Budincă matinala cu hrisca si seminte de chia

Într-o asemenea dimineață rece și cețoasă de sfârșit de octombrie, unii se trezesc comod în patul lor molcuț și rămân la căldurică lenevind câteva ore, alții mai harnici se duc sârguincios plini de energie la clasa de cycling, iar alții și mai harnici, se duc la traininguri, unde sunt ținuți captivi toată ziua pentru scopul nobil al îmbunătățirii de sine. Oricine ați fi, micul dejun este esențial pentru a vă ține în viață și a duce la bun sfârșit orice ați începe în această miraculoasă dimineață. Eu am optat pentru multe proteine, oarecum speranțele sunt mari ca după cele 8 ore de captivitate petrecute pe un scaun, la o masă, într-o încăpere cu pereții albi (și gratii), mă voi răsfăța (sau tortura) diseară cu tot ce am mai bun în arsenalul de exerciții de picioare. Yum!

Așadar, fără alte aberații sau ocolișuri, iată rețeta pentru o porție:

• 1/2 cană de hrișcă uscată
• 2 linguri de semințe de chia
• 1 cană de lapte vegetal
• o mână de nuci
• 5-6 curmale mari tăiate bucăți
• o banană bine coaptă
• alte fructe proaspete (opțional)

Am lăsat hrișca și semințele de chia în lapte, într-un castron acoperit, la frigider peste noapte. 

Dimineața am adăugat restul ingredientelor: banana zdrobită, curmalele tăiate bucăți, nucile și fructe proaspete dacă aveți (eu m-am săturat de eternele mere la ai mei din livadă, cel puțin dimineața aceasta). 

Brownies cu ghimbir fara zahar si fara gluten

 Azi, de ziua internațională a cafelei mi-am rupt postul de cafea și lapte pentru a sorbi, după câteva luni de secetă la această categorie, din cafeaua oferită de cei de la Mokum în bucătăria de la serviciu, cu ocazia acestei zile speciale. După ce am mirosit-o timp de vreo 30 de minute (sunt încă dependentă de mirosul ademenitor și primitor al cafelei), am cutezat să gust din miraculoasa licoare aromatizată cu bucățele mici de tonka.

Iar ce merge mai bine cu o cafea (mă simt ca un alcoolic care nu a rezistat la cura de dezintoxicare mai mult de câteva luni și care a decăzut din nou la beție, renunțând la tot pentru o clipă efemeră de fericire) decât niște brownies de casă, vegane, fără zahăr, fără gluten, fără ciocolată. Adică brownies fără brownies. De data asta m-am cam lăsat dusă de valul experimentării, era momentul ideal: noapte târzie, în mijlocul săptămânii, nici țipenie de om, șoarece sau gândac (doamne ferește!) prin casă. Doar eu cu vreo 3 oale fierbânde pe aragaz, disperată că mi-am ars nucile, că mi se prinde sosul de mere sau mi se taie cel de curmale cu ulei de cocos.

Dar hai să vedem ce a ieșit din toată aventura asta ce s-a terminat pe la miezul nopții când am decis că e momentul să scot tava din cuptor, nu de alta, dar mai erau 6 ore până trebuia să mă trezesc a doua zi. So there it is, brownies fără zahăr și gluten, cu sos de mere și curmale.

Ingrediente:

• 2 căni de făină de orez
• 1/2 cană de cacao
• 1 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/2 linguriță de sare
• 2 căni de curmale fără sâmburi
• 2 căni de lapte de migdale (sau alt lapte vegetal)
• 1/2 cană de ulei de cocos
• 10 mere rase
• 4 bucăți de anason stelat
• 1/4 linguriță de nucșoară
• 3 lingurițe de scorțișoară
• o rădăcină lungă cât un deget (arătător de ex) de ghimbir ras
• 1 cană de caju prăjit
• 100g de ghimbir confiat tăiat bucățele

Întâi și întâi punem merele rase cu anasonul, scorțișoara și nucșoara la foc mic, amestecând din când în când, până obținem un sos scăzut (cam 20 de minute). Anasonul se scoala când se răcește.
În altă cratiță punem 1 cană de lapte de migdale cu uleiul de cocos și curmalele, până ce acestea s-au dizolvat aproape de tot iar sosul obținut este fin și cremos (tot cam 20 de minute).
Prăjim nucile caju într-o tigaie sau la cuptor.

Când sosurile s-au răcit un pic, amestecăm făină de orez cu cacaua, bicarbonatul și sarea, peste care turnăm sosurile + 1 cană de lapte de migdale, iar la final nucile caju și ghimbirul confiat.

Punem aluatul într-o tavă medie, cu hârtie de copt, în cuptor la la 180 de grade pentru 1h.

Rezultatul va fi un fel de brownie foarte umed, mai mult ca o ciocolată de casă.

Iar acum în timp ce cofeina mi se urcă în capul meu privat atâta vreme de acest excitant, furtuna din creier se concentrează pe tot ceea ce înseamnă concediul care vine săptămâna viitoare: relaxare, somn, fotografii cu peisaje colorate tomnatice învăluite în ceață, dorul de dragele mele kettlebells pe care le voi înlocui cu programul The Naked Warrior al lui Pavel (acum nu vă imaginați că asta înseamnă antrenament gol pușcă :P ci fără niciun echipament, și gol pușcă! Adică doar pistol squats și one arm push-ups, Dumnezeu cu mila!).

Apple Bread

Sau varianta cu mere a banana bread-ului. Pe românește întortocheată cu mere.
De ce ați face așa ceva? Pentru că aveți foarte multe mere în grădină și nu doriți să vedeți cum săracele, frumoase, zemoase și rumene, ajung materie primă pentru țuică. Pentru că doriți ceva dulce sănătos, fără zahăr, fără făină, fără ouă sau lactate, și fără mere (just kidding, cu multe multe mere!).
Da! Se poate (așteptați-vă în episoadele următoare să încercăm și Pumpkin Bread, pentru că e toamnă și vă vine pofta de dovleac, nu e așa?), hai să vedem ce a ieșit din acest experiment.

Ingrediente pentru o tavă (medie, revin cu măsurători):

• 4 căni de fulgi de ovăz
• 3 căni de lapte vegetal (eu am folosit de migdale)
• 4 linguri de ulei de cocos
• zeama de la o lămâie
• 1 1/2 căni de fructe uscate tăiate mărunt (eu aveam acasă curmale, dar puteți folosi liniștit stafide)
• 4 lingurițe de scorțișoară 
• 1/4 linguriță de sare
• 5 mere rase
• 5 linguri de semințe de in (sau 1 cană de nuci prăjite. Eu nu am avut și nu am vrut să risc sa iau râncede -  mereu babele astea viclene mă păcălesc în piață dându-mi să gust o nucă bună dar vânzându-mi apoi stricate)

Întâi și întâi, pentru că nu e prima oară când încerc acest experiment (nu v-am zis nimic de eșecul de acum o săptămână, când textura a fost total nesatisfăcătoare - adică beton armat), lăsăm fulgii de ovăz în laptele fierbinte în care am topit și untul de cocos, pentru vreo 20-30 de minute. Între timp putem face o clasă de yoga, așa pentru sufletul nostru tulbure.

Când terminăm yoga și ne-am relaxat nițel, continuăm munca din bucătărie: adăugăm și restul ingredientelor, amestecând bine. Punem totul în tava tapetată cu hârtie de copt, tava la cuptor la 180 de grade pentru 1h.

Lăsați să se răcească de tot înainte de a mânca.

Verdictul: textura a ieșit exact așa cum am sperat, adică moale, umedă, sățioasă. Într-adevăr am simțit lipsa nucilor prăjite, mă așteptam parcă la ceva crocant prin fulgii moi de ovăz și mere.

Budinca de mure si seminte de chia

V-ați trezit vreodată după 5-6h de somn, în weekend, bineînțeles ca să fie durerea și mai mare, doar pentru că bate soarele pe fereastră iar creierul vostru crede că e momentul ideal de a vă ridica din pat? În acel moment singura consolare este un mic dejun energizant, plin de vitamine, cu fructe proaspăt culese din grădină. Așadar acest creier prost și somnoros trebuie acum să comande aceste picioare leneșe și împleticite să se târască prin iarba plină de rouă a dimineții, la gigantica tufă de mure, apoi la pomul cu prune, apoi la cel cu pere. Târâț gropiș printre frunziș, cu pisica și cățelul după mine, am reușit într-un final să intru în bucătărie cu această colorată pradă de război.

De aici înainte a fost mult mai ușor, am lăsat doar blenderul să își facă treaba.

Ingrediente pentru o porție:

• 1 cană de mure
• 3 prune moi
• 1 pară mică sau 1/2 dintr-o pară mare bine coaptă
• 1/4 cană de apă
• 4 linguri de semințe de chia
• 1 mână de nuci (opțional)

Se benduie toate ingredientele apoi se lasă 15 minute ca semințele de chia să își facă efectul.

Atenție pentru cei pretențioși! Budinca e plină de semințe de la mure, poate vă va deranja că vă intră printre dinți, poate textura, poate gustul ușor amărui al acestora. I am just saying. Dar pe de altă parte, cut the crap and man up! :) Da, știu că sunt rea, aparent există persoane cărora le este chiar frică de mine (this is music to my ears), așadar go eat your fruit and veggies că altfel știți ce vă așteaptă!

Brownies cu cirese amare si sfecla rosie

E târziu, foarte târziu, afară tună și fulgeră de parcă vine sfârșitul lumii, iar eu aștept să mă liniștesc, să mi se digere cina de la miezul nopții și să îmi vină somnul după tura 2 a celor 500 de pistols squats - pentru că am vrut neapărat să confirm recordul de ieri: doamne ferește să fi fost vreo întâmplare terminarea provocării puse acum 5 săptămâni, în ziua fatală a fracturii de radiocarp drept. 5 săptămâni mai târziu am terminat provarea, picioarele îmi sunt mereu varză, mâna este mult mai bine, dar nu are încă gradul mobilitatea sau puterea dinainte. Still working on that. Dacă am învățat ceva în aceste săptămâni de neputință motorie, este să am răbdare: totul se rezolvă cu insistență și răbdare.

Dar să revenim la cel mai important lucru: mâncarea. În sfârșit a sosit mult așteptatul moment al dedicării totale, trup și suflet, pentru inventarea și prepararea unei prăjituri delicioase, idee care vine de obicei din senin, în timpul unei plimbări prin livadă. De data aceasta am pus ochii pe umilul pomișor din fundul grădinii, ignorat an de an, încărcat cu mărunțele cireșe negre amare - probabil fructul cel mai reușit care există în natură, în stare sălbatică, nealterat încă de mintea diabolică a ființei umane. Aromă dumnezeiască, de amar, dulce, acrișor, întrunirea tuturor gusturilor existente într-o mică și desăvârșită cireșică, care expodează de atâta perfecțiune. Gust sălbatic, nestăpânit, neînțeles, precum o dragoste nebună pentru cineva pe care nu îl poți avea niciodată, nu îl poți stăpâni niciodată, nu îl poți înțelege niciodată.

După ce am înfulecat cu ochii sticlind de plăcere un castron plin, cu mâinile negre și inima în al noulea cer, m-am gândit că aceste miraculoare sfere ar merge perfect într-un brownie extra ciocolătos, moale, umed, ce ți se topește în gură și îți pune stăpânire băntuitoare pe întregul suflet. Acesta era planul. Modest, nu e așa, pentru o revenire în lumea prăjituritului?

Zis și făcut, cules încă un castron de cireșele negre amare, mâinile deja erau compromise, nu mai conta mai multă negreală, iar apoi fuga în grădina de zarzavaturi pentru ingredinetul secret: sfecla roșie.
După câteva minute intram victorioasă în bucătărie pentru a mă pune pe treabă, întâmpinată fiind de răsul și scepticismul familiei, care nu își putea crede ochilor că sfecla va intra în compoziția prăjiturii. Încercând să ignor minutele de tachinări și glume proaste la adresa mea, sau a sfeclei, am început treaba numaidecât.

Ingrediente pentru o tavă medie:

• 2 sfecle medii spre mici
• 120g de ciocolată amăruie
• 2 căni de făină
• 1/2 cană de cacao
• 1 plic de praf de copt
• 1/2 linguriță de sare
• 1/2 cană de zahăr
• 1/2 cană de ulei de floarea soarelui
• 1 cană de lapte de migdale
• 2 plicuri de zahăr vanilat Bourbon
• 5cm de ghimbir ras
• 2 căni de cireșe negre amare fără sâmburi
• fulgi de migdale pentru decor

Curățat sfecla, ras sfecla, pus sfecla într-o cratiță mică, la foc mic, când fierbe pus ciocolata mărunțită în cratița trasă de pe foc, amestecat până se topește ciocolata. Peste pus zahărul, amestecat. Pus uleiul, amestecat până devine o cremă omogenă. Pus zahăr vanilat, amestecat. Pus laptele, amestecat.

Amestecat făina cu cacaua, sarea și praful de copt, turnat peste prima compoziție. La final pus cireșele, amestecat, aluatul în tava tapetată cu hârtie de copt, tava la cuptor la foc mediu pentru 45 de minute.

Scos din cuptor, lăsat la răcit. Devorat tot tot.

Definitiv, de departe cele mai bune brownies pe care le-am mâncat vreodată: ciocolătoase, umede, moi, pufoase, ușoare, fructoase, aromate, arătoase, delicioase, spectaculoase! Cine s-ar fi gândit că ingredientul secret și miraculos era sfecla roșie, o legumă pe care probabil nimeni nu și-o poate imagina într-o prăjitură! După glumele proaste la adresa sfeclei mele dragi, ghici cine a mâncat toată prăjitura?

Budinca de capsuni si seminte de chia

Chiar dacă nu aveți la dispoziție doar o mână și posibilități limitate pentru rețete mai complicate, mereu se poate găsi momentul ideal pentru o budincă extrem de simplă și delicioasă, în care aroma și prospețimea fructelor de sezon joacă rolul principal, așa cum le-a fost mereu sortit. Prin urmare, hai să profităm de fabuloasele căpșuni, cât timp mai sunt în sezon iar grădinile și piețele sunt încă pline!

Eu am preparat această budincă înainte de antrenamentul meu zilnic, pentru a-mi servi drept motivație și recompensă în clipa în care îl voi termina, este ideală pentru refacerea rezervelor de apă, glicogen, plină de vitamine, minerale, chiar omega 3 și proteine! Deci dați-i drumul și încercați-o și voi!

Ingrediente pentru 2 porții normale sau 1 gigantică:

• 2 căni de căpșuni
• 1 banană bine coaptă
• 1/2 cană de apă
• câteva frunze de mentă
• 4 linguri de semințe de chia

Se blenduie toate ingredientele.

Prajitura cu rubarba, lamaie si malai

Începe numărătoarea inversă până la recuperarea totală. Let's talk numbers.
2 săptămână până la radiografia de control.
3 săptămâni până ce pot să îmi folosesc mâna dreaptă.
160 de pistol squats, nu am ajuns nici la mijlocul 500 pistol squats challenge-ului. Mică schimbare în execuția seturilor, ce ar putea lungi și mai mult durata antrenamentului. Maxim 6 repetări pe picior, regim de forță, nicidecum anduranță, cum făceam până acum, mișcare corectă și mai grea, cu pauză jos. Modific zilnic așezarea seturilor și numărul repetărilor, de la cele liniare, la ladder-type, double ladder, ascendent, descendent, piramidal, înapoi la liniar. It is pretty fun! Devine pe de altă parte dureros, aparent picioarele mele sunt cam în urma vitezei de creștere a repetărilor.

Dacă ortopedul ar ști că eu nu m-am oprit din mișcat nici măcar o zi și nu am ascultat de sfatul de repaus total măcar 1 săptămână, s-ar lua de cap. M-aș lua și eu dacă aș avea cu ce, și de ce. Cuvintele lui dojenitoare încă îmi sună în minte: ”Doamna Damian (da, acum am observat și eu că sunt doamnă. Damn, when did that happen!), chiar atât de dependentă sunteți?”. Răspunsul a fost evident, ”Da”.

Well, săptâmâna critică a și trecut imediat, no harm done, am reușit să nu mă ating de nimic și să nu încord deloc mâna dreaptă. Happy hippo!

Couch potato. Ah, ce bine e! All you working people have no idea! Chiar recomand tuturor așa un concediu medical, o mână ruptă e un compromis ce merită din plin pentru câteva săptămâni de parazitare totală și leneveală beyond human acceptance.

Iar ca să nu credeți că am renunțat la tot ceea ce fac oamenii gospodari (pistol squats, băile lungi în mijlocul zilei și uitatul la filme nu se pun!), iată că azi am făcut și o prăjitură cu rubarbă, lămâie și mălai, așa la plezneală, cu ajutorul mamei mele, ale cărei mâini harnice au amestecat și au tocat de zor ingredientele.

Ingrediente pentru o tavă:

• 1 cană de făină de grâu albă, normală
• 1 cană de mălai
• 1/4 linguriță de sare
• 1 plic de praf de copt
• 3/4 cană de zahăr brun
• 1/3 cană de ulei de floarea soarelui sau ce doriți
• 1 1/2 cană de lapte vegetal
• zeama și coaja de la 1 lămâie
• vanilie
• multă rubarbă

Am amestecat toate ingredientele solide: făina, mălaiul, sarea, praful de copt. Separat celelalte ingrediente, iar apoi toate împreună. Într-o tavă am pus hârtie de copt, am presărat mălai și puțin zahăr brun, am așezat bucățile de rubarbă, apoi am turnat aluatul. Tava la cuptor la foc mediu pentru 30-40 min, verificați după 30 (depinde foarte mult de cuptor) și mai lăsați dacă nu e rumenă sau nu e coaptă.

Ciocolata vegana fara zahar, versiunea 2

Ingrediente pentru o tavă de 20 x 20cm:

• 600g prune deshidratate
• 1 cană mix de caju și nuci românești sau numai caju sau numai nuci (ce aveți la îndemână)
• 2 linguri de semințe de floarea soarelui decojite, crude
• 3 linguri de semințe de in
• 200g de ciocolată vegană cu 85% cacao
• coaja rasă de la o mandarină sau portocală medie
• vanilie

Se pun toate ingredientele în afară de ciocolată în blender cu 2/3 cană de apă, sau mai mult dacă este nevoie. Se mixează bine de tot pentru a obține o pastă omogenă și fină. Folosiți un blender vertical destul de puternic, altfel s-ar putea să fie nevoie de mai multă apă. Se toarnă totul într-o cratiță alături de ciocolata mărunțită, se lasă la foc mic pentru a se topi încet, amestecând în continuu.

La final se pune ciocolata într-o tavă sau se formează biluțe, iar tava la frigider.

Prăjitura de portocale cu glazura de ciocolata

Ieri a fost o zi bună: am reușit dis de dimineață să îmi dobor recordul la cycling, am reușit la prânz să devorez o ditamai salătoaca de 2kg - mi s-a și propus să particip la concursuri de mâncat, păcat că există doar pentru burgeri sau pancakes sau alte junk foods, am reușit să întocmesc workoutul de azi dimineață: the dreaded bear complex + some lovely kettlebell work (spre disperarea Adrianei care a auzit din greșeală cuvintele ”ne vom pedepsi mâine” în timp ce ședeam tolănită la birou cu mâinile pe stomacul meu suprasolicitat cu digerarea giganticei cantități de masă vegetală dar cu gândul la tarta de migdale, clementine și ciocolată a lui Ottolenghi). Seara, deoarece imaginei acelei tarte nu mai vroia să mi se dezlipească de pe retine, mi-am mobilizat ultimele forțe și am reușit să fac o prăjitură de portocale cu glazură de ciocolată, cu care mi-am răsfățat regește colegii în această dimineță, eu mulțumindu-mă cu linsul castroanelor, fiind ca de obicei, cea mai frumoasă parte a procesului - guilt free: știm cu toții că nu se pune!

Iată și rețeta prăjiturii:

• 2 căni de făină
• 1 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/4 linguriță de sare
• coaja rasă de la 1 portocală
• 1/3 cană de ulei vegetal
• 3 linguri de gem de portocale
• 1 cană de suc de portocale
• 1/2 cană de zahăr
• 1/2 cană de caise uscate, tăiate mărunt

Pentru glazură:

• 1 ciocolată neagră (eu am folosit cu 75% cacao)
• 3 linguri de gem de portocale

Am amestecat făina, bicarbonatul și sarea, iar separat restul ingredientelor în afară de bucățile de caise uscate, apoi le-am combinat pe toate. Aluatul l-am pus într-o tavă pentru bundt cake (sau într-o tavă rotundă, sau pentru check, sau ce aveți pe acasă, chiar în forme de muffins dacă doriți). La cuptor la 180 de grade pentru 35 de minute.

Când s-a răcit prăjitura, am făcut glazura topind la foc mic ciocolata cu gemul.  Se pune repede cât timp e caldă.

The good (muffins), the bad (haircut) and the ugly (truth)

Săptămână ce trebuie ținută minte ca ”epic fail bad haircut week”. Lecția învățată: nu te arunca în 

schimbări de look decât atunci când ești 100% sigur de competența stilistului tău. 

Plecat entuzismată, înarmată cu o sumedenie de poze, din toate unghiurile posibile, cu multe 

explicații, cu gândul doar la Gwyneth Paltrow și la părul ei perfect.

Ajuns la coafor, explicat, arătat, stilista mea la fel de entuziasmată ca și mine de marea schimbare de look, îmbunătățire evident, ce mă va aștepta în foarte puțin timp, mi-a făcut poze din față, din spate, lateral, privind operația ce va urma ca un mare success profesional de a mai da o dâră de frumusețe și feminitate unei ființe șterse și nepricepute ca mine. După mult timp în care eu am făcut greșeala de a avea deplină încredere în competențele ei, finalul a fost unul tragic. Mi-am dat seama atunci, doar o oră prea târziu, că femeia nu înțelesese nimic! Poza de după evident că a lipsit. Nu era demnă de ”the wall of fame”, schimbarea de look s-a petrecut în sens nagativ, în loc de cei -10 ani pe care speram să îi mătur de pe spinarea mea cocoșată și bătrână, m-am trezit cu +10, și cu un mommy haircut, benign, cuminte, shapeless, genderless (azi am văzut un dude cu aceeași freză ca mine). Întors la lucru cu lacrimi de supărare și disperare în ochi. 

După acest episod pe care nu îl pot șterge din memorie, dovada masacrului asupra podoabei mele capilare purtând-o mereu cu mine zi și noapte, nu a lipsit decât un shooping spree ce s-a soldat cu un portbagaj plin ochi cu echipamente sport de la Decathlon, de la foam roller, ab wheel, pushup bars, banda elastică, mănuși pentru weightlifting, manșete, haine, seturi de gantere. Nu, nu sunt ale mele, Adriana se poate mândri ca fiind fericita posesoare a tuturor acestor minunate itemuri :D Bravo Adriana! Eu sunt aici doar mijlocul de transport și the enabler! Cu toate că acele frumoase și grăsune kettlebells mi-au făcut cu ochiul, dar am rezistat eroic tentațiilor și chemărilor descântătoare. 

A sosit și weekendul, moment ideal pentru a mă răzbuna și a uita de ”the stupid haircut” ce devine deja obsedant (yes, I am that shallow). Planul era să ne chinuim cu niște nicely loaded barbells, apoi cu o moarte clinică îndusă de o clasă de cycling, unde evident că nu am mai prins locuri. Dar nu e bai, (după câteva minute petrecute cu gânduri mai mult sau mai puțin prietenoase față de fericiții participanți care au sunat din timp pentru rezervare, m-am resemnat știind că pot egala poate nu găleata de sudoare, dar sigur gradul de tortură) nu ai nevoie decât de propriul tău corp pentru a suferi aceeași durere amestecată cu plăcere, iar din partea casei mai primești și 100 de flotări, doar pentru a face timpul să treacă mai repede. 

Iar pentru că până și eu m-am săturat de văicărelile mele infantile, iată noua versiune de muffins cu afine, îmbunătățită (din noroc chior sau din prostie, așa cum se întâmplă de obicei în viață - în a mea cel puțin). 

Muffins cu afine

Ingrediente pentru 12 muffins: 

• 2 1/2 căni de făină albă
• 1 1/2 linguriță de bicarbonat de sodiu 
• 1/4 linguriță de sare 
• 1 cană de suc de mere 
• zeama și coaja rasă de la o lămâie medie 
• 1/3 cană de ulei de floarea soarelui 
• 3 plicuri de zahăr vanilat Bourbon 
• 2/3 cană de zahăr 
• 1 cană de afine congelate 

Am amestecat cu un tel făina, sarea, bicarbonatul, iar separat restul ingredientelor, în afară de afine. Apoi le-am combinat pe cele două, la final am adăugat și afinele. Pus aluatul în tava de muffins, tava la cuptor la 180 de grade pentru 20 de minute or so. 

A se consuma răcite! :o) 

Tort crud cu afine si lamaie

Update: ziua leneșă de ieri am reușit să o închei harnic cu un tort rapid de afine, vegan, crud, așa cum îmi imaginam eu că un tort fructos trebuie să fie. După o scurtă vizită la supermarketul de la colț și 10 minute de cărat 30kg de plase până la etajul 3 (iată în sfârșit o întrebuințare practică a mersului la sală, în sfârșit. Nu mai avem nevoie niciodată de bărbați! Poate pentru treburile mai murdare sau prea plictisitoare pentru a ne provoca :P) m-am pus pe treabă.

Nu aveți nevoie de prea multe ingrediente, eu mi-am făcut niște provizii de nuci caju și de curmale de la Metro, sunt mai mai ieftine cumpărate la kilogram, give it a try dacă sunteți pasionați de prăjituri crude, astfel le puteți prepara oricând știind că aveți ingredientele de bază mereu la îndemână.

Și dacă este iarnă, și dacă este vară, presupun că aveți niște fructe proaspete sau congelate prin casă. Eu profit acum de pe urma hărniciei de astă vară, când săptămânal îmi congelam afine pentru zilele reci și deprimante de iară. Dacă nu aveți afine proaspete sau congelate, puteți folosi orice alte fructe.

Ingrediente pentru un tort mic, 8 porții:

Pentru cremă:

• 1 cană de caju ținut în apă câteva ore, apoi scurs de apă
• 1 cană de curmale ținute în apă câteva ore, apoi scurs de apă - păstrați apa
• 2 linguri de ulei de cocos
• 1 cană de afine congelate/proaspete sau alte fructe
• zeama și coaja de la o lămâie
• 2 linguri din apa în care au stat curmalele

Pentru blat:

• 1/2 cană de fulgi de nucă de cocos
• 12 curmale ținute în apă câteva ore
• 1/2 cană de bucățele de ananas proaspăt sau din conservă sau orice alt fruct galben sau contrastant față de cel folosit în cremă

Se mixează toate ingredientele pentru cremă și cele pentru blat. Se ia o tavă rotundă cu fundul detașabil, se pune blatul, peste crema, se decorează cu fructe, totul la congelator. Lăsați câteva ore înainte de a vă face de cap cu o felie rece, fructoasă și cremoasă .

Tort crud cu portocale si caramel sarat

Da, da, shame on me, este prima oară când fac o prăjitură crudă, așa cum trebuie, adică formă rotundă, frumoasă, pusă la congelator, cu blat, cu cremă, cu tot ce trebuie. (Sau așa am considerat eu în acel moment).

Așadar, sâmbătă după-amiaza, între tava de legume puse la cuptor și stake-ul de vită al lui Vlad (ce violare a legilor bucătăriei mele vegane!!! Pentru a contracara efectele devastatoare ale prăjirii stake-ului maturat de vită, care rezultă în stropirea întregii bucătării pe o rază de 2m și într-un fum gros de-l tai cu cuțitul, a fost nevoie capitonarea zonei ”crimei” cu multă folie de aluminiu, pe jos, pe sus, pe lateral, aerisire totală timp de 1h prin toată casa până ce ultimele urme ale acestui monstruos masacru s-au dizolvat).

Iubirea mea pentru dulciuri fără zahăr și cu sare și-a pus amprenta pe acest desert cremos și răcoros, numai bun pentru zile reci de iarnă, la un film bun (Bridge of Spies - era ultimul din maratonul nostru de Tom Hanks de sâmbătă, printre care Saving Privarte Ryan și Apollo 13) și un pahar de vin roșu, sec (da, da, știu, nu merge cu desertul, ați spune, dar mie îmi plac vinurile roșii seci, așa că le consum cum și când îmi dorește mie inima. No rules here!).

Pentru a clarifica termenul de ”caramel”, acesta nu este caramel în adevăratul sens al cuvântului, așa cum îl știm cu toții, adică zahăr caramelizat, sau ars, este în schimb o versiune raw fake. You get the point! :o)

Ingrediente pentru o prăjitură mică:

Blat:

• 12 curmale fără sâmburi
• 1/2 cană de fulgi de cocos
• zeama de la 1/2 portocală medie mai zemoasă (sau de la una mai puțin zemoasă, eu am avut una destul de seacă)

Cremă:

• 1 cană de curmale fără sâmburi, lăsate în apă pentru câteva ore
• 1 cană de caju, lăsat în apă câteva ore
• 1/2 cană lapte de cocos gras
• 1 lingură unt de cocos
• un vârf de linguriță de sare
• puțină esență naturală de vanilie (opțional)
• coaja rasă de la 1 portocală

Se face blatul prim mixarea tuturor ingredientelor, se pune pe fundul unei tăvi rotunde cu fundul detașabil.

Crema se face tot prim mixarea tuturor ingredientelor, se mai adaugă apa de la curmale - cam 1/3 - 1/2 cană sau cât este nevoie pentru a putea mixa crema mai bine, până ce devine fină. Cema se pune peste blat, deasupra se presară niște sare grunjoasă și se decorează cu coajă de portocală. Se pune la congelator câteva ore înainte de a o prăda.

Pateu cu avocado, tufu si rosii uscate

Hop ș-așa azi lucrez de acasă, lucru minunat pentru răceală, pijamalele cu urși polari sunt la ordinea zilei, dar mai rău pentru spatele lipit de canapea. Așa că la prânz I ditched the jolly polar bear jamies și m-am pus pe o oră de ashtanga yoga, sweaty, stretchy, wonderful, remediu minunat pentru respirația mea rău impactată și pentru spatele meu înțepenit. Who needs lunch when you have yoga?

Back to work.

Peste vreo 2 ore mi s-a făcut totuși foame, am apelat numaidecât la marea mea rezervă de avocado (pentru zilele apocaliptice care vor urma, aparent azi se încadrează în această categorie dat fiind că nu aș scoate piciorul din casă nici dacă flăcările iadului s-ar dezlănțui), la o cutie de emergency tofu și la ce a mai rămas din borcanul de pastă de roșii uscate prădat acum câteva zile. Rezultatul neașteptat de bun (cu toate că suspectam că în orice ai pune pastă de roșii uscate devine ca prin miracol foarte delicios), plin de proteine și grăsimi sănătoase.

Ingrediente pentru 2 porții mici sau una mare:

• 1 avocado bine copt
• 1 cutie de tofu (cam 250g). Dacă e foarte sărat se mai lasă în apă 1h.
• 2 linguri de pastă de roșii uscate
• 4 căței de usturoi dați prin presă
• 1 ceapă roșie mică tocată mărunt
• zema de la 1/2 lămâie
• sare dacă mai este nevoie

Se mixează bine toate ingredientele și prânzul este gata. Eu l-am folosit din abundență pe pâine de secară prăjită.

Back to work. Quick barbell snatch tutorial, folosit coada de la mop. Mulțumesc lui Dumnezeu că nu am răsturnat nimic prin casă, cu toate că viața televizorului și a plantelor era grav pusă în pericol. Back to work. 

Pregătit repede un pre-workout smoothie cu 2 linguri de lapte de cocos gras (eu am folosit cu 70% cocos, dacă e mai slab, se poate pune și dublu), 2 banane mici foarte coapte, 1/2 cană de apă și 2 bucățele de ciocolată neagră (99% cacao, da, există acest animal exotic! Se găsește la Carrefour). 

După un workout prea scurt, prea ușor și total nesatisfăcător (în afară de acele oribile tracțiuni pe care sunt incapabilă să le execut și care mi-au nenorocit palmele rahitice),  I called it a day. No endorphin kick, no post-workout smoothie, no joy, no happiness. 

Ciocolata de casa

O versiune de ciocolată de casă, pentru că I was just in a chocoholic mood și pentru că de multă vreme încerc să îmi fac timp pentru aceast desert decadent, ciocolătos, dar sănătos. Sănătos pentru că e fără zahăr, dar nu lipsesc ingredientele simple și naturale, adică pe scurt, tot ce aveam prin dulap (cum s-ar spune garbage chocolate).
Tot ce îmi doream era să aibă gust intens, multe nuci, să fie gata în 10 minute; recompensa mult așteptată și răsfățul perfect for those late afternoon sugar cravings, când numeri minutele până ce pleci de la serviciu, când ești nervos la volan din cauza traficului infernal, când ai făcut o prostie mai mare ca tine tamponând o mașină în parcare, când afară e frig și ceață iar tu stai înfofolit în pături călduroase, când ești singur sau împreună cu persoana iubită. Vedeți ce reclamă frumoasă știu să fac ciocolatei? :o)

Ingredientente pentru 12 porții:

• 1 1/2 cană de curmale fără sâmburi
• 1/4 cană de apă
• 5 linguri de ulei de cocos
• 1 cană mix de caju și migdale măcinate
• 2 linguri de semințe de in măcinate
• 5 linguri de pudră de roșcove sau de cacao
• 5 linguri de semințe de cânepă decorticate

Restul merge foarte repede. Am pus curmalele și apa într-o oală pe foc, până ce s-au înmuiat, apoi am adăugat uleiul de cocos pentru a se topi. Focul este stins. Apoi restul ingredientelor. Gata. Am pus ciocolata într-o tavă presărată cu fulgi de cocos, am presărat și deasupra, am lăsat la răcit. 

Apoi m-am pus să fac yoga.

Iar după 1h de stat la rece, am tăiat ciocolata în batoane.

Muffins spicy cu dovleac

După așa o zi rea (one of those days... numai ploaia și pisicile reci și ude mai lipsesc) în care episoadele succesive de prostie, ghinion, lipsă de energie, aiureală au trecut ca o furtună peste mine, a fost nevoie totuși la un moment (cum ar pe la miezul nopții, adică să înceapă a doua zi, mai exact) să îmi iasă și mie ceva bine. Prostii făcute la servici, am fost varză la sală (wtf is going on with me?), aiureala cu care mi-am uitat toate hainele în duș și a trebuit să mă întorc de acasă după ele, arsul tuturor ingredientelor de muffins și reluarea operațiunii care era menită să mă scoată cu basma curată după așa o zi îngrozitoare în care moralul meu era la pământ. Ce îți rămâne altceva de făcut decât să te refugiezi într-un colț întunecat și călduros și să îți plângi de milă, încercând din răsputeri să nu îți aduci aminte de nimic.

Iar pentru că muffinăreala mă face mereu fericită, punctul culminant al acestei minunate zile a fost o rețetă proaspăt inventată la care m-am gândit toată ziua (partea frumoasă a zilei). Mai exact muffins cu dovleac și cu o grămadă de condimente spicy, cui nu îi plac dulciurile iuți? :D

Așadar seara, dupa toate tâmpeniile pe care le-am făcut, mi-am suflecat mânecile, am tranșat frumos dovleacul (fără să mă tranșez și pe mine, în fârșit ceva mi-a reușit!), l-am ras în robotul de bucătărie și l-am pus la fiert cu o cană de apă. După 10 minute în care creierul meu aparent plecase la plimbare, dovleacul mi s-a ars. O luarăm de la capăt, de data asta am stat lipită de cratiță și dovleacul meu frumos nu s-a mai ars!
Apoi am trecut la nuci. Ales meticulos de eventualele coji scăpate, pus atent în tigaie, lăsat la prăjit, timp în care creierul meu iar și-a luat o mică pauză, numai bine să se facă scrum toate nucile și să se ridice un fum gros și sufocant în toată casa. Aerisit, luat de la capăt, de data asta am stat lipită de tigaie și nicile mele frumoase nu s-au mai ars!

Amestecat toate ingredientele, pus repede aluatul în tavă să nu cumva să îi las timp creierului să se ducă la culcare, tava la cuptor, setat 3 timere la 30 de minute, iar eu m-am suit pe-o șa și v-am spus povestea așa.

Ingrediente pentru 12 muffins mari, grase, spicy și frumoase:

• 2 căni de făină albă de grâu
• 1 cană de făină integrală de ovăz
• 1 1/2 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/2 linguriță de sare
• 1/2 cană de ulei de floarea soarelui
• 2 1/2 căni de dovleac fiert (vedeți mai sus)
• 1 cană de lapte vegetal
• 1/2 cană de zahăr
• 1 cană de nuci prăjite, mărunțite
• 200g de stafide
• coaja rasă de la o portocală
• vanilie

Am amestecat bine făina de grâu, cea de ovăz, sarea și bicarbonatul. Separat restul ingredientelor în afară de stafide și nuci, apoi peste am turnat prima compoziție + nucile + stafide. 

Prajitura cu mac, fara zahar

Ahhh, the pleasure of the cheat day! Azi mai mult ca niciodată mi-am făcut de cap, am mâncat parcă în continuu, în orice combinație, la orice oră (who cares about the rules?!).

(Acum când mă gândesc mai bine, și ieri a cam fost un cheat day pentru că m-am îndopat cu clătite cu brânză de vaci, damn it!)

Ce poate fi mai bine într-un un cheat day decât să îți faci propria prăjitură cu care să împarți cele mai plăcute momente, plus un pahar de vin, tolănit pe canapea (din păcate fără pisicile de rigoare în brațe, ele au rămas la părinții mei).

Noi suntem cam obsedați de mac, cu cât mai mult cu atât mai bine, așa că era și timpul să fac o prăjitură doldora cu mac, mai mult ca în orice prăjitură văzută vreodată de o ființă umană! După sesiunile de prăjiturit de săptămâna aceasta eram deja încălzită și mi-a cam venit cheful de experimentat mai mult în bucătărie, just the way I love to cook, orice pentru prima oară (cu mici excepții, la cererea publicului mai repet câte o rețetă, dar cu câteva modificări, evident).

Prăjitura aceasta cu mac este inspirată de la varianta de la Prospero, dacă o știți, cu mult mac, blat subțire și foarte umedă. Dar eu am dus versiunea mea mai puțin mai departe, am dublat cantitatea de mac, am înjumătățit cantitatea de blat și am renunțat cu totul la zahăr. Blatul este de fapt sărat, iar umplutura este îndulcită exclusiv cu fructe uscate.

Ingredientele sunt pentru o tavă mică.

Pentru blat:

• 1 cană de făină
• 1/4 cană de ulei de floarea soarelui
• 1/2 linguriță de sare
• 1/2 cană de lapte vegetal

Pentru umplutură:

• 540g de mac măcinat
• 2 linguri de semințe de in măcinate
• 200g de curmale mărunțite
• 1/2 cană de stafide
• 1/2 cană de caise uscate mărunțite
• vanilie
• coaja rasă de la o portocală
• 3 căni de lapte vegetal

Blatul se face amestecând pur și simplu toate ingredientele, se împarte în 2 și se rulează în foi subțiri. Una se pune în tavă.

Umplutura este la fel de simplu de făcut, amstecând toate ingredientele. Se lasă puțin, cam 15 min (de fapt eu am încercat să fierb această compoziție, dar mi s-a prins de fundul oalei în primele 2 minute, așa că am renunțat repede la această idee, lăsând oala să se "odihnească" la rece, the lazy way of cooking), pentru a se îngroșa, apoi se pune peste prima foaie din tavă, a doua foaie deasupra, tava la cuptor pentru 30 de minute la 180 de grade, și prajitura este gata! Dar nu uitați să o lăsați la răcit! 

Se depozitează tăiată în felii, într-o cutie închisă ermetic, pentru a păstra umezeala.

Vin de casă, mâncare de casă, pisică de casă

Probabil cea mai leneșă duminică din acest an, petrecută așa cum era de așteptat în sânul familiei, în casa de la țară, cu focul trosnind în sobă, pisicile tolănite în cele mai bune și mai călduroase locuri, vin de casă făcut de tatăl meu din belșug, mâncare aburindă peste limitele oricărui stomac uman.

Noroc că dupa masa copioasă (care a cuprins și feluri vegane gustoase, cum ar fi supă de conopidă,  salata de conopidă cu tofu și tone de usturoi sau sărmale cu năut, ciuperci, semințe de floarea soarelui și alte nebunii găsite de mama în dulapul ei cu "ingrediente pentru mâncarea lui Ami" - ca și cum aș fi un balaur fantasmagoric ale cărui pofte sunt imposibil de satisfăcut pentru îmbânzirea căruia a fost nevoie de zidirea unui altar unde au loc periodic sângeroase jerfte de căpățâni de varză), am luat-o pe Mara la plimbare prin satul adormit și înghețat.

Noi abia ne târam, Mara fericită alerga prin toate băltoacele noroioase, se cocoța pe toate movilele de nisip, fugărea toți cățeii de pe stradă. Curios lucru observat prin sat este că oamenii de-ai locului au gospodării cu două case: casa mare și casa mică, ambele situate față în față, curtea fiind la mijloc. În casa mică stau îngrămădite trei generații, bunici, copii și nepoți, toți într-o singură cameră, iar în casa mare, frumos mobilată, mereu păstrată la o curățenie sfântă, se intră și se iese doar în sicriu. Morbid obicei.

Ajunși acasă după 1h de congelat, ne-am tolănit cu obrajii rumeni pe fotoii și canapele, la un pahar de vin de casă, o pisică grasă și pufoasă în brațe, la povești bătrânești.

După vreo 2 ore de lene maximă m-am gândit că mi-ar trebui totuși un mic dejun sănătos, plin de proteine, dar gustos, poate și desert în același timp (to satisfy my sweet tooth, care nu mai tânjește de multă vreme după dulciuri). Am pus la fiert repede 500g de hrișcă în multă apă, în 15 minute deja era gata, am lăsat oala acoperită vreo 30min, timp în care s-a și răcit puțin. Apoi am amestecat hrișca fiartă cu 2 lingurițe de scorțișoară, 250g de stafide, 250g de curmale, 100g de smochine, 1 cană de nuci toate mărunțite. Atenție mare! Iese o porție gigantică! Probabil că îmi va ajunge pentru toate diminețile de săptămâna viitoare.

Apoi yoga,

apoi noapte bună tuturor!

Placinta tomnatica cu mere

Dacă vă treziți cu o poftă inexplicabilă și insuportabilă pentru ceva dulce (îmi amintesc cum pe vremea când eram copil și mă rodea pofta de ceva dulce, destul de des cum se întâmplă la copii, mama mea reușea mereu, fără să își dea seama cât de bine proceda, să îmi taie toată pofta asta nesănătoasă prin simplul răspuns pe care mi-l dădea: "Ți-e pofta de ceva dulce? Fă-ți o felie de pâine cu gem!" Vă dați seama cum mă dezumflam instantaneu. Nu exista o mai mare infamie pentru mine decât să consideri pâinea cu gem drept o delicatesă ce poate stinge acest nesaț nestăvilit de zahăr), rezistați tentației de a apuca prima ciocolată din raza vizuală, făcându-vă în schimb puțin timp pentru a prepara o prăjitură de sezon, fără zahăr, plină de fructe proaspete, uscate, nuci și arome uitate de toamnă. 

Ingrediente pentru o tavă:

• muuuuuuulte mere, eu am folosit cam 10 căni de mere rase, nici nu știu câte kilograme ar fi, dar singur nu mai puțin de 3
• 1 cană de stafide
• 1 1/2 cană de nuci
• 2 lingurițe de scorțișoară
• 1 linguriță de coajă rasă de lămâie
• 2 linguri de coajă confiată de portocală
• 1 3/4 cană de făină
• 3 linguri de semințe de in
• 1/2 linguriță de bicarbonat de sodiu
• 1/2 linguriță de sare
• 3/4 cană de lapte vegetal (sau normal)
• 1/2 cană de ulei de floarea soarelui
• 1 lingură de tahini

Aluatul se face amestecând toate ingredientele: făina, sarea, bicarbonatul, semințele de in, laptele, uleiul și pasta de susan. Acesta se împarte în 2 părți egale, care se rulează în foi - acestea sunt cam moi, deci folosiți multă făină!

Merele rase se amestecă cu scorțișoara, stafidele, coaja de lămâie, coaja confiată de portocală și cu nucile prăjite care au fost mărunțite (eu am pus pur și simplu nucile într-o tigaie și le-am rumenit câteva minute, amestecând în continuu). Umplutura se pune peste prima foaie din tava tapetată cu hârtie de copt, a doua foaie peste umplutură, tava la cuptor la foc mediu timp de 35-45 min (sincer, nu am idee cât a stat, dar verificați după 35 min și dacă nu e rumenă, mai lăsați-o 5 minute, și tot așa :P Promit că data viitoare o să fiu mai organizată și voi cronometra timpul de coacere :o) )

Lăsați neapărat prăjitura să se răcească înainte de a o devora. Nu vă faceți griji, ea e destul de dulce, a fost testată pe cei mai pretețioși și pofticioși membri ai familiei, trecând testul cu brio.

Budincă Hulk post-workout

De ce Hulk? Pentru că are o culoare verde frumoasă (sau scârboasă, cum vreți voi) și este doldora cu proteine, vitamine și minerale. Toate ingredientele sunt alese astfel încât să maximizeze efectele benefice ale acesteia, mai ales în perioada de recuperate după un antrenament (ce profesionist sună, nu e așa? Când de fapt am pus și eu la întâmplare niște prostii acolo, alegând ce îmi place mie mai mult, la gust dar și la conținutul de nutrienți.)
Este de departe budinca mea preferată post-workout, ea e gata doar în câteva minute - foarte simplu și mai rapid, ideal pentru cei care nu prea au timp să își bată capul sau să își planifice în avans această masă atât de importantă.

Puțin despre ingredientele folosite:

• Laptele de cocos =  bogat în fibre, vitaminele C, E, B1, B3, B5, B6 și minerale, incluzând fier, seleniu, sodiu, calciu, magneziu și fosfor. Cu toate că are un conținut ridicat de grăsimi, acestea sunt asiminate de organism precum niște carbohidrați - adică mult mai rapid.
• Semințele de chia = bogate în fibre, proteine, grăsimi omega 3, calciu, mangan, magneziu, fosfor, zinc, vitamina B3, potasiu, vitamina B1, vitamina B2
• Praful de spirulină = conține proteine, vitaminele B1, B2, B3, cupru, fier, magneziu, potasiu, mangan
• Praful proteic de cânepă = proteine, omega 3, fibre, calciu, fier
• Praful proteic de semințe de dovleac = proteine, fosfor, magneziu, mangan, zinc, fier, cupru, vitamina K, omega 6, omega 9

 Ingrediente pentru o porție foarte mare (ca pentru incredibilul Hulk :o) - cred că l-ar sătura și pe el):

• 130ml de lapte de cocos mai gras (eu îl aleg să aibă peste 60% conținut de cocos și fără conservanți), sau 1/3 dintr-o conservă
• 4 linguri de semințe de chia
• 2 linguri de praf proteic de cânepă
• 1 linguriță cu vârf de praf de spirulină
• 2 linguri de praf proteic de semințe de dovleac
• 1 banană medie bine coaptă, zbrobită cu furculița
• fructe la alegere: eu am folosit ce am avut în casă azi dimineță, adică 3 piersici gigantice

Se lasă semințele de chia în laptele de cocos + 2-3 linguri de apă pentru 15-20 de minute (sau cât timp sunteți la sală), apoi se adaugă restul ingredientelor. Fructele se pun în blender cu niște apă apoi se toarnă peste budincă.

Nu este ea prea arătoasă (asta dacă nu vă place verdele de alge), dar e delicioasă (asta dacă, din nou, vă place ușorul gust de alge dat de spirulină), fructoasă și consistentă.

Marea prăjitureală de duminică

The Cookie Fair bate la ușă iar eu încă nu am terminat treaba, mă rog, aproape... mai trebuie să fac etichetele, ca să știe trecătorul la ce se uită și ce cumpără, așa cum se cade. Zi fooooarte lungă, plină de peripeții, de la entuziasm la mini-catastrofe gospodărești! Evident că acestea se întâmplă mereu când nu ai timp de ele!

Dimineța a început în forță, în stil de pensionar, adică pe la 8, când am și fugit la piață (ziceam eu că am spirit de pensionar) în căutare de zmeură - ceea ce evident că nu am găsit! Apoi nuci - evident că nu era nici ură de tantiile cu poale care vând nuci! Merită și ele o zi liberă, nu e așa? Apoi, totuși high spirited, în timp ce soarele bătea călduț pe mine (eu încercând să mă încălzesc precum o șopârlă degerată), fuga la Billa (aici nu facem reclamă la nimeni și la nimic :P) unde am terminat restul cumpărăturilor uitate (evident că nu se poate să începi o prăjitureală serioasă fără să faci cel puțin 3 drumuri după ingrediente uitate), apoi fuga acasă.

Evident că nu sunt toate! Deja prevedeam extra drumuri la magazinul de jos, dezastrul și sutele de vase murdare, spălate, iar murdărite, iar spălate. Vedeți voi, de aceea e nevoie de un asistent!

Am început frumos și organizat cu blaturile pentru extravagantul și ciocolătostul, păcătosul și decadentul tort, 3 la număr = 6 tablete de ciocolată. La bază au stat brownies-urile gluten free de acum câteva zile, versiunea 1.2. Treaba a început să meargă bine de tot, iar ca să nu le over-bake-ui din nou, am fost ingenioasă și am pus 2 timere! Muhaha!

 Peste 1.5 ore, timp trecut fără incidente, am continuat cu ză cookies, cu fulgi de ovăz și stafide. Căutând vechea rețetă pe blog, m-am gândit: screw it, o să fac versiunea nouă, așa, după ochi! (excuse my language, e deja trecut de 12 iar mâine trezirea se face pe la 6... yoga, da)
Am făcut maglavaisul. Am scăpat prea multă sare (intenționat - sunt un mare fan al deserturilor sărate), apoi am tot încercat să dreg eu busuiocul punând extra ingrediente, mai mulți fulgi, miere, fructe, condimente. Până la urmă am fost mulțumită de rezultat (cu greu m-am abținut să nu înfulec prea mult cookie dough, a ieșit atât de Christmasy și gooey! Yum!)

 

Totul mergând atât de bine în bucătărie, era de așteptat să se întâmple ceva rău, evidend fiind din vina mea, mai exact din cauza părului meu care a cauzat o mică inundație în baie, înfundând bine toate conductele, rezistent la orice operațiune disparată de reparație din partea noastră. De la vană înfundată s-a ajuns și la chiuvetă, iar de la chiuvetă la apă prin toată baia, iar de acolo probabil și la bieții vecini! :o( Operațiunea sunday-baking fiind deja întreruptă de ceva timp, disperarea mea devenea din ce în ce mai mare (mai ales la gândul că voi sta fără duș, până și pentru o zi!), am ajuns să mă strecor prin ușița de la masca chiuvetei și prin gaura de vizitare studiind țevile în sus, țevile din jos (e buna yoga asta la ceva, în sfârșit are o utilitate practică, capeți dexterități și flexibilități de șobolan!). Până la urmă nu știm exact ce s-a întâmplat că s-a desfundat țeava buclucașă, ca prin miracol - sau din prostie și noroc pur, cel mai probabil!

Așa că am revenit cu forțe noi, cu gândul la dușul de la miezul nopții ce mă așteaptă dacă sunt cuminte și îmi termin prăjiturile!

Au urmat muffins-urile, cu afine și lămâie:

  
Apoi cele cu exagerat de multă ciocolată și vișine (și când te gândești că nu sunt un fan al ciocolatei...):

  
Când deja oboseala se făcea simțită iar eu începeam să fac greșeli, a sosit și punctul culminant al serii: crema de la tort, de zmeură mai exact (congelată de la Billa, care e destul de bună).  Greșeala 1 (dreasă, evident): sâmburii de la zmeură trebuie scoși (prin sită).

 

 Greșeala nr. 2, ciocolata pentru glazură mi se tot tăia, deja consumasem 2 tablete! Ingredientele non-vegane sunt interzise, dacă mai țineți minte! Nu înțeleg de ce tot pățeam același lucru, dar la ultima tabletă, parcă parcă am reușit să îmi adun puținii neuroni neadormiți la un loc și să nu nenorocesc glazura. Yey! Well done!

 Ș-am încălecat pe-o șa, și v-am spus povestea așa! Vă aștept mâine la Cookie Fair (începând de la ora 10) să gustați din aceste bunătăți preparate cu drag și trudă! :o)