22 iulie 2010

Tagliatelle din dovlecel cu sos de rosii

Ingrediente pentru o portie mare sau doua mici:
  • 1 dovlecel mic spre mediu
  • 4-5 rosii medii, bine coapte
  • 1/2 ceapa rosie, taiata marunt
  • 1 catel de usturoi
  • frunze proaspete de busuioc
  • ulei de masline
  • sare dupa gust
Se curata un dovlecel de coaja, si cu ajutorul peeler-ului de legume, se taie fasii subtiri.

Se taie rosiile in 4 si se scot samburii. Pulpa se pune intr-un robot de bucatarie sau blender, adaugand felii de usturoi, ulei de masline si sare. La sfarsit de adauga ceapa si frunzele de busuioc taiate marunt.

Se pun fasii de dovlecel intr-o farfurie, sosul deasupra si se orneaza cu frunze de busuioc.

Un comentariu:

Sperantao spunea...

Imi place pagina dumneavoastra si doream sa fac cateva precizari asupra folosirii busuiocului, aratand frumusetea descrierii facuta de scriitorul australian de origine romana Octavian Sarbatoare in nuvela dumnealui Tulsi Devi. http://www.oocities.org/awareness88/tulsidevi.htm
Poate o postati in pagina dumneavoastra, pentru a lua si altii invatatura.
"Locul nostru de odihnă pare un paradis al verdeţii.

Pe lângă pomii înalţi se pot observa pâlcuri de arbori mai mici şi arbuşti. Plantele agăţătoare decorează casele, care pot fi văzute cu greu în această explozie de verde natural.

„Iată că am atins Edenul! Cred că astfel ar trebui să arate grădina Raiului!“

Sunt extrem de surprins de întreaga panoramă, mai ales că în cele câteva ore de mers am privit de nenumărate ori pe geamul autocarului, văzând aproximativ acelaşi peisaj: aşezăminte sărăcăcioase, verdeaţă nu prea multă, drumurile într-o condiţie deplorabilă.

„Cum se face oare că aici decorul este cu totul diferit? Care să fie secretul acestui loc neobişnuit?“

Bănuiesc că oamenii trebuie să fie diferiţi. Doar ei sunt cei care muncesc pentru a transforma habitatul.
...
La una din mese mă alătur unui turist cunoscut, Jorje din Spania, care serveşte prânzul alături de doi băştinaşi, unul înalt şi celălalt mai scund.

- Ce alegere ai făcut? îl întreb eu pe spaniol.

- Nu ştiu cum se numeşte, dar îţi pot spune că mâncarea este grozavă. Are o aromă pe care nu am mai întâlnit-o.

„Măi să fie?! Nu numai că locul arată deosebit prin abundenţa de verdeaţă, dar şi hrana este aparte, aşa cum îmi confirmă Jorje.“

...

- Cu ce treburi prin India?

- Am venit cu dorinţa de a percepe divinul cu ajutorul zeităţilor Indiei, prin practicile religioase şi prin tot ce este legat de tradiţia spirituală.

- Şi ce aţi constatat până acum studiind, intrând în legătură cu zeităţile noastre? intervine Ajit.

- Am observat că zonele care venerează anumite zeităţi sunt marcate de spiritele lor. Cu alte cuvinte, caracteristicile zeităţilor se reflectă în caracterul acelor grupuri de oameni care le divinizează.

- Cred că aţi făcut o interpretare corectă. Şi noi aici suntem pătrunşi de spiritul unei zeităţi, îmi spune Lakshman.

Devin deosebit de atent.

- Noi, cei din această localitate, ne închinăm Zeiţei Tulsi, adaugă Ajit.

....

- Adică busuiocului!?

- Numim această plantă Zeiţa Busuiocului, Tulsi Devi, în aspectul ei fizic. Partea subtilă, cea care transcende, are fireşte caracteristici pe măsură. Aţi auzit cred, că această zeitate hindusă o reprezintă pe zeiţa Lakshmi, mai precis o parte din evoluţia ei, îmi explică el, arătându-mi prin gesturi înălţimea la care creşte busuiocul indian.

- Desigur. Eu însumi în Australia îngrijesc câteva plante de busuioc, pe care le cresc în vase, pe balcon. Am chiar la uşa de la intrarea în apartament un ghiveci cu o plantă de busuioc.

- Suntem încântaţi să auzim că veneraţi planta sfântă.

....

Între timp soţia gazdei ne aduce ceaiurile. După ce aşează tava cu ceştile de ceai pe masă, ne întâmpină cu Anjoli Mudra.

Lakshman îşi împreunează mâinile, şi le îndreaptă în semn de veneraţie către ceaşca mare de ceai, apoi gustă cu plăcere din ea.

Beau şi eu cu plăcere din licoarea aburindă.

- Este infuzie de busuioc amestecată cu lapte, spun convins că am recunoscut aroma inconfundabilă.

- Aţi identificat bine conţinutul.

Curând sosesc pe verandă ceilalţi membri ai familiei lui Lakshman.

- Nu putem să pierdem ocazia de a bea cu toţii un ceai de busuioc. Este o tradiţie la noi, explică el apariţia soţiei şi a celor trei copii, între 10 şi 15 ani.

Noii veniţi iau loc pe scaunele din jurul mesei, fiecare salută cu Anjoli Mudra conţinutul din propria ceaşcă. Toţi beau în voie lichidul aromat, binefăcător.

Eu, deşi gustasem deja din ceaiul meu, le urmez exemplul, de a-l venera cu salutul de respect.

Privindu-mă, Lakshman este încântat.

- Ehei! zice el entuziasmat. Cine se închină Zeiţei Tulsi îşi va împlini viaţa!