Cina vegetariană

În seara asta am instatat cât am putut să ieșim la un restaurant vegetarian, trebuia să văd cu ochii mei și să gust cu gura mea cum este mâncarea și altundeva decât la Bio Fresh-ul nostru din Timișoara, e mai bună, e mai rea, meniul e mai diversificat, mai simplu, atmosfera, etc. Cum Vlad nu s-a împotrivit (l-am ademenit cu faptul că nu este chiar vegan, ci lacto-vegetarian), am luat-o la picior, iar de la hotel, în 20 de minute am și găsit localul: Samsara Foodhouse. Ușa părea mai mult ca într-o casă normală, senzația de casă nu a încetat nici după ce am intrat (nu eram prea siguri dacă nu cumva aterizam în dormitorul sau sufrageria cuiva). Lucru bun, pe de o parte, pentru că atmosfera era destul de cozy, comfortabilă, fără pretenții, prietenoasă, ca acasă mai bine zis, iar pe de altă parte nu arăta prea de încredere, sau profesionist. Decorul putea să fie mai îngrijit și studiat (chiar dacă rezultatul era unul nestudiat), fără să vreau, îmi pare foarte rău să zic asta, m-a dus gândul că nu e prea curat pe acolo. Muzica îți inducea o stare de nervozitate, în loc să te destindă (vorba lui Vlad, un Jarre eșuat). Știu că am o părere foarte bună despre design-ul interior la localurile din Cluj (ca fiind superior celor din Timișoara), dar de data asta nu era valabil. Îmi place foarte mult ideea de natural, de materiale cât mai simple, lemn brut, plante și verde, dar din nefericire punerea în practică nu a ieșit prea bine :o(

Servirea so so, mă așteptam la un staff mai zâmbăreț și primitor, care să îți recomande cu mare căldură specialitățile (ok, asta nu se întâmplă nici măcar în Timișoara! Mă întreb de ce nu ar încerca asta? Cred că ar putea atrage mulți sceptici ai bucătăriei vegetariene!).

Ne-am comandat cam multe, efectele s-au simțit cam 3 ore mai târziu când am făcut marea greșeală să cobor până la sala de fitness a hotelului să îmi fac de cap cu niște exerciții mai grele și mai cardio. Dar să nu vorbim despre asta!

Mi-am comandat un fresh cleanse, cu spirulină, Chlorella, fresh de mere, castravete, morcov, lamâie, miere (eh, se vede că e copy-paste din meniu :o)), bun, da, destul de bun (l-am băut pe nerăsuflate).

Apoi ca antreuri, bruschete cu roșii - din nou un eșec - roșii cu gust de pește, pâine prea moale - fără gust, în general, necondimentate.

 

Al doilea antreu: rulouri din dovlecel cu brânză de capră, destul de bun, dar nu consider că îți trebuie mare talent să le realizezi - sau îți place brânza de capră sau nu. Alt gust nu aveau. În cazul meu, îmi place gustul ei puternic. Mai trebuia să fie busuioc acolo, dar eu nu l-am simțit, iar pâinea prăjită înfiptă  dizgrațios în capul fiecărui rulou, nu numai că arăta inestetic, dar chiar era și necomestibilă. Probabil ar fi trebuit să presare niște nuci sau migdale deasupra și au rămas fără.

La felul principal eu mi-am comandat cus-cus din conopidă și broccoli cu spanac marinat. Eh, de data asta le-a ieșit o treabă foarte bună: a fost absolut delicios! Spanacul crud, bine marinat în lămâie, gustos, bine condimentat iar cus-cus-ul din conopidă și broccoli i-a plăcut până și lui Vlad, iar asta spune foarte multe! :o)

Vlad și-a comandat paste cu vinete, iar concluzia lui a fost: așa cum le faci și acasă. Ceea ce vroia să zică este că de la un restaurant te-ai aștepta la mai multe: spaghetele nu erau al dente, sosul era prea lichid dar bun la gust, vinetele era gătite ok, dar parcă lipsea ceva, ceva să le lege pe toate împreună și să dea o savoare unică și delicioasă preparatului. Păcat. Erau mai mult ca și pastele unui începător.

Nu am rezistat să nu încerc și un desert raw, am ales o prăjitură cu mac și lămâie. Foarte bună alegere, ea mi-a dat ocazia să închei experiența de la Samsara Foodhouse cu un gust plăcut și papilele încântate. Iată încă un preparat ce merită imitat! Prăjitura era foarte cremoasă, acrișoară (putea să aibă mai mult mac dacă era după mine - dar eu sunt un fanatic al macului pe de altă parte, poate că aș fi pus peste crema pufoasă din caju și lămâie un strat dens de mac frecat cu coajă de lămâie și miere), atât de irezistibilă încât a trebuit să înfulec pe toată, cu toate că planul era să o împărțim.

Concluzia: mâncare bună în general, cu unele preparate care te surprind, fiind chiar foarte bune.