Mic dejun zmeuros

Indrediente:

• 2 căni de zmeură
• 4 linguri de semințe de chia
• 5 linguri de granola (rețeta aici)
• nuci, migdale, semințe etc

Am lăsat zmeura puțin zbrobită cu semințele de chia la frigider pentru vreo 30 de minute. Apoi am presărat peste niște granola home made sau cumpărată și niște nuci moldovenești, destul pentru un mic dejun delicios, sănătos și arătos.

Prajitura cu cirese

Ingrediente pentru blat:

• 1 1/2 cană de făină de grău (000)
• 2 linguri de cacao
• 1/4 linguriță de sare
• 1 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1 cană de lapte vegetal
• 1/4 cană de ulei de floarea soarelui
• 1/4 - 1/3 cană de zahăr
• 1 plic de zahăr vanilat Bourbon

Ingrediente pentru gemul de cireșe:

• 1 kg cireșe fără sâmburi
• 1/2 cană de zahăr
• 1 plic de zahăr vanilat Bourbon

Fierbem cireșele cu zahăr, până sucul din cireșe se evaporă și rămâne doar un sos lipicios (cam 30 de minute).

Se lasă la răcit.

 

Pentru aluat amestecăm făina, cacaua, sarea și bicarbonatul. Separat se amestecă restul ingredientelor.

Punem gemul de cireșe într-o tavă medie, tapetată cu hârtie de copt, iar peste turnăm aluatul. Lăsăm prăjitura la cuptor, la foc mic, pentru 45 de minute.

Brownies vegane fara gluten cu afine si seminte de chia

My take on blueberry brownies, with extra blueberries and extra chocolate! Așa cum trebuie să fie. Textură umedă, consistentă de baton de ciocolată și multe multe fructe. Numai bune de păpat cu mare poftă și foame după antrenamentul de dimineață, când știi că meriți orice! :o) Inclusiv o bătaie, if you're into that :P

Ingrediente pentru o tavă mică:

• 2 1/2 căni de făină integrală de orez
• 1 1/4 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/4 linguriță de sare
• 3 linguri de cacao
• 4 căni de afine decongelate
• 200g de ciocolată cu 50-55% cacao
• 2 plicuri de zahar vanilat Bourbon
• 1/3 cană de zahăr muscovado
• 4 linguri de semințe de chia

Punem 3 căni de afine într-o cratiță, la foc, până se încălzesc, stingem apoi focul și punem ciocolata mărunțită, amestecând bine pentru a o topi. Adaugăm untul de cocos, zahărul vanilat și cel muscovado, apoi lăsăm totul la răcit. 

Între timp combinăm intr-un castron făina de orez cu sarea, bicarbonatul de sodiu și cu cacaua. 

Când afinele s-au răcit, turnăm totul peste amestecul de făină și punem aluatul la cuptor, la 180 de grade, pentru 20 de minute.

Aluatul iese foarte sfărâmicios, îl lăsăm până se răcește, câteva ore. Între timp punem o cană de afine cu 4 linguri de semințe de chia și le lăsăm de asemenea câteva ore, până brownies-urile se răcesc complet. Apoi aruncăm tot aluatul într-un castron imens, îl sfărâmăm, punem peste el amestecul de chia și afine, frământăm ușor sau amestecăm cu o lingură că doar nu vrem să avem mâini mov, și puneam aluatul obținut înapoi în tavă, tava acoperită la frigider pentru câteva ore.

Iar pentru că nu am mai scris ceva pe blog de hăhăhă... (de prin martie or something), we shall bring you up to date with ză news: ne pregătim de zor pentru certificarea de bodyweight instructor de la StrongFirst, ce va avea loc weekend-ul următor în UK, vă rog să îmi țineți pumnii pentru că I shall miserably fail, cu toate că nu am fost atât de în formă niciodată în toată viața mea, dar aparent nu e destul pentru the superhumans de la StrongFirst. Nu este niciodată destul, nu ești niciodată destul de puternic, destul de inteligent, destul de bun, mereu ceva îți lipsește pentru a reuși, cu toate că dai tot ce poți tu mai mult. Enough with the good spirit, vă voi molipsi de atâta optimism! 

Stay strong și ne vedem după certificare cu mai multe update-uri :o)

Inghetata cu afine si banane

Foarte simplu, doar două ingrediente. O cană de afine congelate și o banană mare, în robotul de bucătărie pentru 1 minut. 

Muffins cu ciocolata si chili

Iată că a venit și primăvara, parcurile s-au umplut din nou de copii care se rostogolesc prin iarbă, adulți care stau ca șopârlele pe bănci la soare, miresme înflorite, petale îmbrobodite și crengi înfrunzite. Așadar o plimbare la ora prânzului este mult recomandată, mai ales dacă sunteți spectatorii unor scamatorii performate cu mare dibăcie de mai sus numiții copii. Asta îmi amintește cu groază că trebuie să trec peste fobia mea de a sta în mâini și să încep să exersez această poziție înfricoșătoare (la fel ca înotatul cu capul sub apă, mama lor de coșmaruri recurente din copilărie în care muream înecată nopți la rând și care au lăsat în urma lor un adult cu multe sechele).

De ce? Nu doar pentru că ”așa vrea mușchii mei”, ci pentru că am făcut aroganța de a mă înscrie la una din certificările pentru antrenori de la StrongFirst, unde trebuie să vii pregătit cu un arsenal complet și corect de exerciții calistenice, fără frici copilărești și fără fobii nefondate. Dacă ai norocul să fii un gimnast de profesie sau un atlet înnăscut, maestru al coordonării perfecte a fiecărei părți a corpului tău atunci ai noroc! Dar dacă ești în schimb un sac corporatist sedentar și palid, fost tocilar care avea mereu învoiri la ora de educație fizică iar când nu avea, era mereu ultimul la orice, peste care vine un strat gros de neîndemânare și împiedicări de orice lucru ce îți vine în cale, atunci trebuie să încerci să îți depășești această nefericită și mizerabilă condiție și să te supui unor torturi premeditate și bine calculate, să te înarmezi cu multă răbdare, voință și pozitivism. Trebuie să ai un plan și să te ții de el, iar apoi, cu puțin noroc, reușești să nu te faci complet de râs când vine momentul adevărului și ești pus față în față cu adevărații profesioniști ai acestui domeniu. So stay tunned for more emberrasment! 

Dar până atunci (2 luni care vor trece precum o furtună tropicală făcând vraiște în corpul meu), vă voi polua mințile și ochii cu niște rețete, făcute pentru prima oară, așa cum v-am obișnuit deja :o) De data aceasta ciocolata mi-a picat iar cu tronc, dar am vrut neapărat să am și niște proteine sănătoase, cum ar fi năutul. Da, ați citit bine, muffins cu ciocolată, chili și năut!

Ingrediente:

• 1 cană de făină albă de grâu
• 1 cană de făină integrală de orez
• 1 1/4 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/3 linguriță de sare
• 1 conservă de năut
• 5 linguri de cacao
• 80g de ciocolată neagră tăiată bucăți mici
• 1/2 cană de ulei de rapiță
• 1 cană de apă călduță
• 2/3 cană de zahăr muscovado
• vanilie
• 1/4 linguriță de fulgi de chili

Se amestecă cu un tel făina de grău, cea de orez, bicarbonatul, cacaua și sarea. Restul ingredientelor, în afară de ciocolată, se pun în robotul de bucătărie și se mixează bine până se formează o pastă omogenă care se toarnă peste făină. Omogenizăm bine aluatul apoi adăugăm ciocolata. Aluatul se pune în forme de muffins cu hârtiuțe, tava la cuptor la 180 de grade pentru 15-20 de minute (verificăm după 15 dacă o scobitoare iese curată din ele).

Fursecuri proteice cu susan si sorg

Iată că a sosit și 8 martie, după o iarnă siberiană lungă și grea, ziua în care an de an trebuie să ne aducem aminte că suntem în primul și în primul rând femei. Femei de carieră, mame, bunici, femei care au reușit azi prima tracțiune strictă (în ciuda durerii din umărul drept care încearcă să îmi saboteze mișelește progresul de câteva săptămâni încoace), prima flotare într-o singură mână (acum mă pot înscrie liniștită la certificarea SFB știind că probabil nu mă voi face de rușine la proba finală). Suntem femei, indiferent cum arătăm sau ce priorități avem și ar trebui să fim respectate pentru feminitatea și puterea de care dăm dovadă zi de zi.

După acest mic pep talk, iată și subiectul principal al acestei mici povești. De unde știi că probabil ai dus prea departe tot veganismul și stilul ăsta de viață hiper-sănătos? Când ajungi să mănânci același material prim ca cel din care se confecționează măturile, adică sorg. Etapa hranei pentru păsări a trecut, iar acum am avansat la un nivel mult mai înalt, cel al consumului ustensilelor gospodărești din casă. Pentru cei intresați, am găsit făină de sorg acum ceva vreme și de atunci îmi tot propun să o încerc în niște fursecuri cu mult susan. Zis și făcut, dar din păcate tava a fost complet carbonizată, așadar aseara am mai încercat o dată, fiind cu ochii pe cuptor.

Ingrediente pentru o tavă mare:

• 1 cană de făină de sorg (sau orice altă făină)
• 1 cană de făină de hrișcă (am ales hrișca pentru proteine, dar se poate folosi orice altă făină, puteți combina de ex făina integrală de grâu cu cea de orez. Atenție, făina de hrișcă are un gust specific, s-ar putea să nu vă placă din prima.)
• 6 linguri de semințe de in care se macină în râșnița de cafea
• 1/4 linguriță de sare
• 1/2 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/2 cană de unei de cocos la temperatura camerei
• 1/2 cană de lapte vegetal (eu am folosit de orez)
• 2/3 cană de zahăr muscovado
• 1 cană de semințe de susan
• vanilie, ghimbir sau alte condimente după gust

Se amestecă toate ingredientele bine. Dacă folosiți altă făină decât ce am folosit eu, s-ar putea să fie nevoie de mai mult lapte. Aluatul iese destul de moale și elastic, se modelează bile care se pun în tavă și se turtesc ușor cu degetele. Tava la cuptor la 180 de grade pentru 15 minute.

Bile proteice cu nuci, canepa si roscove

Altă tentativă de scăpa de ingrediente semi-expirate de care efectiv nu mai am niciun chef, cum ar fi pudra proteică de cânepă. Oricât de benefică și sănătoasă ar fi ea, oricât de multe proteine ar avea, gustul nu este nici pe departe unul atrăgător (de pământ) dacă nu este folosită cu puțină imaginație și dibăcie, adică bine camuflată printre alte ingrediente mai gustoase. În lipsă de timp și de alte idei, am fabricat rapid niște bile extra banale, folosind alături de pudra mea dragă și scârboasă, nucile delicioase primite de la bunica mea din Moldova, alese personal de ea, bio și ecologice, nevăzute de niciun strop de poluare, doar de ciorile înfometetate ale satului.

Ingrediente pentru vreo 15 bile mici:

• 3/4 cană de curmale fără sâmburi
• 1/2 cană de miez de nucă
• 1/2 cană de praf de roșcove (carob)
• 1 cană de praf proteic de cânepă, sau alt praf proteic pe care vreți să îl mascați
• 1/4 cană de ulei de cocos solid
• 1 linguriță plină de praf de ghimbir
• 1/2 cană de apă

Se toarnă apa clocotită peste curmale, eu am pus atâta apă încât să aibă curmalele destul să se înmoaie, dar nu atât de mult încât să le acopere complet (da, știu, trebuia să o măsor, bat-o nevoia să o bată!) se lasă 15 minute. Între timp se macina nuca în robotul de bucătărie, apoi se pun toate ingredientele în robot, mixând bine. Se mai ”frământă” manual (dacă iese prea moale, mai punem niște pudră miraculoasă proteică sau nuci, iar dacă e prea tare, știți voi, puțină apă, dar mai bine mai tare decât mai moale, o să mă pomeniți când vă veți chinui să le înfulecați și bilele vor curge printre degete), se formează bile care se țin într-un recipient bine sigilat, la rece.

Cozonacul vegan de la miezul noptii

Acum două seri pe la ora 11 și ceva am fost trezită brusc (asta pentru că suntem cuminți și ne culcăm devreme, având în vedere că dimineața deșteptarea se dă la ora 6 fix) de o voce grăbită ce mă îndemna să vin repede în bucătărie să văd ceva. Mă simțeam ca un copil în ajunul Crăciunului, oare ce mă aștepta așa urgent acolo? Coborând iute, dar leneș, din pat, orbită de lumina din bucătărie, printre gene, am văzut o cutie neagră mare de tot, care ascundea nimic altceva decât un robot de bucătărie roșu, mândru de îți lua ochii, frumos și durduliu. L-am montat cu înfrigurare, l-am încercat, l-am mângâiat, l-am pupat și m-am culcat. A doua zi deja îmi saliva gura la toate bunătățile pe care le pot face cu el, dar oare cu ce să încep?

Ieri totul s-a lămurit. Voi încerca să fac cozonac, vegan, de post. De ce cozonac? Pentru că este, aparent, my comfort food. Ce este, conform definiției mele, un comfort food? Este acea mâncare de la care nu vă puteți abține, pentru că vă hrănește sufletul și vă face să vă simțiți bine, indiferent de starea actuală de spirit, de vremea de afară sau de alte circumstante nefavorabile în care vă aflați. Este strâns legată de cele mai plăcute amintiri din copilărie, de cele mai frumoase clipe petrecute cu familia, cu părinții, cu bunicii. Este o mâncare pe care odată ce ați văzut-o, ați mirosit-o și pus-o în gură, închizând ochii puteți călători prin timp, puteți fi în locuri de mult uitate, alături persoane care azi nu mai sunt. Este hrana pentru suflet.

Iar pentru mine cozonacul moldovenesc, sau din Bucovina, este hrana pentru suflet, pentru că odată ce închid ochii, mă trezesc iar la 7 ani, într-un sătuc de lângă Botoșani, cu mama și bunica, în a doua zi de Paște, în cimitir, unde aprindem lumânări. Cimitirul este plin de vecini, de rude, de oameni frumos gătiți, cu hainele de sărbătoare, cu tot ce au mai bun în casă așezat în coșulețe curate, iar copiii se plimba de ici colo printre morminte, ademeniți de cozonacii care mai de care mai aromați și mai pufoși. Copilul din mine nu se lasă mai prejos, gustă din toți cozonacii și din tot vinul oferit de femeile cu voci blânde și priviri prietenoase. Cine știa pe vremea aceea ce e aia vin? Că doar vinul de casă din Bucovina nu se aseamănă cu nimic altceva pe lume, este slab, acrișor, aromat, rece și acidulat. Se califică perfect drept un comfort food.

Iată de ce eu ador cozonacii, cozonacii făcuți în casă, cu dragoste și răbdare, de mama sau de bunica, dar de ce nu de mine? Scotocind scurt internetul după rețete de cozonaci de post, am găsit rețeta faimoasă a bunicii lui Adi Hădean, care merită încercată. Am decis să folosesc fructe uscate în loc de umplutura de cacao, zahăr, nuci și rahat.

Fiind deja ora 9, cu mult entuziasm și optimism, m-am pus pe treabă.

Iată rețeta preluată de la Adi Hădean.
Ingrediente pentru un cozonac:

• 450g făină
• 10g de drojdie uscată
• 60g de zahăr
• 1/4 linguriță de sare
• 60ml de ulei de rapiță
• 265ml de suc de portocale călduț
• 2 plicuri de vanilie Bourbon de la Dr. Oetker (cea în alcool)
• coaja rasă de la o lămâie și de la 1/2 portocală
• pentru umplutură: o mână de stafide și una de caise deshidratate tăiate mărunt

Conform instrucțiunilor din rețeta originală, am amestecat întâi făina, sarea, zahărul, drojdia, apoi am adăugat restul ingredientelor. Am lăsat robotul să frământe cam 15 minute, la viteză mică. 

Am acoperit castronul cu o folie de plastic, l-am luat cu grijă, ca pe o dragă comoară, și l-am așezat frumos lângă calorifer, la căldurică, unde a stat cuminte la dospit cam 40-45 de minute, nu mai știu exact cât pentru că m-am pus să fac yoga și timpul a zburat ca prim minune. Am pregătit blatul de bucătărie cu făină, am scos aluatul din castron, l-am împărțit în două, fiecare parte am întins-o și am umplut-o cu fructe uscate, apoi le-am rulat și împletit împreună. Am mai lăsat cozonacul în tavă la crescut vreo 20 de minute, cred totuși că trebuia mai mult (vreo 40, conform mamei mele, experta în tot ce este dospitură), dar deja era ora 11 jumate și nu mai puteam de oboseală. Așadar l-am pus la cuptor, la 180 de grade pentru 40 de minute. După miezul nopții a fost și dragul meu cozonac gata, l-am scos din tavă și l-am lăsat la răcit, iar eu am zbughit-o în pat.

2h și ceva mai târziu somnul nu era mai aproape, după câteva stand-up comedies urmărite (de obicei funcționează la adormit, dar de data aceasta mă scoteau din sărite toate glumele), nervi consumați degeaba și câteva paturi și canapele schimbate, am adormit cu chiu cu vai, nici nu mai știu cum, iar cum am închis ochii alarma de la ora 6 a și sunat. Asta este, mi-a trebuit mie cozonac! Nu degeaba cei mai buni cozonaci se fac cu vreme, cu răbdare și cu multă dragoste. 

Concluzia: am greșit nelăsând cozonacul să crească destul, este o idee foarte proastă să te apuci de cozonăcit într-o zi din timpul săptămânii la ora 9 seara. Data viitoare voi încerca să fiu mai mult ca o bunicuță, să am mai multă răbdare cu sărmanul cozonac.

Din episodul următor: review la alt kitchen gadget dispensabil (pentru că nimic nu este indispensabil, mai ales în bucătărie) nou achiziționat (da, săptămâna asta a fost cam loosy goosy la aparatură electronică). Până atunci trebuie să împărtășesc the big news! No, I am not pregnant, no, I am already married, no, I didn't win the lottery. Dar, voi avea marea onoare să în cunosc pe idolul meu, Pavel Tsatsouline, tatăl kettlebells-urilor, în persoană! Omg, omg, omg!!! Asta participând la un seminar ținut de faimosul girevik, unde voi fi, așa cum bine a spus-o el de nenumărate ori: a student of strength.

Update la cozonac:

A doua încercare. Am lăsat să crească mai mult în tavă, aproape 1h! Așadar a ieșit mult mai pufos și nici prea sec, cum a ieșit primul, poate datorită umpluturii de cacao, zahăr amestecate cu puțină apă apă și stafide. Singurul lucru ce se poate acum îmbunătăți este temperatura cuptorului, care mi s-a părut nebună, dat fiind faptul că sarmanul și dolofanul cozonac, odată plasat în acest loc infernal, a încetat să mai crească, s-a rumet instant, iar eu am fost nevoită să sting grill-ul și să las căldura să vină doar de jos, dar a fost prea târziu deja. Așadar, data viitoare voi încerca 160 de grade. 

Batoane proteice de ciocolata

Dacă sunteți ca și mine, colecționar (sau hoarder) de super-alimente, atunci înseamnă că vă confruntați cu aceeași dificultate: mereu cumpărați altele noi când vedeți o ofertă bună sau un produs nou și atractiv ce promite tinerețea fără bătrânețe și vața fără de moarte. După câteva asemena raiduri entuziasmate, ajungeți să habar nu mai aveți ce este prin dulapurile de acasă, lucru ce duce inevitabil la expirarea depozitelor curente. Ce putem face când cu oroare observăm că multele semințe, prafuri proteice și nuci pe care am dat o grămadă de bani se apropie vertiginos de termenul lor limită (sau sunt deja depășite, cum se întâmplă în situația de față)? Niște batoane, evident, în care amestecăm tot ce avem la îndemână. Bune o-r fi ele când ieșim val vârtej dimineața de la sală și ne izbim de realitatea dureroasă că nu avem ce mânca (cea mai importantă masă a zilei nu trebuie stricată pe prostii, și în niciun caz trecută cu vederea!).

Ingrediente:

• 1/2 cană de semințe decorticate de cânepă
• 1/2 cană de praf proteic de cânepă + 2 linguri
• 1/2 cană de semințe de in măcinate
• 1 cană cu vârf de nuci caju lăsate în apă 1h
• 2 căni de curmale fără sâmburi peste care s-a turnat 1 cană de apă fierbinte. Se lasă 1h.
• 6 linguri de cacao
• un praf de sare
• alte condimente dacă doriți, precum vanilie, scorțișoară etc (eu nu am mai pus nimic)

După ce nucile caju s-au înmuiat, scurgem apa și le punem la robotul de bucătărie alături de curmale și apa în care au stat acestea. Se mixează până obținem o pastă, sau putem lăsa câteva nuci caju mai mari pentru textură. Apoi amestecăm și restul ingredientelor. Pasta formată este deja destul de tare, o punem într-un castron tapetat cu hârtie de copt, nivelăm frumos, decorăm cu praf de cânepă, sau cu nuci, fructe uscate bla bla, punem capac și lăsam la rece până a doua zi. A doua zi tăiem bucăți frumoase, pe care le mai putem tăvăli prin ce ne dorește inima, le depozităm din nou într-un castron închis ermetic la rece. 

Ta da! O gustare numai bună după un antrenament mai mult sau mai puțin reușit, când anemia de iarnă dă cu furie în noi după masa la servici, sau când avem poftă de ceva ciocolătos și dulce.

Naut copt

Poate cel mai simplu fel de mâncare pe care îl puteți face la cuptor, în afara folosirii lui pentru încălzit mâncare, dar cine face asta până la urmă (probabil acei fanatici anti-cuptor-cu-microunde, printre care probabil mă număr și eu)?
De ceva vreme tot doream să încerc năutul preparat astfel, dacă se poate numi preparat simplul fapt al aruncării sale cu nepăsare în cuptor. Fiind un adept înflăcărat al alegerii alimentelor pe baza conținutului lor nutritiv, năutul se numără printre ingredientele mele din top 10 (să nu uităm de hummus, hummusul divin, fără de care nu ar exista nici început, nici sfârșit pe această crudă lume - și în același timp răspunsul la eterna întrebarea ”ce ai alege să mănânci pentru tot restul vieții tale dacă ar fi să o petreci pe o insulă pustie, unde hummusul crește evident în copaci?”!).

Ingrediente pentru 2-3 porții:

• 3 conserve de năut scurse de apă
• 1/2 linguriță de sare (sau mai puțin, după gust de fapt)
• 2 lingurițe de chimen
• 1/2 linguriță de fungi de chili
• 2 linguri de ulei de măsline

Fulgii de chili și chimenul se dau prin râșnița de cafea. Se amestecă toate ingredientele. Năutul se pune într-o tavă cu hârtie de copt, la cuptor la 180 de grade, pentru vreo 45 de minute, până devine ușor crocant dar nu uscat. Ta da! 

Și pentru că o rețetă și o seară calmă de duminică nu este niciodată completă fără de un strop din otrava depresiei. V-a trecut vreodată prin cap gândul că oricât de mult ați încerca, oricât ați da tot ce e mai bun de la voi, tot nu va fi de ajuns? Că sunteți sortiți urmării eterne a acestui drum fără nicio sparanță de reușită, ca un blestem afurisit de care nu mai puteți scăpa niciodată, pentru că, în primul rând, nu vreți să scapați de el? Nu este o condamnare la moarte, este și mai rău, o condamnare la mediocritate! Mereu umbra, mereu tentativa, mereu planurile, mereu calculele nesfârșite, mereu dorința, niciodată împlinirea.

Chiftele über spicy cu porumb

Fără alte bla bla-uri, pentru că sunt într-o groapă de inspirație, iată rețeta:

Ingrediente pentru vreo 10 chiftele mărișoare:

• 3/4 cană de făină 550 sau 000 (eu am folosit 550, vroiam să aiba mai mult gluten. Uaaaa! Gluten! Inamicul nr 1! Mai nou este la modă să ai intoleranță la gluten, am observat :P)
• 6 linguri de mălai
• 3/4 cană de apă (eu am folosit zeama din conservele de porumb și am completat cu apă)
• 2 conserve de porumb
• 1/4 linguriță de bircarbonat de sodiu
• 1/4 linguriță de sare sau mai mult dacă este necesar (vă rog să nu fiți acel gen de bucătar care nu gustă nimic din ce gătește, ci un hulpav care abia așteaptă să lingă castronul de la prăjituri)
• 1/2 linguriță de fulgi de chili (sau mai puțin pentru că ies foarte iuți)
• piper după gust (da, pentru că mereu se poate mai iute!)
• o mână de frunze de busuioc tăiate (se pot înlocui cu pătrunjel dacă nu aveți la îndemână, dar recomand totuși să cumpărați deoarece nimic nu se compară cu gustul dumnezeiesc al busuiocului proaspăt!)
• 1 ceapă roșie medie tocată mărunt
• 3 căței mari de usturoi tocați mărunt

Am amestecat toate ingredientele în afară de porumb și busuioc, pe care le-am adăugat după vreo 10 minute, lăsând aluatul puțin să se ”odihenească” (se mai îngroașă puțin).

Am pregătit o tigaie cu puțin ulei de rapiță sau whatever, iar când acesta s-a încins, am adăugat câte o lingură din acest amestec, formând un fel de chiftea turtită. Se rumesc foarte repede, așadar am dat focul mai mic să nu se ardă, când sunt aurii, cam în 30 de secunde-1min, le-am întors pe cealaltă parte. 

Am observat că au absorbit mult ulei, așadar le-am scos într-o tavă cu un servețel de bucătărie. 

Se mănâncă preferabil calde :o) Eu mai mai că scoteam boabele desprinse de pe margini direct din tigaia încinsă, gustul de porumb prăjit este irezistibil (probabil ceva amintiri uitate din copilărie când în serile răcoroase de august bunica ne făcea porumb copt).

Muffins cu ciocolata, afine si portocale

Iată-mă din nou la cratiță, sau mai bine zis la castronul cu aluat. De data aceasta, ca de obicei, nimic ieșit din comun sau complicat. Some good old blueberry muffins, dar de iarnă, pentru zile geroase (chiar dacă gerul a trecut iar noi am supraviețuit cu bine frigului dureros), când depresia de ianuarie se contopește cu apetitul nestăvilit de ciocolată, niște muffins bogate, ciocolătoase și fructoase sunt mereu binevenite. 

Hai să trecem la treabă!

Bun, după ce am ieșit din castronul din care am lins tot aluatul, începem să devenim mai serioși, căci bucătăria nu este un spațiu de joacă! Glumesc, bineînțeles că este cel mai bun spațiu de joacă!

Ingrediente pentru 12 muffins grase și pufoase:

• 3 căni de făină normală
• 1 1/4 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/4 linguriță de sare
• 5 linguri de cacao de calitate
• 3/4 cană de zahăr
• 1/2 cană de ulei de rapiță
• 3 plicuri de zahăr vanilat bourbon
• coaja rasă de la o portocală mai mare
• 1 3/4 cană de lapte vegetal (eu am folosit de soia, puneți 1 1/2 cană întâi și dacă aluatul este atât de tare încât stă țeapăn într-o lingură, înseamnă că mai este nevoie de 1/4 cană - la mine ăsta a fost cazul. Dacă aluatul este prea tare, muffinsurile nu vor crește frumos în cuptor.)
• 1 1/2 cană de afine congelate (se folosesc așa congelate nu dezghețate)
• 100g de ciocolată cu minim 50% cacao (eu am folosit cu 60%) mărunțită

Într-un castron am amestecat: făina, cacaua, sarea și bicarbontul. În alt castron restul ingredientelor în afară de ciocolată și afine, apoi am turnat conținutul primului castron peste al doilea iar la final am adăugat ciocolata și afinele. Am pus aluatul în forme de muffins (dacă le vreți mai mici, ies mai multe, eu le prefer cât mai mari), tava la cutorul încălzit la 180 de grade pentru 35 de minute.

Se mănâncă complet răcite.

Salata de cartofi

Salată extraordinar de simplă, sunt sigură că aveți deja toate ingredientele necesare, dacă nu, mama sau bunica sigur le are, iar rezultatul este unul neașteptat de bun, care place până și celor mai înrăiți carnivori (probabil nici nu își dau seama că este 100% vegană). Am mâncat pentru prima oară acestă salată nu cu mult timp în urmă, alături de celelalte preparate fabuloase gătite de mâinile iscusite ale mătușii mele de la Botoșani, singura persoană din lume pe care am văzut-o excelând la multitasking în bucătărie cu o viteză nemaipomenită, dar și cu rezultate pe măsură. Eu de obicei dacă mă risc să paralelizez 2 feluri (mininul pentru a se putea intitula cu mândrie multitasking) ajung să eșuez fabulos în ambele tentative, cu urmări din cele mai grave, cum ar fi mâini tăiate sau arse, farfurii sparte, mâncăruri ruinate, dezastru complet și munți de vase nespălate.

Așadar, fără alte ocolișuri prin desișurile poveștilor mele de bucătărit, vă ofer rețeta simplă a salatei de cartofi a mătușii mele Angela.

Avertisment, nu știu dacă rețetă este cuvântul potrivit, pentru că eu am făcut-o azi mai mult după ureche și după gust în ceea ce privește cantitățile folosite, așa că vă recomand să faceți și voi la fel. Poate vă place mai dulce (atunci folosiți mai mulți cartofi), mai arcă (atunci puneți mai multe murături), mai iute (atunci aruncați cu ceapă din belșug).

Ingrediente:

• 1kg de cartofi medii pentru salată (nu știu ce soi sunt, dar dacă scrie pe ei pentru salată, atunci e bine. Da, știu, cum o bucătăreasă oribilă că nu știu așa ceva!)
• 1/3 kg ceapă
• 1/3 kg castraveți murați
• 1/3 kg gogoșari murați
• ulei de măsline
• sare și piper după gust

Cartofii trebuie întâi și întâi fierți în coajă apoi lăsați la răcit. Se taie bucăți. Ceapa se taie julienne (adică fâșii), la fel și gogoșarii, iar castraveții felii subțiri. Amestecăm tot, punem sare, piper dacă vrem (eu nu am pus acum) și ulei de măsline cât dorim. Amestecăm bine de tot fără milă, aici intervine magia, acesta este secretul reușitei acestui preparat: cartofii trebuie să se sfarme un pic pentru ca ei (sau amidonul) împreună cu uleiul și cu zeama lăsată de murături să formeze un fel se sos care acoperă și înglobează toată salata (ca o maioneză). Dacă acest lucru nu se întâmplă, mai amestecați câteva secunde.

Rezultat bun, toată lumea mulțumită la masa de Crăciun (nu vă faceți griji, nu doar asta a fost pe meniu, mama mea s-a întrecut ca în fiecare an cu preparate pentru toți mofturoșii din casă, de la cei mai vicioși carnivori, la vegetarieni, la cei mai sălbatici vegani - asta pentru că era cât pe ce să mușc pe cineva de gât când am fost alungată din mediul meu natural, sufrageria, unde îmi făceam în liniște și pace pistol squaturile, pentru a face loc mesei festive de Ajun de Crăciun. Lecția învățată: Ateție, veganul mușcă! Nu deranjați niciodată un animal nedomesticit în timpul antenamentului! Și pentru mine: În ziua de Crăciun contează și alții, nu numai tu, așa că poți da skip antrenamentului.)

Iar pentru a încheia povestea într-un mod festiv și liniștitor, vă las cu cea mai tandră îmbrățișare surprinsă între Țițel și Loredana, pe ascuns evident, căci oficial sunt dușmani de moarte.

PS: Da, cred sunt ”a cat person”. Nu mă înțelegeți greșit, îmi plac la nebunie câinii, ca și toate animalele de altfel, dar trebuie să recunoașteți că e ceva la pisici ce vă scoate din minți, nu e așa? Nu poți trăi cu ele și nici fără ele. Nu au ele loialitatea, privirea inteligentă și prietenoasă a cățeilor, dar trebuie să le accepți așa cum sunt: frumoase, încrezătoare, libere, sălbatice, o clipă pufoșenii adorabile alintate de valuri de afecțiune iar în altă clipă mașinării de ucis fără milă gata să îți sfârtece beregata. Este definiția relației abuzive și dezechilibrate de care nu te mai saturi. Yes, you've got to love cats!

Muffins cu visine si lamaie

Nu știam niciodată cum e să realizezi cât de mult apreciezi viața asta, așa cum este ea, plictisitoare, monotonă, uneori cenușie, alteori plină de culoare și de mici plăceri ce o fac demnă de trăit. Azi a fost o zi din ultima categorie. A început cu puține emoții la vizita la oftalmolog unde așteptam vestea zguduitoare că voi orbi sau ceva asemănător deoarece în ultima vreme vederea mi se altera sesizabil pe zi ce trecea, dar care care s-a transformat într-o diagnosic ciudat de inflamație de la o răceală, tratabilă medicamentos, bine-înțeles. Părăsind clinica într-o stare mai mult decât exuberantă datorită unei noi șanse dată vieții mele vizuale (deja plănuisem o plăcută și curată sinucidere în cazul pierderii totale a vederii), mai mult oarbă datorită multitudinii picăturilor pupilo-dilatatoare administrate (aparent la mine nu funcționează doar o doză, nici 2, nici 3, nici chiar 4) dar cu sufletul plin de lumină, soare, flori și pisici (ce gând poate fi mai plăcut decât cel al pisicilor pufoase?), am ajuns la servici unde mă aștepta altă mare surpriză: un cadou anticipat pentru ziua mea de la Adriana, cel mai tare cadou pe care l-am primit vreodată. Un minunat, drăgut, adorabil, verde kettlebell de 12kg, frățiorul mic ideal pentru cel de 16kg!

Cine are spirit de observație mai ager, va vedea fontul imens de pensionar de pe ecran. Da, așa am ajuns din cauza picăturilor acelea nenorocite!

Acum am toate mijloacele la îndemână pentru a mă pregăti pentru mult nutrita certificare de kettlebells la care visez și pentru care mă pregătesc deja de o jumătate de an. Chiar dacă știu că mai durează poate încă doi ani până voi ajunge la acel nivel demn de cele trei zile infernale ale evenimentului unde corpul și mintea îți puse la cea mai grea încercare, chiar dacă vor fi clipe în care voi dori să renunț, simțindu-mă inutilă și slăbită, știu că va trebui să rămân fidelă planului meu până la finalizarea lui. Kettlebell-ul meu frumos verde îmi va aminti mereu de aceast angajament.

Așadar, pentru că azi m-am simțit atât de optimistă și solară, am decis să îmi recompensez colegii cu o tură de muffins, rețetă nouă evident (viața e prea scurtă să faci aceeași rețetă mai mult de o dată)! 

Ingrediente pentru 12 muffins:

• 2 1/2 căni de făină normală 000
• 1 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/4 linguriță de sare
• 3/4 cană de zahăr
• zeama și coaja rasă de la o lămâie necerată
• vanilie (eu am pus un plic de vanilie Bourbon, aceea din alcool de la Dr Oetker)
• 1/3 cană de ulei de rapiță
• 3/4 cană de lapte de soia sau alt lapte vegetal
• 1 cană de vișine decongelate, stoarse ușor de zeamă (nu foarte tare)

Făina, sarea și bicarbonatul de amestecă bine cu un tel. Separat se amestecă restul ingredientelor, în afara vișinelor, apoi se toarnă făina peste, omogenizând. La final înglobăm și vișinele.

Muffins-urile se pun la cuptor la 180 de grade pentru 25-30 de minute, verificăm după 25 și dacă o scobitoare nu iese curată din ele, mai lăsăm 5.

Nu uitați că ele sunt bune complet răcite!

Fursecuri cu cocos si portocale

Azi m-am trezit din senin cu frigiderul plin de cărnăraie de tot felul, de la cârnați, tobă, mușchi țigănesc, șuncă, etc, etc. Eu care îi priveam de sus (da, este bine știut că toți veganii se consideră superiori celorlalte exemplare nereușite ale speciei umane, tocmai de aceea sunt atât de nerăbdători să se facă cunoscuți și implicați în discuții contradictorii aprinse cu ceilalți indivizi preistorici) pe cei care nu își umpleau coșurile de cumpărături cu altceva decât cu munți de carne. Iată-mă pusă în aceeași situație, dar spre apărarea mea, am fost luată prin surprindere iar acum trebuie să sufăr de fiecare dată când deschid frigiderul și mă izbște mirosul fetid de carne afumată. 

Pentru a face durerea mai suportabilă, m-am decis să mă pun pe prăjiturit numaidecât, casa avea nevoie de miresme calde și plăcute de Crăciun în stilul meu, nu de aroma morții tranșate și ambalate. Da, așa este când tu, un ierbivor inofensiv, trăiești alături de o haiă turbată de carnivori (da, știm că este invers, ierbivorul este de fapt turbat iar carnivorii liniștiți, dar nu trebuie să știe nimeni asta..)

Vă rog, din nou, să îmi iertați fotografia de doi bani, promit că data viitoare îmi voi asambla studioul foto ambulant, pe care între timp s-a pus praful iar aparatul foto a fost abandonat undeva într-un dulap  plin de pisici la mulți kilometri depărtare. 

Ingrediente pentru vreo 30-35 de fursecuri:

• 3 1/2 căni de fulgi de cocos
• 1 1/2 cană de făină 000
• 3/4 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/4 linguriță de sare
• 3/4 cană de zahăr (eu am pus 1/2 dar nu au ieșit prea dulci, așa mai dietetice)
• 1/2 cană de ulei de cocos la temperatura camerei
• 165ml de cremă de cocos
• coaja rasă de la 1 1/2 portocale
• vanilie

Am amestecat făina, fulgii de cocos, sarea și bicarbonatul de sodiu, apoi am adăugat restul ingredientelor. Fursecurile se pot face sub orice formă (eu făcut bile pe care le-am turtit ușor). La cuptor nu stau mai mult de 12 minute (la 180 de grade), dar verificați după 10 dacă sunt rumene și mai lăsați 2 minute dacă e nevoie.

Fursecuri cu unt de arahide, nuci si ciocolata

O glorioasă sâmbătă pentrecută acasă, deci nu mă pot juca cu de gloata de pisici ale părinților mei, dar mă pot bucura în schimb de mini șantierul de baie, unde procesul de schimbare a unor piese uzate durează mai mult decât mă așteptam, așadar accesul este interzis până se rezolvă problema, yey!
Așadar în aceste clipe amare de așteptare, nu îmi rămâne altceva de făcut decât să imortalizez rețeta de cookies făcute aseară, în care am pus, în sfârșit, un borcan întreg de unt de arahide, borcan în care ulterior mi-am tăiat mâinile încercând să scormonesc rămășițele prețioase ale minunatului său conținut (asta mai lipsea, nu îmi ajungeau bătăturile dureroase ca de la sapă) .

Ingrediente pentru vreo 30 de fursecuri:

Uscate:

• 2 căni de făină de ovăz (sau fulgi de ovăz mărunțiți în robotul de bucătărie) + 4 linguri
• 2 lingurițe de praf de scorțișoară
• 1/4 linguriță de sare
• 3/4 linguriță de bicarbonat de sodiu

Umede:

• 1 1/2 cană de unt de arahide cremos
• 2 linguri de ulei de floarea soarelui
• 1/2 cană de lapte vegetal + 1 lingură la temperatura camerei
• 3/4 cană de zahăr muscovado sau mai puțin cu 1 lingură dacă untul de arahide are deja zahăr
• 2 plicuri de vanilie Bourbon (nu zahăr)

La final:

• 4 linguri de ciocolată amăruie (cu cel puțin 75% masă de cacao) mărunțită
• 16 linguri de nuci mărunțite

Se amestecă separat igredientele uscate, cele umede, apoi se combină. Omogenizăm. La final adăugăm ciocolata și nucile. Dacă aluatul este prea sfărâmicios se mai adaugă 1 lingură de lapte, iar dacă este prea moale și lipicios, se mai adaugă una de făină. Consistența ideală este una care favorizează modelarea ușoară de bile, fără să se lipească de mâini sau să se sfarme în procesul de fabricare (mă exprim ca un veritabil inginer, mulțumesc că ați observat :o) ).

Se pune aluatul la frigider, acoperit cu o folie, pentru 15 minute.

După aceea formăm bile, cam de 4cm diametru aș zice, care se pun în tava tapetată cu hârtie de copt și se turtesc ușor cu furculița pe cele două axe ale planului (adică perpediculare între ele). Tava se pune în cuptorul încins, la 180 de grade, pentru 12 minute.

Așteptați să se răcească și să se întărească înainte de a le devora, ele par crude când sunt fierbinți, dar aveți răbdare.

Prajitura fara gluten cu cartofi dulci si ciocolata

Această rețetă minunată a fost inspirată de blogul Richei pe care îl ador pur și simplu (go check it out), o puteți găsi aici, dar a suferit câteva modificări deoarece am decis să folosesc doar făină de orez, nu și de amaranth (din cauza gustului ciudățel riscam să fiu din nou singura care înfulecă toată tava), nu am pus deloc oțet, am pus mai puțin zahăr deoarece mi s-a părut că este exagerată cantitatea (americanii ăstia nu se mai satură de zahăr) și am condimentat mai bine. 

Ingrediente pentru o tavă mică:

Uscate:

• 2 1/2 căni de făină integrală de orez
• 2 linguri de amidon alimentar
• 1 1/4 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/2 linguriță de sare
• 2 lingurițe de ghimbir praf (sau 3 dacă vreți mai spicy)
• 3 lingurițe de amestec de condimente spicy (scorțișoară, cuișoare, nucșoară, piper, cardamom)

Umede:

• 1 cană de pireu de cartofi dulci (fierți la aburi 40 de min, răciți, apoi zdrobiți cu furculița)
• 1/2 cană de ulei de floarea soarelui sau de rapiță
• 2 linguri de semințe de in măcinate
• 3/4 cană de zahăr muscovado (sau 1 cană dacă le doriți mai dulci, copiii le-ar prefera poate așa)
• 1 cană de lapte vegetal

+ 100g de ciocolată cu 85% cacao tăiată în bucățele (sau puteți folosi ciocolată cu mai mult zahăr dacă faceți la copii)

Se combină toate ingredientele umede separat, le lasă cam 5 minute ca semințele de in să acționeze, se amestecă cele uscate separat, apoi se pun împreună. La final se adaugă ciocolata. Aluatul se pune într-o tavă mai mică, tava la cuptorul încălzit la 180 de grade și se lasă 40 de minute.

Pateu de broccoli cu avocado si rosii uscate

Într-o asemenea duminică frumoasă, cine și-ar fi dorit să gospodărească în bucătărie când putea să se plimbe prin soarele călduț de sfârșit de toamnă. După o mică excursie la grădina zoologică, năpădită de tinere familii cu mici copii, unde am petrecut majoritatea timpului privind căprițele drăgălașe, iar apoi într-o discuție aprinsă despre diferența dintre sunetele făcute de oi și de capre (baaaa vs meeee, toată lumea știe asta! până și copii, este chiar primul lucru învățat de la părinți), am ajuns acasă cu o plasă plină de verzituri din care mi-am făcut rapid (spun mi-am făcut, pentru că din nefericire, în această casă sunt singura care își mănâncă verziturile și ”ciudățeniile” vegane și sănătoase) o masă simplă, rapidă și gustoasă. 

Ingrediente pentru 2 porții (sau una gigantică, ca pentru oameni mare înfometați):

• 1/2 dintr-o inflorescență de 500g de broccoli (nu spun 250g pentru că tulpina groasă nu se pune)
• 1 avocado mărișor, bine copt
• 1 legătură mică de pătrunjel
• 4 căței de usturoi (o da, pentru că ne plaaaace muuult usturoiul)
• 6 roșii uscate tăiate (cele din borcanul cu ulei)
• sare după gust
• fulgi de chili după gust

Toate ingredientele în afară de roșiile uscare le-am pus în robotul de bucătărie, apoi le-am adăugat și pe ele amestecând cu o lingură. 

Muffins proteice cu făină de hrișcă, spanac și roșii uscate

O mică atenționare înainte de încerca această rețetă. Dacă nu știți ce gust are hrișca, veți avea poate o surpriză să nu vă placă (nici mie nu mi-a plăcut prima oară, iar acum nu mă mai satur de gustul ei simplu și pământiu). It's an acquired taste, cum ar spune alții, sau it grows on you.

De ce am ales hrișca? Pentru că are un conținut ridicat de proteine de înaltă calitate, sau complete (sunt prezenți toți cei 9 aminoacizi esențiali, inclusiv lizina). Prin urmare merită un mic efort de a vă obișnui cu gustul ei ciudat pentru a putea beneficia de această însemnată calitate. 

FYI: Dar dacă sunteți chiar pasionați hrișcă, la Prospero a apărut de curând o pâine nouă, 100% cu hrișcă, fără gluten. Yey!

Ingrediente:

• 1 1/4 cană de făină de hrișcă
• 1 1/4 cană de făină normală (000) de grâu
• 1 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 3/4 linguriță de sare
• 1 cană de spanac crud, mărunțit în robotul de bucătărie
• 3/4 cană de roșii uscate tăiate mărunt (cele din borcanul cu ulei)
• 1/2 cană de unei de măsline extravirgin
• 1 cană de lapte vegetal
• 2 lingurițe de oregano uscat
• susan pentru decorat

Făina de hrișcă, cea de grâu, sarea și bicarbonatul se amestecă cu un tel. În alt castron se combină restul ingredientelor, apoi se toarnă peste primul (sau invers). Muffins-urile se pot decora cu susan sau ce vreți voi. Se țin la cuptor la 180 de grade pentru 35 de minute.

And that's all. Nu uitați să urmăriți și episodul următor din ”gătit cu făină ciudată” în care voi prepara blodies cu făină de amaranth și cartofi dulci (da, iar cartofi dulci!). Amaranthul este de asemenea o proteină completă,  inclusiv lizina (cu toate că hrișcă are un conținut mai ridicat de proteine și este mai ieftină), are și ea un gust mai funky, sau hipersănătos. 

Time To Bake

Time to bake, time to bake

All the goodies I will make

Sweet potatoes I shall take

Put them all inside a cake

Numero Uno: Brownies cu cartofi dulci, fara zahar

Ingrediente pentru o tavă mică:

• 1 cană de fulgi de ovăz, mărunțiți
• 1 cană de migdale crude, mărunțite
• 2 căni de pireu de cartofi dulci
• 1/2 cană de lapte de migdale sau alt lapte vegetal
• 30 de curmale tăiate mărunt
• 10 linguri de cacao
• vanilie

Cartofii dulci i-am făcut din nou la aburi cu o zi înainte, iar când i-am folosit i-am zdrobit doar cu furculița (ei se păstrează la frigider într-un recipient închis).

Migdalele crude le-am măcinat fin.

La fel și fulgii de ovăz.

Apoi am combinat toate ingredientele, am pus aluatul într-o tavă cu hârtie de copt, tava la cutor pentru 30 de minute la 180 de grade.

Numero Due: Bile energizante cu cartofi dulci si fulgi de ovaz, fara zahar

Ingrediente pentru vreo 8 porții:

• 1 cană de fulgi de ovăz
• 1 1/2 cană de cartofi dulci fierți la aburi, răciți și zdrobiți
• 1/2 cană de caju crud
• 1 cană de curmale fără sâmburi
• 1 linguriță de praf de ghimbir sau 1 lingură de ghimbir proaspăt ras
• nuci/semințe pentru tăvăleală

Caju-ul l-am lăsat în puțină apă, cât să îl acopere minus câțiva milimetri (off, nu știu ce să mai zic, nu este o știință exactă :P), cam 2 ore. Apoi am pus totul (inclusiv apa) în robotul de bucătărie alături de curmale, am blenduit bine. Am amestecat restul ingredientelor cu o spatulă de silicon (sau whatever lingură de lemn aveți prin bucătărie). Înainte de a forma bilele am mai lăsat să se ”odihnească”  ”aluatul” la frigider, castronul fiind acoperit cu o folie de plastic, timp de 1h. Bilele le-am tăvălit prin ce semințe aveam la îndemână: in și susan, dar se pot folosi fulgi de cocos, mac, cânepă, nuci măcinate, etc.

Bilele le-am pus la urmă într-un castron acoperit la frigider.

Time to sleep, time to sleep

Start the counting of the sheep

Feel so tired I could weep

Belly full and dreams so deep

Six down, four to go :o) Ne vedem data viitoare într-un nou episod din ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de cartof dulce”.