Broccoli cu tofu prajit

Prima rețetă din seria ”mâncăruri cu mult calciu”. A fost făcută cu ce aveam prin frigider și prin dulap, iar norocul a fost că toate ingredienetele se află pe lista celor bogate în calciu, fără să fie de origine animală. Preparatul este gata în câteva minute, eu l-am făcut azi dimineață și l-am dus la servici pentru a-l mânca la prânz. Un secret: este mai bun cald decât rece, așa că recomand să fie mâncat imediat.

Ingrediente pentru două porții:

• 1 inflorescență de broccoli (cam 500g)
• 1 pachet de tofu (eu aveam de la Inedit, cel simplu)
• 50g de semințe de susan
• fulgi de ardei iute, sare
• sos de soia
• ulei (eu am folosit de palmier)

Nu am avut mult timp la dispoziție, așa că am început repede prin a rupe buchețele din broccoli pe care le-am spalăt apoi le-am tăiat în buchețele mai mici. Am scurs tofu de saramură bine de tot și l-am tăiat în cuburi.

Am luat un wok (e bună și o tigaie mai înaltă) în care am pus 2 linguri de ulei de palmier, iar când acesta s-a încins, am pus cu mare grijă (spun asta pentru am reușit să stropesc pereții cu ulei) cuburile de tofu. Ele se prăjesc, câteva minute, până când devin aurii, apoi se adaugă semințele de susan. Am mai prăjit cu semințe cam 1-2 minute, am adăugat după aceea buchețelele de broccoli, bine scurse de apă. De acum tot ”greul” a trecut și a trebuit doar să aștept câteva minute, timp în care am amestecat din când în când, până ce am obținut consistența dorita pentru broccoli: acesta a devenit verde aprins, s-a frăgezit un pic, dar a rămas în continuare crocant și crud, adică perfect! Am pus apoi fulgi de ardei iute și sare (atenție! sarea se pune doar dacă nu vreți să folosiți sos de soia, deoarece sosul de soia e de obicei foarte sărat - mă rog, al meu era).

Se mănâncă repede cât timp e cald.

Rețete cu mult calciu

Toată lumea știe foarte bine cât de important este calciul în alimentația noastră pentru a avea oase puternice și dinți frumoși, un sistem vascular sănătos și funcții musculare normale. Există mule păreri despre sursele ideale de calciu, cum ar fi cele de origine animală sau vegetală. Deoarece părerea mea (și a multora, de altfel) este că ne putem furniza necesarul de calciu și din legume, fructe, fruze verzi, nuci, ”fasoloase” (cred că tocmai am inventat un cuvânt pentru tot ce intră în familia fasole, năut, mazăre, etc), am decis să îmi pun o provocare: postarea în fiecare zi, timp de o săptămâna, a unei rețete noi ce conține ingrediente bogate în calciu, evident doar de origine vegetală. Voi incerca să includ alimentele din top în ceea ce privește nivelul conținut de calciu.

Voi începe azi, deoarece provocarea e valabilă de mâine, cu o listă de rețete existene pe blog.

• Pateu de broccoli și pătrunjel
• Salată de avocado cu frunze de primăvară
• Salată verde, vitaminizantă și proteică
• Salată de spanac cu tofu
• Salată de iarnă cu radăcinoase, broccoli și năut
• Salată de avocado și quinoa
• Salată de broccoli
• Pateu proaspăt de primăvară
• Pateu de broccoli
• Pateu de spanac
• Hummus
• Hummus varianta 2
• Fasole groasă
• Tocăniță de ciuperci și năut
• Ciorbă de fasole
• Supă de linte rapidă
• Budincă de prune și fulgi de ovăz
• Cheesecake fals
• Fursecuri cu banane și fără zahăr
• Fursecuri cu fulgi de ovăz, nuci și stafide
• Budincă de amaranth cu fructe (preferabil portocale sau alte citrice)
• Tartă de mere
• Budincă rapidă de orice (a se folosi fulgi de ovaz, migdale, citrice)
• Bile crude cu secară
• Muffins cu mere și fulgi de ovăz
• Muffins cu banane și fulgi de ovăz
• Budincă de mere și fulgi de ovăz (se mai pot adăuga nuci)

Pentru a citi mai mult despre sursele vegetale de calciu, puteți trage cu ochiul aici (dacă nu aveți timp sau chef să dați un search pe google, evident):

• Surse vegetale de calciu
• Laptele nostru cel de toate zilele

Placinta de gutui si mere

Cum toată luna octombrie am lenevit și nu am reușit să pun o postare decentă, o rețetă, nimic nimic, iar acum, înainte de a fi gata și să se termine până și ultimele fructe tomnatice aromate, am decis să folosesc gutuile parfumate care se găsesc din abundență în acest sezon, iar alături de merele din livadă (care au fost grijuliu culese și adăpostite în pivniță pentru iarnă) să le combin într-o plăcintă simplă, gata cât ai clipi din ochi. De fapt curățatul durează cel mai mult.

Poza a fost făcută pe ultima sută de metri, chiar înainte să dispară cu totul în burțile pofticioase ale mesenilor.

Ingrediente pentru o plăcintă:

• 8-10 mere de diverse soiuri
• 4-5 gutui
• 200g de stafide
• zeama și coaja de la 1 lămâie
• 1/2 dintr-un pachet de foitaj necongelat (7-8 foi)
• câteva linguri de ulei de floarea soarelui
• câteva linguri de griș
• NU se pune zahăr sau orice alt îndulcitor deloc

Se spală fructele, merele nu se curăță de coajă, doar de cotor. Se rad (în robotul de bucătărie preferabil), apoi se adaugă coaja rasă de lămâie, zeama de lămâie, stafidele și 2-3 linguri de griș.

Se pun 4 foi de foitaj  într-o tavă unsă cu ulei, se unge fiecare foaie cu puțin ulei, folosind o pensulă. Se presară omogen 2 linguri de griș apoi se toarnă umplutura, nivelând-o ușor. Se pun celelalte foi, adică vreo 3-4, ungând fiecare cu puțin ulei. Ultima se mai unge cu puțin ulei, pentru a-i da strălucire.

Prăjitra vine pusă în cuptorul încins, dând focul la mediu și lăsând-o cam 30 de minute.

Ca orice prăjitură cu fructe, este mai bună rece decât caldă.

Legume pentru iarnă

Weekend-ul trecut am pus, împreună cu mama mea (de fapt a fost inițiativa ei) un mix de legume pentru lunile fruguroase, lungi și întunecate ale iernii. Totul se desfășoară foarte repede dacă aveți la dispoziție un robot de bucătărie și măcar încă o persoană ca ajutor (cineva curăță, iar cineva taie, practic, nu?) .

Se pot combina orice legume și zarzavaturi. Noi am pus un mix care va constitui baza pentru orice supă sau tocăniță: ardei capia, morcovi, țelină, gulii, conopidă, rădăcini de pătrunjel și de păstârnac, iar frunze de țelină și pătrunjel. Cantitățile nu contează prea mult, e mai mult după preferințele culinare are fiecăruia.

Am pus legumele crude (în afară de conopidă, pe care am rupt-o în buchețele de mărimea dorită) în robotul de bucătărie, folosind lama pentru răzuit. Funzele au fost tocate cu mâna, dar se pot pune și ele la rândul lor în robot.

Am pus toate legumele și zarzavaturile astfel mărunțite (în afară de conopidă) într-un castron maaare mare, le-am amestecat bine, iar apoi am început să punem porții de mărimi dorite în pungi pentru congelare, care se sigilează bine de tot. În unele porții am pus și conopidă.

Iată rezultatul!

Documentarul de duminica

Placinta cu dovleac

De mult timp doresc sa incerc sa fac o placinta cu dovleac, cu umplutura cremoasa, putin dulce si cu un invelis moale si subtire.
Toamna aceasta mi-am adus aminte de aceasta dorinta veche, am reusit sa nu uit sa iau un dovleac mare si frumos, cam de 1.5kg din magazin si am venit cu el in weekend la sat, la parintii mei.

Acompaniata de privirile curioase ale pisicii si ale ratelor din curte, am taiat, ajutata fiind de tatal meu, dovleacul, l-am curatat si am dat drumul preparatului placintei.

Am pus bucatile de dovleac in robotul de bucatarie, cu discul de razuire, apoi direct intr-o oala mare, in cuptor. Am pus putina apa, cam 1 cana, si am lasat oala descoperita in cuptorul preincalzit, la foc mediu, cam 1.5 ore, amestecand din cand in cand. Surprinzator, nu s-a prins nimic de oala (mama mea mi-a impartasit secretul preparatului dulcetii de prune la cuptor, care se pune tot asa, in oala mare - aceeasi oala - si se lasa la fiert ore in sir, fara sa se prinda de fundul oalei. Mi s-a parut miraculos!).

Dovleacul e gata cand nu se mai distinge forma lui de la razuire si a devenit o pasta omogena si cremoasa. Se scoate atunci din cuptor, se toarna peste el 200g de stafide si vreo 3 linguri de gris (zahar nu am pus deloc in crema - mi-am propus sa nu mai folosesc zahar in umpluturile prajiturilor cu fructe, doar foarte putin in aluat).

Se prepara repede aluatul: se pun 25g de drojdie proaptata in 1/2 cana de lapte de migdale (sau de vaca, simplu) caldut, cu 2 lingurite de zahar. Cand drojdia a crescut pana la buza canii, se rastoarna peste 400g de faina, 250ml de lapte de migdale (sau de vaca, sau pur si simplu apa), 1/3 cana de ulei , 2 linguri de zahar si 1/2 lingurita de sare. Se amesteca toate ingredientele, si se formeaza un aluat omogen care se imparte in 2 parti egale, care se intind astfel incat sa incapa intr-o tava.

Se tapeteaza o tava cu hartie de copt, se pune prima foaie de aluat, peste care se presara 1-2 linguri de gris. Se toarna crema si se pune a doua foaie. Am uns putin aluatul cu apa amestecata cu zahar si am presarat niste susan, apoi am pus repede tava in cuptorul incins si am dat focul la mediu. Am lasat placinta cam 40 de minute la copt (trebuie verificata dupa 30 de minute, fiecare cuptor e diferit).

Am scos-o din cutpor si am lasat-o la racit (neaparat!).

Faimoasele eclere ale mamei mele

Azi a facut mama mea eclere dupa reteta ei stiuta de 30 de ani, scrisa de o doamna care pe vremea respectiva avea 80 de ani, fosta cofetareasa.
De ani de zile, tot dupa aceasta reteta prepara faimoasele ei eclerele; intre timp a fost copiata, xeroxata, impartita la prieteni, cunoscuti, straini, oricine ii lauda eclerele si dorea sa le afle secretul.
Cum nu dorim sa se piarda vreodata hartia pretioasa pe care au fost scrise cu mare migala instructiunile, i-am facut o poza, am pus-o pe blog si i-am spus mamei mele ca daca o va pierde vreodata sau se va deteriora, aici va ramane pe vesnicie varianta digitala :)