Pâinea maimuței

Iată o rețetă ne-vegană, conține lapte și unt. Am încercat sa respect rețeta originală, care conținea și ouă și pe care o puteți găsi la Martha Stewart. Trebuie să recunosc că merită să uiți de dieta strict vegană pentru ceva atât de bun :o) Stați liniștiți, nu voi spune același lucru și despre carne!

Ingrediente:

Pentru aluat

• 1 1/4 căni lapte călduț
• 3 1/4 căni făină
• 1 linguriță sare
• 1/4 cană zahăr
• 1 pachet mic de drojdie
• 1 pachet praf de copt
• 3-4 linguri cacao sau praf de roșcove

Pentru glazura 1:

• 100 g unt topit
• 1 cană nuci măcinate
• 3/​4 cană zahăr
• 3 - 4 lingurițe scorțișoar​ă

Pentru glazura 2:

• 1 1/2 cană zahăr pudră
• 2 plicuri zahăr vanilat sau vanilie
• 2 - 3 linguri lapte

În 1/4 cană de lapte călduț se pun un praf de zahăr și drojdia. Se lasă 5 minute la crescut.
Se adaugă restul de lapte călduț, zahărul și un praf de sare. Se frământă bine 5 minute. Se împarte aluatul în 2 părți egale, care se pun în 2 castroane separate. În unul se mai adaugă 3 - 4 linguri de cacao sau praf de roșcove, framântând și adăugând dacă e nevoie încă o lingură de lapte călduț. Se lasă cele două aluaturi la crescut 30 minute.

Înt​re timp se dă cu unt o tavă rotundă sau o oală.

Într-un alt castron se amestecă 1 cană nuci măcinate cu 3/4 cană zahăr și 3 - 4 lingurițe scorțișoar​a.

După 30 minute de screscut, se fac biluțe mici de 1.5 cm din cate un aluat, se dau prin untul topit și prin amestecul de nucă și se pun în tavă, una peste alta, sub formă de colac.
Se lasa la crescut tava cu biluțele cam 10-15 minute, după care se pune la cuptor 30 minute, până ce aluatul s-a copt.
Se scoate, și se lasă la răcit.

Se prepară glazura cu 1 sau 1 1/2 cană zahar pudră și 2 - 3 linguri lapte (zahărul nu trebuie să se topească tot). Se toarnă fașii subtiri peste colacul copt.

Se servește călduț sau rece, de preferință în aceeași zi.

Pentru varianta vegană s-ar putea înlocui laptele cu orice alt tip de lapte de origine vegetală (lapte de soia sau de nuci - migdale, caju) iar untul cu unt de cocos, de exemplu. Ar trebui să iasă la fel de bun :o)

Muffins cu ce e prin "cămară"

Mi-am făcut de cap în vacanţă, dar să revenim la scopul acestui blog, dieta vegană (de care promit că încerc sa mă ţin în proporţie de 90%, 10% reprezentând lactate, şi nu carne, pentru cei care se întreabă).

Muffins, muffins, din nou muffins! Nu mă pot sătura de ele! :o) (Nu ştiu, e rău?)

Ingrediente pentru 6 jumbo muffins:

• 1 1/2 cană faină albă
• 1/2 cană cocos
• 1 linguriţă bicarbonat de sodiu
• 2 linguri praf de roşcove (sau cacao, inka, etc)
• 2 linguriţe scorţişoară
• vanilie
• 1/2 cană ulei floarea soarelui
• 1 cană apa
• 3/4 cană zahăr brun
• 1 lingura suc de lămâie
• 2 banane feliate

Se combină ingredientele solide: făina, cocosul, bicarbonatul de sodiu, praful de roşcove, scorţişoară.

Separat, se combină ingrdientele lichide: apa, uleiul, zeama de lămâie, vanilia, zahărul.

Se amestecă cele două compoziţii, iar la sfârşit se adaugă bananele feliate.

Se pune aluatul în 6 forme de muffins mai lăbărţate, de silicon, sau în tavă cu hârtie sau avand unsă cu ulei, şi se introduce tava în cuptorul încins, dând imediat focul la mediu spre mic, pentru 25-30 de minute.

Vacanta gurmanda la Roma

Dupa o lunga pauza, o eternitate, timp in care m-am simtit cam vinovata ca mi-a fost cam lene sa mai postez ceva, lene si lipsa de timp pentru experimente, si nu in ultimul rand pentru o dieta strict vegana. Asa ca in ultimele luni am avut o dieta mai mult vegetariana, cu mai de graba branzeturi (incercand sa evit cele care contin cheag) decat alte lactate, care se pare ca nu imi mai plac.. Dar tot raul spre bine cand vine vorba de bucataria italiana pe care nu o puteam rata tinand cu strictete la "veganismele" mele. Dar noroc ca vine primavara, legumele apar peste tot, sunt proaspete si colorate si abia asteapta sa fie amestecate intr-o salata viu colorata.

Dar sa revenim la Roma. Orasul, frumos, daca ar fi sa il vezi inainta erei automobilului si al traficului infern. Cam murdar, galagios, dar presarat peste tot cu ruine si cladiri superbe. In Roma pomii sunt infloriti si iarba e verde si cruda. :o) Terasele sunt deschise si toate lumea bea espresso si cappuccino, mancarea este formidabila si micile tratorii abia asteapta sa iti serveasca o pizza rotunda, crocanta si fierbinte si un pahar din vinul casei.

Cea mai buna pizza? Romana sau napoletana? Subtire si suculenta sau mai groasa, crocanta si satioasa?

Prima zi a inceput cu degustatei celei mai bune pizze din Roma, conform ghidurilor turistice, site-urilor si cozii de la intrare: da Baffetto. Pizza aleasa e vegetariana, e romana, e subtire, are marginile rumenite intr-un cupor traditional de lemne si mijlocul umed si moale.

A doua zi am vrut sa incercam pizza si altundeva, tot Romana, cam la fel de buna: pizza sei formagi, acompaniata in mod evident de bruschete cu rosii:



Iar la desert mela cotta si mille feuille cu portcale:



Ziua am mancat tot soiul de bunatati, gelato, tiramisu:

Sanvisuri cu mozzarella si spanac:


Diferite prajituri cu multa ciocolata:

Sau cu gem:
Nici asta nu stiu cum se numeste :P

Sau chifletele cu legume:

Cannolo siciliano cu fistic:

Apoi am gasit la intamplare o tratorie langa Vatican, sor'Eva, unde am mancat doua seri la rand.

Salata de vinete coapte cu mozzarella si parmzan:

Zuppa di verdure:
Tiramisu:
Pizza funghi:
Penne all'arrabbiata:

Si delicioasa panna cotta cu sos de fructe de padure:

Cand ne-am saturat de atata pizza si pasta, am cautat acest local cu zeci de salata Insalata Ricca:

Salata exotica:
Si nelipsitele bruschete:

Iar cum ultima seara a venit pe nesimtite, dupa 4 zile cu soare si 2 cu ploaie, dupa ore intregi de umblat si vizitat, am decis sa incercam si o pizza napoletana, cum tot auzisem din ghid de ea. Am decis sa mergem la un local numit Napul'e, care servea 40 de tipuri de pizza napoletana. Din pacate meniul cuprindea doar cateva, asa ca ne-am inghitit repede dezamagirea si am comandat o pizza caprese, care s-a dovedit a fi cea mai buna pizza mancata in toata viata mea!

Eram in extaz, mai ales dupa ce mi s-a adus si portia de gnocchi:


Au urmat apoi niste penne cu vinete si rosii, absolut fabuloase:

Pana si painea era extraordinara (se pare ca primesti paine fie ca ceri sau nu, asa se asigura ospatarii ca le masi ceva bacsis):

Si desertul, cassata siciliana:

Acum suntem inapoi in tara, unde pizza e mediocra sau rea, uscata si necomenstibila de cele mai multe ori, pastele sunt fara gust si fierte pana la refuz, cofetariile vand prajiruti de cauciuc cu multa frisca, toate avand acelasi gust artificial si chimic.. Ce ne-a mai ramas e sa incercam sa gatim acasa ce am mancat bun in alt locuri, incepand de azi :o)

Super-legume ieftine

Multă lume, mai ales scepticii, consideră (sau găsesc această scuză) că o alimentație sănătoasă costă mult, și nu e pentru oricine. Lumea se gândește imediat la alimente bio, la magazine naturiste, la tot felul de cereale, uleiuri, semințe exotice care sunt menite să ne golească buzunarele. Dar nu este cazul! De fapt, pentru cei ce nu știu, unele din cele mai sănătoase legume din lume sunt ieftine!

Care sunt aceste legume și de unde le putem cumpăra (cel mai ieftin)?

• Kale: Eu sincer, nu am văzut kale niciunde, sau de fapt, acum aflu și eu că această legumă e atât de sănătoasă. Kale este membră a familiei de zarzavaturi cu frunze verzi, închise la culoare și este plină de vitamina C, B și calciu. Este foarte bună împotriva depresiei.
• Broccoli: Este poate leguma mea preferată (cred ca avocado ar fi pe mândrul loc I). Broccoli le are pe toate: vitaminele C, A, E, K, B6, acid folic, calciu, potasiu, fier, magneziu, fosfor, fibre, beta-caroteni. De asemenea conține o substanță care neutralizează toxinele din ficat și ajută la detoxifierea organismului.
  Broccoli se găsește în toate supermarketurile. Încercați să îl alegeți cât mai verde, fără pete galbene sau maro.
  
• Dovleacul de iarnă: este o bună sursă de vitamina B6, importantă pentru sistemul imunitar și acid folic. Se găsește în toate supermarketurile și piețele.
  
• Cartofii dulci: dulci și aromați, sunt plini de fibre, proteine, vitamina A și vitamina C. Se găsesc cam în toate supermarketurile.
  
• Varza: intră în familia legumelor crucifere, ca și broccoli-ul, și împarte cu acesta toate beneficiile pentru sănătate.
• Merele: au un conținut scăzut de calorii și unul ridicat de fibre, multe fitochimicale și antioxidanți care luptă împotriva radicalilor liberi.
• Quinoa: este o proteină completă. Comparativ cu alte legume, quinoa are un conținut mai ridicat de calciu, fosfor, magneziu, potasiu, fier, cupru, zinc. Quinoa se găsește cam în toate magazinele naturiste.
  
• Orezul basmati brun: este o sursă excelemtă de mangan, seleniu și magneziu. Îl puteți găsi în supermarketuri sau mai bine, în magazine naturiste.
  
• Orzul: este o cereală bogată în mangan, seleniu, fosfor, cupru, magneziu, fier, zinc și potasiu. Se găsește în unele supermarketuri și în magazine naturiste.
  
• Fasolea neagră: este o sursă de folați, fibre alimentare, proteine, magneziu, vitamina B1, fosfor și fier. O puteți găsi în supermarketuri sau magazine naturiste.
  
• Semințele de in: acizii grași omega 3 reprezintă o componentă importantă, care la fel ca vitamina B12, nu poate fi sintetizată de organismul nostru. Și nu va faceți griji, nu trebuie să începeți să mâncați pește, este de ajuns să consumați semințe de in. Acestea se pot presăra peste cerealele de la micul dejun, se pot pune sub formă măcinată în diferite preparate pentru a le lega. Sunt ușor de găsit în toate supermarketurile și magazinele naturiste, atât sub formă întreagă, cât și măcinată (la Dm de exemplu).
  
• Semințele de floarea soarelui: sunt printre cele mai ieftine semințe pe care le puteși găsi, iar dacă optați să le consumați sub formă crudă, aduc un aport important în dietă, deoarece conțin muntă vitamina E. Le găsiți sub formă crudă cam în toate supermarketurile și magazinele naturiste.
  
• Semințele de susan: atât de populare în bucătăria asiatică, aceste mici semințe sunt pline de calciu și magneziu.
• Migdalele: dacă încă nu ați încercat migdalele crude, atunci acum a venit timpul pentru a o face! Migdalele sunt bune pentru inimă și pline de vitamina E, un atioxidant care ajută la prevenirea îmbătrânirii. Ele se găsesc în toate supermarketurile.
  

Pentru a citi tot articolul, puteți intra aici.

Yummy Stuff

Cine are pofta de ceva bun și fără conservanți, recomand să încerce produsele de patiserie oferite de firma Radha-Damodara, pe care le găsiți în magazinele din Timișoara, cum ar fi Novatim, alimentara de pe colț din intersecția dintre Rebreanu și Martirilor sau alte magazine alimentare. Din păcate, fiind o firmă mică și cu bun simț, nu au reușit să pătrundă în mafia marilor hipermarketuri din Timișoara, care se pare că cer mai mult decât produse de bună calitate și foarte gustoase.

Aici este o scurtă prezentare a produselor oferite de patiserie:



Tot de la cei de la Radha-Damodara așteptăm cu sufletul la gură deschiderea noului restaurant vegetarian cu influențe indiene! :o)

Hummus varianta 2

Această rețetă simplă de hummus este inspirată de la colega mea de la servici, Ana, care de fiecare dată când prepară acest hummus, mi se pare atât de bun și fresh, încât mi-am permis să îl încerc și eu și să îl imortalizez pe blog :o) Îi mulțumesc Anei pentru această rețetă minunată!

Timp de preparare: 2 - 2.5 ore

Ingrediente pentru 2 porții (cam 1.5 căni, dar recomand să se facă mai mult, dacă tot stă atât în apă):

• 150g năut nefiert (nu folosiți conserve, gustul nu se compară)
• 1 lingură ulei de măsline
• 2 căței de usturoi tăiați mărunt
• 1 linguriță chimen măcinat
• 1 linguriță coriandru măcinat
• 1 lingură zeamă de lămâie
• sare după gust

Se pune năutul în apă cu o linguriță de bicarbonat de sodiu peste noapte. Apoi se scurge de apă și se pune la fiert, fară sare. Ar trebui să fie gata cam în 1-1.5 ore, sau când boabele sunt moi și se sfarmă ușor. Se scuge apa și se lasă la răcit.

Când năutul e rece, se pune în robotul de bucătărie și se procesează până se obține o cremă moale și cât de cât fină, adăugând câte o lingură de apă dacă e necesar. Se adaugă apoi zeama de lămâie, uleiul, usturoiul, chimenul, coriandrul și sarea după gust.

Pâine de casă

Ce poate fi mai bun decât să începem anul cu o pâine pufoasă și caldă, care dispare în stomacuri pofticioase în primele 10 minute ale ieșirii ei din cuptorul încins. Autorul acestei rețete este mama mea, dar nu pot spune că nu am contribuit cu nimic, dacă frământatul până ce au curs apele de pe mine contează :o) Mama mea spunea că a învățat taina pâinii de la mama ei, care probabil a fost inițiată la rândul ei de catre străbunica, etc. Așa că a sosit și momentul inițierii mele în arta străbună a făcutului pâinii.

Timp de preparare: cam 2 ore

Ingrediente pentru 2 pâini:

• 1kg făină
• 560ml apă călduță
• sare
• 3-4 linguri ulei
• 50g drojdie
• 1/2 cană apă călduță
• 2 lingurițe zahăr

Se pune drojdia sfărâmată în apă cu 1 linguriță zahăr, într-un loc cald și se lasă la crescut câteva minute. Când drojdia iese din cană, se toarnă într-un vas mare și se adaugă 500g de făină și 400ml de apă călduță. Se amestecă cu o lingură de lemn, până ce aluatul e omogen, ridicând lingura de lemn în timp ce amestecăm (drojdia are nevoie de aer pentru multiplicare). Acest prim aluat de numește plămădeala. El se lasă din nou la crescut cam 10 minute, acoperit cu un prosop de bucătărie.

Se ia aluatul și se înglobează restul de făină, restul de apă, puțină sare și 3-4 linguri de ulei de măsline, frământând în continuu. Continuăm să frământăm și să tragem de aluat cam 15 minute, echipate cu haine lejere, preferabil de aerobic :P, pentru că vom transpira mult. Tradițional, frământatul dureză până când aluatul se desprinde de la sine de pe marginile vasului și de pe mâini, adică cel puțin 30 de minute. Dar mama mea zice că nimeni nu rezistă atât de mult (nici chiar pseudogospodinele de astăzi care petrec mai mult timp la sală decât în bucătărie), și că e de ajuns să ne oprim după 15 minute, când aluatul e omogen și fin, nu are cocolși de fănă, și face un fel de pânză de paianjen cand se desprinde de pe marginile vasului (și când nu ne mai putem simți mâna de atâta durere :P ). Se lasă acest aluat bine lucrat la crescut cam 30 de minute acoperit cu un prosop de bucătărie, într-un loc călduț.

Cam așa arată aluatul când e gata:

Se împarte aluatul în 2 părți egale și se trece la partea artistică a creatorului de pâine: design-ul. Fiecare decide ce formă dorește să dea pâinii, simplă, colac, rasucită, chifle, cornuri, etc. Mama mea a învățat să facă un soi ciudat de pâine rasucită formată din 3 părți. Astfel, pentru o pâine se ia aluatul și se împarte în 2 părți egale. Se ia o jumătate și se mai împarte în 4. Se ia câte o bucățică din cele 4 și se întinde într-o fâșie lungă cât tava. Se iau câte 2 fașii astfel formate și se împletesc, răsucindu-se în același timp în direcția opusă (e mai greu de explicat, dar cică astfel auatul va sta împletit). Se pune aluatul rasucit în tava unsă bine cu ulei, pe margini (avem 2 împletituri din acestea năzdrăvane până acum). Restul aluatului de la această pâine se mai împarte în 2, și se împletește la fel ca părțile mai mici anterioare. Punem aluatul astfel rezultat în mijlocul tăvii.

Se repetă și pentru a doua pâine.

Se ung pâinile cu puțină apă și se presară susan sau mac pe ele.

Se lasă pâinea la crescut, în tăvi, cam 20-30 de minute.

Se pun tăvile în cuptorul bine încins, dând focul la minim, cam 15 minute. Apoi se dă focul la mediu și se mai lasă cam 25 de minute, până când pâinile sunt rumene și frumoase.

Se scot pâinile din cuptor și se pregătesc într-o ceașcă puțină apă, zahăr și un strop de ulei. Se ung pâinile cu o pensulă, astfel vor luci fără să folosim ouă.

Și, după lungi travalii și o jumătate de zi pierdută :o) , pâinile sunt gata!