Meniu simplu si bun

Azi am avut placerea de a lua pranzul la unul din faimoasele restaurante clujene, Camino. Meniul este scurt si la obiect cum ar zice unii, insa contine o multitudine de bauturi racoritoare de vara, combinand cele mai populare fructe de sezon, felurile proncipale sunt preparate cu indeletnicire, fiind simple si gustoase. Am mancat paste alla Norma preparate cu paste proaspete, sos facut din rosii adevarate, vinete caramelizare, busuioc aromat si parmezan cat cuprinde. Verdictul: printre cele mai gustoase paste mancate la un restaurant neveg. Deserturile aratau apetisant asternute pe hartia meniului. Am incercat un tiramisu, de care am fost insa putin dezamagita. Bruschetele nu se prea compara cu unele specifice restaurantelor vegetariene, dar au fost crocante, gustoase si proaspete.
Am ajuns la vedeta mesei: supa rece cu iaurt, pepene rosu si verde, fructe de padure si menta. Un deliciu!

 

 

 

 

Bucatarie italiana in inima orasului

Cine nu este hotarat ce fel de pizza sa isi aleaga sau este dezamagit de oferta slaba si de calitatea ce lasa de dorit intalnite la restaurantele sau pizzeriile obisnuite din oras, este sfatuit cu drag sa incerce una din cele 100 de feluri de pizza ce respecta strict retete originale italiene. Vegetarienii iubitori ai bucarariei italiene vor fi incantati de varietatea meniului necarnivor.

Duminica trecuta fiind o zi caniculara in Timisoara si avand planificata o plecare la Cluj, cheful si timpul de gatit acasa practic au disparut, venindu-mi totodata pofta de o bere buna, rece si de o pizza fierbinte si cheesy.
Pentru cine nu stie, nu mi-a placut berea niciodata, nu am incercat practic niciodata sa o beau, fiindu-mi mereu de ajuns sa o gust si sa imi dau seama ca nu e de mine; am fost insa foarte surprinsa cand am gustat din berea Tap 3, este fara alcool, tulbure si dulce.

Despre ce restaurant este vorba? Insieme in piata Unirii!

"Noul" covor

Dupa aproape jumatate de secol de la nasterea sa, dupa o viata plina de povesti si destine umane uitate, covorul isi gaseste caminul in sufrageria noastra.

Oboseală și gânduri de ora 12

Ar trebui să dorm. Nu am mai dormit 8 ore de câteva săptămâni. Până la urmă o să îmi vină de hac oboseala asta. Creierul mi se va închide de tot. Vederea mi se va înălbi, iar gândurile îmi vor deveni ca niște cutii goale, lipsite de conținut.

Mi-am amintit brusc de medodii care îmi plac foarte mult din filme (care evident îmi plac și ele). Creierul face o sforțare finală să își aducă aminte și de altele, fără succes. Poate altă dată, zice el epuizat. 

1. Breakfast At Tiffanys - Moon River de Henry Mancini.

2. Amelie - Comptine d'un autre ete: l'apres-midi - Yann Tiersen

3. The Piano - The Sacrifice - Michael Nyman



4. Pan's Labyrinth - Lullaby



5. Blade Runner - Memories of Green - Vangelis



6. Baraka - The Host of Seraphim - Dean Can Dance

Fructe roșii de iunie și o mazăre proaspătă cu mentă

Pentru cine nu știe încă, luna iunie aduce o mulțime de roade ale pământului dulci și acrișoare. Cel mai bun sfat: fugiți repede în cea mai apropiată piață și cumpărați cireșe, vișine, coacăze, agrișe, zmeură. Nu veți regreta!

Și pentru că am fost la sat pentru a mă bucura de ultimele recolte delicate și aromate de iunie, nu am putut trece cu vederea minunatele flori ale mamei mele care împânzesc curtea și gradina.

Apoi, pentru că am descoperit în frigider niște minunate boabe de mazăre verde, proaspătă din piață, și pentru că de mult timp am vrut să încerc o rețetă de mazăre cu mentă, am decis repede, înainte să mă răzgândesc (din cauza protestelor unor tradiniționaliști din cadrul familiei :o) ), să îi dau o șansă.

Am cules din grădină și am pregătit:

• 2 cepe
• 1 cățel de usturoi
• un fir de mentă
• o mână de frunze de pătrunjel
• 500g de mazăre (nu din grădină, dar din piață)

Apoi am aruncat mazărea în apă care fierbe, am fiert-o câteva minute, lăsând-o verde, apoi am scurs apa și am plasat mazărea în apă rece ca gheața, unde nu am lăsat-o decât câteva secunde și am strecurat-o. 

Între timp am tăiat ceapa mărunt, am călit-o puțin, am pus usturoiul mărunțit, l-am mai lăsat câteva secunde, apoi am turnat mazărea. Am zdrobit o parte din mazăre, am mai turnat puțină apă pentru a forma un sos, iar la sfârșit am adaugat menta și pătrunjelul mărunțite, stingând focul. Și gata, rezultatul a fost un preparat proaspăt și răcoros, numai bun pentru zilele caniculare de vară.

Muffins cu ciocolata si capsuni

Cum multă lume m-a întrebat azi de rețeta de la muffins-urile de ”rămas bun”, sunt pusă în poziția să îmi amintesc ce anume s-a întâmplat azi noapte de au ieșit muffins-urile atât de bune. Ce pot sa zic, știu că am pus cam tot ce aveam prin ”cămară”, adică prin dulapul de bucătărie, iar apoi am improvizat la cantități. 

Dar hai să îmi storc puțin creierii și sa întocmesc o rețetă. 

Ingrediente pentru 18 muffins mari sau 24 de muffins medii:

• 4 1/2 căni de făină normală de grâu
• 2 1/2 lingurițe de bicarbonat de sodiu
• 1 linguriță de sare
• 1/2 cană de praf de roșcove
• 1 1/2 cană de zahăr tos
• 1 tabletă de ciocolată cu multă cacao (peste 50%) tăiată mărunt
• 1 plic de zahăr vanilat Bourbon
• 1 cană de ulei de floarea soarelui
• 2 linguri de oțet de mere
• 2 căni de căpșuni tăiate bucăți (și mari și mai mici)
• 1 2/3 cană de lapte de soia sau alt late vegetal

Se amestecă folosind un tel: făina, sarea, bicarbonatul și praful de roșcove. Se adaugă ciocolata mărunțită, înglobându-se în compoziție, apoi căpșunele.

Separat, se amestecă bine: zahărul tos, cel vanilat, uleiul, oțetul și laptele vegetal. Acest amestec se toarnă peste primul, omogenizând ușor, dar nu exagerat.

Se pune aluatul în tăvi cu hârtiuțe și se lasă la cuptor la 180 de grade 20-25 de minute. Se verifică după 20 de minute folosind o scobitoare, dacă rămâne aluat necopt pe ea, se mai lasă 5 minute (a nu se confunda aluatul necopt cu ciocolata topită). 

Muffins de ramas bun

Au inflorit din nou teii, vantul caldut si inmiresmat de vara adie usor, a sosit momentul schimbarii. In fiecare an, de fiecare data, parfumul imbatator si obsedant al teilor imi aminteste de clipele copilariei, ale sperantelor, ale planurilor marete pe care le are orice suflet optimist, naiv, indraznesc sa zic chiar ridicol de nesabuit de copil care isi are intreaga viata inaintea sa. De fapt viata nici nu incepuse pe vremea aceea, credeam ca pot deveni orice, oriunde, oricand, oricat de usor.
De fiecare data cand infloresc teii imi amintesc ca ii datorez acelui copil prostut macar sa incerc sa pasesc pe calea imposibila imaginata cu mult timp in urma si asternuta pe paginile mintii cu atata siguranta in viitor.
Totusi, pana la urma, cand vom fi dezgoliti de orice straie moderne, de orice ganduri de om mare si prefacatorii inutile, ce ramane din noi, in centrul solitar al sufletului nostru daca nu acelasi copil, cu sperantele si fricile sale. 
Da, e categoric vremea schimbarii..