Fasole groasa ”când Moldova întâlnește India”

Mama prepară această rețetă de fasole groasă de când mă știu, nu mă înțelegeți greșit, este extraordinar de bună, mai ales că fasolea provinde tocmai din grădina bunicii mele din Moldova, unde crește liniștită, sănătoasă și nestingherită pe tulpinile de porumb din grădină. Mai bio de atât nici nu se poate! Dat azi, când restul populației saliva la fasolea cu ciolan ce urma să fie pregătită după ce fasolea de bază a fiert laolaltă, urmând ca o parte să devine vegană iar cealaltă extra carnivoră cu extra ciolan, pentru oameni serioși, unde Dumnezeu am rămas îm frază, m-am supărat un pic și am decis să îi fac un twist și fasolii mele (aparent am fost singurul om neserios care își păștea fasolea plină cu ”buruieni” la masă). Twist e mult spus: m-am dus la dulapul cu condimente al mamei mele și am scotocit după ceva mai ”exotic”, adică turmeric, chimen, din astea. Apoi am luat câțiva căței de usturoi și i-am dat drumul la schimbarea la față a fasolei, după cum urmează. 

Știați că fasolea albă conține mai mult calciu decât lactatele?

Rețeta de bază este cea de fasole groasă postată acum vreo 2 ani pe blog, o găsiți aici.

Apoi la aceasta am adăugat frunzăraie mai multă din grădină, adică pătrunjel, mărar, leuștean, 1 lingură de turmeric, 1 de chimen măcinat (cantitățile nu sunt precise, jucați-vă cu ele și puneți cât vi se pare ok) și câțiva căței de usturoi (the more the merrier, normal!) pe care l-am prăjit 2 secunde alături de condimente în ulei, turnat peste mâncarea de fasole. Cam atât, destul de banal, nu? 

Rezultatul a fost unul neașteptat de bun și vizual atrăgător, având în vedere că totul fusese un experiment, un fel de Moldova întâlnește India în bucătărie.

Iar pentru cei care strâmbă din nas că fasolea ”se duce” repede și că într-o jumătate de oră îți este iar foame, asta bine-înțeles dacă nu o ”îmbunătățești” cu niște ciolan afumat, să știți că cele două porții mâncate cu mare poftă mi-au ținut de foame până seara, când am avut încă destulă energie pentru a-mi practica rutina preferată de exerciții la aer curat, pe terasă (probabil un mix de sweat and tears and sunbathing), timp în care restul populației de carnivori stăteau leneși cu burta la soare sau umbră, încă digerându-și mâncarea.

Normal că Inei și Lorei li se iartă faptul că stau leneșe cu burta la soare :o)