Urăsc aceste zombie days, când sunt mult prea obosită până să îmi fie și foame, nimic nu are gust, carton sau avocado, tot una este. Le urăsc că mă trezesc îmbrăcându-mă ca o babă, cu cel mai larg și deformat pulover și bând ceai de fenicul cu gust de gazon, bun pentru remedierea spasmelor și a balonării, dar sigur și pentru reumatism. Le urăsc că ziua trece cu sute de regrete și gânduri negândibile. Le urăsc că oricât de rele ar fi, mereu la gătit și la noi rețete îmi zboară mintea, la experimente, cercetări reușite sau catastrofale. Le urăsc că oricât de mult le-aș urî ajung la sfârșitul zilei să fac ceva ce iubesc. Zilele rele sunt de fapt cele mai bune, nu e așa?
18 noiembrie 2016
Zombie Days
Zombie days, anyone? Zile în care te miști parcă în reluare, într-o masă gelatinoasă gigantică, orice faci nu îți iese, te învârți ca bezmeticul în jurul cozii în căutarea paltonului de pe tine, îți scapă orice obiect din mâini și orice idee din creier, îți simții ochii atât de grei, însetați de somn și o secundă de odihnă. Dar asta nu funcționează în lumea aceasta corporatistă amară, noi muncim până murim, lozinca preaiubită a noastră este, pe care o încântăm în timp ce ciocănim harnic în tastatură cu pleoapele fixate în pioneze.
Urăsc aceste zombie days, când sunt mult prea obosită până să îmi fie și foame, nimic nu are gust, carton sau avocado, tot una este. Le urăsc că mă trezesc îmbrăcându-mă ca o babă, cu cel mai larg și deformat pulover și bând ceai de fenicul cu gust de gazon, bun pentru remedierea spasmelor și a balonării, dar sigur și pentru reumatism. Le urăsc că ziua trece cu sute de regrete și gânduri negândibile. Le urăsc că oricât de rele ar fi, mereu la gătit și la noi rețete îmi zboară mintea, la experimente, cercetări reușite sau catastrofale. Le urăsc că oricât de mult le-aș urî ajung la sfârșitul zilei să fac ceva ce iubesc. Zilele rele sunt de fapt cele mai bune, nu e așa?
Urăsc aceste zombie days, când sunt mult prea obosită până să îmi fie și foame, nimic nu are gust, carton sau avocado, tot una este. Le urăsc că mă trezesc îmbrăcându-mă ca o babă, cu cel mai larg și deformat pulover și bând ceai de fenicul cu gust de gazon, bun pentru remedierea spasmelor și a balonării, dar sigur și pentru reumatism. Le urăsc că ziua trece cu sute de regrete și gânduri negândibile. Le urăsc că oricât de rele ar fi, mereu la gătit și la noi rețete îmi zboară mintea, la experimente, cercetări reușite sau catastrofale. Le urăsc că oricât de mult le-aș urî ajung la sfârșitul zilei să fac ceva ce iubesc. Zilele rele sunt de fapt cele mai bune, nu e așa?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu