Cum să folosim șervețelele de hârtie

Întrebări existențiale

Nu știu dacă mai merită comentat ceva sau dacă mai există cuvinte care ar completa ce ne comunică acest mesaj zguduitor, poate o revelație, tristețe, regrete, entuziasm, speranță. Poate sentimentele sunt amestecate, ne simțim ca un animal sălbatic care toată viața si-a petrecut-o într-o cușcă prăfuită, într-un cotlon al unei grădini zoologice, căruia brusc i se deschid gratiile și vede pentru prima oară lumea pe care nu și-a putut-o imagina până atunci. Toate planurile, toate visurile lui îi navălesc în suflet și în creier, adrenalina îi umple toate senzațiile, pășește încet spre ieșirea din cușca lui, casa lui de o viață întreagă care i-a oferit siguranța, confortul și rutina atât de banale, familiare, dragi lui; sentimetele lui devin brusc confuze, atâtea întrebări, atâtea riscuri, atâtea primejdii îl pot paște acolo afară, în savana cea sălbatică.
Animalul se întoarce în cușcă, se așează în colțul lui întunecat și moale, privind prin ușa deschisă la culorile vii iluminate de toate visurile lui care încep ușăr să piară.

Este de-a dreptul deprimant, cu cât înaintăm în vârstă, devenim mai lași, mai comozi, mai patetici. Suntem obișnuiți cu atâtea lucruri mărunte de care depindem să ne ”îmbogățim” viața, suntem dispuși să cheltuim atâția bani pentru a ne satisface nevoia banală de un strop de fericire, încât uităm ce contează cel mai mult: că suntem oameni, că avem visuri, că suntem unicați, că știm ce iubim și ce dorim de fapt. Trebuie doar să derulăm firul vieții în urmă cu câțiva zeci de ani, și răspunsurile vor veni singure.

Fast Food Veggie

Nu am mai scris de mult timp o recenzie la un restaurant, a trecut multă vreme de când am descoperit ceva nou, bun și unde meniul nu contine 99% carne și garnituri nemâncabile de către orice vegetarian care se respectă (știți că mă refer la cartofi prăjiți, fierți, pireu, orez cu legume oribile congelate și minuscule și lipsite de imaginație așa-numite salate, care de multe ori iți fac surpriza să fie ”îmbunătățite” cu carne).
Unde am rămas, m-am lăsat dusă de val..

Azi am mers la nou nouțul fast food veggie, unic cel puțin în Timișoara. Vegan și sănătos. Meniul nu este atât de stufos ca la bine-cunoscutul nostru Bio Fresh, dar e fast food, până la urmă, nu? Felurile sunt simple, ingredientele de bună caliatate, iar rezultatul absolut delicios, și gata în 7 minute (dacă îți faci de cap așa cum ne-am făcut și noi, comandând o grămadă de lucruri), timp în care poți aștepta afară, la terasa de pe strada pietonală Mărășești, sau înăuntru, salivând la prăjiturile colorate (și crude, evident) din vitrină.

Când e gata, fugi entuziasmat și te întorci cu tăvi pline cu salate, veggie wraps, sosuri, sucuri multi-colore, toate frumos ambalate. Evident că te apuci imediat de înfulecat, motiv pentru care am și uitat să fac poze, doar când deja aproape că îmi terminasem salata de avocado.

Ce să mai spun mai mult, decât: bine ați venit Fresco și abia așteptăm să mai încercăm ceva din meniu, dacă se poate, din toate! :o)

Meniu simplu si bun

Azi am avut placerea de a lua pranzul la unul din faimoasele restaurante clujene, Camino. Meniul este scurt si la obiect cum ar zice unii, insa contine o multitudine de bauturi racoritoare de vara, combinand cele mai populare fructe de sezon, felurile proncipale sunt preparate cu indeletnicire, fiind simple si gustoase. Am mancat paste alla Norma preparate cu paste proaspete, sos facut din rosii adevarate, vinete caramelizare, busuioc aromat si parmezan cat cuprinde. Verdictul: printre cele mai gustoase paste mancate la un restaurant neveg. Deserturile aratau apetisant asternute pe hartia meniului. Am incercat un tiramisu, de care am fost insa putin dezamagita. Bruschetele nu se prea compara cu unele specifice restaurantelor vegetariene, dar au fost crocante, gustoase si proaspete.
Am ajuns la vedeta mesei: supa rece cu iaurt, pepene rosu si verde, fructe de padure si menta. Un deliciu!

 

 

 

 

Bucatarie italiana in inima orasului

Cine nu este hotarat ce fel de pizza sa isi aleaga sau este dezamagit de oferta slaba si de calitatea ce lasa de dorit intalnite la restaurantele sau pizzeriile obisnuite din oras, este sfatuit cu drag sa incerce una din cele 100 de feluri de pizza ce respecta strict retete originale italiene. Vegetarienii iubitori ai bucarariei italiene vor fi incantati de varietatea meniului necarnivor.

Duminica trecuta fiind o zi caniculara in Timisoara si avand planificata o plecare la Cluj, cheful si timpul de gatit acasa practic au disparut, venindu-mi totodata pofta de o bere buna, rece si de o pizza fierbinte si cheesy.
Pentru cine nu stie, nu mi-a placut berea niciodata, nu am incercat practic niciodata sa o beau, fiindu-mi mereu de ajuns sa o gust si sa imi dau seama ca nu e de mine; am fost insa foarte surprinsa cand am gustat din berea Tap 3, este fara alcool, tulbure si dulce.

Despre ce restaurant este vorba? Insieme in piata Unirii!

Delicii vegane

Altă zi, altă oportunitate de a mânca ceva bun :o) De data asta este simplu, timișorenii își vor da seama repede despre ce e vorba. Nu cred ca mai merită să laud și să ridic în slăvi restaurantul, meniul fabulos de bogat și echilibrat, și preparatele delicioase și sănotoase, în același timp.

Pentru cei în trecere prin Timișoara, restaurantul acesta este un absolut ”must”!

Cine nu are timp să stea și să savureze un meniu de la supă la desert, poate oricând să își comande ceva ”on the go”.

Deserturile sunt un vis, devenit realitate :o)

Supa este cremoasă, proaspătă și ușoară.

Pentru cei sceptici, care cred că nu se vor sătura, îi așteaptă porții mari, aici legumele sunt ridicate la rangul suprem, nu sunt simple garnituri :o)

Salatele sunt consistente, mari, frumos colorate. Îți lasă gura apă doar mirosindu-le și prividu-le.

Iubitorii de paste nu vor fi dezamăgiți. Trebuie să recunosc că nu am mâncat paste mai gustoase ca aici, în nici un alt restaurant.

Supele creme umplu meniul și încălzesc sufletele înfometate ale trecătorilor :o)

Când vine vorba de sucuri, aici găsiți paradisul mult visat al fructelor în combinații inedite. Vă ajunge un meniu întreg dedicat lor?

Dacă este și ceva negativ în toată elogia asta care nu se mai termină, ar trebui să ma gândesc mult și bine. Trebuie să recunosc că locația nu mă încântă foarte tare, când mă gândesc la acest rai al legumelor și al fructelor, parcă mă aștept și la un loc luminos, însorit și plin de optimism. Aș dori poate să stau lângă un geam cu perdele ușoare și străvezii sau pe o terasă mare umplută cu plante verzi și flori. 

Pizza bună bună

Cine se gândea că undeva lângă o stradă aglomerată și circulată, ferită de niște blocuri, case și mașini parcate, se ascunde o pizzerie care te poate răsfăța cu o pizza cum nu ai mai mâncat decât în Roma (zic Roma pentru că, din păcate, este singurul oraș vizitat în Italia, nu pentru că ar fi cea mai bună pizza din Italia. O fi sau n-o fi?).

Permițându-mi o mică pauză de la veganismele mele, am îndrăznit, cu mare plăcere, recunosc, să îmi comand, la o oră destul de târzie, ce e drept, pizza pe vatră: simplă, doar cu sos de roșii, mozzarella, ciuperci și busuioc. Mi-am zis: voi mânca doar 3 felii maxim! Zis și... aici se cam complică treaba!

Scurta așteptare (în care am băut bere fară alcool cu limonadă - eu care nu suport berea, de nicio culoare), a meritat, căci s-au ivit niște farfurii mari, aburinde, din care se întrezăreau margini rumenite și crocante.
De cum le-am văzut, mi-am dat seama că aici e ceva deosebit! Cine s-a săturat de pizza livrată acasă, sau mâncată în pizzerie/restaurant, gumoasă, încărcată, moale, nesavuroasă, cu ingrediente de proastă calitate și total nelalocul lor (aici îmi vine cu groază în minte ultima pizza mâncată, cu chiu cu vai, numai de foame: vegetariană cică, dar împopoțonată cu tot soiul de legume fierte absolut curioase în combinație cu pizza, fasole verde, mazăre, conopidă, bleah!), aici nu va fi dezamăgit.

Prima impresie: simplă, colorată, aromată, crocantă pe margini și subțirică în interior. Primul gust: blat neașteptat de ușor și pufos, și în același timp subțire și delicios; consistență umedă, ingrediente de bună calitate, cu gust adevărat, sos de roșii, și nu catch-up scârbos, mozzarella și nu alte prostii. Busuiocul, recunosc, putea să fie mai abundent (dar era oricum la cerere).

În scurt timp nu a mai rămas decât o felie :o)

Pizza quatro formaggi, la fel de gustoasă, cremoasă, un absolut deliciu pentru papilele gustative :o)

Iar al treilea fel, nu vă panicați, nu am mâncat eu 3 feluri, a fost paste cu roșii proaspete și busuioc. Nu știu cum le-au preparat, că dacă le-aș fi făcut eu acasă, nu ieșeau în veci atât de bune! Cât sunt ele de banale, atât sunt de reușite!

Dormitorul este gata

Pereche gasita

Azi am fost foarte harnici: am umblat toata ziua in cautare de solutii pentru diverse probleme. Am terminat masa:

Am gasit mult cautata pereche a bilbiotecii din sufragerie! Mare bucurie! :o)

Am dat la Baumax peste acest dragut si confortabil scaun balansoar.

Am construit un suport de haine.

Se vede ca iar e mare haos in casa! Trebuie facut in continuu curat, parca nebunia asta nu se mai termina niciodata!

Vestea saptamanii! Joi ne-au pus in sfarsit, dupa nenumarate luni de asteptare (5 luni mai exact) tevile de gaz! Sunt urate si maro, dar vai, ce mult ne-am bucurat! Din pacate mai dureaza cateva saptamani pana ce vom beneficia de gaz in casa. Se pare ca visul nostru de sarbatori Craciunul in noua casa nu se va indeplini :o(

Dupa nenumarate ore de umblat in sus si in jos, am ajuns acasa infometati ca lupii. Am aruncat la cuptor niste paste integrale cu broccoli, rosii, sos bechamel si cascaval afumat si voila, a luat fiinta o cina delicioasa!

Masa e aproape gata

A doua faza: stabilizarea mesei.

Masa si scaunel

Incercare de amator, dar amuzanta

Urmeaza chitul si vopseaua

Lampile noastre

Maruntisuri

Azi am fabricat o lampa care deocamdata este doar un bec pe un bat.. camera mica se definitiveaza, incet,
incet.

Se adună tot mai multe lucruri

Nu, încă NU ne-am mutat! Nu, nu, și nu! Nu avem gaz, nu avem căldură, așa că vom continua să mergem în vizită, să strângem tot mai multe lucruri, să ne enervăm că ne uităm ca într-un muzeu la tot, și într-un final să mergem acasă (în chirie) și sa ne culcăm cu frustrările noastre.

Dar iată, totuși, ce s-a mai întâmplat.

Ne-am apucat duminica trecută de facem mobilă (din senin). Nu a ieșit prea profi, dar arată ”hand-made” :P

Am fost la Ikea în Budapesta și am luat tot felul de bolânzenii (nu destule, dacă m-ar întreba cineva!).
A sosit colțarul cel nou.

Măsuța roșie de la Ikea (my pride and joy!).

Am început sa mobilăm camera mare.

Frmoasa lampă de la Ikea, lumina este superbă (chiar dacă nu se vede aici)! :o)

A sosit canapeaua din camera mică.

Alt corp mic în camera mică.

Ustensile de meșterit mobilă ;)

Nebunie! Dezordine! Haos!

Și din seria prostiilor efectuate cu succes și neimortalizate fotografic: luat jaluzele degeaba, că aparent nu se pot monta pe bine-făcutele noastre geamuri (moștenite de la foștii proprietari), ne-a abandonat firma cu care am făcut proiectul de gaz, am greșit proiectul de gaz după care am așteptat 5 luni, am demarat alt proiect, nu se întamplă nimic, vine iarna și noi nu ne mutam anul ăsta!