Povești vânătorești

De vorbă cu un carnivor musculos

Azi m-am supărat, am fost din păcate implicată într-o discuție, din sutele pe care le-am avut de-a lungul carierei mele de vegan sau vegetarian în cei 8 ani de practică, în contradictoriu, cu maseurul nostru de la firmă. De ce? Pentru ca maseurul, un tip mare și musculos, avid trăgător de fiare și sfătuitor în ale nutriției, a început să îmi povestească despre faptul că dieta vegană nu se potrivește deloc cu sportul. Eu am greșit că am lansat discuția asta, spunând să îmi maseze bine spatele fiindcă e încordat. Lucrez să pot face o tracțiune curată, fără ajutoare sau giumbușlucuri, și că e greu să progresezi până acolo fiind și femeie și vegană. Bomba a fost lansată.

El: A, da, asta este! Sau faci sport adevărat și serios, sau ești un vegan sedentar și slăbănog fără energie. Nu merg ambele, în mod evident.

Eu: Dar ce zici de atleții vegani care au o carieră bazată pe asta? 

El: Ce?! Nu există! Câți sunt, unu, doi! Nu există! 

Eu: Ba, cum să nu! Sunt! Și au și rezultate! Nu sunt mulți, într-adevăr, dar există!

El: Nu există, e imposibil!

Ok, ne-am izbit de un zid, trecem mai departe. 

Eu: Dar știi că sunt și legume care conțin toți aminoacizii esențiali, și dacă nu, le poți combina. 

El: Nu, nu există așa ceva! Nu poți înlocui proteinele din carne cu cele din legume!

Eu: Dar eu nu sunt lipsită de energie, merg la sală zilnic și totuși nu mănânc carne de 8 ani. 

El: Îți invidiez perseverența, dar de aia nu poți face tracțiuni, că nu mănânci pui de cel puțin 3 ori pe săptămână. 

În acel moment am început să regret că i-am spus că încerc să fac tracțiuni, cine mama dracului m-a pus să îmi dezleg gura, asta fac niște mâini iscusite care îți trosnesc bine spatele, începi să spui tot.

El: Eu văd pe mâinile tale că tragi tare la sală, rar văd asemenea mâini la femei, dar să știi că nu vei obține rezultate fără carne. 

Eu: Dar obțin rezultate, mereu fac progres.

El: Da, dar nu așa repede cum ai vrea tu, nu e așa? 

Eu: Da, așa e. 

Iar am greșit când am zis asta, sunt prea lacomă, asta este.

În timp ce mâinile dibace îmi provocau niște dureri extrem de plăcute în zona cervicală, nu m-am putut abține să zic: 

Cu cât trag mai tare, cu atât slăbesc mai mult. 

El: Păi cum să nu, tu nu ai de unde să pui pe tine mușchi fără proteine adevărate! Câte kile ai? 40? 

Eu: (wtf) nu! 57!

El: Nu se vede, ești foarte slabă, nu ai mușchi, dacă vrei rezultate, te sfătuiesc să mănânci măcar niște pui, măcar de 3 ori pe săptămână! Încearcă! 

Eu: Nu voi încerca niciodată, asta este.

Masajul s-a incheiat în acel moment, nu am apucat să mă relaxez deloc, el a uitat că i-am spus să bage tare ca să simt ceva, așadar am plecat de acolo și nervoasă și încordată!

Postul, bată-l norocul!

Postul mai nou am înțeles că se face doar la recomandarea medicului, în traducere: mănâncă sănătos, natural, colorat, proaspăt, nu omorî animale, numai și numai dacă un așa zis specialist (nicidecum în nutriție, dacă ne gândim câte cursuri de nutriție fac medicii și cât sunt de preocupați de acest subiect) îți zice că ai voie. Vă dați seama că tocmai persoanele cu probleme de sănătate vor fi sfătuite împotriva acestei diete (sau stil de viață cum am spune noi), ca și cum acel broccoli sau acel avocado abia ar aștepta să facă vraiște în organismul slăbit al neștiutoarei victime. Crenvurștii, salamul, cârnații, pâinea albă, dulciurile și toate prostiile procesate, frumos ambalate și vidate de orice valoarea nutritivă nu necesită în schimb aprobarea medicului, curios, nu e așa? Iar dacă, prin miracol, specialistul dă undă verde victimei, fără ca să o informeze temeinic asupra alternativelor sănătoase vegane, aceasta se va năpusti în mod natural asupra altor produse hiperprocesate etichetate ”de post” de pe rafturile ticsite ale magazinelor, sau își va alina suferința lipsei cârnațului prăjit cu o porție mare de cartofi prăjiți, urmată de multe dulciuri zaharoase și margarinoase, băuturi carbogazoase, etc. Deja știm ce urmează, victima începe să se simtă rău, nu mai are energie, este letargică, are dureri de tot felul, iar medicul înțelept trage concluzia că restricția de la produsele animale nu i se potrivește, este chiar un dezastru. Deznodământul: victima fericită se întoarce la preaiubiții cârnați, căci porcul este până la urmă, cea mai bună legumă!

Pateu de broccoli cu avocado si rosii uscate

Într-o asemenea duminică frumoasă, cine și-ar fi dorit să gospodărească în bucătărie când putea să se plimbe prin soarele călduț de sfârșit de toamnă. După o mică excursie la grădina zoologică, năpădită de tinere familii cu mici copii, unde am petrecut majoritatea timpului privind căprițele drăgălașe, iar apoi într-o discuție aprinsă despre diferența dintre sunetele făcute de oi și de capre (baaaa vs meeee, toată lumea știe asta! până și copii, este chiar primul lucru învățat de la părinți), am ajuns acasă cu o plasă plină de verzituri din care mi-am făcut rapid (spun mi-am făcut, pentru că din nefericire, în această casă sunt singura care își mănâncă verziturile și ”ciudățeniile” vegane și sănătoase) o masă simplă, rapidă și gustoasă. 

Ingrediente pentru 2 porții (sau una gigantică, ca pentru oameni mare înfometați):

• 1/2 dintr-o inflorescență de 500g de broccoli (nu spun 250g pentru că tulpina groasă nu se pune)
• 1 avocado mărișor, bine copt
• 1 legătură mică de pătrunjel
• 4 căței de usturoi (o da, pentru că ne plaaaace muuult usturoiul)
• 6 roșii uscate tăiate (cele din borcanul cu ulei)
• sare după gust
• fulgi de chili după gust

Toate ingredientele în afară de roșiile uscare le-am pus în robotul de bucătărie, apoi le-am adăugat și pe ele amestecând cu o lingură. 

Muffins proteice cu făină de hrișcă, spanac și roșii uscate

O mică atenționare înainte de încerca această rețetă. Dacă nu știți ce gust are hrișca, veți avea poate o surpriză să nu vă placă (nici mie nu mi-a plăcut prima oară, iar acum nu mă mai satur de gustul ei simplu și pământiu). It's an acquired taste, cum ar spune alții, sau it grows on you.

De ce am ales hrișca? Pentru că are un conținut ridicat de proteine de înaltă calitate, sau complete (sunt prezenți toți cei 9 aminoacizi esențiali, inclusiv lizina). Prin urmare merită un mic efort de a vă obișnui cu gustul ei ciudat pentru a putea beneficia de această însemnată calitate. 

FYI: Dar dacă sunteți chiar pasionați hrișcă, la Prospero a apărut de curând o pâine nouă, 100% cu hrișcă, fără gluten. Yey!

Ingrediente:

• 1 1/4 cană de făină de hrișcă
• 1 1/4 cană de făină normală (000) de grâu
• 1 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 3/4 linguriță de sare
• 1 cană de spanac crud, mărunțit în robotul de bucătărie
• 3/4 cană de roșii uscate tăiate mărunt (cele din borcanul cu ulei)
• 1/2 cană de unei de măsline extravirgin
• 1 cană de lapte vegetal
• 2 lingurițe de oregano uscat
• susan pentru decorat

Făina de hrișcă, cea de grâu, sarea și bicarbonatul se amestecă cu un tel. În alt castron se combină restul ingredientelor, apoi se toarnă peste primul (sau invers). Muffins-urile se pot decora cu susan sau ce vreți voi. Se țin la cuptor la 180 de grade pentru 35 de minute.

And that's all. Nu uitați să urmăriți și episodul următor din ”gătit cu făină ciudată” în care voi prepara blodies cu făină de amaranth și cartofi dulci (da, iar cartofi dulci!). Amaranthul este de asemenea o proteină completă,  inclusiv lizina (cu toate că hrișcă are un conținut mai ridicat de proteine și este mai ieftină), are și ea un gust mai funky, sau hipersănătos. 

Zombie Days

Zombie days, anyone? Zile în care te miști parcă în reluare, într-o masă gelatinoasă gigantică, orice faci nu îți iese, te învârți ca bezmeticul în jurul cozii în căutarea paltonului de pe tine, îți scapă orice obiect din mâini și orice idee din creier, îți simții ochii atât de grei, însetați de somn și o secundă de odihnă. Dar asta nu funcționează în lumea aceasta corporatistă amară, noi muncim până murim, lozinca preaiubită a noastră este, pe care o încântăm în timp ce ciocănim harnic în tastatură cu pleoapele fixate în pioneze.

Urăsc aceste zombie days, când sunt mult prea obosită până să îmi fie și foame, nimic nu are gust, carton sau avocado, tot una este. Le urăsc că mă trezesc îmbrăcându-mă ca o babă, cu cel mai larg și deformat pulover și bând ceai de fenicul cu gust de gazon, bun pentru remedierea spasmelor și a balonării, dar sigur și pentru reumatism. Le urăsc că ziua trece cu sute de regrete și gânduri negândibile. Le urăsc că oricât de rele ar fi, mereu la gătit și la noi rețete îmi zboară mintea, la experimente, cercetări reușite sau catastrofale. Le urăsc că oricât de mult le-aș urî ajung la sfârșitul zilei să fac ceva ce iubesc. Zilele rele sunt de fapt cele mai bune, nu e așa?

Time To Bake

Time to bake, time to bake

All the goodies I will make

Sweet potatoes I shall take

Put them all inside a cake

Numero Uno: Brownies cu cartofi dulci, fara zahar

Ingrediente pentru o tavă mică:

• 1 cană de fulgi de ovăz, mărunțiți
• 1 cană de migdale crude, mărunțite
• 2 căni de pireu de cartofi dulci
• 1/2 cană de lapte de migdale sau alt lapte vegetal
• 30 de curmale tăiate mărunt
• 10 linguri de cacao
• vanilie

Cartofii dulci i-am făcut din nou la aburi cu o zi înainte, iar când i-am folosit i-am zdrobit doar cu furculița (ei se păstrează la frigider într-un recipient închis).

Migdalele crude le-am măcinat fin.

La fel și fulgii de ovăz.

Apoi am combinat toate ingredientele, am pus aluatul într-o tavă cu hârtie de copt, tava la cutor pentru 30 de minute la 180 de grade.

Numero Due: Bile energizante cu cartofi dulci si fulgi de ovaz, fara zahar

Ingrediente pentru vreo 8 porții:

• 1 cană de fulgi de ovăz
• 1 1/2 cană de cartofi dulci fierți la aburi, răciți și zdrobiți
• 1/2 cană de caju crud
• 1 cană de curmale fără sâmburi
• 1 linguriță de praf de ghimbir sau 1 lingură de ghimbir proaspăt ras
• nuci/semințe pentru tăvăleală

Caju-ul l-am lăsat în puțină apă, cât să îl acopere minus câțiva milimetri (off, nu știu ce să mai zic, nu este o știință exactă :P), cam 2 ore. Apoi am pus totul (inclusiv apa) în robotul de bucătărie alături de curmale, am blenduit bine. Am amestecat restul ingredientelor cu o spatulă de silicon (sau whatever lingură de lemn aveți prin bucătărie). Înainte de a forma bilele am mai lăsat să se ”odihnească”  ”aluatul” la frigider, castronul fiind acoperit cu o folie de plastic, timp de 1h. Bilele le-am tăvălit prin ce semințe aveam la îndemână: in și susan, dar se pot folosi fulgi de cocos, mac, cânepă, nuci măcinate, etc.

Bilele le-am pus la urmă într-un castron acoperit la frigider.

Time to sleep, time to sleep

Start the counting of the sheep

Feel so tired I could weep

Belly full and dreams so deep

Six down, four to go :o) Ne vedem data viitoare într-un nou episod din ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de cartof dulce”.

Povești dulci de adormit șoferii

Scena 1: Mașină mică roșie merge dintr-un capăt în celălalt al orașului învăluită într-un nor mare și negru de fum, însoțită de claxoanele disperate ale celorlalți participanți la trafic. Cauza: frâna de mână trasă.
Scena 2: Mașină mică roșie ajunge în situație absurdă de a fi ”sandwitched” între două alte mașini. Rezultatul: panică absolută, încurcarea paricipanților la trafic și evident, o tamponare (cu un BMW fancy smancy evident, nu se putea altfel).
Scena 3: Mașină mică roșie dă cu spatele în ală mașină mică roșie.
Scena 4: Mașină mică roșie trece în grabă semaforul pe galben și ajunge înfiptă în fundul alteia din capătul opul al intersecției.
Scena 4: Mașină mică roșie se plimbă liniștit într-un peisaj absolut feeric de iarnă în care fulgi mari și pufoși se aștern calm pe carosabil (cred că suspectați ce urmează). 5 minute mai târziu mașina mică roșie de odihnește pașnic într-un șanț căptușit bine cu neaua proaspăt așternută.
Scena 5: Mașină gri (de data asta este împrumutată, dar șoferul rămâne din nefericire același neghiob) parchează în iarba deasă și frumoasă de primăvară, implantând-o perfect într-un stâlp ascuns de buruienișul înșelător și hapsân.
Scena 6: Mașină mică roșie cu bara spate proaspăt schimbată și vopsită iese din parcarea de acasă, manevră efectuată de cel puțin 1000 de ori, dar în acea nefericită zi ajunge cu fundul (nou nouț) în mașina vecinilor de bloc (Audi, evident, nu jaf de mașinuță mică roșie).
Scena 7: Mașină nou nouță, mândră și deocheată, iubită și adorată, ajunge pe mâinile cataclismice ale șoferului în cauză, astfel, nici la 1 lună de existență pe lumea aceasta nemiloasă și amară, este izbită cu spatele de un zid din parcare (trebuie să se mai știe că minunăția este dotată cu senzori funționali de parcare pe toate părțile). Asta în aceeași zi în care stăpâna a petrecut un porcoi de ore de online shopping pentru a-i alege cele mai frumoase ghetuțe de iarnă :o( Vai și amar de capul nostru!

Ce au în comun toate aceste scene? Același șofer nechibzuit, aiurit și tâmpit. Adică subsemnata. Gata, totul a ieșit la iveală, I am a lousy driver! Așadar, feriți-vă zidurile de la casă, gardurile, șanțurile, stâlpii din iarbă și toate obiectele neînsuflețite și statice că s-ar putea să vă pară nespus de rău de mutilarea lor!

Bun, acum că am mărturisit tot ce am avut pe suftet în toți acești ani fatali de șofat, putem trece la lucruri importante, nu e așa? Cum ar fi noi rețete cu preaiubiții mei cartofi dulci! De data aceasta cartofi dulci devin și mai dulci, încorporați în deserturi simple și savuroase.

Budinca de chia cu cartofi dulci si banane

Ingrediente pentru 1 porție mare sau 2 mai mici:

• 1 cană de lapte vegetal
• 1 banană bine coaptă
• 4 linguri de semințe de chia
• 1 cană de cartofi dulci tăiați bucăți, fierți la aburi și răciți
• 1/2 linguriță de praf de scorțișoară

Toane ingredientele se amestecă (banana și cartofii dulci se zdrobesc), se lasă 30 de minute pentru ca semințele de chia să absoarbă din lichid, iar la final avem un mic dejun foarte sățios, plin de proteine și carbohidrați sănătoși!

Muffins spicy cu cartofi dulci 

Ingrediente pentru 12 bucăți:

• 1 cană de făină integrală de ovăz
• 1 cană de făină albă normală
• 1 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/2 linguriță de sare
• 3 lingurițe de mix de condimente 7 spices (sau scorțișoară, nucșoară, ghimbir, piper amestecate)
• 1 1/2 cană de lapte vegetal
• 1/3 cană de ulei de floarea soarelui
• 1 1/2 cană de cartofi dulci fierți și zdrobiți
• 3/4 cană de zahăr muscovado
• 100-150g de stafide aurii

Ca de obicei, am amestecat separat făina albă, cea de ovăz, sarea, bicarbonatul și condimentele. În alt castron am combinat restul ingredientelor, în afară de stafide. Apoi am turnat peste făinurile, am omogenizat bine iar la final am adăugat stafidele. Aluatul în tavă, tava la cuptor la 180 de grade pentru 55 de minute (da, ați auzit bine, 55 de minute!). Stăpâniți-vă să deschideți cuptorul mai repede pentru a verifica dacă sunt coapte, numai dacă nu cumva simțiți miros de ars :P În caz contrar, muffinsurile crescute mândru se vor turti la final, și nu vrem asta, nu e așa? Așadar, abțineți-vă și lingeți castronul cu aluat între timp (this is how I do it, altă preferință culinară absconsă de-a mea, alături de consumul supelor și dospiturilor extraordinar de fierbiți).

Sweetpotatoholism

Dragi citiori, mă numesc Ami, sau Ana (it depends on the observer) și sunt dependentă de cartofii dulci. Am descoperit recent. Boala este foarte grea, medicii zic chiar incurabilă, zilele trec dureros fără a putea consuma substanța în cauză (cu toate că încerc din răsputeri să o ascund de ochii lumii, prin buzunare, poșete, cutii de ceai), nopțile în pură agonie, tinerețile sunt irosite pe abuzuri halucinante, lacrimi de plăcere, iar serile izolate în bucătăria singuratică alături de rețete tomnatice savuroase și calde. There it is, I said it, I am a junkie! I am utterly, head over heals in love! Cum ar spune W. H. Auden: He was my North, my South, my East and West, My working week and my Sunday rest.

Cum a început totul? Ne cunoaștem de multă vreme, în fiecare toamnă pentrecem mult timp înpreună,   avem multe în comun (cum ar fi... suntem dulci și sănotoși, I would say...), multe amintiri ne leagă deja, cum ar fi micul dejun sau prânzul, dar niciodată nu m-aș fi gândit că această relație fugitivă poate însemna mai mult. De multe ori treceam pe lângă mormanul cu frumoșii aliniați cartofi dulci, le aruncam o privire înduioșată și treceam mai departe, alte dăți privirea era mai provocatoare și nu rezistam tentației de a apuca câțiva și a-i răpi, a-i tortura la aburi sau la cuptor în schimbul unor senzații ce greu se pot exprima în cuvinte. Dar toamna aceasta, relația noastră a luat altă întorsătură, când, în sfârșit, mi-am dat seama că locul nostru este mereu unul lângă altul, pe veșnicie! Gândurile mele mereu și mereu rătăceau spre acel loc călduț și familiar unde știam că îi voi găsi pe ei așteptându-mă, alinându-mi durerea și oferindu-mi de fiecare dată momente nesfârșite de beatitudine. Acolo era acasă.

Așadar, pentru a sărbători această uniune preafericită, destinată multor ani petrecuți împreună, până la adânci bătrâneți, am decis să îmi pun o provocare culinară: 10 rețete cu cartofi dulci. În acest episod vă voi prezenta un mic dejun și un prânz ce nu necesită decât foarte puține indrediente, doarece nu vrem să eclipsăm divinitatea dragului meu cartof dulce, nu e așa?

Bruschete cu cartofi dulci si unt de arahide

Ingrediente pentru o porție:

• 1 cartof dulce
• 4 felii de pâine de secară, prăjită
• unt de arahide

Am preparat cartoful dulce (sau cartofii, dacă faceți unu, hai mai bine să faceți mai mulți, sunt mult prea delicioși) cu o zi înainte prin tăierea lui în bucăți, fierbere la aburi cam 30 de minute, apoi la cuptor cu ulei de măsline (cam 15 minute) pentru a se rumeni frumos pe toate părțile. You get the idea :o) It haz to be perfection! 

Apoi am asamblat totul, peste pâinea prăjită am pus o pătură crocantă, ușor sărată de unt de arahide (preferabil home-made, altfel orice unt de arahide fără prostii din comerț, adică ce conține doar arahide + sare), iar în acest culcuș savuros, am așezat cu drag bucăți de cartof dulce copt. 

Risotto de hrisca (sau hrișcotto) cu cartofi dulci

Ingrediente pentru o porție:

• 1/2 cană hrișcă uscată
• 1 cartof dulce
• 2 căni de supă de legume
• ulei de măsline, sare 

Am preparat cartoful dulce la fel ca înainte.
Hrișca am fiert-o în supa de legume până ce s-a îngroșat (ei, supa de legume nu am făcut-o acum, nu sunt chiar așa o gospodină desăvârșită, ci a apărut ca prin magie dintr-un cub de supă de legume, bio, evident. Se poate folosi și de la cutie - citiți eticheta să nu conțină și alte giumbușlucuri pe lângă legume), cam 15 minute, apoi am stins focul și am mai lăsat acoperit pentru 15 minute. La final am asamblat totul, am mai presărat niște ulei de măsline și gata. Perfection!

Nu ratați episodul următor când voi pregăti nimic altceva decât cel mai seducător și mai simplu desert posibil (cel puțin pentru sweet potato maniacs). So stay tuned!