Povești dulci de adormit șoferii

Scena 1: Mașină mică roșie merge dintr-un capăt în celălalt al orașului învăluită într-un nor mare și negru de fum, însoțită de claxoanele disperate ale celorlalți participanți la trafic. Cauza: frâna de mână trasă.
Scena 2: Mașină mică roșie ajunge în situație absurdă de a fi ”sandwitched” între două alte mașini. Rezultatul: panică absolută, încurcarea paricipanților la trafic și evident, o tamponare (cu un BMW fancy smancy evident, nu se putea altfel).
Scena 3: Mașină mică roșie dă cu spatele în ală mașină mică roșie.
Scena 4: Mașină mică roșie trece în grabă semaforul pe galben și ajunge înfiptă în fundul alteia din capătul opul al intersecției.
Scena 4: Mașină mică roșie se plimbă liniștit într-un peisaj absolut feeric de iarnă în care fulgi mari și pufoși se aștern calm pe carosabil (cred că suspectați ce urmează). 5 minute mai târziu mașina mică roșie de odihnește pașnic într-un șanț căptușit bine cu neaua proaspăt așternută.
Scena 5: Mașină gri (de data asta este împrumutată, dar șoferul rămâne din nefericire același neghiob) parchează în iarba deasă și frumoasă de primăvară, implantând-o perfect într-un stâlp ascuns de buruienișul înșelător și hapsân.
Scena 6: Mașină mică roșie cu bara spate proaspăt schimbată și vopsită iese din parcarea de acasă, manevră efectuată de cel puțin 1000 de ori, dar în acea nefericită zi ajunge cu fundul (nou nouț) în mașina vecinilor de bloc (Audi, evident, nu jaf de mașinuță mică roșie).
Scena 7: Mașină nou nouță, mândră și deocheată, iubită și adorată, ajunge pe mâinile cataclismice ale șoferului în cauză, astfel, nici la 1 lună de existență pe lumea aceasta nemiloasă și amară, este izbită cu spatele de un zid din parcare (trebuie să se mai știe că minunăția este dotată cu senzori funționali de parcare pe toate părțile). Asta în aceeași zi în care stăpâna a petrecut un porcoi de ore de online shopping pentru a-i alege cele mai frumoase ghetuțe de iarnă :o( Vai și amar de capul nostru!

Ce au în comun toate aceste scene? Același șofer nechibzuit, aiurit și tâmpit. Adică subsemnata. Gata, totul a ieșit la iveală, I am a lousy driver! Așadar, feriți-vă zidurile de la casă, gardurile, șanțurile, stâlpii din iarbă și toate obiectele neînsuflețite și statice că s-ar putea să vă pară nespus de rău de mutilarea lor!

Bun, acum că am mărturisit tot ce am avut pe suftet în toți acești ani fatali de șofat, putem trece la lucruri importante, nu e așa? Cum ar fi noi rețete cu preaiubiții mei cartofi dulci! De data aceasta cartofi dulci devin și mai dulci, încorporați în deserturi simple și savuroase.

Budinca de chia cu cartofi dulci si banane

Ingrediente pentru 1 porție mare sau 2 mai mici:

• 1 cană de lapte vegetal
• 1 banană bine coaptă
• 4 linguri de semințe de chia
• 1 cană de cartofi dulci tăiați bucăți, fierți la aburi și răciți
• 1/2 linguriță de praf de scorțișoară

Toane ingredientele se amestecă (banana și cartofii dulci se zdrobesc), se lasă 30 de minute pentru ca semințele de chia să absoarbă din lichid, iar la final avem un mic dejun foarte sățios, plin de proteine și carbohidrați sănătoși!

Muffins spicy cu cartofi dulci 

Ingrediente pentru 12 bucăți:

• 1 cană de făină integrală de ovăz
• 1 cană de făină albă normală
• 1 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/2 linguriță de sare
• 3 lingurițe de mix de condimente 7 spices (sau scorțișoară, nucșoară, ghimbir, piper amestecate)
• 1 1/2 cană de lapte vegetal
• 1/3 cană de ulei de floarea soarelui
• 1 1/2 cană de cartofi dulci fierți și zdrobiți
• 3/4 cană de zahăr muscovado
• 100-150g de stafide aurii

Ca de obicei, am amestecat separat făina albă, cea de ovăz, sarea, bicarbonatul și condimentele. În alt castron am combinat restul ingredientelor, în afară de stafide. Apoi am turnat peste făinurile, am omogenizat bine iar la final am adăugat stafidele. Aluatul în tavă, tava la cuptor la 180 de grade pentru 55 de minute (da, ați auzit bine, 55 de minute!). Stăpâniți-vă să deschideți cuptorul mai repede pentru a verifica dacă sunt coapte, numai dacă nu cumva simțiți miros de ars :P În caz contrar, muffinsurile crescute mândru se vor turti la final, și nu vrem asta, nu e așa? Așadar, abțineți-vă și lingeți castronul cu aluat între timp (this is how I do it, altă preferință culinară absconsă de-a mea, alături de consumul supelor și dospiturilor extraordinar de fierbiți).

Sweetpotatoholism

Dragi citiori, mă numesc Ami, sau Ana (it depends on the observer) și sunt dependentă de cartofii dulci. Am descoperit recent. Boala este foarte grea, medicii zic chiar incurabilă, zilele trec dureros fără a putea consuma substanța în cauză (cu toate că încerc din răsputeri să o ascund de ochii lumii, prin buzunare, poșete, cutii de ceai), nopțile în pură agonie, tinerețile sunt irosite pe abuzuri halucinante, lacrimi de plăcere, iar serile izolate în bucătăria singuratică alături de rețete tomnatice savuroase și calde. There it is, I said it, I am a junkie! I am utterly, head over heals in love! Cum ar spune W. H. Auden: He was my North, my South, my East and West, My working week and my Sunday rest.

Cum a început totul? Ne cunoaștem de multă vreme, în fiecare toamnă pentrecem mult timp înpreună,   avem multe în comun (cum ar fi... suntem dulci și sănotoși, I would say...), multe amintiri ne leagă deja, cum ar fi micul dejun sau prânzul, dar niciodată nu m-aș fi gândit că această relație fugitivă poate însemna mai mult. De multe ori treceam pe lângă mormanul cu frumoșii aliniați cartofi dulci, le aruncam o privire înduioșată și treceam mai departe, alte dăți privirea era mai provocatoare și nu rezistam tentației de a apuca câțiva și a-i răpi, a-i tortura la aburi sau la cuptor în schimbul unor senzații ce greu se pot exprima în cuvinte. Dar toamna aceasta, relația noastră a luat altă întorsătură, când, în sfârșit, mi-am dat seama că locul nostru este mereu unul lângă altul, pe veșnicie! Gândurile mele mereu și mereu rătăceau spre acel loc călduț și familiar unde știam că îi voi găsi pe ei așteptându-mă, alinându-mi durerea și oferindu-mi de fiecare dată momente nesfârșite de beatitudine. Acolo era acasă.

Așadar, pentru a sărbători această uniune preafericită, destinată multor ani petrecuți împreună, până la adânci bătrâneți, am decis să îmi pun o provocare culinară: 10 rețete cu cartofi dulci. În acest episod vă voi prezenta un mic dejun și un prânz ce nu necesită decât foarte puține indrediente, doarece nu vrem să eclipsăm divinitatea dragului meu cartof dulce, nu e așa?

Bruschete cu cartofi dulci si unt de arahide

Ingrediente pentru o porție:

• 1 cartof dulce
• 4 felii de pâine de secară, prăjită
• unt de arahide

Am preparat cartoful dulce (sau cartofii, dacă faceți unu, hai mai bine să faceți mai mulți, sunt mult prea delicioși) cu o zi înainte prin tăierea lui în bucăți, fierbere la aburi cam 30 de minute, apoi la cuptor cu ulei de măsline (cam 15 minute) pentru a se rumeni frumos pe toate părțile. You get the idea :o) It haz to be perfection! 

Apoi am asamblat totul, peste pâinea prăjită am pus o pătură crocantă, ușor sărată de unt de arahide (preferabil home-made, altfel orice unt de arahide fără prostii din comerț, adică ce conține doar arahide + sare), iar în acest culcuș savuros, am așezat cu drag bucăți de cartof dulce copt. 

Risotto de hrisca (sau hrișcotto) cu cartofi dulci

Ingrediente pentru o porție:

• 1/2 cană hrișcă uscată
• 1 cartof dulce
• 2 căni de supă de legume
• ulei de măsline, sare 

Am preparat cartoful dulce la fel ca înainte.
Hrișca am fiert-o în supa de legume până ce s-a îngroșat (ei, supa de legume nu am făcut-o acum, nu sunt chiar așa o gospodină desăvârșită, ci a apărut ca prin magie dintr-un cub de supă de legume, bio, evident. Se poate folosi și de la cutie - citiți eticheta să nu conțină și alte giumbușlucuri pe lângă legume), cam 15 minute, apoi am stins focul și am mai lăsat acoperit pentru 15 minute. La final am asamblat totul, am mai presărat niște ulei de măsline și gata. Perfection!

Nu ratați episodul următor când voi pregăti nimic altceva decât cel mai seducător și mai simplu desert posibil (cel puțin pentru sweet potato maniacs). So stay tuned!

Brownies cu ghimbir fara zahar si fara gluten

 Azi, de ziua internațională a cafelei mi-am rupt postul de cafea și lapte pentru a sorbi, după câteva luni de secetă la această categorie, din cafeaua oferită de cei de la Mokum în bucătăria de la serviciu, cu ocazia acestei zile speciale. După ce am mirosit-o timp de vreo 30 de minute (sunt încă dependentă de mirosul ademenitor și primitor al cafelei), am cutezat să gust din miraculoasa licoare aromatizată cu bucățele mici de tonka.

Iar ce merge mai bine cu o cafea (mă simt ca un alcoolic care nu a rezistat la cura de dezintoxicare mai mult de câteva luni și care a decăzut din nou la beție, renunțând la tot pentru o clipă efemeră de fericire) decât niște brownies de casă, vegane, fără zahăr, fără gluten, fără ciocolată. Adică brownies fără brownies. De data asta m-am cam lăsat dusă de valul experimentării, era momentul ideal: noapte târzie, în mijlocul săptămânii, nici țipenie de om, șoarece sau gândac (doamne ferește!) prin casă. Doar eu cu vreo 3 oale fierbânde pe aragaz, disperată că mi-am ars nucile, că mi se prinde sosul de mere sau mi se taie cel de curmale cu ulei de cocos.

Dar hai să vedem ce a ieșit din toată aventura asta ce s-a terminat pe la miezul nopții când am decis că e momentul să scot tava din cuptor, nu de alta, dar mai erau 6 ore până trebuia să mă trezesc a doua zi. So there it is, brownies fără zahăr și gluten, cu sos de mere și curmale.

Ingrediente:

• 2 căni de făină de orez
• 1/2 cană de cacao
• 1 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/2 linguriță de sare
• 2 căni de curmale fără sâmburi
• 2 căni de lapte de migdale (sau alt lapte vegetal)
• 1/2 cană de ulei de cocos
• 10 mere rase
• 4 bucăți de anason stelat
• 1/4 linguriță de nucșoară
• 3 lingurițe de scorțișoară
• o rădăcină lungă cât un deget (arătător de ex) de ghimbir ras
• 1 cană de caju prăjit
• 100g de ghimbir confiat tăiat bucățele

Întâi și întâi punem merele rase cu anasonul, scorțișoara și nucșoara la foc mic, amestecând din când în când, până obținem un sos scăzut (cam 20 de minute). Anasonul se scoala când se răcește.
În altă cratiță punem 1 cană de lapte de migdale cu uleiul de cocos și curmalele, până ce acestea s-au dizolvat aproape de tot iar sosul obținut este fin și cremos (tot cam 20 de minute).
Prăjim nucile caju într-o tigaie sau la cuptor.

Când sosurile s-au răcit un pic, amestecăm făină de orez cu cacaua, bicarbonatul și sarea, peste care turnăm sosurile + 1 cană de lapte de migdale, iar la final nucile caju și ghimbirul confiat.

Punem aluatul într-o tavă medie, cu hârtie de copt, în cuptor la la 180 de grade pentru 1h.

Rezultatul va fi un fel de brownie foarte umed, mai mult ca o ciocolată de casă.

Iar acum în timp ce cofeina mi se urcă în capul meu privat atâta vreme de acest excitant, furtuna din creier se concentrează pe tot ceea ce înseamnă concediul care vine săptămâna viitoare: relaxare, somn, fotografii cu peisaje colorate tomnatice învăluite în ceață, dorul de dragele mele kettlebells pe care le voi înlocui cu programul The Naked Warrior al lui Pavel (acum nu vă imaginați că asta înseamnă antrenament gol pușcă :P ci fără niciun echipament, și gol pușcă! Adică doar pistol squats și one arm push-ups, Dumnezeu cu mila!).

Apple Bread

Sau varianta cu mere a banana bread-ului. Pe românește întortocheată cu mere.
De ce ați face așa ceva? Pentru că aveți foarte multe mere în grădină și nu doriți să vedeți cum săracele, frumoase, zemoase și rumene, ajung materie primă pentru țuică. Pentru că doriți ceva dulce sănătos, fără zahăr, fără făină, fără ouă sau lactate, și fără mere (just kidding, cu multe multe mere!).
Da! Se poate (așteptați-vă în episoadele următoare să încercăm și Pumpkin Bread, pentru că e toamnă și vă vine pofta de dovleac, nu e așa?), hai să vedem ce a ieșit din acest experiment.

Ingrediente pentru o tavă (medie, revin cu măsurători):

• 4 căni de fulgi de ovăz
• 3 căni de lapte vegetal (eu am folosit de migdale)
• 4 linguri de ulei de cocos
• zeama de la o lămâie
• 1 1/2 căni de fructe uscate tăiate mărunt (eu aveam acasă curmale, dar puteți folosi liniștit stafide)
• 4 lingurițe de scorțișoară 
• 1/4 linguriță de sare
• 5 mere rase
• 5 linguri de semințe de in (sau 1 cană de nuci prăjite. Eu nu am avut și nu am vrut să risc sa iau râncede -  mereu babele astea viclene mă păcălesc în piață dându-mi să gust o nucă bună dar vânzându-mi apoi stricate)

Întâi și întâi, pentru că nu e prima oară când încerc acest experiment (nu v-am zis nimic de eșecul de acum o săptămână, când textura a fost total nesatisfăcătoare - adică beton armat), lăsăm fulgii de ovăz în laptele fierbinte în care am topit și untul de cocos, pentru vreo 20-30 de minute. Între timp putem face o clasă de yoga, așa pentru sufletul nostru tulbure.

Când terminăm yoga și ne-am relaxat nițel, continuăm munca din bucătărie: adăugăm și restul ingredientelor, amestecând bine. Punem totul în tava tapetată cu hârtie de copt, tava la cuptor la 180 de grade pentru 1h.

Lăsați să se răcească de tot înainte de a mânca.

Verdictul: textura a ieșit exact așa cum am sperat, adică moale, umedă, sățioasă. Într-adevăr am simțit lipsa nucilor prăjite, mă așteptam parcă la ceva crocant prin fulgii moi de ovăz și mere.

Chains and Pains and Falafel

Privesc bătăturile de aspre de pe palmele mele care teoretic nu văd altceva decât tastatura și kettlebell-urile, iar durerea și amorțeala mă pun să scormonesc din nou o scuză plauzibilă pentru sesiunea de masaj de astăzi (mi-e cam rușine de mâinile mele un-lady-like). Dacă unii dintre voi s-ar întreba: dar de ce? - Răspuns: Kettlebells; Dar de ce nu porți mănuși? Răspuns: Because lifting gloves are for pussies, cum ar spune Pavel. Explicația logică este că nu poți genera tensiune absolută dacă nu strângi tare palmele pe ”the iron”, și nu poți strânge tare palmele dacă nu simți ”the iron”. Easy peasy! Între timp îmi alin durerea cu tot felul de unguente și încerc din răsputeri să nu îmi ciugulesc pielițele tari și dureroase.

Weekend-ul a trecut fulgerător, petrecut (atât țin minte exact) cu clătitul ochilor la clasicul Charlton Heston în Ben-Hur, cel din 1959. Vă puteți imagina ce isterie a creat în rândul gospodinelor cuminți din anii 60 în momentul apariției în cinematografe, probabil și-au trimis toți soții la vâslit la galeră unde am putut observa din film cum personajul și-a obținut fizicul top-notch după 3 ani de trudă. Pe de altă parte, nu ar strica o asemenea clasă nici în sălile de sport mai moderne, cui îi trebuie aparat de rowing când poți să pui mâna pe the real deal :o), chains, pain, sweat and the beating of the drum, aici antrenorul va da ritmul la tobe și va biciui din când în când pe participanții care leșină, cederează fizic sau psihic în timpul clasei. Nu ați plăti pentru așa ceva? Eu sigur da!

În afară de fanteziile interzise cu Charlton and the beating of the drums, am reușit în sfârșit să îmi pun șorțul și să mă apropii și eu timid de cratiță pentru a încerca o rețetă clasică de falafel. Nu este prima oară când mi s-a făcut poftă de aceste mici și delicioase chiftele, încercând să le prepar acasă, dar mereu mi s-au destrămat la prăjit, iar eu am vărsat o lacrimă în uleiul încins și mi-am pus pofta în cui pentru altă dată. Dar nu a fost necesar altceva decât un mic scotocit de 2 minute pe net pentru a dezvălui marele secret, care este să începi de la rețeta originală unde năutul este crud. Give it a try! :o)

Falafel

Ingrediente pentru vreo 8-10 porții:

• 500g năut uscat
• 2 linguri de făină albă
• 1 linguriță e sare
• 1 căciulie de usturoi zdrobit
• 1 ceapă medie tocată mărunt
• 4 lingurițe de mix de chimen și coriandru (2 + 2)
• 1/2 - 1 linguriță de piper
• ulei pentru prăjit

Se lasă năutul în apă peste noapte. A doua zi se stoarce de apă și se pune în roborul de bucătărie alături de restul ingredientelor, apoi tot amestecul acoperit la frigider pentru 1-2h.
Într-un final, se formează chiftele sferice, care se prăjesc în uleiul încins, până devin rumele pe toate părțile.

Pentru că era duminică după masa și se apropia ora plecării din paradisul înfrunzit al casei părinților mei, am pentrecut următoarele 2h în grădină la cules bogatele roade ale sfârșitului de vară: mere, pere în panere, struguri parfumați de la Moldova, alune de pădure și un pisoi dolofan.

Dacă nu știați, ieri a fost ziua Ghiorocului, festival important în sat, ce o dată pe an aduce cântăreți de vază pe tărâmurile vechi și înverzite ale acestui colț de țară. Mama mea nu a ratat această ocazie pentru a intra în spiritul acestei sărbători, iar noi, ca niște copiii cuminți, ne-am luat repede tălpățița pentru a evita drumul până în centru și statul în fum de mici și muzică populară.

Budinca de mure si seminte de chia

V-ați trezit vreodată după 5-6h de somn, în weekend, bineînțeles ca să fie durerea și mai mare, doar pentru că bate soarele pe fereastră iar creierul vostru crede că e momentul ideal de a vă ridica din pat? În acel moment singura consolare este un mic dejun energizant, plin de vitamine, cu fructe proaspăt culese din grădină. Așadar acest creier prost și somnoros trebuie acum să comande aceste picioare leneșe și împleticite să se târască prin iarba plină de rouă a dimineții, la gigantica tufă de mure, apoi la pomul cu prune, apoi la cel cu pere. Târâț gropiș printre frunziș, cu pisica și cățelul după mine, am reușit într-un final să intru în bucătărie cu această colorată pradă de război.

De aici înainte a fost mult mai ușor, am lăsat doar blenderul să își facă treaba.

Ingrediente pentru o porție:

• 1 cană de mure
• 3 prune moi
• 1 pară mică sau 1/2 dintr-o pară mare bine coaptă
• 1/4 cană de apă
• 4 linguri de semințe de chia
• 1 mână de nuci (opțional)

Se benduie toate ingredientele apoi se lasă 15 minute ca semințele de chia să își facă efectul.

Atenție pentru cei pretențioși! Budinca e plină de semințe de la mure, poate vă va deranja că vă intră printre dinți, poate textura, poate gustul ușor amărui al acestora. I am just saying. Dar pe de altă parte, cut the crap and man up! :) Da, știu că sunt rea, aparent există persoane cărora le este chiar frică de mine (this is music to my ears), așadar go eat your fruit and veggies că altfel știți ce vă așteaptă!

Homemade Peanut Butter

A sosit momentul mult așteptat, râvnit și mult visat al preparării proviziilor lunare de peanut butter, pentru vremuri grele, ierni friguroase și dimineți ploioase. Sau pur și simplu pentru că este mult mai ieftin și mai distractiv să îți prepari singur singurel untul de arahide!
Pentru cineva care consumă cantități industriale (cam 1kg / lună - parcă nici nu sună atât de mult) și care noaptea visează vise acoperite cu un înveliș moale, lipicios și sărat de unt de arahide iar dimineața primul lucru pe care pune ochii este borcanul unsuros din dulap, este de mirare că abia acum s-a ivit această oportunitate.

Așadar, iată rețeta. Nu aveți nevoie decât de arahide crude, un robot de bucătărie și puțină sare de mare/Himalaya, etc. Sau alte arome pe care le preferați, dar eu sunt încă dependentă de gustul simplu și sărat al celei mai banale variante!

Ingrediente pentru 4 borcănele:

• 1kg de arahide crude
• sare

Puneți arahidele într-o tavă la cuptor, la foc mediu, până devin rumene. Nu uitați să le amestecați din când în când și să le supravegheați pentru că se ard foarte repede. 

Lăsați-le puțin să se răcească, apoi puneți câte 500g în robotul de bucătărie (nu în blender, ci în chopper, sau cum i s-o fi zăcând la drăcovenia aceea care mărunțește cu lama lui mare și puternică) și lăsați să meargă, făcând pauze odată la 1min (să nu vă treziți că robotul cedează suprasolicitat la datorie), până arahidele se transformă în unt. Durează cam 15 - 20 de minute pentru fiecare porție. Aveți răbdare, pentru că merită! Chiar dacă aveți impresia că nu se va întâmpla niciodată, că se tot blochează cocoloașe pe pereți și se formează tot soiul de forme de relief care tocmai cu unt nu seamănă, după câteva minute totul pare să se metamorfozeze miraculos din arahide grunjoase într-o pastă fină și lucioasă! 

Nu uitați de puțină sare! 

Puneți frumosul și prețiosul unt de arahide în borcănele, păstrați-le la răcoare și savurați-le la micul dejun alături de fructe, sau pâine de secară prăjită + magiun de prune (combinația mea preferată din toată lumea de care nu mă mai satur niciodată!), sau clătite, sau ce vreți voi :o)

Salata de fasole mung

Micul dejun perfect: colorat, sănătos, crunchy, proteic :o) Trebuie să recunosc că nu eu am fost inventatorul acestei rețete, ci mama mea, care mi-a făcut o mare surpriză în această dimineață. 

Cu toate că salata a ieșit gigantică, a fost prea bună să nu o devorez pe toată. Give it a try!

Ingrediente pentru o porție gigantică sau 2 normale:

• 1 sfeclă roșie medie
• câteva frunze tinere de sfeclă roșie
• 2 pere mici
• 1 morcov mediu
• 1 tulpină mică de rubarbă
• câteva frunze de pătrunjel
• 1 lingură de mix de semințe (floarea soarelui, dovleac, in, susan)
• 1/2 cană de fasole mung fiartă
• ulei de măsline, sare după gust

Se dau legumele pe răzătoare, altele se taie, se amestecă totul.

Brownies cu cirese amare si sfecla rosie

E târziu, foarte târziu, afară tună și fulgeră de parcă vine sfârșitul lumii, iar eu aștept să mă liniștesc, să mi se digere cina de la miezul nopții și să îmi vină somnul după tura 2 a celor 500 de pistols squats - pentru că am vrut neapărat să confirm recordul de ieri: doamne ferește să fi fost vreo întâmplare terminarea provocării puse acum 5 săptămâni, în ziua fatală a fracturii de radiocarp drept. 5 săptămâni mai târziu am terminat provarea, picioarele îmi sunt mereu varză, mâna este mult mai bine, dar nu are încă gradul mobilitatea sau puterea dinainte. Still working on that. Dacă am învățat ceva în aceste săptămâni de neputință motorie, este să am răbdare: totul se rezolvă cu insistență și răbdare.

Dar să revenim la cel mai important lucru: mâncarea. În sfârșit a sosit mult așteptatul moment al dedicării totale, trup și suflet, pentru inventarea și prepararea unei prăjituri delicioase, idee care vine de obicei din senin, în timpul unei plimbări prin livadă. De data aceasta am pus ochii pe umilul pomișor din fundul grădinii, ignorat an de an, încărcat cu mărunțele cireșe negre amare - probabil fructul cel mai reușit care există în natură, în stare sălbatică, nealterat încă de mintea diabolică a ființei umane. Aromă dumnezeiască, de amar, dulce, acrișor, întrunirea tuturor gusturilor existente într-o mică și desăvârșită cireșică, care expodează de atâta perfecțiune. Gust sălbatic, nestăpânit, neînțeles, precum o dragoste nebună pentru cineva pe care nu îl poți avea niciodată, nu îl poți stăpâni niciodată, nu îl poți înțelege niciodată.

După ce am înfulecat cu ochii sticlind de plăcere un castron plin, cu mâinile negre și inima în al noulea cer, m-am gândit că aceste miraculoare sfere ar merge perfect într-un brownie extra ciocolătos, moale, umed, ce ți se topește în gură și îți pune stăpânire băntuitoare pe întregul suflet. Acesta era planul. Modest, nu e așa, pentru o revenire în lumea prăjituritului?

Zis și făcut, cules încă un castron de cireșele negre amare, mâinile deja erau compromise, nu mai conta mai multă negreală, iar apoi fuga în grădina de zarzavaturi pentru ingredinetul secret: sfecla roșie.
După câteva minute intram victorioasă în bucătărie pentru a mă pune pe treabă, întâmpinată fiind de răsul și scepticismul familiei, care nu își putea crede ochilor că sfecla va intra în compoziția prăjiturii. Încercând să ignor minutele de tachinări și glume proaste la adresa mea, sau a sfeclei, am început treaba numaidecât.

Ingrediente pentru o tavă medie:

• 2 sfecle medii spre mici
• 120g de ciocolată amăruie
• 2 căni de făină
• 1/2 cană de cacao
• 1 plic de praf de copt
• 1/2 linguriță de sare
• 1/2 cană de zahăr
• 1/2 cană de ulei de floarea soarelui
• 1 cană de lapte de migdale
• 2 plicuri de zahăr vanilat Bourbon
• 5cm de ghimbir ras
• 2 căni de cireșe negre amare fără sâmburi
• fulgi de migdale pentru decor

Curățat sfecla, ras sfecla, pus sfecla într-o cratiță mică, la foc mic, când fierbe pus ciocolata mărunțită în cratița trasă de pe foc, amestecat până se topește ciocolata. Peste pus zahărul, amestecat. Pus uleiul, amestecat până devine o cremă omogenă. Pus zahăr vanilat, amestecat. Pus laptele, amestecat.

Amestecat făina cu cacaua, sarea și praful de copt, turnat peste prima compoziție. La final pus cireșele, amestecat, aluatul în tava tapetată cu hârtie de copt, tava la cuptor la foc mediu pentru 45 de minute.

Scos din cuptor, lăsat la răcit. Devorat tot tot.

Definitiv, de departe cele mai bune brownies pe care le-am mâncat vreodată: ciocolătoase, umede, moi, pufoase, ușoare, fructoase, aromate, arătoase, delicioase, spectaculoase! Cine s-ar fi gândit că ingredientul secret și miraculos era sfecla roșie, o legumă pe care probabil nimeni nu și-o poate imagina într-o prăjitură! După glumele proaste la adresa sfeclei mele dragi, ghici cine a mâncat toată prăjitura?

Chiftele "carnoase" cu fulgi de ovaz si seminte

M-am gândit mult până să caracterizez aceste chiftele drept "cărnoase", căutând alte adjective potrivite pentru a scoate în evidență suculența, decadența, gustul bogat dar simplu, sațietatea, dependența acestui preparat. Dacă aveți alte idei, let me know :) Dar trebuie să le încercați prima și prima oară, altfel ce rost ar mai avea? Așadar, suflecați-vă mânecile, și puneți-vă numaidecât pe treabă, pentru că merită din plin! Iar dacă suntem vegani sau adepții unui stil de viață sănătos, cel mai probabil deja aveți toate ingredientele necesare în dulap sau cămară.

Ingrediente pentru o tavă:

• 3 căni de fulgi de ovăz/secară
• 1 cană de semințe de floarea soarelui decojite crude
• 1 1/2 cană de nucă măcinată
• 1/2 cană de ulei de măsline
• 1 legătură mică de pătrunjel
• 1 legătură mică de mărar
• 5 căței mari de usturoi sau 1 căciulie medie întreagă
• sare după gust
• alte condimente dacă doriți

Se acoperă fulgii cu apă fierbinte (cam 2-3 degete peste) și se lasă până se răcesc puțin (pentru a putea fi manevrați cu mâinile fără să vă ardeți). Se storc de excesul de apă dacă este nevoie. Se adaugă restul ingredientelor și se lasă 15-20 min pentru ca fulgii să absoarbă toate aromele, apoi se formează chiftele sau se pune direct în tavă (eu am ales varianta a doua). Tava la cuptor la foc mediu, dacă ați format chiftele atunci lăsați-le 10 minute la cuptor, altfel 20-25 minute.

Lăsați chiftele să se răcească și să se întărească puțin înainte de a le mânca.

Budinca de capsuni si seminte de chia

Chiar dacă nu aveți la dispoziție doar o mână și posibilități limitate pentru rețete mai complicate, mereu se poate găsi momentul ideal pentru o budincă extrem de simplă și delicioasă, în care aroma și prospețimea fructelor de sezon joacă rolul principal, așa cum le-a fost mereu sortit. Prin urmare, hai să profităm de fabuloasele căpșuni, cât timp mai sunt în sezon iar grădinile și piețele sunt încă pline!

Eu am preparat această budincă înainte de antrenamentul meu zilnic, pentru a-mi servi drept motivație și recompensă în clipa în care îl voi termina, este ideală pentru refacerea rezervelor de apă, glicogen, plină de vitamine, minerale, chiar omega 3 și proteine! Deci dați-i drumul și încercați-o și voi!

Ingrediente pentru 2 porții normale sau 1 gigantică:

• 2 căni de căpșuni
• 1 banană bine coaptă
• 1/2 cană de apă
• câteva frunze de mentă
• 4 linguri de semințe de chia

Se blenduie toate ingredientele.

Prajitura cu rubarba, lamaie si malai

Începe numărătoarea inversă până la recuperarea totală. Let's talk numbers.
2 săptămână până la radiografia de control.
3 săptămâni până ce pot să îmi folosesc mâna dreaptă.
160 de pistol squats, nu am ajuns nici la mijlocul 500 pistol squats challenge-ului. Mică schimbare în execuția seturilor, ce ar putea lungi și mai mult durata antrenamentului. Maxim 6 repetări pe picior, regim de forță, nicidecum anduranță, cum făceam până acum, mișcare corectă și mai grea, cu pauză jos. Modific zilnic așezarea seturilor și numărul repetărilor, de la cele liniare, la ladder-type, double ladder, ascendent, descendent, piramidal, înapoi la liniar. It is pretty fun! Devine pe de altă parte dureros, aparent picioarele mele sunt cam în urma vitezei de creștere a repetărilor.

Dacă ortopedul ar ști că eu nu m-am oprit din mișcat nici măcar o zi și nu am ascultat de sfatul de repaus total măcar 1 săptămână, s-ar lua de cap. M-aș lua și eu dacă aș avea cu ce, și de ce. Cuvintele lui dojenitoare încă îmi sună în minte: ”Doamna Damian (da, acum am observat și eu că sunt doamnă. Damn, when did that happen!), chiar atât de dependentă sunteți?”. Răspunsul a fost evident, ”Da”.

Well, săptâmâna critică a și trecut imediat, no harm done, am reușit să nu mă ating de nimic și să nu încord deloc mâna dreaptă. Happy hippo!

Couch potato. Ah, ce bine e! All you working people have no idea! Chiar recomand tuturor așa un concediu medical, o mână ruptă e un compromis ce merită din plin pentru câteva săptămâni de parazitare totală și leneveală beyond human acceptance.

Iar ca să nu credeți că am renunțat la tot ceea ce fac oamenii gospodari (pistol squats, băile lungi în mijlocul zilei și uitatul la filme nu se pun!), iată că azi am făcut și o prăjitură cu rubarbă, lămâie și mălai, așa la plezneală, cu ajutorul mamei mele, ale cărei mâini harnice au amestecat și au tocat de zor ingredientele.

Ingrediente pentru o tavă:

• 1 cană de făină de grâu albă, normală
• 1 cană de mălai
• 1/4 linguriță de sare
• 1 plic de praf de copt
• 3/4 cană de zahăr brun
• 1/3 cană de ulei de floarea soarelui sau ce doriți
• 1 1/2 cană de lapte vegetal
• zeama și coaja de la 1 lămâie
• vanilie
• multă rubarbă

Am amestecat toate ingredientele solide: făina, mălaiul, sarea, praful de copt. Separat celelalte ingrediente, iar apoi toate împreună. Într-o tavă am pus hârtie de copt, am presărat mălai și puțin zahăr brun, am așezat bucățile de rubarbă, apoi am turnat aluatul. Tava la cuptor la foc mediu pentru 30-40 min, verificați după 30 (depinde foarte mult de cuptor) și mai lăsați dacă nu e rumenă sau nu e coaptă.

Ciocolata vegana fara zahar, versiunea 2

Ingrediente pentru o tavă de 20 x 20cm:

• 600g prune deshidratate
• 1 cană mix de caju și nuci românești sau numai caju sau numai nuci (ce aveți la îndemână)
• 2 linguri de semințe de floarea soarelui decojite, crude
• 3 linguri de semințe de in
• 200g de ciocolată vegană cu 85% cacao
• coaja rasă de la o mandarină sau portocală medie
• vanilie

Se pun toate ingredientele în afară de ciocolată în blender cu 2/3 cană de apă, sau mai mult dacă este nevoie. Se mixează bine de tot pentru a obține o pastă omogenă și fină. Folosiți un blender vertical destul de puternic, altfel s-ar putea să fie nevoie de mai multă apă. Se toarnă totul într-o cratiță alături de ciocolata mărunțită, se lasă la foc mic pentru a se topi încet, amestecând în continuu.

La final se pune ciocolata într-o tavă sau se formează biluțe, iar tava la frigider.

Prăjitura de portocale cu glazura de ciocolata

Ieri a fost o zi bună: am reușit dis de dimineață să îmi dobor recordul la cycling, am reușit la prânz să devorez o ditamai salătoaca de 2kg - mi s-a și propus să particip la concursuri de mâncat, păcat că există doar pentru burgeri sau pancakes sau alte junk foods, am reușit să întocmesc workoutul de azi dimineață: the dreaded bear complex + some lovely kettlebell work (spre disperarea Adrianei care a auzit din greșeală cuvintele ”ne vom pedepsi mâine” în timp ce ședeam tolănită la birou cu mâinile pe stomacul meu suprasolicitat cu digerarea giganticei cantități de masă vegetală dar cu gândul la tarta de migdale, clementine și ciocolată a lui Ottolenghi). Seara, deoarece imaginei acelei tarte nu mai vroia să mi se dezlipească de pe retine, mi-am mobilizat ultimele forțe și am reușit să fac o prăjitură de portocale cu glazură de ciocolată, cu care mi-am răsfățat regește colegii în această dimineță, eu mulțumindu-mă cu linsul castroanelor, fiind ca de obicei, cea mai frumoasă parte a procesului - guilt free: știm cu toții că nu se pune!

Iată și rețeta prăjiturii:

• 2 căni de făină
• 1 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/4 linguriță de sare
• coaja rasă de la 1 portocală
• 1/3 cană de ulei vegetal
• 3 linguri de gem de portocale
• 1 cană de suc de portocale
• 1/2 cană de zahăr
• 1/2 cană de caise uscate, tăiate mărunt

Pentru glazură:

• 1 ciocolată neagră (eu am folosit cu 75% cacao)
• 3 linguri de gem de portocale

Am amestecat făina, bicarbonatul și sarea, iar separat restul ingredientelor în afară de bucățile de caise uscate, apoi le-am combinat pe toate. Aluatul l-am pus într-o tavă pentru bundt cake (sau într-o tavă rotundă, sau pentru check, sau ce aveți pe acasă, chiar în forme de muffins dacă doriți). La cuptor la 180 de grade pentru 35 de minute.

Când s-a răcit prăjitura, am făcut glazura topind la foc mic ciocolata cu gemul.  Se pune repede cât timp e caldă.

Sweat and Tears and Sweet Potatoes

Așa s-ar putea rezuma seara trecută, petrecută în intimitatea holului de acasă, în plăcuta companie a celor două gantere încărcate la maxim, smulse fără milă din culcușul lor moale de după canapea. What more should a girl ask for, mai ales de 1 martie? După câteva vorbe de duh și de încurajare pentru my weak and skinny legs care mă implorau printre lacrimi disperate să le scutesc de această inutilă tortură, cele 35 de minute de supremă durere (ah, la douleur exquise - the exquisite pain of wanting something so unattainable!) au trecut cu chiu cu vai (ar trebui să mint dacă aș susțiune că au trecut ca în vis), timp în care întreaga casă s-a umplut de mirosul ademenitor al cartofilor dulci ce se făceau încet și gospodărește la aburi.

Workout complete, sweet potatoes complete, sincronizare perfectă, cartofii transferați pe o hârtie de copt într-o tavă mare la grill-ul cuptorului pentru încă 15 de minute, unde se vor rumeni frumos pe toate părțile (i-am mai răscolit din când în când pentru a obține acest efect special), iar eu m-am transferat pe salteaua de yoga pentru o scurtă sesiune de yoga stretching, cu gândul la delicatesa portocalie, dulce și aromată din cuptor.

Ingrediente:

• 3 cartofi dulci

Metodă: am curățat cartofii, i-am tăiat în bastonașe sau whatever, i-am pus la aburi pentru 30 de minute (încerți-i după 20, s-ar putea să fie deja moi). Apoi i-am pus pe o tavă la cuptor, la programul 1 de grill pentru încă 10-15 minute, întorcând-ui din când în când pentru a se rumeni uniform.

The good (muffins), the bad (haircut) and the ugly (truth)

Săptămână ce trebuie ținută minte ca ”epic fail bad haircut week”. Lecția învățată: nu te arunca în 

schimbări de look decât atunci când ești 100% sigur de competența stilistului tău. 

Plecat entuzismată, înarmată cu o sumedenie de poze, din toate unghiurile posibile, cu multe 

explicații, cu gândul doar la Gwyneth Paltrow și la părul ei perfect.

Ajuns la coafor, explicat, arătat, stilista mea la fel de entuziasmată ca și mine de marea schimbare de look, îmbunătățire evident, ce mă va aștepta în foarte puțin timp, mi-a făcut poze din față, din spate, lateral, privind operația ce va urma ca un mare success profesional de a mai da o dâră de frumusețe și feminitate unei ființe șterse și nepricepute ca mine. După mult timp în care eu am făcut greșeala de a avea deplină încredere în competențele ei, finalul a fost unul tragic. Mi-am dat seama atunci, doar o oră prea târziu, că femeia nu înțelesese nimic! Poza de după evident că a lipsit. Nu era demnă de ”the wall of fame”, schimbarea de look s-a petrecut în sens nagativ, în loc de cei -10 ani pe care speram să îi mătur de pe spinarea mea cocoșată și bătrână, m-am trezit cu +10, și cu un mommy haircut, benign, cuminte, shapeless, genderless (azi am văzut un dude cu aceeași freză ca mine). Întors la lucru cu lacrimi de supărare și disperare în ochi. 

După acest episod pe care nu îl pot șterge din memorie, dovada masacrului asupra podoabei mele capilare purtând-o mereu cu mine zi și noapte, nu a lipsit decât un shooping spree ce s-a soldat cu un portbagaj plin ochi cu echipamente sport de la Decathlon, de la foam roller, ab wheel, pushup bars, banda elastică, mănuși pentru weightlifting, manșete, haine, seturi de gantere. Nu, nu sunt ale mele, Adriana se poate mândri ca fiind fericita posesoare a tuturor acestor minunate itemuri :D Bravo Adriana! Eu sunt aici doar mijlocul de transport și the enabler! Cu toate că acele frumoase și grăsune kettlebells mi-au făcut cu ochiul, dar am rezistat eroic tentațiilor și chemărilor descântătoare. 

A sosit și weekendul, moment ideal pentru a mă răzbuna și a uita de ”the stupid haircut” ce devine deja obsedant (yes, I am that shallow). Planul era să ne chinuim cu niște nicely loaded barbells, apoi cu o moarte clinică îndusă de o clasă de cycling, unde evident că nu am mai prins locuri. Dar nu e bai, (după câteva minute petrecute cu gânduri mai mult sau mai puțin prietenoase față de fericiții participanți care au sunat din timp pentru rezervare, m-am resemnat știind că pot egala poate nu găleata de sudoare, dar sigur gradul de tortură) nu ai nevoie decât de propriul tău corp pentru a suferi aceeași durere amestecată cu plăcere, iar din partea casei mai primești și 100 de flotări, doar pentru a face timpul să treacă mai repede. 

Iar pentru că până și eu m-am săturat de văicărelile mele infantile, iată noua versiune de muffins cu afine, îmbunătățită (din noroc chior sau din prostie, așa cum se întâmplă de obicei în viață - în a mea cel puțin). 

Muffins cu afine

Ingrediente pentru 12 muffins: 

• 2 1/2 căni de făină albă
• 1 1/2 linguriță de bicarbonat de sodiu 
• 1/4 linguriță de sare 
• 1 cană de suc de mere 
• zeama și coaja rasă de la o lămâie medie 
• 1/3 cană de ulei de floarea soarelui 
• 3 plicuri de zahăr vanilat Bourbon 
• 2/3 cană de zahăr 
• 1 cană de afine congelate 

Am amestecat cu un tel făina, sarea, bicarbonatul, iar separat restul ingredientelor, în afară de afine. Apoi le-am combinat pe cele două, la final am adăugat și afinele. Pus aluatul în tava de muffins, tava la cuptor la 180 de grade pentru 20 de minute or so. 

A se consuma răcite! :o) 

Tort crud cu afine si lamaie

Update: ziua leneșă de ieri am reușit să o închei harnic cu un tort rapid de afine, vegan, crud, așa cum îmi imaginam eu că un tort fructos trebuie să fie. După o scurtă vizită la supermarketul de la colț și 10 minute de cărat 30kg de plase până la etajul 3 (iată în sfârșit o întrebuințare practică a mersului la sală, în sfârșit. Nu mai avem nevoie niciodată de bărbați! Poate pentru treburile mai murdare sau prea plictisitoare pentru a ne provoca :P) m-am pus pe treabă.

Nu aveți nevoie de prea multe ingrediente, eu mi-am făcut niște provizii de nuci caju și de curmale de la Metro, sunt mai mai ieftine cumpărate la kilogram, give it a try dacă sunteți pasionați de prăjituri crude, astfel le puteți prepara oricând știind că aveți ingredientele de bază mereu la îndemână.

Și dacă este iarnă, și dacă este vară, presupun că aveți niște fructe proaspete sau congelate prin casă. Eu profit acum de pe urma hărniciei de astă vară, când săptămânal îmi congelam afine pentru zilele reci și deprimante de iară. Dacă nu aveți afine proaspete sau congelate, puteți folosi orice alte fructe.

Ingrediente pentru un tort mic, 8 porții:

Pentru cremă:

• 1 cană de caju ținut în apă câteva ore, apoi scurs de apă
• 1 cană de curmale ținute în apă câteva ore, apoi scurs de apă - păstrați apa
• 2 linguri de ulei de cocos
• 1 cană de afine congelate/proaspete sau alte fructe
• zeama și coaja de la o lămâie
• 2 linguri din apa în care au stat curmalele

Pentru blat:

• 1/2 cană de fulgi de nucă de cocos
• 12 curmale ținute în apă câteva ore
• 1/2 cană de bucățele de ananas proaspăt sau din conservă sau orice alt fruct galben sau contrastant față de cel folosit în cremă

Se mixează toate ingredientele pentru cremă și cele pentru blat. Se ia o tavă rotundă cu fundul detașabil, se pune blatul, peste crema, se decorează cu fructe, totul la congelator. Lăsați câteva ore înainte de a vă face de cap cu o felie rece, fructoasă și cremoasă .

Tort crud cu portocale si caramel sarat

Da, da, shame on me, este prima oară când fac o prăjitură crudă, așa cum trebuie, adică formă rotundă, frumoasă, pusă la congelator, cu blat, cu cremă, cu tot ce trebuie. (Sau așa am considerat eu în acel moment).

Așadar, sâmbătă după-amiaza, între tava de legume puse la cuptor și stake-ul de vită al lui Vlad (ce violare a legilor bucătăriei mele vegane!!! Pentru a contracara efectele devastatoare ale prăjirii stake-ului maturat de vită, care rezultă în stropirea întregii bucătării pe o rază de 2m și într-un fum gros de-l tai cu cuțitul, a fost nevoie capitonarea zonei ”crimei” cu multă folie de aluminiu, pe jos, pe sus, pe lateral, aerisire totală timp de 1h prin toată casa până ce ultimele urme ale acestui monstruos masacru s-au dizolvat).

Iubirea mea pentru dulciuri fără zahăr și cu sare și-a pus amprenta pe acest desert cremos și răcoros, numai bun pentru zile reci de iarnă, la un film bun (Bridge of Spies - era ultimul din maratonul nostru de Tom Hanks de sâmbătă, printre care Saving Privarte Ryan și Apollo 13) și un pahar de vin roșu, sec (da, da, știu, nu merge cu desertul, ați spune, dar mie îmi plac vinurile roșii seci, așa că le consum cum și când îmi dorește mie inima. No rules here!).

Pentru a clarifica termenul de ”caramel”, acesta nu este caramel în adevăratul sens al cuvântului, așa cum îl știm cu toții, adică zahăr caramelizat, sau ars, este în schimb o versiune raw fake. You get the point! :o)

Ingrediente pentru o prăjitură mică:

Blat:

• 12 curmale fără sâmburi
• 1/2 cană de fulgi de cocos
• zeama de la 1/2 portocală medie mai zemoasă (sau de la una mai puțin zemoasă, eu am avut una destul de seacă)

Cremă:

• 1 cană de curmale fără sâmburi, lăsate în apă pentru câteva ore
• 1 cană de caju, lăsat în apă câteva ore
• 1/2 cană lapte de cocos gras
• 1 lingură unt de cocos
• un vârf de linguriță de sare
• puțină esență naturală de vanilie (opțional)
• coaja rasă de la 1 portocală

Se face blatul prim mixarea tuturor ingredientelor, se pune pe fundul unei tăvi rotunde cu fundul detașabil.

Crema se face tot prim mixarea tuturor ingredientelor, se mai adaugă apa de la curmale - cam 1/3 - 1/2 cană sau cât este nevoie pentru a putea mixa crema mai bine, până ce devine fină. Cema se pune peste blat, deasupra se presară niște sare grunjoasă și se decorează cu coajă de portocală. Se pune la congelator câteva ore înainte de a o prăda.

Pateu cu avocado, tufu si rosii uscate

Hop ș-așa azi lucrez de acasă, lucru minunat pentru răceală, pijamalele cu urși polari sunt la ordinea zilei, dar mai rău pentru spatele lipit de canapea. Așa că la prânz I ditched the jolly polar bear jamies și m-am pus pe o oră de ashtanga yoga, sweaty, stretchy, wonderful, remediu minunat pentru respirația mea rău impactată și pentru spatele meu înțepenit. Who needs lunch when you have yoga?

Back to work.

Peste vreo 2 ore mi s-a făcut totuși foame, am apelat numaidecât la marea mea rezervă de avocado (pentru zilele apocaliptice care vor urma, aparent azi se încadrează în această categorie dat fiind că nu aș scoate piciorul din casă nici dacă flăcările iadului s-ar dezlănțui), la o cutie de emergency tofu și la ce a mai rămas din borcanul de pastă de roșii uscate prădat acum câteva zile. Rezultatul neașteptat de bun (cu toate că suspectam că în orice ai pune pastă de roșii uscate devine ca prin miracol foarte delicios), plin de proteine și grăsimi sănătoase.

Ingrediente pentru 2 porții mici sau una mare:

• 1 avocado bine copt
• 1 cutie de tofu (cam 250g). Dacă e foarte sărat se mai lasă în apă 1h.
• 2 linguri de pastă de roșii uscate
• 4 căței de usturoi dați prin presă
• 1 ceapă roșie mică tocată mărunt
• zema de la 1/2 lămâie
• sare dacă mai este nevoie

Se mixează bine toate ingredientele și prânzul este gata. Eu l-am folosit din abundență pe pâine de secară prăjită.

Back to work. Quick barbell snatch tutorial, folosit coada de la mop. Mulțumesc lui Dumnezeu că nu am răsturnat nimic prin casă, cu toate că viața televizorului și a plantelor era grav pusă în pericol. Back to work. 

Pregătit repede un pre-workout smoothie cu 2 linguri de lapte de cocos gras (eu am folosit cu 70% cocos, dacă e mai slab, se poate pune și dublu), 2 banane mici foarte coapte, 1/2 cană de apă și 2 bucățele de ciocolată neagră (99% cacao, da, există acest animal exotic! Se găsește la Carrefour). 

După un workout prea scurt, prea ușor și total nesatisfăcător (în afară de acele oribile tracțiuni pe care sunt incapabilă să le execut și care mi-au nenorocit palmele rahitice),  I called it a day. No endorphin kick, no post-workout smoothie, no joy, no happiness. 

Hummus cu rosii uscate

Ah, the horrible cold. Eu care credeam că nu voi răci niciodată datorită stilului de viață cât de cât sănătos (cu toate că lately I haven't been eating my raw veggies, ce să îi faci, e iarnă - ce scuză patetică! Shame on me!). Iată o scăpare peste care s-a adăugat lipsa razelor solare donatoare de vitamina D plus colegii răciți din jur = rețeta perfectă pentru dureri de gât, neputința de a respira, dureri musculare și de oase, lipsă de energie. Iar deșteapta de mine nu îmi ascult nici propriul sfat de a sta frumos la căldurică și de a nu îmi stresa sistemul imunitar istovit mergând la sală. Asta se întâmplă când addiction beats rational thinking. 

Dar, partea bună este că aseară am avut destulă energie să încerc din nou să fac hummus, de data aceasta puțin diferit, rezultatul fiind mult mai bun! Aplauze! Mulțumesc! Apoi m-am dus la culcare - printre chinurile groaznice și durerile oarbe din gâtul meu distrus, am reușit să dorm câteva ore (adică de la 2 la 6). După care mi-am luat bagajele, m-am dus la sală, am murit din lipsă de aer (at least I tried), m-am dus la lucru (I am trying again să las impresia de productivitate), moartea continuă.

Lunch time, iată și hummus-ul meu nou nouț. 

I am no fun today. Dacă ar fi o pastilă pentru așa ceva aș lua-o cu dragă inimă, măcar mi-aș scuti cititorii de starea mea mizerabilă. În timp ce mănânc cu Adriana mă gândesc cu groază la antrenamentul de mâine dimineață (vina de a-l sări e mai mare decât durerea de a-l înfăptui), încerc să ajustez exercițiile pe baza cotului accidentat al Adrianei și a neputinței mele de a respira cum trebuie (I have no clue ce am putea face să ne fie bine la amândouă având în vedere că e upper body-ish day, în afară de dormit pe niște salteluțe moi acoperite cu păturicile pufoase și colorate). Eating, thinking, breathing. Mă întreb dacă aș lucra în domeniul fitness-ului mintea mea ar zbura toată ziua la programare? Oare mi-aș petrece ore întregi citind articole despre noi tehnologii, concepând programe și aplicații noi, experimente și provocări de tot felul? Eating, thinking, breathing.

Ingrediente pentru 2 porții ridicol de mari sau 4 normale:

• 1 1/2 cană de năut uscat
• 4 linguri pline de tahini
• 5 linguri pline de pastă de roșii uscate
• 2 căciulii de usturoi
• sare după gust

Am fiert năutul cu o zi înainte, l-am lăsat în apa lui până ce l-am folosit. Apoi l-am stors de apă, am blenduit toate ingredientele (se mai lasă câteva linguri de apă totuși, pentru a putea mixa cum trebuie).

Foarte important! Hummusul trebuie consumat la temperatura camerei! Am făcut greșeala să îl țin la frigider, rezultatul a fost că textura cremoasă i s-a stricat, aromele s-au estompat, nici măcar usturoiul nu se mai simțea. Eventual ar trebui scos cu 1-2h din frigider înainte de a-l mânca. Nu faceți aceeași greșeală ca mine.