Brownies cu stafide

Sau brownies vegane prea crescute, da, se poate așa ceva! Dar, pentru cei ce le preferă așa mai plumpy și mai grăsuțe, iată și rețeta:

Ingrediente pentru o tavă mai mică, ies mai înalte, sau o tavă mai mare (poate că așa ies normale):

• 3 căni de făină albă normală (000)
• 1/4 cană de cacao
• 1 1/2 lingurițe de bicarboant de sodiu
• 1/4 linguriță de sare
• 4 mere mari
• 1/2 - 3/4 cană de apă
• 1 cană de lapte vegetal + 1/2 cană pentru glazura de ciocolată
• 3/4 cană de ulei vegetal (eu am folosit de floarea soarelui)
• 3/4 cană de zahăr muscovado
• 3 plicuri de zahăr vanilat Bourbon
• 4 lingurițe de scorțișoară
• 2 linguri de ghimbir ras
• 200g de stafide
• 200g de ciocolată

Înainte de a începe, se curăță merele, se rad și se pun la foc cu 1/2 cană de apă și 2 lingurițe de scorțișoară. Se lasă la foc mic, coperite, până ce merele au devenit moi, ca un sos, se mai pune 1/4 cană de apă dacă s-a evaporat complet înainte ca merele să devină sos. Se lasă la răcit.

Într-un castron se amestecă folosind un tel făina, sarea, bicarbonatul, cacaua. 

Separat, se ia sosul de mere și se adaugă uleiul, o cană de lapte vegetal, zahărul, vanilia, condimentele, amestecând bine, iar apoi se toarnă făina peste. La final se adaugă stafidele.

Aluatul se pune în tava tapetată cu hârtie de copt, la cuptor la 180 de grade pentru 45 de minute.

Când blatul este rece se prepară glazura de ciocolată: se toarnă 1/2 cană de lapte într-o cratiță mică, când laptele fierbe, se stinge focul și se adaugă ciocolata mărunțită, amestecând bine până se formează un sos fin, care se toarnă imediat peste blat.

Prăjitura raw vegan cu unt de arahide

Cu ocazia zilei specialte în care toate fetele din echipă (sutem doar 4) organizăm brunch-ul nostru vegan săptămânal, fiind rândul meu să aduc ”marfa”, mi-am propus să impresionez printr-o prăjitură raw-vegan cu muuuult unt de arahide, pentru că toată lumea (aproape, iar cei ce nu o fac nici nu există pentru mine! Glumesc, desigur...) adoră untul de arahide.

Rețeta este o adaptare a celei găsite aici, dar am folosit mai puțină apă (ca să nu fie nevoie să o țin la congelator, ci doar la frigider), mai puțin îndulcitor și mai multă glazură! Să trăiască ciocolata!

 

Ingrediente pentru 8 porții:

Pentru blat:

• 1 1/2 cană de făină de migdale
• 3 linguri de ulei de cocos topit
• 1/4 cană de cacao
• 1/4 cană de sirop de arțar (sau miere dacă nu găsiți, chiar dacă nu este vegană)
• un vârf de sare

Pentru cremă:

• 1 cană de unt de arahide natural
• 1/4 cană sirop de arțar (sau miere)
• 1/2 cană unt de cocos topit
• 1/4 cană de apă
• un vârf de sare

Pentru glazura de ciocolată:

• 3 linguri de unt de cocos topit
• 4 linguri de cacao
• 2 linguri de sirop de arțar (sau miere)

Blatul: Se combină toate ingredientele de mână, se așează înt-o tavă rotundă de 9cm (sau altă formă cu aprox aceeași suprafață) formând blatul cu degetele prin apăsare. Se pune la rece.

Crema: Se combină toate ingredientele în blender, mixând bine de tot, apoi se toarnă peste blat. Se pune totul la rece, până când crema devine fermă, nimin 30 minute.

Glazura: Se topește untul de cocos într-o cratiță și se pune peste el cacaua și îndulcitorul ales. Glazura se toarnă cât e caldă peste prăjitură, apoi se pune din nou la rece, unde se și păstrează.

A doua zi, când a mai rămas doar o felie, am donat-o mărinimos iar eu m-am înfruptat cu un smoothie extraordinar de delicios cu kaki și dovleac crud, cumpărat de unde altundeva decât de la faimosul Freshous unde găsiți de departe cele mai bune smoothies din oraș. Iar dacă nu ați încercat noul smoothie pumpkin pie, vi-l recomand cu căldură! Este senzațional!

Isterie vs bărbăție

Gata, m-am săturat! M-am săturat să fiu numită prea masculină, prea musculoasă, prea bărbat, prea dinozaur, prea bizon, prea misreț, prea brontozaur, găsiți și voi alte adjective după plac, doar pentru că am 1g de mușchi în plus față de anul trecut. Sunt foarte supărată că lumea nu a evoluat destul, nici măcar în zilele noastre când femeile au mai multe drepturi ca niciodată, fiind considerate egale în orice privință cu bărbații, fiind capabile să facă orice le trece prin cap, femeie de carieră, mamă, gospodină, superstar, astronaut, putem fi orice! Și lumea ne încurajează cu aplauze și zâmbete mândre pe buze. Putem fi și face orice, în afară de un singur singur lucru... Doamne ferește să ne treacă prin cap să devenim și să ne simțim puternice, să punem un gram de masă musculară greu greu muncit (fetele știu cât de greu ne este nouă), să ne placă acest sentiment de împlinire, planul bine dus la capăt, timpul petrecut studiind acest domeniu, seminariile și certificările la care participăm. Nu, până aici! Aici intrăm pe teritoriul bărbaților care din păcate nu vor să își împartă jucăriile cu noi! Ne privesc cu dispreț, ca și cum am fi o mutație abnormală a naturii, niște extratereștri diformi aterizați în vieților lor ca să le fure masculinitatea. 

Odată ce am pășit pe terenul de joacă al băieților, nu mai este cale de întoarcere, vom fi judecate pentru fiecare imperfecțiune a noastră ca fiind datorată nivelului colosal de testosteron ce ne curge prin vene și care ne întunecă mințile, fiecare ieșire, care înainte era pusă pe seama isteriei tipic feminine (adică bitchiness) acum este o pură manifestare a violenței ce clocotește în noi gata să răbufnească peste toate sărmanele victime mascule care au ghinioul să se nimerească în acel monent în proximitatea noastră. Aruncați-vă șorțurile și pune-ți-vă mănușile de box. Ardeți-vă sutienele (că doar acum avem pectorali, nu sâni) și tampoanele (să nu vă imaginași că mai suntem fertile și avem probleme lunare)!

Este trist că suntem în continuare discriminate, că în continuare, cu toată propaganda acceptării tuturor formelor de femei, nu suntem de fapt acceptate. În continuare se așteaptă de la noi un corp slab de fotomodel, sâni gigantici de porn star și tocuri mari de traseistă. În continuare trebuie să ne punem frumos rochiile și parfumurile, și să performăm corect și admirabil, ca niște cățelușe bine dresate la un spectacol de câini. M-am săturat să trăiesc în lumea asta deformată și în realitatea asta falsă. M-am săturat să nu fiu acceptată pentru ceea ce sunt, să nu fiu lădată pentru ceea ce realizez și să nu mă pot bucura eu de mine, fără un sentiment de vinovăție. 

Batoane proteice cu mei, cartofi dulci si unt de arahide

În sfârșit am reușit să îmi fac timp pentru puțin, doar puțin, gătit. Prin gătit a se înțelege amestecat câteva ingrediente laolaltă și așteptat la aplauze și felicitări. Pam pam!

Din păcate în ultima vreme atât de obosită ajung seara acasă încât nu reușesc decât să mă târăsc până pe canapea la cele 30 de minute de savurat fulgii de bere de la Fortza și urmărit filmulețe cu tehnica de weighlifting, my latest addiction (ambele), doar pentru bărbați adevărați (a se vedea pe ambalaj, care de altfel și avertiează că provoacă dependență, dar cui îi pasă? Cine nu are nevoie de puțină dependență zilele astea, de orice fel ar fi ea - no drugs and acohol kids!), plus 30 de minute de yoga (altă dependență și mai aprigă), 30 de minute de spălat furios pe dinți (asta pentru că dentista mea a reușit să mă convingă cu toate argumentele logice să îmi pun aparat dentar, un commitment anevoios de 1 an, la care eu am rezistat multe luni invocând sentimentalisme patetice, motive plângăcioase și neinginerești)

Weekend-urile sunt pline de nimicuri leneșe, de la plimbări pe dealurile Ghirocului cu mama mea și Mara

la descoperit comori ascunse, ruine din alt secol pierdute în timp, dezbrăcate de tot luxul de adineauri și lăsate goale în fața forței de nestăvilit a naturii ce nu cunoaște noțiunea de timp

la seri călduțe cu filme romantice de epocă (eu și mama mea adorăm filmele astea, ce să-i faci, suntem femei până la urmă). Dacă nu ați văzut The Painted Veil, vi-l recomand călduros.

Iar până la urmă, iată-mă într-o seară friguroasă de miercuri, cu chef de prăjiturit. O sticlă de cidru mai târziu (din ăla fără prostii în el) m-am pus la curățat cartofi dulci și ales curmale de sâmburi. O oră mai târziu, batoanele proteice erau gata, chiar dacă inițial avem în plan o cu totul altă rețetă, cred ca cidrul și-a făcut de cap cu capul meu și am ajuns să improvizez totul.

Ingrediente:

• 1 cană de curmale fără sâmburi
• 1 1/2 cană de pireu de cartofi dulci
• 1 cană de unt de arahide
• 1 cană de nuci prăjite
• 1/2 cană de cacao
• 4 1/2 căni de fulgi expandați de mei

Pireul de cartofi dulci: am pus catofii dulci tăiați felii la aburi, pentru 20 de minute, apoi în roborul de bucătărie.

Între timp am pus curmalele într-un bol peste care am turnat 1/2 cană apă clocotită, am acoperit bolul cu o farfurie și le-am lăsat până au fost gata cartofii dulci. Le-am pus și pe ele în robotul de bucătărie, tot cu apa în care au stat, obținând un sos fin.

La final am combinat toate ingredientele, am pus totul într-o tavă, tava acoperită la frigider. Gata! Simplu, dulce, plin de proteine și carbohidrați complecși și sănătoși!

Batoane proteice cu năut

Sau hummus cake, cum i-am spus eu pe englezește. Unul din felurile mele preferate de mâncare - în varianta dulce. Perfection. Sugar free. Năut + fulgi de ovăz = proteină completă, ieftină și la îndemâna oricui simplu vizitând orice supermarket. Gata în 10 minute.

Ingrediente pentru 12 bucăți:

• 1 conservă de năut
• 1 cană plină cu vârf de curmale fără sâmburi
• 1 cană de apă
• 2 linguri de tahini
• 2 1/2 căni de fulgi de ovăz moi
• sare, scorțișoară

Prima și prima oară am pus curmalele cu o cană de apă fierbinte într-un castron acoperit, pentru vreo 30 de minute (timp în care recomand o clasă scurtă de yoga pentru stretching și relaxare, asta dacă vă lasă pisica și nu se tolănește imediat pe saltea - săptămâna aceasta am făcut cat sitting având plăcerea să îl smotocesc bine și să îl inund cu afecțiune pe motănelul drăgăstos din poză =^.^=).

După 30 de minute se mixează în robotul de bucătărie curmalele împreună cu apa în care au stat.

Năutul l-am scurs de apă, din care am păstrat 1/4 cană pe care am folosit-o în robotul de bucătărie pentru a mixa bine și cremos năutul. 

Amestecăm toate ingredientele, mai adăugăm un praf de sare, scorțișoară după gust.

Gomboti cu prune v2.0

Off, dragii și dragele mele nu am mai apucat să scriu nimic pe blog de atâta vreme, nicio poveste, nimic interesant, nicio pățanie amuzantă. Chiar dacă nu s-a mai întâmplat nimic extraordionar în viața mea în ultimele luni, am reușit totuși să îmi bifez câteva itemuri de pe lista mea de todos. Cum ar fi: am reușit (multe aplauze vă rog!) după multă muncă și chinuri incredibile să îmi obțin certificarea de StrongFirst Bodyweight Instructor (care spre disperarea mea expiră în 2 ani și imediat trebuie să o iau de la capăt cu pregătirile), devenind astfel un stimat membru al comunității StrongFirst, și prima din România (nici nu vă puteți imagina cât de mândră sunt de mine, încerc să port tricourile lor unde apuc ca un păun în pijamale de Crăciun), iată și pagina mea personală, puțin goală, pe site-ul lor (asta e dovada pentru necredincioși):

http://www.strongfirst.com/instructors/romania/anamaria-damian.0013700000OIc8PAAT/

Apoi, doar o lună mai târziu am participat la seminarul ținut de Pavel Tsatsouline, fondatorul StrongFirst, omul de fier (nu cred că vreți să vă puneți cu el), tata kettlebell-urilor din vest (căci în Rusia este un sport național deja de secole), numit PlanStrong, unde, în 2 zile amețitoare, nopți albe petrecute cu ochii roșii de nesomn în baia de la hotel făcând calcule peste calcule, găleți și potopuri de informații în domeniul antrenamentului de forță, rezultate ale studiilor sovietice de-a lungul a zeci de ani de observații ale oamenilor de știință, formule care păreau mai mult chineză decât engleză, creier făcut praf și pulbere încercând să noteze și să asimileze cât mai mult, am plecat cu planuri de antrenament gata pentru a fi aplicate și testate pe propria mea piele sau pe pielea unor victime care vor bunăvoi a se încrede în capacitățile mele de antrenor. Dar să nu ne entuziasmăm prea repede, efectuarea unu plan de antrenament pe o lună necesită aproximativ 4 ore - asta luând în considerare un singur exercițiu.

După așa o vară tumultuoasă vă întrebați ce urmează? Începem pregătirile cu drag și zor pentru certificarea SFG, adică cea de kettlebells, my beautiful holy grail, pe care probabil o voi da la anu (fără și la mulți ani!).

Dar, poate ați observat că titlul acestei postări nu este: eu eu eu, hai să ne lăudăm! ci gomboți cu prune, versiunea 2.0. Dece 2.0? Pentru acum ceva timp a existat și versiunea 1.0, dar rețeta actuală este una mult îmbunătățită, veți fi surpriși cât de buni șiu pufoși ies fără a folosi deloc ouă!

Iată rețeta, pentru bomboți pentru toată familia (dacă aceasta numără vreo 10 indivizi înfometați)!

• 2kg de cartofi fierți în coajă, răciți și decojiți (cântărirea se face la final)
• 500g de făină albă de grâu
• 120g de griș
• 1/2 linguriță de sare
• 8-9 linguri de ulei vegetal (eu am folosit de floarea soarelui, dar se poate folosi oricare ce este în stare lichidă la temperatura camerei, nu aș recomanda de exemplu de cocos)
• o nucșoară rasă
• un plic de scorțișoară
• prune mai micuțe și mai rotunde (din alea de se fură de pe stradă de la vecini - așa am procedat și noi)
• 400g de pesmet
• zahăr după gust

După ce cartofii s-au răcit complet îi decojim frumos și îî zbrobim bine bine de tot. Apoi punem peste ei făina, grișul, sarea, uleiul și nucșoara, formând un aluat destul de lipicios. Este ok, nu vă speriați! Suntem pe drumul cel bun!

Pregătim prunele spălându-le, le lăsăm cu sâmburi. Apoi punem într-un castron lângă noi niște făină, presărăm o tavă mare cu făină și îi dăm bice: cu mâinile cu făină luăm câte puțin din lipiciosul aluat, putem pune scorțișoară dacă vrem și/sau puțin zahăr (eu aș recomanda să nu puneți nimic, eu am pus scorțișoară dar a fost destul de greu să formez apoi bilele), punem pruna la mijloc și formăm o bilă drăguță pe care o dăm prin făina din castronul pregătit și o așezăm cu drag pe tavă. Procedăm la fel și pentru restul, pâni ni se acrește de atâția gomboți. O să aveți mâini super lipicioase, le dați prin făină pentru a facilita formarea de găluște.

Îi lăsăm cam 30 de minute să se odihnească, între timp punem apă într-o oală mare la fiert cu puțină sare. Tot între timp punem pesmetul într-o tigaie cu puțin ulei la rumenit câteva minute, apoi stingem focul și adăugăm zahăr și scorțișoară după gust. 

Când apa fierbe se pun câțiva gomboți cu grijă, fără a-i suprapune, eu am pus cam 10. Lăsăm să fiarbă cam 10 minute la foc mediu, fiți atenți când încep să plutească, mai umblați pe fundul oalei cu o spumieră sau cu o lingură de lemn pentru a-i dezlipi, din acel momentul în care plutesc îi mai lăsăm cam 5 minute. Când îi scoatem ei trebuie să fie moi, dar fermi, să nu se destrame. Îi punem într-o oală cu apă rece și cu puțină sare, iar când s-au răcit îi scoatem frumos și îi tăvălim prin pesmetul înmiresmat și îi așezăm la locul lor de odihnă, într-o cratiță, castron, farfurie, etc. Se repetă operațiunea pentru toată hoarda de gomboți. Ei se țin acoperiți, la rece. Dar au textura cea mai bună proaspeți, la temperatura camerei.

Fursecuri cu susan și curmale

Această rețeță este obținută de la nimeni altul decât de la fostul bucătar șef de la Radha Cuisine. Dacă ați gustat fursecurile lor cu susan și v-au plăcut, atunci va trebui să încercați această rețetă. Eu am înlocuit zahărul (250g) cu 300g de curmale pentru a fi mai sănătoasă, am pus 1 linguriță de bicarbonat de sodiu în locul celor 2 de praf de copt și puțină sare. În rest, totul este neschimbat.

Ingrediente:

• 250g de făină integrală de grâu
• 1 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/3 linguriță de sare
• 200g de susan
• 150ml de apă
• 100g de unt de cocos
• 300g de curmale fără sâmburi
• 2 plicuri de zahăr vanilat Bourbon

Am feliat toate curmalele și am turnat peste 200g din ele apă fierbinte (100g se pun deoparte). Ele vor deveni moi, aproape se vor dezintegra. Am lăsat să se răcească. Am mai ajutat cu o furculiță pentru a obține o pastă cât de cât omogenă. 

Imediat ce am pus apa peste curmale, am prăjit susanul puțin, atenție să nu se ardă! L-am pus într-un castron, peste care am pus alt castron cu untul de cocos (dacă este solid acesta se va topi încet, în timp ce susanul se răcește). 

Când toate ingredientele sunt reci, am amestecat separat făina, sarea, bicarbonatul și susanul. Am turnat peste curmale uneiul de cocos topit și zahărul vanilat, apoi am amestecat bine de tot pentru a forma un fel de maioneză. Pe aceasta am turnat-o peste făină, iar la final am pus restul de curmale (100g tot feliate). Am format bile pe care le-am turtit în palmă și le-am așezat în tava tapetată cu hârtie de copt. Tava la cuptor la 180 de grade pentru 15 minute. 

Când am scos fursecurile le-am stropit ușor cu apă rece pentru ca acestea să rămână moi.