10:02. Cam la asta se rezumă ziua mea. De când mă știu, sau mai bine spus, de când lucrez, îmi doream un concediu în care să nu fac nimic, dar cine își sacrifică puținele zile strânse cu chiu cu vai de-a lungul anului pe făcut nimic, când își poate planifica un sejur plin de peripeții? Nimeni întreg la cap! Prin urmare doar un asemenea incident neașteptat și dureros ne poate da ocazia să nu facem chiar nimic!
Zilele mele de la preafericitul kettlebell incident nu au fost prea spectaculoase. De la fugit la medici dintr-o parte în alta a orașului (fugit la propriu pentru că odată cu o mână inutilă, brusc picioarele devin cel mai valoros lucru pe care îl deții), la radiografii, la tomografii computerizate, la făcut pistol squats și abdomene în neștire, la observat orașul, oamenii, pomii de mai. Sună ciudat, dar în mod obișnuit cine are timp să remarce că e mai! E mai! Natura nu va mai fi fel de frumoasă niociodată! E mai și salcâmii deja se scutură făcând loc altor miresme ademenitoare, cum ar fi florile de teii. E mai și e plină piața de căpșuni! Cireșe! Cui îi pasă de mâini rupte când există aceste mici miracole ale naturii, aceste mici bile în care se concentrează toată plăcere și extazul razelor de soare! Cui îi mai pasă că nu poți găti, nu te poți lega la șireturi, nu poți să îți prinzi părul (major haircut awaiting), nu te poți spăla pe păr, nu poți conduce, nu poți merge la sală, nu poți să deschizi un borcan sau o sticlă cu apă. Aparent toate lucrurile din această lume au fost concepute de oameni cu 2 mâini pentru oameni cu 2 mâini. Dacă reușeam să mă accidentez mereu prin casă pe vremea când aveam ambele mâni, adică cele 2 mâini stângi, vă puteți imagina tragedia folosirii unei singure mâini stângi!
Ieri am văzut un băiat fără mâini, fără ambele mâini. Era fericit, părea cel puțin. Își mânuia telefonul mobil cu o îndemânare incredibilă (interesante cuvintele mânuia, îndemânare, chiar și ”om” își are etimologia în cuvântul mână. Iată cum mâinile ne definesc toată evoluția ca specie și toată existența). Părea împăcat, părea optimist. De cele mai multe ori asemenea persoane devin adulți mult mai puternici și cu mai mare succes decât restul populației mediocre și plictisite de atâta bună-stare, aflată într-o permanentă moțăială, amorțeală a tuturor simțurilor și sentimentelor, o anestezie completă. Lucrăm ca să avem bani să facem ce ne place, iar după ce facem ce ne place, în acel 5% din an, avem nevoie de bani și suntem nevoiți să lucrăm. Lucrăm 95% din viață pentru a avea bani să trăim în restul de 5%. Este cam pe dos, nu e așa? Trăim viața altora, sau mai bine zis, pentru alții! Mă întreb dacă acel copil fără ambele mâini ar accepta să aibă o asemenea viață de adult. Mă întreb dacă nu ar reuși să iasă din tipar și să trăiască poate 95%. Cu siguranță va deveni un adult mai fericit ca noi! Cu siguranță ar încerca tot posibilul să îți îndeplinească toate visurile și să savureze fiecare clipă din zi.
12:34. Rezultatul CT-ului. Fractură incompletă. I knew it. My baby really hurt me. Or I hurt myself. Și tocmai când devenisem și eu instructor fitness, ce rușine! Asta rămâne între noi, nu e așa?
13:22. Mi-am făcut deja o rutină zilnică de exerciții desculți, fără țopăieli și fără mâini, că altfel nu se poate. 500 pistol squats challenge day 3 (suntem la 124) + 21 min abs + 25 min or so of yoga stretching. Cele mai frumoase 90 de min ale zilei. Dușul de după nu se pune pentru că este mai greu decât antrenamentul în sine :o(
18:19. Cine zice că nu poți găti cu o singură mână? Ceva cu un singur ingredient, bineînțeles: cartofi noi la cuptor. Simplu, carbs loaded și delicios! Mai lipsește un vin roșu bun. Ați observat că alimentele cu un singur ingredient sau cu foarte puține sunt și cele mai bune?
19:15. Mi-e tare dor de stat în cap, de kettlebell swings și mai ales de turkish get ups, cele care mi-au și rupt mâna, de yoga adevărată, de cycling, de deadlifts, de windmills, de chaturanga, de flotări, de gătit, spălatul de păr, de purtat pantofi cu șireturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu