All that glitters

Trăim din păcate într-o lume materială și superficială în care ne este din când în când amintit că noi, femeile, suntem mereu și mereu reduse la ceea ce se vede în fața ochilor privitorilor: suntem ceea ce este corpul nostru. Dacă mama natură te-a înzestrat cu un corp de zeiță sau ești destul de ambițioasă să te menții la aceeași greutate, sau imponderabilitate de fotomodel cum ar fi cel mai bine, ești probabil de nota 10 pentru majoritatea spectatorilor, cu toate că și aici mulți ar avea ceva de comentat. Dacă ai ghinion și trebuie să te zbați puțin pentru a te menține sau a slăbi, nu meriți nici măcar să stai pe scara gradată de la 0 la 10. Ești alungată repede cu torțe și furci în peștera din care ai îndrăznit să scoți capul.

Este stupefiant cum într-o societate care a evoluat atât în ultimul secol, mai ales din punctul de vedere al drepturilor femeilor, tot la o bucată de carne suntem reduse: felia asta e prea tare, asta e prea moale, asta e prea batrână și ațoasă, dar stai, asta e tânără și fragedă, perfect. Toată lumea știe că bucata din urmă este cea mai bună, cea mai căutată, cea mai admirată.

Și asta mă scoate din sărite! Din păcate nu putem schimba societatea în care trăim, dar ne putem schimba pe noi, nu în acele bucăți tinere și fragede, pentru că ne imposibil să dăm timpul înapoi (spre disperarea partenerilor noștri de viață), dar să ne imunizăm față de imaginea distorsionată pe care lumea o are față de noi, față de corpul nostru. Gata, este de ajuns! Trebuie să conștientizăm că ne putem permite să fim moi câteodată, să ne relaxăm, să călcăm strâmb cu o masă de carhohidrați, cu un desert delicios, cu o vacanță leneșă de făcut nimic, cu o sarcină, cu faptul că pe lângă a fi femei, trebuie să fim soții, mame, femei de serviciu, șoferi, angajați, bone, amante, gospodine, bucătari, etc.
Nu vreau nici să găsim toate aceste lucruri drept scuze de la o viață sănătoasă și plină de energie, pentru că aceasta ne va ajuta până la urmă să facem față la toate joburile noastre. Vreau doar să spun că ne permitem câteodată să nu fim perfecte. Este absolut normal ca greutatea nostră să fluctueze de-a lungul unei perioade.

Ce a declanșat toată această pătimașă pledoarie? Faptul că mi-am permis să let myself go în acest concediu de 2 săptămâni, am abuzat de carbohidrați, mai ales de mămăligă cu hribi de pădure, mi-am simplificat puțin rutina de exerciții fiind mereu pe drumuri, iar greutatea mea a crescut drept urmare. Care a fost rezultatul? În loc să fie considerată normală această fluctuație, m-am trezit cu zvonuri cum aș fi însărcinată iar soțul meu a început să fie felicitat din stânga și din dreapta. Congrats for the baby! What baby!?!

Cum am putut eu, care de-a lungul anilor am fost mereu slabă, în formă, greutate mereu constantă, să făptuiesc o asemenea crimă? Newsflash, nu am fost mereu slabă, fit și în formă! The horror of horrors! Gata, vă rog să vă dezabonați de la blog, v-am păcălit în tot acest timp, I am a crook! A fraud!

Am fost un destul de nerdy chubby kid cu ochelari cât niște funduri de borcane care nu suporta ora de educație fizică, aveam scutiri mai tot timpul, mereu eram cea vânată cu mingi de către băieți la volei, mereu ultima la proba de viteză, vomitam la cea de rezistență, apoi m-am transformat într-un adolescent cu fluturi în cap că aș fi prea grasă și am devenit scheletică, apoi m-am mutat în Timișoara, apoi am terminat facultatea și m-am îngrășat din nou, apoi am descoperit sala de aerobic de la Școala Generală 30 unde m-am îndrăgostit de mișcare și de orele fetelor care erau instructoare (le mulțumesc din suflet pentru pasiunea și dedicarea lor), nu le-am trădat până ce s-a închis sala de tot, apoi am continuat pe drumul cardio până anul trecut când mi-am văzut o poză: arătam iar ca un schelet, eram energică, eram sănătoasă, dar ceva nu era bine, nu mă simțeam puternică.

La începutul acestui an m-am îndrăgostit de kettlebells și de toate exercițiile minunate pe care le poți face cu aceste miraculoase bile de fier. Nu m-aș mai întoarce niciodată unde am fost, niciodată. Greutatea mea a luat-o din loc, mă simțeam mai puternică, mai determinată. Apoi a venit accidentul, fractura de la mână care iar mi-a pus frână, m-am adaptat, am învățat să fac pistol squats până nu mai puteam, dar din nou, am mai pus câteva kilograme. După accident nu am mai fost ca înainte, m-am reunit cu my darlings kettlebells, am citit toate cărțile lui Pavel Tsatsouline despre antrenamentul de forță și despre kettlebells, pentru a nu mă mai accidenta niciodată, și m-am pus pe treabă, scientifically, încet și cu răbdare! Iar acum, iaca aflu și eu de la alții că sunt gravidă, felicitări mie, ce să zic!

Nu, femeile nu sunt neapărat gravide când iau în greutate, se mai îngrașă, mai fac și ele mușchi, sau ambele. Suntem ceea ce suntem, o combinație explozivă de creier, hormoni, masă grasă și musculară. Și ascultați-mă bine, nu vreți să vă puneți cu noi!

Maya Angelou a spus-o cel mai bine:

The span of my hips, 

The stride of my step, 

The curl of my lips. 

I'm a woman

Phenomenally. 

Phenomenal woman, 

That's me.

- Phenomenal Woman, Maya Angelou