Au inflorit din nou teii, vantul caldut si inmiresmat de vara adie usor, a sosit momentul schimbarii. In fiecare an, de fiecare data, parfumul imbatator si obsedant al teilor imi aminteste de clipele copilariei, ale sperantelor, ale planurilor marete pe care le are orice suflet optimist, naiv, indraznesc sa zic chiar ridicol de nesabuit de copil care isi are intreaga viata inaintea sa. De fapt viata nici nu incepuse pe vremea aceea, credeam ca pot deveni orice, oriunde, oricand, oricat de usor.
De fiecare data cand infloresc teii imi amintesc ca ii datorez acelui copil prostut macar sa incerc sa pasesc pe calea imposibila imaginata cu mult timp in urma si asternuta pe paginile mintii cu atata siguranta in viitor.
Totusi, pana la urma, cand vom fi dezgoliti de orice straie moderne, de orice ganduri de om mare si prefacatorii inutile, ce ramane din noi, in centrul solitar al sufletului nostru daca nu acelasi copil, cu sperantele si fricile sale.
Da, e categoric vremea schimbarii..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu