Zi horror, trezirea la 4:40, avion la 7, în Londra la 7:30. Colac peste pupăză, mi-am uitat și aparatul foto săpunieră acasă (care făcea totuși poze bune, chiar și în situații low-light. Am rămas doar cu prostuțul meu telefon care nu prea se pricepe la fotografiat... )
Hotel în buricul târgului, camera extra mică, etaj 1, numai bine să auzi și să simți vibrațiile de la metrou - asta pentru că hotelul este chiar deasupra stației Victoria. Norocul meu este că ultimul metrou circulă pe la ora 24, deci mă pot bucura de o noapte cât de cât liniștită, până în zori de zi, când încep să circule iar. Dar este și o parte bună la a avea camera la primul etaj - pot să îmi desfășor activitățile sportive fără să deranjez prea multă lume, poate pe cei de la recepție :)
La prânz colegii mei au avut inspirația să intram în stația Victoria, unde, miraculos, se găsesc o grămadă de restaurante și fast food-uri, cred că știți deja ce urmează... normal că printe ele se numără și Mac Donalds, KFC etc, dar nu numai. Chiar în mijlocul acestor lanțuri dezgustătoare de așa-numită mâncare, a răsărit și un mic loc colorat și frumușel, numit Tortilla, datorită căruia prânzul meu a devenit brusc mult mai voios și optmist. Mi-am luat un burrito delicios:
Seara am avut noroc și dat peste un restaurant italian de care am fost foarte mulțumiți: da Scalzo. Mi-am luat un minestrone foarte bun, dar nici antipasti vegetarian nu era mai prejos.
Ziua 2.
Nu foarte interesantă,la prânz am mâncat un falafel foarte bun, poate cel mai bun mâncat până acum, la un restaurant turgesc, Kazan.
Dar nici veggie wrap-ul nu a fost mai prejos.
La desert, fiind chiar în drum și neputându-mă abține, am intrat la Patisserie Valerie și am gustat primul treat de Crăciun specific: mince pie.
Ziua 3.
A început promițător, Le Pain Quotidien, unde am păpat repede (aparent chelnerița uitase de noi, iar când a apărut cu mâncarea, deja eram în întârziere) un blueberry porridge delicios, dar prea fierbinte.
Evident că a trebuit să iau și ceva la pachet, de data aceasta un scone cu quinoa și fructe uscate, absolut delicios!
Prânzul din nou, în cadrul Victoria Station, la mexicanul meu preferat, un naked burrito foarte bun și sățios, la doar 5 lire!
Chiar atât de sățios, încât nici seara nu îmi era foame, abia așteptam să mă desfășor într-o lungă plimbare pe un târg de Crăciun de pe malul Tamisei, dar planurile au fost spulberate de un restaurant spaniol, La Tasca, unde colegii mei au intrat fulgerător și înfometați. Toată lipsa mea de apetit a și dispărut când am văzut ce se mânca acolo: colorat, gălăgios, cu voie bună.
Sangria casei excelentă! Bun început și mare diferență de la a nu îți fi foame!
Apoi a urmat salata care a câștigat cică premii, dar care m-a cam dezamăgit, avea doar un dressing de oțet balsamic, nu prea înțeleg de ce și cum a putut câștiga așa numitele premii..
Puțin dezamăgită fiind, am tras cu ochiul și la bunătățile altora.
Ziua 4.
Not much, mic dejun ratat, doar un iart cu fructe și musli, care s-a dovedit a fi delicios, trebuie neapărat să încerc să fac și acasă. Ingrediente suspectate: iaut amestecat cu măr ras turnat peste un strat de granola, iar peste care s-au presărat niște fructe de pădure proaspete.
Cine nu știe, un porridge tradițional atată cam așa:
La prânz am dat un google repede să caut un restaurant indian în zonă, găsind un mic local, numic Spacy Food Plus, cam insalubru după orice standard, dar care servea cică mâncare indiană foarte bună, conform review-urilor de pe tripadvisor. Zis și făcut. Ajungem în 10 minute la local, este foarte mic întra-adevăr, și foarte insalubru într-adevăr. Ne întâmpină un moșneag indian în spatele unei vitrine aburinde cu mâncare indiană proaspăt preparată. Lângă el, un cuptor din lut, cred, în care se coceau naan-urile iar un bărbat în pantaloni de trening și șlapi, tot indian, mânuia lipiile și le așeza cu grijă în cuptor. Spațiu atât de mic, că abia două mese încăpeau, dar plin ochi - era o coadă incredibilă.
Cum opțiunile veggie se rezumau la orez, năut, linte și curry de legume, am decis să optez pentru acel curry de legume împreună cu orez.
Foarte iute, gustos, mă așteptam să semene cu mâncarea de la Radha Cuisine, restaurantul nostru indian vegetarian din Timișoara, dar nu prea semăna. Trebuie să recunosc că la noi în Timișoara mâncarea e parcă mai gustoasă și mai condimentată decât aici, culmea, că doar ăștia erau indieni get beget, ar fi trebuit să se abereze puțin cu condimentele.
La ieșire, am vrut să îmi iau o samosa cu legume, dar moșneagul m-a informat cu nu au decat vegetable cutlings, adică o gălușcă de cartofi cu mazăre, care s-a dovedit a fi și mai iute ca veggie curry-ul.
Seara ne-am plimbat pe malul Tamisei, trecând pe la două târguri de Crăciun, pline de căsute drăguțe care serveau tot felul de mâncăruri sau vindeau lucruri ornametale de Crăciun. Dar eu vroiam neapărat să gust ceva, să iau ceva autentic, de la gogoși belgiene, ciocolată caldă belgiană, sanvișuri cu carne de rață și brie, hamburgeri de toate națiile și soiurile, hod dogs, cârnați, fish and chips, vin fiert cu sau fără brandy, clătite, chocolate fudge, bomboane, caramele, cartofi prăjiți cu curry, wraps cu cu legume sau carne, grilled cheese și supă, mere îmbrăcate în caramel, cookies și muffins, am dat de o căsuță cu specific etiopian de unde mi-am luat un fel de chec cu lămâie, migdale, ulei de măsline și rozmarin.
Încă nu știu ce gust are, vă anunț mâine, că azi mă culc nemâncată - pedeapsa că nu pot sa fac niște exerciții în cameră din cauza spațiului incredibil de restrâns și a gălăgiei infernale pe care o provoc - spun din experiență, că am fost cuminte și le-am făcut într-o zi, dar așa mare tărăboi am făcut și scaunul a fost răsturnat de atâtea ori, iar pereții și patul loviți de zeci de ori, că am renunțat. Mă voi abține de la cină, ce să zic...
Ziua 5
Checul a fost absolut senzațional, trebuia neapărat să încep cu asta. De îndată ce m-am trezit, m-am repezit la el, am luat revista Good Food britanică, număr de Crăciun, m-am așezat comod în pat și am savurat din plin gustul plin de savoare al prăjiturii: foarte crumbly, moale, umed, aromat, cu gust plăcut de citrice și o urmă de rozmarin. Faptul că era mai uleios completa parcă perfect textura sa moale, făcând-o sfărâmicioasă și mai densă. Fantastic!
Dar asta nu m-a oprit de la micul dejun, l-am luat așa cum se cade, la Le Pain Quitidien. Frumos, așezat, omenește.
Un toast de avocado, pâine perfectă, gust bogat de pâine adevărată, plină de semințe iar un pateu de avocado simplu dar delicios.
Granola făcută de casă cu fructe, însoțită de lapte organic și de un croisant cu unt nu erau mai prejos!
La desert, cum s-ar spune, am încercat un mince pie de-al casei, fiind cam dezamăgită de încercarea anterioară: a fost prea dulce și prea puțin aromat. Dar de data asta am nimerit-o din plin! Aluat fraged adevărat, nu foarte gros, plin de savoare de unt, cu o umplutură foarte aromată de fructe, cuișoare și brandy. Sincer, nu îmi pot imagina o prăjiturică mai demențială ca asta, nu am cuvinte să o descriu, papilele mele gustative au luat-o razna de plăcere. Cred că mă voi mai întoarce, cu siguranță! Este de asemenea curios de aflat rețeta acestei mici senzații, mai ales a umpluturii.
Prănzul a fost luat din nou la Kazan, de data aceasta am consumat cu mare poftă un delicios wrap cu legume și brânză la grill (poza se vede mai sus), iar seara ne-am plimbat de colo colo, ajungând și la Covent Garden, un loc miraculos unde găsești cele mai fabuloase dulciuri din lume! Adică, maraons de la Ladurée, fondat în 1862 și fiind cei mai cunoscuți creatori de macarons din lume, adică aici ar trebui și găsesc cele mai bune macarons din lume!
Nu le-am încercat încă, sincer, nu știu cum rezist tentației ispititoare, mai ales că sunt aici lângă mine chiar în momentul în care scriu aceste cuvinte, dar le voi păstra pe mâine dimineață, alături de Good Food, număr de Crăciun, binențeles.. Dar am uitat să descriu ce am luat: macarons cu cafea, cu caramel sărat, cu zmeură și cu fistic.
Dar, cum m-am abținut de la macarons, de la ciocolată nu prea am reușit, mai ales că Venchi mi-a răsărit în cale, am luat cadou un pachețel iar pentru mine o bucățică de ciocolată amăruie. Sincer, mă așteptam la un gust amar și rău, așa cum e la noi ciocolata cu multă multă cacao, dar am fost surprinsă de gustul foarte plăcut, deloc amar, efectiv de cacao densă cu o urmă de cafea. Cuvântul cel mai potrivit ar fi: gust foarte cald și liniștitor, de acasă.
Ziua 6.
Azi e sâmbătă, e seară, sunt în camera minusculă de hotel. Aud televizorul prin peretele subțire, kinda feeling lonely. Kinda feeling sad. Afară e frig de tot, noroc că nu mai sunt pretrecăreți la pub-ul din vecini pe care să îi aud strigând până noaptea târztiu, I am soooo old!
Azi a fost o zi plină de tot, începând cu prăpăditul unui pachet întreg de nuci și fructe uscate de 200g, cu schimbarea gărzilor de la Buckingham Palace (unde am asistat, alături de alte câteva sute de turiști și zeci de polițiști la spectacolul dat de gărzile regale, ce a ținut cam o oră, timp în care mi-au înghețat bine picioarele, dar nu spiritul! Cel mai frumos lucru a fost că au intepretat cântece de Crăciun, moment în care uitai de frig, de îmbrâncelile turiștilor sau de faptul că nu vezi aproape nimic - simțeai pur și simplu cum spiritul sărbătorilor îți pătrunde în suflet și cum ți se umple inima de căldură). Apoi am luat-o nițel pe jos prin St James Park.
Am trecut pe la Westminster, pe lumină de data aceasta.
Am urmat cursul Tamisei în amonte.
Am trecul podul Southwark și ne-am îndeptat spre St. Paul's Cathedral.
Fiind deja ora patru și iar noi fiind înfrigurați și înfomatați, am intrat să mâncăm ceva cald, poate și bun dacă norocul ținea cu noi - chiar într-un restaurant din fața catedralei - numit Strada.
Mâncarea a fost bunicică (ravioli umpluți cu ricotta și spanac, în sos de roșii cu pesto), dar evident că se putea mai mult sos, umplutura mai abundentă (devenea din ce în ce mai seacă pe măsură ce se răceau), pesto mai mult și busuioc proaspăt mai mult.
Cu burțile pline, drumul la hotel a fost mai scurt, cu toate că a durat cam oră și 4km (fwy, azi am umblat cam 10.5km)
Ajunsă la hotel, nu m-am putut abține să nu atac wine and cheese servit la recepție, iar în cameră blueberry bun-ul luat cu greu în marea îmbulzeală de la Borough Market. A meritat devorat, chiar și la ora asta târzie, era să uit cât de bune sunt produsele de acolo, cât de moale, aromată, lămâioasă și fructată de la multele afine poate să fie această spirală delicioasă.
Acum mi-am amintit că nu am dar niciun feedback despre maracons-urile de ieri: da, am mâncat câte jumătate din fiecare azi dimineață, cu greu m-am abținut să nu înfulec tot. Cel mai bun mi s-a părut cel cu zmeură, avea umplutura cea mai umedă, foarte savuroasă și fructată se completa perfect cu textura cruncy a biscuitelui. Evident că și celalalte au fost bune, nu atât de aromate ca și aceasta :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu