăți?”, ”de ce ai vrea să ai mușchi mari?”, ”de ce vrei să arăți ca un bărbat?”, ”nu ți-e frică să te umfli prea tare?” și așa mai departe, știți și voi la ce mă refer, cel mai probabil dacă ați pus mâna pe o gantera mai grea de 5kg ați auzit personal asta de la tot felul de invidizi sau individe care ”știu mai bine”.
Ultima oară am auzit-o de la medicul neurolog la care am mers la începutul anului din cauza durerilor mele de spate. Ca tot omu ce merge la sală și nu își petrece tot timpul admirându-și fundul în oglindă sau făcându-și selfie-uri în noul outfit perfect asortat (aici trebuie să recunosc că vanitatea mea cârștigă, pentru că am o mică obsesie cu shopping-ul de haine de sală :P), durerile lombare apar la un moment dat în viață. Chiar dacă execuți exercițiile, sau încerci să le execuți corect, chiar dacă ai o progresie bine gândită, un program bine pus la punct, spatele, bată-l norocul, va intra în grevă și va spune: până aici, am nevoie de o pauză. În cazul meu a fost probabil o combinație de supra-antrenament și experimentarea cu un nou stil de a respira în timpul exercițiilor mele preferate, kettlebell swings, pe care le-am executat de mii de ori, niciodată cu durere sau cu discomfort. Până când, într-o bună zi am văzut un filmuleț pe youtube (pe care nu îl voi împărți cu voi, intenționat) în care un expert în domeniu, explică modul în care trebuie să respiri în timpul unui swing, motivând totul foarte logic. Totul bine și frumos, problema era că acestă metodă contrazicea modul de respirație pe care îl aplicam eu cu succes de atâta timp.
Exact cum se specifică în acest filmuleț, metoda corectă este să inspirăm când bila coboară și să expirăm când bila ajuge sus. De ce este acest lucru atât de important? Pentru că pe porțiunea concentrică sau pozitivă a mișcării vrem să avem cât mai multă stabilitate în tot corpul, abdomentul încordat, fesierii încordați, umerii retractați, tot corpul se mișcă unitar, vrem să exercităm cât mai multă forță dar să ne păstrăm și spatele în siguranță. Iar pentru cine ține minte lecția de la îndreptări, niciodată să nu ridici bara de jos fără să ții aerul în tine (în abomen, nu în piept), fără să ai tot corpul încordat și stabil. La fel și la kettlebell swings, vrem să ne ținem respirația până ajungem sus, când vom expira scurt și puternic, luând-o de la capăt în următoarea repetare: inspirăm scurt în abdomen când bila coboară, ne ținem respirația, expirăm scurt când bila ajunge sus. Este simplu, nu e așa? Atât de simplu și atât de eficient.
Dar, ghinionul face să fi văzut acea demonstrație în care respirația era inversată, iar eu, din prostie, am zis: hai să încercăm. Zis și făcut. Am luat bila mea obișnuită pentru swing-ul cu o mână, am expirat când bila cobora, am inspirat când bila urca. Am simțit o energie fără precedent, eram în stare să consum mult mai mult oxigen decât până atunci, bila plutea parcă singură. După ce mi-am terminat setul 100 de swings, am remarcat în schimb o mică durere în zona lombară. Acea mică durere s-a transformat a doua zi, când am încercat să fac genoflexiuni, într-una insuportabilă. Și de atunci era genoflexiunilor, a îndreptărilor și a swingurilor a apus pentru mine, cel puțin pentru moment.
De ce v-am spus toată povestea asta? Da, ca să mă puteți certa și nu în ultimul rând să puteți învăța din greșeala mea.
Iar acum întorcându-ne de unde am pornit, drumul meu a dus la medicul neurolog, pentru că durerea mea de spate nu mai trecea de o lună. După o consultație de 30 de minute medicul a concluzionat că nu este cazul unei hernii de disc, sau leziunea nervului sciatic, ci pur și simplu pentru că eu, fiind femeie, nu ar trebui să ridic greutăți. Credeam că un medic este mai inteligent de atât. Următoarele 10 minute au decurs prin a-mi ține morală și a-mi recomanda să nu mai ridic greutăți pentru că sunt femeie, și ce vreau să obțin? Să arăt ca un bărbat? De ce îmi trebuie mie mușchi? Nu arată bine pe o femeie oricum. Mai bine m-aș apuca de înot. Sau de ciclism (aici avea dreptate, înotul sau ciclismul nu solicită deloc zona lombară, deci sunt perfecte pentu cei cu probleme sau cei care sunt supraponderali și nu vor să își solicite încheieturile). Dar eu NU vroiam să fac înot sau ciclism, eu vroiam să ridic greutăți.
Așadar am dat din cap politicos, am spus da, așa e (știam că nu avea rost să conving un medic de beneficiile antrenamentului cu greutăți pentru femei), iar pentru următoarea lună jumătate nu m-am mai atins de vreo greutate, în schimb exercițiile calistenice mi-au venit în salvare (nu degeaba am o certificare în domeniu, ca să mă laud puțin). Cine spune că ai nevoie de greutăți să fii puternic? Când ai la dispoziție zeci de exerciții unde îți folosești doar corpul, o bară pentru tracțiuni și benzi elastice. Plus o sesiune de întărirea musculaturii lombare efectuate în fiecare seară, timp de 10 minute, care mi-a salvat spatele în tot acest timp.
O lună jumate mai târziu, în sfârșit am pun mâna pe prima greutate (4kg, în ce hal am ajuns!) :o) Până a putea efectua îndreptări cu 1.5 din greutatea mea mai este cale lungă, dar măcar știu că într-un final voi ajunge din nou acolo.
Iar pentru că este duminică și am fost cuminți toată săptămâna muncind din greu (la sală și la serviciu), merităm și noi niște good carbs, iată o idee super rapidă pentru un prânz sau o cină.
Aveți nevoie de:
1 broccoli
1 conservă de năut
1/2 dintr-un borcan de roșii uscate + uleiul din borcan (borcanul meu e de 280g)
1/2 pachet de lipii mici (adică vreo 5 bucăți)
roșii
măsline
alte legume dacă doriți
Hummusul cu roșii uscate este probabil cel mai simplu și cel mai delicios ce se poate prepara în 5 minute. Golim conserva de năut, clătim năutul, punem năutul, jumătate dintr-un borcan de roșii uscate tot cu ulei și niște apă într-un robot de bucătărie, mixăm bine de tot, gata.
Broccoli-ul îl preparăm la aburi, 10 minute maxim, doar îl vrem verde viu și crocant, nu e așa?
Lipiile se taie fâșii, se așează într-o tavă cu hârtie de copt, se stropesc cu ulei de măsline, sare și oregano uscat, se dau la cuptor l80 de grade pentru 15 minute.
La final punem totul laolaltă și păpăm cu mare poftă.
Se călește puțin ardeiul kapia tăiat mărunt, apoi se adaugă în tigaie roșiile tocate, fasolea (scursă și spălată) și porumbul (scurs). Se condimentează după gust cu sare, piper, boia, chili și chimen măcinat. Se lasă puțin pe foc până când zeama de la roșii s-a evaporat.
Între timp pregătim tava de muffins în care așezăm felii de lipie. Se pun 2 traturi suprapuse în fiecare formă, peste care punem umplutura. Tava merge la cuptor pentru 20-25 de minute la 180 de grade, până când lipia este rumenă.
Când scoatem tava din cuptor, așezăm mini buritos pe un grătar la răcit. Le mâncăm calde, cu pătrunjel (sau coriandru dacă vă place), zeama de lime (opțional) și smântănă vegetală (opțional).
Gustarea mea preferată de după un antrenament, ultra rapidă, delicioasă și sănătoasă! Că doar nu vrea nimeni după the dredded leg day să mai stea 1h în bucătărie la cratiță. Așadar iată favorita mea budincă de chia care se poate face cu orice fructe, proaspete sau uscate, nuci, semințe, etc.
Eu de data acesta am ales ceva mai simplu: mango și banană, ajungând să fiu foarte plăcut surprinsă de această combinație cremoasă și ușoară.
Ingrediente pentru o porție:
4 linguri de semințe de chia
3/4 cană lapte vegetal (eu am folosit de cocos)
1 mango bine copt
1 banană bine coaptă
Punem semințele de chia în lapte și le lăsăm măcar 10 minute până devin vâscoase. Apoi punem fructele tăiate felii, unele felii zdrobite.
Ideale pentru un mic dejun pe fugă sau o mică gustare energizantă :o)
Ingrediente pentru vreo 20-25 de bile:
1 cană de curmale
8 linguri de apă
1/2 cană de unt de arahide natural neîndulcit
1 cană de făină de cocos
2 lingurițe de scorțișoară
2 linguri de pudră proteică de cânepă
Blenduim bine curmalele cu apa până obținem o pastă fină, apoi amestecăm manual restul ingredientelor, folosindu-ne mâinile pentru a ”frământa” mai bine.
Formăm bile și le păstrăm la frigider într-un recipient închis.
Ingrediente pentru o porție gigantică sau 2 medii:
1 banană mare bine coaptă
1 mango bine copt
1 1/2 cană de lapte de ovăz, sau alt lapte vegetal, sau apă dacă nu aveți
2 linguri de caju
2 linguri de fulgi de ovăz
1 lingură de pudră proteică de cânepă (opțional)
Punem totul în blender (vă trebuie un blender puternic pentru asta, eu recent am avut marele noroc sa primesc de ziua mea un Vitamix nou nouț, frumos și drag pe care sper sa îl folosesc până la adâncă bătrânețe) și mixăm bine de tot până obținem un smoothie extraordinar de cremos. Dacă este prea gros mai punem 1/2 cană de lapte vegetal. Numai bun de înfulecat cu mare poftă după un antrenament sau de savurat împreună cu cineva drag, sau ambele în același timp, preferabil :o)
Probail cea mai simplă salată pe care o veți face vreodată (sper că acum toată lumea va fugi să se alimenteze cu cele 3 ingrediente principale din conținutul acestei mega gustase și sănătoase salate). Inventată de mama mea, habar nu am de unde i-a venit ideea, preparată prima dată cândva dupa mesele copioase de Crăciun, rezultatul a uimit întreaga familie care s-a încumetat să guste din ea (adică pe ea și pe mine căci cu masculii ăștia carnivori feroce nu ai nicio șansă).
Ingrediente pentru 2 porții:
2 mâini de frunze proaspete de spanac tăiate
1 avocado bine copt feliat
2-3 linguri de fungi de migdale, prăjiți
zeama de la 1/2 lămâie
ulei de măsline
sare
Amestecăm toate ingredientele. Gata!
Alături de această minunat de simplă și de bună salată, mama mea ne-a mai uimit cu salata de vinete cu ardei copt, chifle proaspete și calde, ridichi din grădină.
Dacă vă interesează salata de vinete cu ardei copt, ea este la fel simplă:
2 căni vinete coapte și tocate congelate, care se lasă la decongelat
