Pizza bună bună

Cine se gândea că undeva lângă o stradă aglomerată și circulată, ferită de niște blocuri, case și mașini parcate, se ascunde o pizzerie care te poate răsfăța cu o pizza cum nu ai mai mâncat decât în Roma (zic Roma pentru că, din păcate, este singurul oraș vizitat în Italia, nu pentru că ar fi cea mai bună pizza din Italia. O fi sau n-o fi?).

Permițându-mi o mică pauză de la veganismele mele, am îndrăznit, cu mare plăcere, recunosc, să îmi comand, la o oră destul de târzie, ce e drept, pizza pe vatră: simplă, doar cu sos de roșii, mozzarella, ciuperci și busuioc. Mi-am zis: voi mânca doar 3 felii maxim! Zis și... aici se cam complică treaba!

Scurta așteptare (în care am băut bere fară alcool cu limonadă - eu care nu suport berea, de nicio culoare), a meritat, căci s-au ivit niște farfurii mari, aburinde, din care se întrezăreau margini rumenite și crocante.
De cum le-am văzut, mi-am dat seama că aici e ceva deosebit! Cine s-a săturat de pizza livrată acasă, sau mâncată în pizzerie/restaurant, gumoasă, încărcată, moale, nesavuroasă, cu ingrediente de proastă calitate și total nelalocul lor (aici îmi vine cu groază în minte ultima pizza mâncată, cu chiu cu vai, numai de foame: vegetariană cică, dar împopoțonată cu tot soiul de legume fierte absolut curioase în combinație cu pizza, fasole verde, mazăre, conopidă, bleah!), aici nu va fi dezamăgit.

Prima impresie: simplă, colorată, aromată, crocantă pe margini și subțirică în interior. Primul gust: blat neașteptat de ușor și pufos, și în același timp subțire și delicios; consistență umedă, ingrediente de bună calitate, cu gust adevărat, sos de roșii, și nu catch-up scârbos, mozzarella și nu alte prostii. Busuiocul, recunosc, putea să fie mai abundent (dar era oricum la cerere).

În scurt timp nu a mai rămas decât o felie :o)

Pizza quatro formaggi, la fel de gustoasă, cremoasă, un absolut deliciu pentru papilele gustative :o)

Iar al treilea fel, nu vă panicați, nu am mâncat eu 3 feluri, a fost paste cu roșii proaspete și busuioc. Nu știu cum le-au preparat, că dacă le-aș fi făcut eu acasă, nu ieșeau în veci atât de bune! Cât sunt ele de banale, atât sunt de reușite!