22 februarie 2013

21 februarie 2013

Un nou experiment

A sosit vremea unui nou experiment, ma simt bine in pozitia de cobai, mereu mi-a placut :P

Nu stiu daca toata lumea a auzit de Astaxanthin, dar este un antioxidant foarte popular in ziua de azi, apar din ce in ce mai multe articole care ii lauda beneficiile si capacitatea enorma pe care o are in a combate daunele provocate de radicalii liberi. Pentru a avea o imagine mai buna de asamblu, puteti viziona filmuletul de mai jos.



Deja de cateva luni ma tot batea gandul sa o incerc, evident din surse sigure si naturate, adica din alge marine. Zis si facut, luni mi-a ajuns in sfarsit un flacon cu 60 de comprimate, 4mg, se ia 1 pe zi.

Acesta este jurnalul meu de pana acum:
- luni, nicio schimbare aparenta
- marti, nu am simtit nicio imbunatatire
- miercuri, parca tot nimic
- joi, inca nimic. Colac peste pupaza, am facut o intidere minunata la soldul drept luni la sala, de am crezut ca lesin de durere, si azi s-a manifestat din nou. Saracul meu picior e blocat; evident ca ma incapatanez sa merg la sala cat mai des, si daca ma doare, si daca mi se blocheaza piciorul :P Stiu ca nu e bine, toata lumea ma cearta, ba sa-mi fac analizele, ba ca ma nenorocesc, ba ca ma dezintegrez. Frumos, nu? Asa se intampla daca incerci sa duci o viata cat de cat sanatoasa, mancand cat ma natural si facand multa miscare. Tot nu e bine! Cum apare o mica imperfectiune, o mica problema, hop, toti sar pe capul tau si te critica!

OK, sa revenim la subiect. Pana acum nu simt niciun efect benefic datorat Astaxantinei, dar se pare ca dureaza cam 2 saptamani pana "isi da drumul". Voi mai scrie din cand in cand daca se va intampla o minune si voi incepe sa radiez de sanatate datorita ei :o) Sa ramanem optimisti.

24 ianuarie 2013

Teitei cu varza sau ”kaposztas teszta”


Aceste paste care conțin doar 3 ingrediente au o poveste lungă, ce amintește de clipele frumoase din copilărie, de cer de vară plin de stele, de scaldatul în lacuri cu apă caldă, de nisip fierbinte, de plimbări pe deal prin păduri de foioase, de gogoșile bunicii și de caise coapte și zemoase.
Bunica mea obișnuia să le prepare impecabil ori de câte ori veneam, știa că suntem înnebuniți după acest fel de mâncare atât de simplu și savuros. Noi îi spuneam ”kaposztas teszta”, sau în traducere teiței cu varză.
Se pare că nu am uitat rețeta bunicii, metoda de prepare și gustul exact pe care trebuie să le aibă. Așa că m-am pus pe treabă, mi-am suflecat mânecile, am cumpărat o varză și niște paste și i-am dat drumul.

Observație foarte importantă: acest fel de mâncare este considerabil mai bun cu paste proaspăt făcute. Așa obișnuia bunica să procedeze, chiar dacă îi lua toată ziua. Dar știa că rezultatul va fi atât de bun încât ajungeam să ne batem pe ultimele firmituri din cratită.

Ingrediente pentru 4-6 porții:

  • 1 kg de varză albă (1 kg este gata curățată de frunzele exterioare și de cotor, deci varza inițială este o idee mai grea). Eu am folosit una de 1.5 kg (cu cât mai mult cu atât mai bine)
  • 500g de paste farfalle (fundițe) de bună calitate (eu am folosit Barilla)
  • 1-2 lingurițe de piper
  • sare, ulei
Se rade varza sau se taie fâșii subțiri. Se amestecă cu vreo 2 lingurițe de sare și se lasă cam 15 minute să stea. Apoi se stoarce bine de zeamă și se pune într-o tigaie mai înaltă (e important să nu se prindă) împreună cu vreo 4 linguri de ulei. Se mai adaugă aprox 1 cană de apă, se pune capacul și se lasă la foc mic.

E bine să mai verificăm din când în când, dacă nu mai este apă, se mai completează cu 1/2 cană și se mai amestecă. După vreo 40 de minute se pune apă la fiert pentru paste, cam 5 lintri. Se sărează cu vreo 4 lingurițe de sare. 

În acest moment dăm jos capacul de pe varză, adăugăm piperul (vreo 1-2 lingurițe) și o lăsăm la rumenit, amestecând des. Când prind o culoare maro deschis, se stinge focul și se pune capacul înapoi (cam după 10-15 minute).

Când fierbe se pun pastele și se fierb al dente, conform instrucțiunilor de pe ambalaj. Se strecoară pastele, nu se clătesc în apă rece și se răstoarnă repede peste varză.

Trebuie să recunosc că noi o mâcam cu zahăr în copilărie, bunica punea și sare (dar nu piper); combinația era atât de bună încât o preferam doar așa, de fiecare dată. Alternativa fără zahăr este cu piper.

Cam atât din rețetele din sertarul bunicii :) Acum mă gândesc să încep o nouă serie... Cred că aș avea destul material, bunica a fost o bucătăreasă desăvârșită! 

Suveniruri culinare

Bunătăți aduse de peste ”mări și țări”, adică din Paris, respectiv Regensburg (Germania) - sper să devină o nouă tradiție. Regula este următoarea: de fiecare dată când unul dintre noi este fără celălalt într-un loc străin și interesant, aduce ca suvenir produse de patiserie proaspete.

Mai jos se văd delicatese franțuzești. Evident că totul conținea unt! Printre itemurile de interes: macaroons colorate și delicate, sendivici cu brie și castraveți, vin roșu, prosecco, mini tartă de mere, croissante care ți se topesc în gură. Yum!

 Iar eu m-am întors pe tărâmurile cunoscute și posomorâte ale României cu tot soiul de melci, covrigi tăvăliți în semințe și alte foietaje cu fructe, aduse din cuptorul fierbinte al Bavariei:


16 ianuarie 2013

Bunatati bavareze

Nu ma asteptam ca un restaurant traditional bavarez sa ascunda asemenea comori culinare :o)

5 decembrie 2012

Pilaf cu legume

Ingrediente pentru 4 porții:
  • 1 cană de orez integral
  • 1 broccoli
  • 4-5 morcovi mai mici
  • 2 cepe medii
  • 2 roșii sau 1/2 cană de pastă de roșii
  • 1 ardei gras
  • condimente (eu am folosit un mix de condimente indiene și 1 linguriță de turmeric)

Se fierbe orezul conform indicațiilor.
Se călesc separat ceapa, morcovii și ardeiul după care se adaugă apa (cam 1 cană) și se lasă la fiert cam 5 minute. Se adaugă roșiile și încă 1 cană cu apa, se mai lasă 5 minute, dupa care se presară inflorescențele de broccoli  tăiate mici, fără a amesteca. Se acoperă cu un capac și se mai lasa 5 minute la fiert. Se stinge focul și se amestecă împreună cu orezul fiert și scurs de apă.