Dar, în această minunat de rece duminică, în timp ce întreaga populație a orașului a dat năvala în marile magazine pentru a cheltui salarii întregi pe bucate tradiționale românești (90% din care sunt cârnați numai buni de prăjit în ajun, sub brad) sau pe cadouri de Crăciun (90% din care predomină electrocasnicele mici sau medii pentru adulți, sau gadgeturile de tot felul pentru copiii cei mai cuminți, deoarece în ziua de azi ce altceva poate primi un copil de Crăciun? S-au dus vremurile preistorice în care cei mici se bucurau de cărți, portocale pe care doar cei din generația noastră le mai asociază cu serile de Crăciun, șosete, pijamele, haine sau jucării. Acum tineretul, de la proaspeții bebeluși până la liceenii plini de coșuri și de fițe, nu așteaptă altceva de la moșul decât ultimul model de iPhone sau cea mai tare tabletă de pe piață. Așadar, dragi părinți, pregătiți-vă buzunarele pentru a fi aspirate precum niște găuri negre.), noi căutam ingrediente pentru ză mac and cheese, varianta clasică + cea vegană.
Ajunși acasă, am alungat orice urmă de ființă umană din bucătărie, pentru că doar așa se poate găti civilizat, și m-am pus pe treabă. Prima și prima dată mac and cheese-ul plin de cheddar și cu bacon a fost așezat frumos la cuptor, că doar așa se cade unei soții exemplare, întâi face de mâncare bărbatului, apoi dânsei, care din punctul unora de vedere ar fi putut fi cu drag abandonat pe rafturile de la Metro, alături de bureții abrazivi de sârmă pentru spălat vasele ce se asemănă mâinilor ei aspre pline de bătături (asta în condițiile în care ieri am petrecut 15 minute frecându-mi-le cu piatră ponce!) care ar putea fi de folos acolo unde în mod normal mâinile moi și catifelate ale unei doamne cedează: la frecatul oalelor.
Apoi a venit și rândul meu să invetez un mac and tofu, numai bun pentru singura persoană vegană de pe o rază de 10km (sau poate mă înșel, cine știe) care, citez, seamănă la corp și la puterea mâinior ce strivesc tot ce prind, mai mult cu Arnold Schwarzenegger decât cu o reprezentantă gingașă a sexului frumos. Așadar, destul de pissed of (cine hotărăște ce înseamnă feminitate până la urmă? Să lăsăm pe seama unor bărbați să decidă că o fată cât mai tânără, preferabil până în 20 de ani, moale, slabă, cu tocuri cât mai mari, haine cât ma strâmte, neajutorată și complet dependentă este idealul de frumusețe pentru toți masculii de pe această planetă, când probabil nici 10% dintre femei nu se califică în această mult nutrită categorie? Cum poate fi utilă societății o asemenea creatură, în afară de cheltuirea unor sume inimaginabile de bani în raidurile devastatoare de shopping zilnice?), m-am pus pe treabă, fiind sigură că varianta mea va ieși mult mai bună decât cea originală.
Și așa a și fost, mâinile astea abrazive mai sunt în stare și de altceva decât de ridicat greutăți la sală.
Ingrediente pentru 2 porții:
- 2 căni de paste integrale
- o cutie de tofu cu chimen de la Inedit
- 1 1/2 cană de lapte de soia
- 2 linguri de făină albă de grâu
- 2 linguri de ulei de măsline
- 2 lingurițe de semințe de muștar râșnite
- 10 roșii uscate
- sare și piper după gust, dar nu exagerați cu sarea deoarece tofu este destul de sărat
Prima oară am fiert pastele al dente, le-am scurs și le-am lăsat deoparte (nu le clătiți cu apă rece).
Am făcut sosul prin prăjirea făinii în uleiul încins cam 2 minute, apoi am adăugat laptele de soia, am amestecat în continuu cu un tel până s-a îngroșat. Am stins focul și am pus semințele de muștar, sarea, piperul. Am turnat sosul peste paste, apoi am pus și roșiile uscate tăiate, am amestecat bine. Totul la cuptor într-un vas de ceramică uns cu ulei. După 35 de minute la 180 de grade ar trebui să fie gata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu