Brownies vegane fara gluten cu afine si seminte de chia

My take on blueberry brownies, with extra blueberries and extra chocolate! Așa cum trebuie să fie. Textură umedă, consistentă de baton de ciocolată și multe multe fructe. Numai bune de păpat cu mare poftă și foame după antrenamentul de dimineață, când știi că meriți orice! :o) Inclusiv o bătaie, if you're into that :P

Ingrediente pentru o tavă mică:

• 2 1/2 căni de făină integrală de orez
• 1 1/4 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/4 linguriță de sare
• 3 linguri de cacao
• 4 căni de afine decongelate
• 200g de ciocolată cu 50-55% cacao
• 2 plicuri de zahar vanilat Bourbon
• 1/3 cană de zahăr muscovado
• 4 linguri de semințe de chia

Punem 3 căni de afine într-o cratiță, la foc, până se încălzesc, stingem apoi focul și punem ciocolata mărunțită, amestecând bine pentru a o topi. Adaugăm untul de cocos, zahărul vanilat și cel muscovado, apoi lăsăm totul la răcit. 

Între timp combinăm intr-un castron făina de orez cu sarea, bicarbonatul de sodiu și cu cacaua. 

Când afinele s-au răcit, turnăm totul peste amestecul de făină și punem aluatul la cuptor, la 180 de grade, pentru 20 de minute.

Aluatul iese foarte sfărâmicios, îl lăsăm până se răcește, câteva ore. Între timp punem o cană de afine cu 4 linguri de semințe de chia și le lăsăm de asemenea câteva ore, până brownies-urile se răcesc complet. Apoi aruncăm tot aluatul într-un castron imens, îl sfărâmăm, punem peste el amestecul de chia și afine, frământăm ușor sau amestecăm cu o lingură că doar nu vrem să avem mâini mov, și puneam aluatul obținut înapoi în tavă, tava acoperită la frigider pentru câteva ore.

Iar pentru că nu am mai scris ceva pe blog de hăhăhă... (de prin martie or something), we shall bring you up to date with ză news: ne pregătim de zor pentru certificarea de bodyweight instructor de la StrongFirst, ce va avea loc weekend-ul următor în UK, vă rog să îmi țineți pumnii pentru că I shall miserably fail, cu toate că nu am fost atât de în formă niciodată în toată viața mea, dar aparent nu e destul pentru the superhumans de la StrongFirst. Nu este niciodată destul, nu ești niciodată destul de puternic, destul de inteligent, destul de bun, mereu ceva îți lipsește pentru a reuși, cu toate că dai tot ce poți tu mai mult. Enough with the good spirit, vă voi molipsi de atâta optimism! 

Stay strong și ne vedem după certificare cu mai multe update-uri :o)

Inghetata cu afine si banane

Foarte simplu, doar două ingrediente. O cană de afine congelate și o banană mare, în robotul de bucătărie pentru 1 minut. 

Muffins cu ciocolata si chili

Iată că a venit și primăvara, parcurile s-au umplut din nou de copii care se rostogolesc prin iarbă, adulți care stau ca șopârlele pe bănci la soare, miresme înflorite, petale îmbrobodite și crengi înfrunzite. Așadar o plimbare la ora prânzului este mult recomandată, mai ales dacă sunteți spectatorii unor scamatorii performate cu mare dibăcie de mai sus numiții copii. Asta îmi amintește cu groază că trebuie să trec peste fobia mea de a sta în mâini și să încep să exersez această poziție înfricoșătoare (la fel ca înotatul cu capul sub apă, mama lor de coșmaruri recurente din copilărie în care muream înecată nopți la rând și care au lăsat în urma lor un adult cu multe sechele).

De ce? Nu doar pentru că ”așa vrea mușchii mei”, ci pentru că am făcut aroganța de a mă înscrie la una din certificările pentru antrenori de la StrongFirst, unde trebuie să vii pregătit cu un arsenal complet și corect de exerciții calistenice, fără frici copilărești și fără fobii nefondate. Dacă ai norocul să fii un gimnast de profesie sau un atlet înnăscut, maestru al coordonării perfecte a fiecărei părți a corpului tău atunci ai noroc! Dar dacă ești în schimb un sac corporatist sedentar și palid, fost tocilar care avea mereu învoiri la ora de educație fizică iar când nu avea, era mereu ultimul la orice, peste care vine un strat gros de neîndemânare și împiedicări de orice lucru ce îți vine în cale, atunci trebuie să încerci să îți depășești această nefericită și mizerabilă condiție și să te supui unor torturi premeditate și bine calculate, să te înarmezi cu multă răbdare, voință și pozitivism. Trebuie să ai un plan și să te ții de el, iar apoi, cu puțin noroc, reușești să nu te faci complet de râs când vine momentul adevărului și ești pus față în față cu adevărații profesioniști ai acestui domeniu. So stay tunned for more emberrasment! 

Dar până atunci (2 luni care vor trece precum o furtună tropicală făcând vraiște în corpul meu), vă voi polua mințile și ochii cu niște rețete, făcute pentru prima oară, așa cum v-am obișnuit deja :o) De data aceasta ciocolata mi-a picat iar cu tronc, dar am vrut neapărat să am și niște proteine sănătoase, cum ar fi năutul. Da, ați citit bine, muffins cu ciocolată, chili și năut!

Ingrediente:

• 1 cană de făină albă de grâu
• 1 cană de făină integrală de orez
• 1 1/4 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/3 linguriță de sare
• 1 conservă de năut
• 5 linguri de cacao
• 80g de ciocolată neagră tăiată bucăți mici
• 1/2 cană de ulei de rapiță
• 1 cană de apă călduță
• 2/3 cană de zahăr muscovado
• vanilie
• 1/4 linguriță de fulgi de chili

Se amestecă cu un tel făina de grău, cea de orez, bicarbonatul, cacaua și sarea. Restul ingredientelor, în afară de ciocolată, se pun în robotul de bucătărie și se mixează bine până se formează o pastă omogenă care se toarnă peste făină. Omogenizăm bine aluatul apoi adăugăm ciocolata. Aluatul se pune în forme de muffins cu hârtiuțe, tava la cuptor la 180 de grade pentru 15-20 de minute (verificăm după 15 dacă o scobitoare iese curată din ele).

Fursecuri proteice cu susan si sorg

Iată că a sosit și 8 martie, după o iarnă siberiană lungă și grea, ziua în care an de an trebuie să ne aducem aminte că suntem în primul și în primul rând femei. Femei de carieră, mame, bunici, femei care au reușit azi prima tracțiune strictă (în ciuda durerii din umărul drept care încearcă să îmi saboteze mișelește progresul de câteva săptămâni încoace), prima flotare într-o singură mână (acum mă pot înscrie liniștită la certificarea SFB știind că probabil nu mă voi face de rușine la proba finală). Suntem femei, indiferent cum arătăm sau ce priorități avem și ar trebui să fim respectate pentru feminitatea și puterea de care dăm dovadă zi de zi.

După acest mic pep talk, iată și subiectul principal al acestei mici povești. De unde știi că probabil ai dus prea departe tot veganismul și stilul ăsta de viață hiper-sănătos? Când ajungi să mănânci același material prim ca cel din care se confecționează măturile, adică sorg. Etapa hranei pentru păsări a trecut, iar acum am avansat la un nivel mult mai înalt, cel al consumului ustensilelor gospodărești din casă. Pentru cei intresați, am găsit făină de sorg acum ceva vreme și de atunci îmi tot propun să o încerc în niște fursecuri cu mult susan. Zis și făcut, dar din păcate tava a fost complet carbonizată, așadar aseara am mai încercat o dată, fiind cu ochii pe cuptor.

Ingrediente pentru o tavă mare:

• 1 cană de făină de sorg (sau orice altă făină)
• 1 cană de făină de hrișcă (am ales hrișca pentru proteine, dar se poate folosi orice altă făină, puteți combina de ex făina integrală de grâu cu cea de orez. Atenție, făina de hrișcă are un gust specific, s-ar putea să nu vă placă din prima.)
• 6 linguri de semințe de in care se macină în râșnița de cafea
• 1/4 linguriță de sare
• 1/2 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/2 cană de unei de cocos la temperatura camerei
• 1/2 cană de lapte vegetal (eu am folosit de orez)
• 2/3 cană de zahăr muscovado
• 1 cană de semințe de susan
• vanilie, ghimbir sau alte condimente după gust

Se amestecă toate ingredientele bine. Dacă folosiți altă făină decât ce am folosit eu, s-ar putea să fie nevoie de mai mult lapte. Aluatul iese destul de moale și elastic, se modelează bile care se pun în tavă și se turtesc ușor cu degetele. Tava la cuptor la 180 de grade pentru 15 minute.

Bile proteice cu nuci, canepa si roscove

Altă tentativă de scăpa de ingrediente semi-expirate de care efectiv nu mai am niciun chef, cum ar fi pudra proteică de cânepă. Oricât de benefică și sănătoasă ar fi ea, oricât de multe proteine ar avea, gustul nu este nici pe departe unul atrăgător (de pământ) dacă nu este folosită cu puțină imaginație și dibăcie, adică bine camuflată printre alte ingrediente mai gustoase. În lipsă de timp și de alte idei, am fabricat rapid niște bile extra banale, folosind alături de pudra mea dragă și scârboasă, nucile delicioase primite de la bunica mea din Moldova, alese personal de ea, bio și ecologice, nevăzute de niciun strop de poluare, doar de ciorile înfometetate ale satului.

Ingrediente pentru vreo 15 bile mici:

• 3/4 cană de curmale fără sâmburi
• 1/2 cană de miez de nucă
• 1/2 cană de praf de roșcove (carob)
• 1 cană de praf proteic de cânepă, sau alt praf proteic pe care vreți să îl mascați
• 1/4 cană de ulei de cocos solid
• 1 linguriță plină de praf de ghimbir
• 1/2 cană de apă

Se toarnă apa clocotită peste curmale, eu am pus atâta apă încât să aibă curmalele destul să se înmoaie, dar nu atât de mult încât să le acopere complet (da, știu, trebuia să o măsor, bat-o nevoia să o bată!) se lasă 15 minute. Între timp se macina nuca în robotul de bucătărie, apoi se pun toate ingredientele în robot, mixând bine. Se mai ”frământă” manual (dacă iese prea moale, mai punem niște pudră miraculoasă proteică sau nuci, iar dacă e prea tare, știți voi, puțină apă, dar mai bine mai tare decât mai moale, o să mă pomeniți când vă veți chinui să le înfulecați și bilele vor curge printre degete), se formează bile care se țin într-un recipient bine sigilat, la rece.

Cozonacul vegan de la miezul noptii

Acum două seri pe la ora 11 și ceva am fost trezită brusc (asta pentru că suntem cuminți și ne culcăm devreme, având în vedere că dimineața deșteptarea se dă la ora 6 fix) de o voce grăbită ce mă îndemna să vin repede în bucătărie să văd ceva. Mă simțeam ca un copil în ajunul Crăciunului, oare ce mă aștepta așa urgent acolo? Coborând iute, dar leneș, din pat, orbită de lumina din bucătărie, printre gene, am văzut o cutie neagră mare de tot, care ascundea nimic altceva decât un robot de bucătărie roșu, mândru de îți lua ochii, frumos și durduliu. L-am montat cu înfrigurare, l-am încercat, l-am mângâiat, l-am pupat și m-am culcat. A doua zi deja îmi saliva gura la toate bunătățile pe care le pot face cu el, dar oare cu ce să încep?

Ieri totul s-a lămurit. Voi încerca să fac cozonac, vegan, de post. De ce cozonac? Pentru că este, aparent, my comfort food. Ce este, conform definiției mele, un comfort food? Este acea mâncare de la care nu vă puteți abține, pentru că vă hrănește sufletul și vă face să vă simțiți bine, indiferent de starea actuală de spirit, de vremea de afară sau de alte circumstante nefavorabile în care vă aflați. Este strâns legată de cele mai plăcute amintiri din copilărie, de cele mai frumoase clipe petrecute cu familia, cu părinții, cu bunicii. Este o mâncare pe care odată ce ați văzut-o, ați mirosit-o și pus-o în gură, închizând ochii puteți călători prin timp, puteți fi în locuri de mult uitate, alături persoane care azi nu mai sunt. Este hrana pentru suflet.

Iar pentru mine cozonacul moldovenesc, sau din Bucovina, este hrana pentru suflet, pentru că odată ce închid ochii, mă trezesc iar la 7 ani, într-un sătuc de lângă Botoșani, cu mama și bunica, în a doua zi de Paște, în cimitir, unde aprindem lumânări. Cimitirul este plin de vecini, de rude, de oameni frumos gătiți, cu hainele de sărbătoare, cu tot ce au mai bun în casă așezat în coșulețe curate, iar copiii se plimba de ici colo printre morminte, ademeniți de cozonacii care mai de care mai aromați și mai pufoși. Copilul din mine nu se lasă mai prejos, gustă din toți cozonacii și din tot vinul oferit de femeile cu voci blânde și priviri prietenoase. Cine știa pe vremea aceea ce e aia vin? Că doar vinul de casă din Bucovina nu se aseamănă cu nimic altceva pe lume, este slab, acrișor, aromat, rece și acidulat. Se califică perfect drept un comfort food.

Iată de ce eu ador cozonacii, cozonacii făcuți în casă, cu dragoste și răbdare, de mama sau de bunica, dar de ce nu de mine? Scotocind scurt internetul după rețete de cozonaci de post, am găsit rețeta faimoasă a bunicii lui Adi Hădean, care merită încercată. Am decis să folosesc fructe uscate în loc de umplutura de cacao, zahăr, nuci și rahat.

Fiind deja ora 9, cu mult entuziasm și optimism, m-am pus pe treabă.

Iată rețeta preluată de la Adi Hădean.
Ingrediente pentru un cozonac:

• 450g făină
• 10g de drojdie uscată
• 60g de zahăr
• 1/4 linguriță de sare
• 60ml de ulei de rapiță
• 265ml de suc de portocale călduț
• 2 plicuri de vanilie Bourbon de la Dr. Oetker (cea în alcool)
• coaja rasă de la o lămâie și de la 1/2 portocală
• pentru umplutură: o mână de stafide și una de caise deshidratate tăiate mărunt

Conform instrucțiunilor din rețeta originală, am amestecat întâi făina, sarea, zahărul, drojdia, apoi am adăugat restul ingredientelor. Am lăsat robotul să frământe cam 15 minute, la viteză mică. 

Am acoperit castronul cu o folie de plastic, l-am luat cu grijă, ca pe o dragă comoară, și l-am așezat frumos lângă calorifer, la căldurică, unde a stat cuminte la dospit cam 40-45 de minute, nu mai știu exact cât pentru că m-am pus să fac yoga și timpul a zburat ca prim minune. Am pregătit blatul de bucătărie cu făină, am scos aluatul din castron, l-am împărțit în două, fiecare parte am întins-o și am umplut-o cu fructe uscate, apoi le-am rulat și împletit împreună. Am mai lăsat cozonacul în tavă la crescut vreo 20 de minute, cred totuși că trebuia mai mult (vreo 40, conform mamei mele, experta în tot ce este dospitură), dar deja era ora 11 jumate și nu mai puteam de oboseală. Așadar l-am pus la cuptor, la 180 de grade pentru 40 de minute. După miezul nopții a fost și dragul meu cozonac gata, l-am scos din tavă și l-am lăsat la răcit, iar eu am zbughit-o în pat.

2h și ceva mai târziu somnul nu era mai aproape, după câteva stand-up comedies urmărite (de obicei funcționează la adormit, dar de data aceasta mă scoteau din sărite toate glumele), nervi consumați degeaba și câteva paturi și canapele schimbate, am adormit cu chiu cu vai, nici nu mai știu cum, iar cum am închis ochii alarma de la ora 6 a și sunat. Asta este, mi-a trebuit mie cozonac! Nu degeaba cei mai buni cozonaci se fac cu vreme, cu răbdare și cu multă dragoste. 

Concluzia: am greșit nelăsând cozonacul să crească destul, este o idee foarte proastă să te apuci de cozonăcit într-o zi din timpul săptămânii la ora 9 seara. Data viitoare voi încerca să fiu mai mult ca o bunicuță, să am mai multă răbdare cu sărmanul cozonac.

Din episodul următor: review la alt kitchen gadget dispensabil (pentru că nimic nu este indispensabil, mai ales în bucătărie) nou achiziționat (da, săptămâna asta a fost cam loosy goosy la aparatură electronică). Până atunci trebuie să împărtășesc the big news! No, I am not pregnant, no, I am already married, no, I didn't win the lottery. Dar, voi avea marea onoare să în cunosc pe idolul meu, Pavel Tsatsouline, tatăl kettlebells-urilor, în persoană! Omg, omg, omg!!! Asta participând la un seminar ținut de faimosul girevik, unde voi fi, așa cum bine a spus-o el de nenumărate ori: a student of strength.

Update la cozonac:

A doua încercare. Am lăsat să crească mai mult în tavă, aproape 1h! Așadar a ieșit mult mai pufos și nici prea sec, cum a ieșit primul, poate datorită umpluturii de cacao, zahăr amestecate cu puțină apă apă și stafide. Singurul lucru ce se poate acum îmbunătăți este temperatura cuptorului, care mi s-a părut nebună, dat fiind faptul că sarmanul și dolofanul cozonac, odată plasat în acest loc infernal, a încetat să mai crească, s-a rumet instant, iar eu am fost nevoită să sting grill-ul și să las căldura să vină doar de jos, dar a fost prea târziu deja. Așadar, data viitoare voi încerca 160 de grade. 

Batoane proteice de ciocolata

Dacă sunteți ca și mine, colecționar (sau hoarder) de super-alimente, atunci înseamnă că vă confruntați cu aceeași dificultate: mereu cumpărați altele noi când vedeți o ofertă bună sau un produs nou și atractiv ce promite tinerețea fără bătrânețe și vața fără de moarte. După câteva asemena raiduri entuziasmate, ajungeți să habar nu mai aveți ce este prin dulapurile de acasă, lucru ce duce inevitabil la expirarea depozitelor curente. Ce putem face când cu oroare observăm că multele semințe, prafuri proteice și nuci pe care am dat o grămadă de bani se apropie vertiginos de termenul lor limită (sau sunt deja depășite, cum se întâmplă în situația de față)? Niște batoane, evident, în care amestecăm tot ce avem la îndemână. Bune o-r fi ele când ieșim val vârtej dimineața de la sală și ne izbim de realitatea dureroasă că nu avem ce mânca (cea mai importantă masă a zilei nu trebuie stricată pe prostii, și în niciun caz trecută cu vederea!).

Ingrediente:

• 1/2 cană de semințe decorticate de cânepă
• 1/2 cană de praf proteic de cânepă + 2 linguri
• 1/2 cană de semințe de in măcinate
• 1 cană cu vârf de nuci caju lăsate în apă 1h
• 2 căni de curmale fără sâmburi peste care s-a turnat 1 cană de apă fierbinte. Se lasă 1h.
• 6 linguri de cacao
• un praf de sare
• alte condimente dacă doriți, precum vanilie, scorțișoară etc (eu nu am mai pus nimic)

După ce nucile caju s-au înmuiat, scurgem apa și le punem la robotul de bucătărie alături de curmale și apa în care au stat acestea. Se mixează până obținem o pastă, sau putem lăsa câteva nuci caju mai mari pentru textură. Apoi amestecăm și restul ingredientelor. Pasta formată este deja destul de tare, o punem într-un castron tapetat cu hârtie de copt, nivelăm frumos, decorăm cu praf de cânepă, sau cu nuci, fructe uscate bla bla, punem capac și lăsam la rece până a doua zi. A doua zi tăiem bucăți frumoase, pe care le mai putem tăvăli prin ce ne dorește inima, le depozităm din nou într-un castron închis ermetic la rece. 

Ta da! O gustare numai bună după un antrenament mai mult sau mai puțin reușit, când anemia de iarnă dă cu furie în noi după masa la servici, sau când avem poftă de ceva ciocolătos și dulce.