Paine integrala

Trebuie sa recunosc ca aceasta reteta de paine nu imi apartine. Ea face parte din cartea aparatului meu de facut paine (care este un simplu Orion, nimic spectaculos), dar iese atat de buna incat m-am indragostit trup si suflet de ea! Si asta in conditiile in care am omis un ingredient - laptele praf, caruia nu prea ii inteleg rostul.

Puteti spune adio oricarei paini din magazin! :)

Ingrediente pentru o paine de 1kg:
- 350ml apa
- 3 linguri de ulei
- 1 1/2 lingurite de sare
- 2 cani de faina integrala de secara
- 2 cani de faina alba
- 2 1/1 linguri zahar brut
- 1 lingurita de drojdie uscata din plic
- 3-4 linguri de seminte de in

Se pun toate ingredientele in ordinea enumerata in masina de facut paine alegandu-se programul adecvat.

Tort foarte ciocolatos cu portocale

Acest tort cu un gust puternic de ciocolată nu este invenția mea, ci a fost cules din mai multe locuri și asamblat în bucătăria mea (mă rog, a mamei mele, oarecum a fost tortul de ziua ei :) ). Ca să fiu corectă, voi menționa sursele. Blatul a fost inspirat de aici, crema de portocale din cartea Vegan Cupcakes Take Over the World, iar glazura decadentă de ciocolată aparține, cum nu se putea altfel, Marthei Stewart.

Ingrediene:

Pentru 1 blat (e nevoie de 2 sau 3, în funcție de grosime: daca e mai gros se poate tăia în două):

• 1 1/4 cană de făină albă
• 1/3 cană de cacao
• 1 cană de lapte vegetal (sau normal) călduț
• 1/3 cană de ulei de floarea soarelui sau alt ulei vegetal fără gust persistent
• 1/2 cană de zahăr
• vanilie
• 1/2 linguriță de sare
• 1 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1 lingură de oțet de mere

Crema:

• 6 linguri de amidon
• 2 căni de lapte vegetal
• 2 linguri de coajă de portocale
• vanilie
• 1/2 cană de zahăr
• 1 borcan de marmeladă de portocale (nu se consumă tot numai la cremă :) )

Glazura de ciocolată:

• 200g de ciocolată cu un conținut mare de cacao (eu am luat cu 75%)
• 250ml de smânână dulce pentru gătit sau de frișcă vegetală (nebătută)

Se prepară și se coc cele 3 blaturi pe rând: se amestecă cu telul ingredientele solide separat (făina, bicarbonatul și sarea). În alt bol se combină: zahărul, laptele, vanilia și uleiul. Se toarnă peste făină și se amestecă bine cu telul.

Se toarnă aluatul într-o forma rotundă cam de diametrul de 20, și se lasă la cuptor la foc mediu cam 20-30 de minute.

Se repetă procedura și pentru celelalte blaturi, dacă e necesar să se coacă mai multe. Eu am ales să nu îl tai în două, având o tavă mai întinsă, a ieșit mai subțire.

Când blaturile s-au răcit, se prepară crema: se amestecă bine toate ingredientele reci, în afară de coaja de portocală, apoi se pune totul pe foc, aducând la fierbere. Se lasă cam 3 minute să fiarbă, amestecând în continuu. Apoi se lasă la răcit, cam 10 minute.

Se ia crema și se toarnă între cele 3 blaturi de tort. Eu am mai ”sculptat” puțin din blaturi pentru ca au ieșit cam bombate. Acest lucru s-a potrivit foarte bine - crema a aderat mai bine în acest fel. Peste fiecare strat de crema am mai pus câteva lingurițe de marmeladă de portocale, din loc în loc.

Se lasă din nou la răcit. Între timp se prepară glazura de ciocolată: se aduce smântâna dulce / frișca vegetală la fierbere, se stinge focul și se adaugă ciocolata tăiată foarte mărunt. Se lasă cam 10 minute până se topește toată ciocolată, după care se amestecă bine, obținându-se o cremă uniformă și fină. Se toarnă peste totrtul rece și pe marginile lui.

Când s-a întărit glazura, se mai poate decora cu frișcă, cu marmeladă de portocale sau cu portocale confiate.

Să nu uităm de pești

Și cum se poate realiza asta (pentru cei sceptici):


Wondering About a Vegan Diet? - An infographic by the team at PETA

Un nou experiment

A sosit vremea unui nou experiment, ma simt bine in pozitia de cobai, mereu mi-a placut :P

Nu stiu daca toata lumea a auzit de Astaxanthin, dar este un antioxidant foarte popular in ziua de azi, apar din ce in ce mai multe articole care ii lauda beneficiile si capacitatea enorma pe care o are in a combate daunele provocate de radicalii liberi. Pentru a avea o imagine mai buna de asamblu, puteti viziona filmuletul de mai jos.



Deja de cateva luni ma tot batea gandul sa o incerc, evident din surse sigure si naturate, adica din alge marine. Zis si facut, luni mi-a ajuns in sfarsit un flacon cu 60 de comprimate, 4mg, se ia 1 pe zi.

Acesta este jurnalul meu de pana acum:
- luni, nicio schimbare aparenta
- marti, nu am simtit nicio imbunatatire
- miercuri, parca tot nimic
- joi, inca nimic. Colac peste pupaza, am facut o intidere minunata la soldul drept luni la sala, de am crezut ca lesin de durere, si azi s-a manifestat din nou. Saracul meu picior e blocat; evident ca ma incapatanez sa merg la sala cat mai des, si daca ma doare, si daca mi se blocheaza piciorul :P Stiu ca nu e bine, toata lumea ma cearta, ba sa-mi fac analizele, ba ca ma nenorocesc, ba ca ma dezintegrez. Frumos, nu? Asa se intampla daca incerci sa duci o viata cat de cat sanatoasa, mancand cat ma natural si facand multa miscare. Tot nu e bine! Cum apare o mica imperfectiune, o mica problema, hop, toti sar pe capul tau si te critica!

OK, sa revenim la subiect. Pana acum nu simt niciun efect benefic datorat Astaxantinei, dar se pare ca dureaza cam 2 saptamani pana "isi da drumul". Voi mai scrie din cand in cand daca se va intampla o minune si voi incepe sa radiez de sanatate datorita ei :o) Sa ramanem optimisti.

Teitei cu varza sau ”kaposztas teszta”

Aceste paste care conțin doar 3 ingrediente au o poveste lungă, ce amintește de clipele frumoase din copilărie, de cer de vară plin de stele, de scaldatul în lacuri cu apă caldă, de nisip fierbinte, de plimbări pe deal prin păduri de foioase, de gogoșile bunicii și de caise coapte și zemoase.
Bunica mea obișnuia să le prepare impecabil ori de câte ori veneam, știa că suntem înnebuniți după acest fel de mâncare atât de simplu și savuros. Noi îi spuneam ”kaposztas teszta”, sau în traducere teiței cu varză.
Se pare că nu am uitat rețeta bunicii, metoda de prepare și gustul exact pe care trebuie să le aibă. Așa că m-am pus pe treabă, mi-am suflecat mânecile, am cumpărat o varză și niște paste și i-am dat drumul.

Observație foarte importantă: acest fel de mâncare este considerabil mai bun cu paste proaspăt făcute. Așa obișnuia bunica să procedeze, chiar dacă îi lua toată ziua. Dar știa că rezultatul va fi atât de bun încât ajungeam să ne batem pe ultimele firmituri din cratită.

Ingrediente pentru 4-6 porții:

• 1 kg de varză albă (1 kg este gata curățată de frunzele exterioare și de cotor, deci varza inițială este o idee mai grea). Eu am folosit una de 1.5 kg (cu cât mai mult cu atât mai bine)
• 500g de paste farfalle (fundițe) de bună calitate (eu am folosit Barilla)
• 1-2 lingurițe de piper
• sare, ulei

Se rade varza sau se taie fâșii subțiri. Se amestecă cu vreo 2 lingurițe de sare și se lasă cam 15 minute să stea. Apoi se stoarce bine de zeamă și se pune într-o tigaie mai înaltă (e important să nu se prindă) împreună cu vreo 4 linguri de ulei. Se mai adaugă aprox 1 cană de apă, se pune capacul și se lasă la foc mic.

E bine să mai verificăm din când în când, dacă nu mai este apă, se mai completează cu 1/2 cană și se mai amestecă. După vreo 40 de minute se pune apă la fiert pentru paste, cam 5 lintri. Se sărează cu vreo 4 lingurițe de sare. 

În acest moment dăm jos capacul de pe varză, adăugăm piperul (vreo 1-2 lingurițe) și o lăsăm la rumenit, amestecând des. Când prind o culoare maro deschis, se stinge focul și se pune capacul înapoi (cam după 10-15 minute).

Când fierbe se pun pastele și se fierb al dente, conform instrucțiunilor de pe ambalaj. Se strecoară pastele, nu se clătesc în apă rece și se răstoarnă repede peste varză.

Trebuie să recunosc că noi o mâcam cu zahăr în copilărie, bunica punea și sare (dar nu piper); combinația era atât de bună încât o preferam doar așa, de fiecare dată. Alternativa fără zahăr este cu piper.

Cam atât din rețetele din sertarul bunicii :) Acum mă gândesc să încep o nouă serie... Cred că aș avea destul material, bunica a fost o bucătăreasă desăvârșită! 

Suveniruri culinare

Bunătăți aduse de peste ”mări și țări”, adică din Paris, respectiv Regensburg (Germania) - sper să devină o nouă tradiție. Regula este următoarea: de fiecare dată când unul dintre noi este fără celălalt într-un loc străin și interesant, aduce ca suvenir produse de patiserie proaspete.

Mai jos se văd delicatese franțuzești. Evident că totul conținea unt! Printre itemurile de interes: macaroons colorate și delicate, sendivici cu brie și castraveți, vin roșu, prosecco, mini tartă de mere, croissante care ți se topesc în gură. Yum!

 Iar eu m-am întors pe tărâmurile cunoscute și posomorâte ale României cu tot soiul de melci, covrigi tăvăliți în semințe și alte foietaje cu fructe, aduse din cuptorul fierbinte al Bavariei:

Bunatati bavareze

Nu ma asteptam ca un restaurant traditional bavarez sa ascunda asemenea comori culinare :o)